Statul eșuat? Nu, statul radioactiv. România, țara în care guvernanții lasă uraniul la soare
România nu mai este doar „stat eșuat”. E nivelul următor: stat radioactiveșuat. Potrivit unui articol din Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, țara se află în fața unui pericol radioactiv iminent nu din cauza rușilor, ucrainenilor sau a vreunui reactor scăpat de sub control, ci din cauza trădării și incompetenței ucigașe a propriilor guvernanți.
Curtea de Conturi – instituție de obicei plictisită de cifre și tabele – a făcut un gest fără precedent: a dat publicității o documentare care arată un dezastru cu potențial mortal, produs de autoritățile statului la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale şi Resurse Radioactive (ICPMRR). Institut pe care statul l-a închis forțat, într-un mod dubios, apoi a lăsat în urmă, ca un borcan cu murături uitat în beci:
- deșeuri radioactive,
- documente clasificate,
- aparatură ultraperformantă, unicat în România.
Curtea de Conturi avertizează negru pe alb: riscurile sunt atât radiologice, cât și de siguranță națională. Pe românește: nu doar că putem fi iradiați, dar putem deveni și furnizori de „material” pentru traficul nuclear internațional.
1.060 de tone de deșeuri radioactive, nepăzite. Statul le-a lăsat la „self service”
Raportul Curții de Conturi privind acțiunea de documentare la ICPMRR arată adevărata față a „statului paralel”: un stat care și-a abandonat cetățenii în fața unui pericol radioactiv mortal, în timp ce oficialii își pasează vina ca pe o minge murdară.
Deșeurile radioactive rămase de la institut au fost abandonate și lăsate fără pază, în timp ce autoritățile se joacă de-a „nu e treaba mea”. Curtea de Conturi a constatat că amplasamentele ICPMRR din Măgurele și Merișani sunt nesecurizate și nepăzite, iar autorizațiile CNCAN au expirat.
Cifrele din raport sunt de film de groază:
Aproximativ 1.060 de tone de deşeuri radioactive pot fi sustrase sau utilizate în trafic ilicit de materiale nucleare, cu impact direct asupra obligaţiilor internaţionale asumate de România faţă de AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică).
Lipsa protecţiei fizice la standardele CNCAN a fost semnalată explicit de către CNCAN încă din 2023, subliniază Curtea de Conturi.
Pe scurt: materiale radioactive de interes internațional, lăsate ca fierul vechi în curte, fără pază, fără protecție, fără responsabil.
Pământ, apă, oameni: totul la ruleta nucleară
Nu e vorba doar de traficul cu materiale radioactive. Este vorba și de sănătatea publică, mediul înconjurător și obligațiile internaționale ale României.
Curtea de Conturi avertizează că depozitele de deşeuri radioactive nedezafectate de la Staţia Pilot Merişani pot duce la:
- contaminarea solului,
- contaminarea apelor subterane,
- distrugerea ecosistemelor adiacente.
Prezența echipamentelor contaminate în incinte nesupravegheate înseamnă expunere necontrolată a persoanelor la radiaţii ionizante. Consecințele:
- posibile obligaţii de remediere în sarcina statului român, cu costuri uriașe,
- distrugerea sau sustragerea echipamentelor unicat,
- risc de încălcare a acordurilor internaţionale privind neproliferarea nucleară și controlul materialelor radioactive (AIEA, EURATOM).
Ca bonus de iresponsabilitate, Curtea de Conturi arată și:
- inventariere incompletă a documentelor clasificate,
- lipsa pazei între 30.11–19.12.2024,
– încălcări ale Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu potenţiale consecinţe juridice şi diplomatice.
Statul nu doar că a lăsat radiul, uraniul și toriul să „aereze”, dar a lăsat și documente clasificate de izbeliște.
Burduja, reacreditarea și „magia” notelor schimbate: din 72 de puncte în 67, până la moarte clinică
Institutul ICPMRR București avea ca obiect de activitate:
- cercetare fundamentală și aplicativă în domeniul metalelor și resurselor radioactive,
- inginerie, dezvoltare tehnologică,
- strategii și consultanță pentru ciclul combustibilului nuclear,
- elaborare de normative, standarde tehnice și economice pentru resurse de materii prime radioactive.
Cu alte cuvinte, era una dintre puținele structuri care știau ce fac în domeniul resurselor radioactive. Asta până a intrat în scenă politica.
