Primăria a proiectat îndepărtarea. Instanța i-a prăbușit construcția pe procedură
Cronica unui abuz administrativ la Ploiești a ajuns în punctul în care pozele, live-urile și „reformele” de pe Facebook nu mai ajută la nimic. Nu mai vorbim despre promisiuni politice, ci despre un lucru simplu, scris negru pe alb: executarea unei hotărâri judecătorești definitive.
Pe 14 octombrie 2026, Curtea de Apel Ploiești a pus capac recursului formulat de U.A.T. Municipiul Ploiești și de primarul municipiului împotriva sentinței favorabile fostului arhitect-șef, Veronica Raduna.
Potrivit soluției publice de pe portalul instanțelor, Judecătorii:
- admit excepția nulității recursului;
- anulează recursul pentru neîncadrarea în motivele legale de recurs;
- obligă U.A.T. Municipiul Ploiești la plata a 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă;
- consemnează că soluția este „Definitivă”, pronunțată la 14.10.2026.
Tradus pentru contribuabili: administrația locală nu doar că a pierdut procesul, dar nici măcar nu a reușit să formuleze un recurs valid. Sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026 rămâne în picioare și devine linie obligatorie de urmat pentru Primărie. Bonus: 5.000 de lei din banii orașului, cheltuieli de judecată, pentru performanța de a te împiedica în propriul recurs.
Este genul de „eficiență” pentru care plătești integral fără să fi comandat serviciul. Un abonament „full options” la gafe juridice, facturat direct bugetului public.
Raduna trebuie repusă în drepturi. Nu blocată la coada de „reorganizare”
Prin anularea recursului, a rămas definitivă sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026, care prevede, fără loc de interpretare creativă:
- anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale Veronicăi Raduna;
- anularea dispoziției de eliberare din funcția publică de conducere de arhitect-șef;
- reintegrarea în funcția de arhitect-șef deținută anterior sau, dacă aceasta nu mai există, într-o funcție publică echivalentă;
- plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei în care nu și-a exercitat funcția, actualizate și recalculate;
- recunoașterea perioadei dintre concediere și reintegrare ca vechime în muncă, în specialitate și în grad profesional.
Aici se termină libertatea administrației de a inventa „scenarii de lucru”, „opțiuni strategice” sau „reorganizări profunde”. O hotărâre definitivă nu e program politic, e ordin de executat.
Primăria trebuie să spună clar, nu prin șoapte pe holuri, ci prin acte:
- ce documente a emis pentru reintegrarea Veronicăi Raduna;
- cum asigură revenirea efectivă în funcție (nu doar „pe hârtie”);
- ce măsuri a luat pentru plata drepturilor salariale restante, actualizate și recalculate, așa cum a dispus instanța.
Nu contează cine plânge după birou, cine se supără că își pierde scaunul, cine trebuie „recompensat” cu o altă poziție caldă. Executarea unei sentințe nu este joc de societate, este obligație legală. Orice tergiversare sau „invenție de proceduri” în jurul acestei hotărâri definitive devine, la rândul ei, un subiect de control și, eventual, de anchetă.
De la arhitect-șef la „arhitectura intereselor”: era Pandele Roxana
În timp ce Veronica Raduna își căuta dreptatea prin tribunale, Primăria Ploiești se obișnuise cu altă „configurație urbanistică”: ascensiunea actualului arhitect-șef, Pandele Roxana.
Potrivit informațiilor și notelor interne aflate în posesia ziarului de investigații Incisiv de Prahova, în perioada în care Raduna era în „era” funcției:
- au fost formulate mai multe plângeri penale pe numele Pandelei Roxana de către diverși constructori, nemulțumiți de „manevrele” de la Urbanism;
- numele ei este legat de firma ARBY PROIECT, în care ar figura – conform acestor surse – ca asociată prin intermediari;
- „controalele” de la Urbanism ar fi fost descrise ca având un traseu familiar: dacă vrei „intrare în legalitate”, treci mai întâi pe la firma „noastră”.
Asupra acestor suspiciuni și acuzatii se pot pronunța doar organele de anchetă și instanțele de judecată. Însă, coroborate cu documentele analizate, ele sugerează tabloul unei direcții publice capturate de interese private, în care funcția de arhitect-șef pare mai apropiată de un portofoliu de business decât de o misiune administrativă.
Urbanism cu dedicație: ieși din ilegalitate, dar treci pe la ARBY
În mijlocul acestei „reorganizări de firmă”, ARBY PROIECT nu apare ca un jucător oarecare, ci ca un nod prin care trec contracte, proiecte și nume „de casă”.
