Sunt unele indicii că da. Pare că a fost trimisă la înaintare, pentru a-și prezenta intențiile pentru prezidențiale, tocmai la Kiev. În prezența vedetei numărul unu a lumii de astăzi, Volodimir Zelensky. Ce a căutat acolo, Laura Codruța Kovesi? Cine a butonat-o? Și cum se explică, fulminantul ei discurs mai adecvat unui șef de stat, decât unui procuror?

În calitate de șef al Parchetului European, unde a fost propulsată de George Soros, via tandemul Merkel-Macron, s-a făcut remarcată, până în prezent, prin două luări de poziție. Prima se referă la atribuțiile și puterea pe care le deține. A solicitat insistent o autoritate extinsă care să se poată răsfrânge chiar și asupra celor mai importanți reprezentanți ai instituțiilor europene. Nu vrea ca statele UE, cele care au numit-o în înalta funcție, să-i poată cenzura în vreun fel deciziile. Intenția ei este ca Parchetul European să fie transformat într-un electron liber. Într-un stat în stat. Ceea ce i-ar permite să taie și să spânzure, păstrând proporțiile, la o manieră chiar mai puternică decât cea pe care a demonstrat-o în România, în tandem cu Florian Coldea. Discursul ei extrem de incisiv pe această temă, a rămas, însă, fără răspuns. Nu a primit un răspuns pozitiv. Dar nici unul negativ.

O a doua ieșire la rampă este de dată mai recentă și se plasează tot pe linia celor pe care le-a produs în România. În mod premeditat, criticii ar spune chiar rău intenționat, Laura Codruța Kovesi face o confuzie între două elemente distincte. Fiecare cauză penală are în substanța ei, un prezumptiv prejudiciu, pe care suspecții îl aduc banului public. Acest prejudiciu este estimat de către procurori și nu reprezintă, până la probarea lui definitivă în instanță, altceva decât un simplu semnal. Atât în țară, când a funcționat ca șef DNA și ca procuror general, cât și la Bruxelles, unde conduce Parchetul European, pentru a-și mări exponențial și în mod fals meritele, Laura Codruța Kovesi a adunat și adună, pur și simplu, prezumtivele prejudicii din dosare. Și asta funcționează la prostime. Rezultatul pe hârtie se concretizează în sume fabuloase pe care, vezi Doamne, statul, mai nou Uniunea Europeană, ar urma să le încaseze în urma prejudiciilor constatate de procurori. Atâta doar că mai e mult până departe. Adică până când instanțele judecătorești constată, în mod definitiv, existența unor prejudicii, care de fiecare dată diferă mult, de regulă mult în jos, față de prejudiciile numărate de Kovesi. Și, din nou, la fel cum s-a întâmplat și în România, și în UE mai e mult până departe, în sensul că prejudiciile constatate mai trebuie și recuperate. Iar de cele mai multe ori, ele nu mai pot fi recuperate. Pentru că lipsa de celeritate a procurorilor și a instanțelor judecătorești le-a dat posibilitatea celor vinovați să-și mute și să-și camufleze banii. În final, în România, statul s-a ales cu praful de pe tobă în urma activității procurorilor. La fel se întâmplă și în Uniunea Europeană. Așa că numai fraierii pot fi amăgiți de acest al doilea logos al Laurei Codruța Kovesi.

Și în fine, acum, la Kiev, aceasta a schimbat mult registrul. S-a referit, firește, la ,,uluitoarea eficiență” a activității Parchetului European, a evitat să sufle vreun cuvânt despre motivele pentru care nu anchetează cele mai mari fraude puse la cale chiar de șefi ai Comisiei Europene, protagonista numărul unu fiind Ursula von der Leyen, dar toate aceste afirmații au fost făcute en passant. Fiindcă cea mai importantă parte a discursului a fost cea prin care Laura Codruța Kovesi a simulat că are anvergura unui lider politic european. Și, mai mult decât atât, anvergura unui jucător în plan mondial. Cu multe și foarte multe accente de natură electorală. Care nu-și aveau nici locul, nici rostul la Kiev. Într-un stat non NATO și non UE. Să fi fost doar un balon de încercare? O formulă de a testa piața? Pentru ca cei care o manevrează să-și dea seama, în final, dacă Kovesi are sau nu anvergura necesară pentru a fi împinsă la înaintare la viitoarele prezidențiale din România.

Sorin Rosca Stanescu