În septembrie 2022, Ministerul Cercetării, condus atunci de Sebastian Burduja, a declanșat procedura de evaluare a institutului în vederea reacreditării. Rezultatul oficial:
- ICPMRR a obținut 67 de puncte,
- sub pragul minim de 70 de puncte cerut de art. 13 alin. (3) din Anexa la HG nr. 477/2019.
Institutul a contestat rezultatul, susținând că, potrivit raportului de evaluare întocmit la finalul prezentărilor din 09.11.2022, obținuse inițial 72 de puncte, ulterior micșorate la 67, fără justificare.
Prin adresa nr. 2385/25.11.2025, reprezentantul foştilor salariaţi a acuzat direct: pierderea acreditării a fost rezultatul manipulării procesului de evaluare de către Ministerul Cercetării.
Consecințele pierderii acreditării:
- institutul nu a mai putut accesa fonduri prin Programul Nucleu, destinat institutelor naţionale acreditate,
- au fost tăiate sursele de finanțare,
- a devenit imposibilă continuarea activităţilor de cercetare,
- într-un timp scurt, s-a ajuns la pierdera întregului personal de specialitate.
Adică: mai întâi li se ia acreditarea, apoi li se taie finanțarea, după care se constată „cu regret” că nu se mai poate continua activitatea. Iar în urma lor rămân deșeurile radioactive și haosul juridic.
ANAF, executorul nuclear: când Fiscul vinde ce nu are voie să vândă
Curtea de Conturi nu se oprește la bombă nucleară de mediu. Intră direct și în bomba juridică.
În 2018, ANAF a inițiat executarea silită pentru imobilul institutului din Bulevardul Carol I nr. 68–70, sectorul 2, București. Imobilul a fost vândut. Problema? Imobilul aparținea domeniului public al statului și nu putea fi înstrăinat.
Deci ANAF a vândut ce nu avea voie să vândă, încălcând în plin legislația referitoare la proprietatea publică.
Bunurile mobile și imobile rămase sunt:
- sechestrate,
- dar nu pot fi valorificate, deoarece, potrivit Legii nr. 111/1996, orice procedură care schimbă proprietarul (inclusiv licitație) poate produce prejudicii majore siguranţei naţionale, mai ales dacă ajung în mâna unor persoane fizice sau juridice în afara ariei de control a statului.
Pe românește: statul a băgat în proceduri de executare și vânzare bunuri radioactive și infrastructură strategică, de parcă ar fi fost garsoniere ANL, nu elemente cu risc nuclear.
Proprietatea statului făcută praf: ipoteci, exproprieri și schizofrenie juridică
La Măgurele, imobilul institutului din Șoseaua de Centură nr. 48, compus din:
- teren intravilan de 14.366 mp,
- ansamblu de construcţii pentru cercetare, depozitare și administrare,
este încadrat oficial în categoria proprietăţii private a statului.
Și totuși, în cartea funciară apar:
- ipoteci și sarcini specifice circuitului civil și bancar,
- inclusiv în favoarea unor instituţii de credit,
- ipoteci legale instituite de organele fiscale.
Curtea de Conturi spune clar: acest tratament încalcă art. 27 din OG nr. 57/2002, care:
- instituie inalienabilitatea bunurilor proprietate publică și privată a statului,
- limitează urmărirea silită doar la bunurile proprii ale institutului, nu la infrastructura strategică.
Mai mult, extrasul de carte funciară arată că imobilul se suprapune cu IE72822, alocat proiectului de lărgire a Centurii Rutiere Bucureşti Sud (km 54+700 – DN 5 km 40+000), în baza deciziei de expropriere nr. 941/17.07.2023 emisă de CNAIR.
Analiza Curții de Conturi relevă o neconcordanță juridică gravă:
- potrivit Anexei nr. 3 pct. 21 la HG nr. 399/2023, imobilul apare ca bun al domeniului public al statului,
- dar, conform HG nr. 537/2003, același imobil e încadrat ca bun al proprietăţii private a statului.
Statul nu mai știe nici măcar ce deține: azi public, mâine privat, poimâine gaj la bancă.
Expropriere cu surse radioactive în zid: „lărgim centura, vedem noi cu radiațiile”
Procedura de expropriere de la Măgurele vizează demolarea parțială a clădirii. Problema: în interiorul acelei clădiri se află surse radioactive aflate sub incidența:
- reglementărilor CNCAN,
- acordurilor AIEA.