Un e-mail trimis de arh. Cosmin Duna (document prezentat în spațiul public) descrie foarte plastic această coregrafie. În mesaj se arată că, „în urma reorganizării firmei ARBY PROIECT”, trebuie cesionate două contracte privind PUZ-urile Traian și Upetrom către S.C. PLANNING CITIES S.R.L.
Detalii relevante din mail:
- ARBY PROIECT cesionează contractele, dar „pe partea de proiectare” aceiași oameni rămân la butoane: „Pe partea de proiectare tot eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor, deoarece o să fim în continuare proiectanți de specialitate.”
- beneficiarilor li se cere explicit: „Așadar vă rog să semnați cele două contracte de cesiune și să ni le trimiteți înapoi.”
- se menționează că „dosarul pentru Traian este aproape gata”, urmând verificarea taxelor, care vor fi comunicate ulterior, printr-un alt e-mail.
Semnătura electronică încheie protocolar: „Cu stimă, arh. Cosmin Duna, tel. 07…”.
Satiric vorbind, „reorganizarea” pare mai degrabă un joc de „scoate firma, bagă firma, dar păstrează oamenii”. Contractele se plimbă între ARBY PROIECT și PLANNING CITIES S.R.L., dar proiectanții rămân aceeași: Cosmin Duna și Mirela Crăciun.
Mirela Crăciun – „omul bun la toate”: de la PUZ-uri la directorat
Numele Mirela Crăciun nu apare doar în mailul cu PUZ-urile Traian și Upetrom. Conform informațiilor obținute de redacție, aceasta ar fi fost „omul de încredere” al arhitectei-șef Pandele Roxana, împinsă către un post cald în interiorul administrației: director general adjunct în Primărie.
Concursul, însă, s-a transformat – potrivit surselor – într-un scurtmetraj tragicomic:
- candidata nu reușește să promoveze examenul;
- „nota” obținută este descrisă de sursele care au relatat episodul drept o „notă de toată frumusețea rușinii”.
Pe de o parte, avem un nume implicat, alături de arh. Cosmin Duna, în proiectarea unor PUZ-uri (după cum reiese din e-mailul în care apare formula „eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor”). Pe de altă parte, aceeași persoană este împinsă către un post de conducere în Primărie, dar cade la proba de competență.
Imaginea rezultată: cine nu intră pe ușa examenului încearcă pe geamul influenței.
Când arhitectul devine acționar: ARBY PROIECT și combinațiile de la Urbanism
Potrivit notelor și informațiilor obținute de Incisiv de Prahova, Pandele Roxana ar fi asociată în firma ARBY PROIECT „prin interpuși”, alături de un „personaj cu funcție mare de răspundere” din Primăria Ploiești.
Schema descrisă de surse, pusă în registru de pamflet, arată așa:
- Primăria, prin arhitectul-șef, „vede” problemele de legalitate ale unor construcții.
- Urmează controale, presiuni, blocaje administrative.
- Soluția miraculoasă către „intrarea în legalitate” ar trece, informal, prin firma ARBY PROIECT, unde apar oamenii „de casă” din zona de proiectare.
- Aceeași rețea de nume migrează între firme private (ARBY PROIECT, PLANNING CITIES S.R.L.) și tentative de funcții de conducere în Primărie.
Dacă aceste suspiciuni se confirmă, prin anchete și hotărâri ale instituțiilor statului, nu mai vorbim doar de un conflict de interese, ci de un manual de capturare a unei direcții publice de către o structură privată.
Până atunci, însă, rămânem la nivelul investigațiilor de presă, al documentelor și al relatărilor de surse, care trebuie analizate de organele de cercetare penală. Pamfletul nu ține loc de dosar penal, dar poate descrie caricatural mecanismul.
Când se clatină scaunul în Primărie, ministerul devine „escape room”
În acest decor urbanistic, intră în scenă și componenta politică.
Potrivit informațiilor obținute de ziarul de investigații Incisiv de Prahova, Pandele Roxana este o USR-istă convinsă, la fel ca primarul „independent” Mihai Polițeanu, care, de facto, se sprijină pe aceeași zonă de influență și este descris de surse ca jucând „jocurile penale pe linie de urbanism” în tandem cu aceasta.
Sursele indică faptul că:
- Pandele Roxana ar fi încercat, prin intermediul partidului USR, să îi „ia locul” lui Marius Albișor la Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC);
- în ultimele zile, aceasta ar fi făcut „audiență” la ministerul de resort, în speranța unui transfer acolo, pentru a nu-și pierde sinecurile și avantajele acumulate la Urbanismul Ploiești;
- problema este că atât ea, cât și primarul Polițeanu „s-au trezit târziu”: partidul care îi sprijinea nu mai este la guvernare, fiind „azvârlit ca o măsea stricată” din Executiv, după acuzele de rău făcut României și populației.
