În spatele fiecărui sistem antiaerian Gepard care iese la instrucție există o mână de oameni care se asigură, în permanență, că tehnica este operativă.

Un tablou absolut impresionant: zgomotul motoarelor, ridicarea și rotirea antenelor, mișcarea turelelor. Șenilele care se învârt și aruncă în urma lor noroiul poligonului. Mirosul de fum. Vin Geparzii.

Dacă privim bateria cum pleacă la instrucție, garantat ni se face pielea de găină. Complexul antiaerian Gepard este o bestie de-a dreptul amenințătoare, însă este întotdeauna îmblânzit de o mână de oameni.

Militarii Detașamentului de Apărare Antiaeriană Sky Guardians, structură generată de Batalionul 288 Apărare Antiaeriană Milcov și coordonată de Comandamentul Forțelor Întrunite General Ioan Emanoil Florescu, se află aproape de finalul misiunii din baza de instrucție din Bemowo Piskie, Polonia. Prinși în vârtejul activităților, timpul a trecut repede.

Uneori, captivați de tabloul impresionant al tehnicii, ne concentrăm mai mult pe luptători și mai puțin pe structura de mentenanță, cei care fac lucrurile să meargă. Despre ei se scrie rar. Nu au atât de multă vizibilitate, căci se află, zi-lumină, în ateliere, însă lipsa lor s-ar observa instantaneu.

Iar mentenanța Gepardului este o treabă complicată. Pe de o parte avem mentenanța șasiului, ceea ce ține de partea mecanică și auto și ajută complexul să se deplaseze. Mai avem partea de mentenanță a armamentului complexului, în special cele două tunuri automate calibrul 35 de milimetri Oerlikon.

Nu în ultimul rând, avem verificarea părții speciale, ce presupune diagnosticarea, în cazul unor defecțiuni, a legăturilor electronice ale componentelor sistemului, ca de pildă radare, sisteme optice și calculatorul.

La o simplă căutare pe internet, aflăm că sistemele antiaeriene Gepard, tehnică aflată în dotarea contingentelor românești din cadrul Grupului de luptă NATO din Polonia, au fost proiectate undeva pe la mijlocul anilor șaizeci. Cu toate acestea, de mentenanța lor se ocupă în special oameni tineri.

Cel mai tânăr militar din detașament este maistrul militar clasa a IV-a Cătălin Lalu. Este absolvent al Școlii de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene Traian Vuia și aici, în Polonia, este maistru militar specialist pe armamentul complexului antiaerian Gepard.

Datoria mea este să verific și să mă asigur că toate componentele armamentului din dotarea complexului antiaerian sunt funcționale și în bună stare, astfel încât să poată fi executate trageri asupra țintelor inamice.

Întreținerea armamentului complexului antiaerian Gepard după tragere este o treabă complexă și meticuloasă. Armele sunt separate de complex, dezasamblate, curățate bucată cu bucată, asamblate și așezate la loc. Toate aceste operațiuni durează aproximativ o zi, în funcție de spațiul de lucru și de numărul de oameni de care dispune structura de mentenanță.

Totodată, la întreaga activitate participă și echipajul complexului, un lucru normal dacă ne gândim că ei sunt cei ce folosesc efectiv complexul, și cum ai putea lucra cu ceva ce nu cunoști?

Mentenanța șasiului este la fel de importantă. De fiecare dată când Gepardul iese la instrucție, fie că vorbim despre exercițiile de antrenament în teren, recunoașteri, exerciții de rezolvare a situațiilor tactice sau trageri propriu-zise, echipajul verifică uzura șenilelor și a roților motrice, starea lichidelor speciale și, în cazul în care sunt probleme, intervin maiștrii militari specialiști.

Unul dintre cei care se ocupă de partea specială este caporalul clasa a II-a Fănel Gherghe, militar cu experiență în ceea ce privește complexul antiaerian: M-am ocupat de mentenanța Gepardului din primii ani în care a intrat în înzestrarea unității, perioadă în care am avut șansa să lucrez cu operatorii germani. Când tehnica a intrat în dotarea batalionului, au venit cu ea și specialiștii germani și am lucrat împreună.

O echipă de mentenanță a Gepardului trebuie să funcționeze ca o mașinărie bine unsă. Activitatea mea și a colegului meu sunt direct proporționale. Dacă o anumită parte a complexului nu funcționează, nici celelalte părți nu își vor atinge obiectivele. Dacă partea specială nu reușește să calculeze viteza țintei, de exemplu, armamentul va avea o eroare care o va face să nu fie eficientă, explică maistrul Cătălin Lalu.

Colegul său completează: Nimeni nu poate să cunoască complexul în întregime. În primul rând, ca să poți să repari, trebuie să ai idee de cum merge. Să repari ceva ce nu știi cum funcționează este aproape imposibil.

Iar învățarea nu o putem cuantifica în perioade de timp, este vorba doar dacă îți place ce faci, dacă ai mai făcut înainte ceva asemănător. Eu am terminat electronica, sunt olimpic național la electronică și îmi place ceea ce fac, înțeleg cum funcționează.

Mai important decât tehnica în sine este specialistul. Căpitanul Marius Alexandru este ofițer de stat major în compartimentul logistic și se ocupă în special de mentenanță, mișcare și transport. Coordonez activitatea plutonului sprijin și activitățile adiacente logistice, în special mentenanță, mișcare și transport.

Dacă vorbim strict de ceea ce înseamnă mentenanța complexului antiaerian Gepard, toate defecțiunile care pot să apară pot fi remediate de specialiștii pe care îi avem și cunoștințele lor ne sunt de folos și nouă, ofițerilor și subofițerilor care au funcția de operator.

Oamenii de la mentenanță nu sunt doar colegi, ci o adevărată echipă condusă de Ionuț Ocheșel, maistru militar specialist și comandant grupă întreținere artilerie și rachete antiaeriene. El este cel ce coordonează întreaga activitate a celor care au grijă ca Geparzii să fie mereu operativi.

Ne apropiem de finalul misiunii. Asta înseamnă că echipa de mentenanță este mai ocupată ca niciodată. Pe lângă activitățile curente, se concentrează ca toată tehnica să fie în stare perfectă de funcționare, pentru a fi predată următoarei rotații.

Exercițiile cu trageri de luptă sunt momentele favorite ale artileriștilor antiaerieni. În clipele de dinainte de trageri, timpul pare că se oprește în loc. Întreaga suflare din poligon își ține respirația până când prima lovitură pleacă spre țintă. În spatele celor câteva minute ale unei trageri propriu-zise, se află însă ore, dacă nu zile întregi de muncă. (Locotenent Cornelia Dumitru).