Orice demolare ar trebui precedată de dezafectare nucleară. În realitate:
- auditorii publici externi ai Curții de Conturi au găsit o stare avansată de degradare a imobilelor;
- accesul la clădirea principală nu a mai fost posibil, pentru că gardul perimetral și cabina de pază au fost demolate odată cu avansarea lucrărilor rutiere;
- celelalte clădiri nu au putut fi inspectate integral, fiind acoperite de vegetaţie, arbori şi arbuşti, semn clar de neutilizare îndelungată.
Rezultatul: problema nu este rezolvată, iar lucrările de lărgire a Centurii Rutiere Bucureşti Sud sunt blocate. Adică statul a dat cu buldozerul în gard, s-a împiedicat de sursele radioactive și acum se uită în jur, mirat, de ce nu mai merge treaba.
Merișani: 1.060 tone de uraniu, toriu și radiu, în aer liber. „Lasă, că nu explodează… repede”
Pe amplasamentul din comuna Merişani, judeţul Argeş, deținut de ICPMRR, se află:
- instalaţii rezultate din activităţi de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu,
- aproximativ 1.060 tone de deşeuri radioactive cu conţinut de:
- uraniu-238,
- toriu-232,
- radu-226.
Toate acestea necesită:
- dezafectare specializată,
- depozitare definitivă în siguranță.
La data încheierii misiunii de documentare, Curtea de Conturi a constatat:
- nu fusese stabilit niciun operator responsabil cu dezafectarea,
- nu fusese identificată nicio sursă de finanţare,
- nu fusese desemnat niciun amplasament pentru depozitarea definitivă.
Cu alte cuvinte, statul român a lăsat un munte de uraniu, toriu și radiu în voia sorții, exact ca pe o haldă de moloz.
Jaf organizat sau prostie criminală? Echipamente unicat, pierdute între bălării și dispariții
Printre bunurile identificate în inventarele cerute de Curtea de Conturi se află echipamente ultraperformante, unicat în România, precum:
- separator magnetic cu rolă din pământuri rare,
- moară ultra-centrifugală ZM 200,
- masă de concentrare Wilfley B 07-772,
- concasor cu fălci BB200 Retsch,
- divizor de probe Retsch,
- granulometru laser Ankeesmidt,
- moară cu cuţite SM200 Retsch,
- separator gravitaţional MGS Mozley 200,
- cuvă ultrasonică Retsch,
- uscător rapid TG 100 Retsch,
- moară cu discuri tip Fritsch,
- moară cu discuri oscilante Retsch 100,
- analizor granulometric Retsch,
- peletizor MARS DP-14 Aglo Mixer.
Curtea de Conturi trage semnalul de alarmă:
- nu există o inventariere conformă,
- nu există evidență clară a transferurilor,
- nu sunt asigurate condiții adecvate de depozitare.
Deci nu se poate confirma nici măcar existenţa și localizarea tuturor bunurilor.
Există un risc major de pierdere, sustragere sau degradare a echipamentelor, inclusiv a celor unicat.
Având în vedere specificul activităţii institutului, nu poate fi exclus nici riscul contaminării unor echipamente cu materiale radioactive, cu consecinţe grave asupra mediului, sănătăţii şi securităţii populaţiei, avertizează Curtea de Conturi.
Așadar, statul a reușit performanța de a transforma un institut strategic de cercetare nucleară într-un amestec de:
- depozit ilegal de deșeuri radioactive,
- fier vechi de mare valoare, perfect pentru dispariții „misterioase”,
- bombă ecologică și sanitară cu efect întârziat.
Concluzie: statul radioactiveșuat și cetățeanul cobai
Din tot tabloul zugrăvit de Curtea de Conturi și prezentat de Cotidianul Național reiese un singur lucru: nu avem doar un stat eșuat, avem un stat care își iradiază propriii cetățeni prin neglijență, corupție și incompetență.
- Institut strategic distrus prin joc politic și manipulare de evaluare;
- deșeuri nucleare lăsate fără pază și fără plan de dezafectare;
- imobile vândute ilegal, ipotecate, expropriate confuz;
- acorduri internaționale călcate în picioare;
- echipamente unicat și documente clasificate abandonate sau vulnerabile la jaf.
Statul și-a făcut datoria într-un singur punct:
i-a transformat pe cetățeni în cobai, iar teritoriul național într-un laborator radioactiv deschis.