În acest context, mișcarea percepută de surse ca o „manevră subterană” a tandemului Polițeanu–Pandele ar avea două obiective:
- să își păstreze privilegiile și controlul asupra Urbanismului din Ploiești, descris în anchete ca „ilegal” și orientat către firme de casă;
- să evite punerea în aplicare plenară și rapidă a hotărârii instanței de repunere în drepturi a Veronicăi Raduna, arhitectul de drept al municipiului.
Sursele Incisiv de Prahova subliniază că Pandele Roxana este vizată de „atâtea plângeri și dosare penale” încât tupeul de a negocia simultan poziții în minister, de a se ține strâns de scaunul de la Urbanism și de a face jocurile imobiliare în municipiu pare greu de digerat chiar și într-o administrație obișnuită cu scandalul.
De la birou cu familia Costea, la condus orașul „după bunul plac”
Aceleași surse ridică o întrebare legitimă: cum se face că o funcționară care, la începutul activității, își desfășura munca într-un birou alături de familia Costea (soț și soție) ajunge, ani mai târziu, să conducă, practic, urbanismul unui întreg oraș „după bunul plac”, cu organele de cercetare penală aparent adormite?
Relatările indică și un amestec bizar de viață privată și funcție publică: Pandele Roxana și dl. Costea ar fi fost văzuți în public, la teatru, îmbrățișându-se și sărutându-se, detalii care, deși țin de sfera personală, alimentează percepția că rețeaua de influență la Urbanism este mai degrabă una de tip „trib personal” decât de profesionalism administrativ.
Concluzia satirică formulată de surse este tăioasă: „așa e USR-ul, în general, ca partid, și acesta este un trio benefic pentru toate părțile – în afară de constructori și antreprenori, pe care îi jecmănește, sub privirile impasibile ale autorităților”.
Urbanism politic: USR pleacă, PSD revine, scamele rămân?
Schimbarea contextului politic este și ea parte a tabloului. Sursele citate își exprimă speranța că, odată cu revenirea PSD la guvernare, aceste „scame” care afectează viața publică, antreprenoriatul și instituțiile statului vor fi îndepărtate.
Mesajul este clar, în cheie de pamflet:
- dacă organele de cercetare penală rămân „impasibile” și „au orbul găinii”,
- dacă ministerele devin simple „escape room-uri” pentru funcționari în dificultate,
- dacă direcțiile de urbanism continuă să fie percepute ca SRL-uri cu ștampilă publică,
atunci schimbarea de la guvernare nu va fi decât o rotire de sigle pe ușă, nu o curățare a mecanismelor.
Epilog: Primăria – SRL cu ștampilă sau instituție publică?
Revenirea Veronicăi Raduna în drepturi, consfințită de Curtea de Apel Ploiești, coroborată cu documentele privind ARBY PROIECT, cesiunile către PLANNING CITIES S.R.L., numele Mirela Crăciun și arh. Cosmin Duna, precum și relatările despre tandemul Pandele Roxana – Mihai Polițeanu și combinațiile politice din jurul USR, ridică aceeași întrebare incomodă:
A avut Ploieștiul o Direcție de Urbanism sau un hub de contracte, interese și combinații, camuflat sub denumirea de „serviciu public”?
Curtea de Apel Ploiești și-a făcut partea: a restabilit poziția unui funcționar îndepărtat abuziv și a sancționat juridic recursul stângaci al Primăriei.
Rămâne ca:
- instituțiile de control,
- procurorii,
- dar și opinia publică
să decidă dacă ceea ce s-a întâmplat la Urbanismul Ploieștiului sub „era Pandele” și protecția politică aferentă reprezintă doar un eșec de management sau un sistem bine uns de interese private și complicități politice.
Până atunci, concluzia de pamflet rămâne valabilă, cu o notă actualizată:
Primăria Ploiești a proiectat un abuz, l-a turnat în beton, iar Curtea de Apel a venit cu buldozerul legal.
Restul – ARBY, PUZ-uri, cesiuni, „oameni de încredere”, examene picate, plângeri penale, audiențe la minister, USR scos de la guvernare și speranța că PSD va curăța „scamele” – sunt doar anexe la arhitectura dezmatului.
Vom reveni. (Cristina T.).
În timp ce ziarul nostru de investigații devoala, cu probe și nerv, fapte ilegale și cutremurătoare, instituțiile statului român – de la APM Prahova-ul lui Diaconu, la IPJ Prahova și parchetele care trebuiau să se autosesizeze – au jucat un rușinos „șah la cetățean” și un penibil „joc de glezne” pe bani publici, lăsându-ne să ne întrebăm nu dacă, ci cât, cine și ce a încasat pentru această complicitate la jefuirea locuitorilor din Prahova… iar noi promitem că, în edițiile viitoare, vom pune nume și sume pe acest „Bingo penal”.
