Anchete
Deși știa de problemele de la Euroins, ASF a indus în eroare BERD pentru a cumpăra acțiuni la compania bulgară/Statul român este acționar la BERD.
Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a fost înființată în 1991 cu misiunea de a ajuta crearea unei ,,noi Europe centrale și de Est” post-războiul Rece. Statul român este unul dintre acționari și a subscris la capital 144,07 milioane de Euro (corespunzător celor 14.407 de acțiuni pe care le deține.
Reprezentantul României, ca acționar, în board-ul guvernatorilor BERD este ministrul de finanțe, în prezent Adrian Câciu iar alternanța o asigură guvernatorul BNR (pentru totdeauna Mugur Isărescu), dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.
Câștigurile BERD sunt și câștigurile statului român, ca acționar. Pierderile BERD sunt și pierderile statului român. Mușamalizarea solvabilității Euroins cu complicitatea conducerii ASF, începând cu anul 2021, reprezintă pierdere pentru statul român și inducere în eroare a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
Pentru că:
În anul 2021, BERD a devenit acționarul Grupului de Asigurări Euroins din Bulgaria (EIG). Detalii AICI și AICI. Anunțul a fost făcut în Octombrie 2021, BERD devenind acționar cu până la 10% din compania mamă a Euroins România (care reprezintă și cea mai mare parte din Grupul de Asigurări Euroins Bulgaria). BERD a decis în Octombrie 2021 să pună 30 de milioane de Euro în grupul bulgar de asigurări convins fiind de soliditatea companiei Euroins România.
În ancheta Ziarului Libertatea citată de Bursa, rezultă fără putință de tăgadă că Nicu Marcu și conducerea ASF-ului au devenit complici încă din martie 2021 la mușamalizarea solvabilității companiei Euroins România:
,,Echipa de control ASF a constat că potrivit raportărilor transmise ASF la data de 31 Martie 2021, societățile de asigurare au raportat un număr de 9.357 de dosare de daună în care Euroins are calitatea de pârât în timp ce societatea a raportat un număr de 2.860 de dosare, rezultând o diferență de 6.716 dosare de daună care nu au fost raportate în valoare de 64.161.357 de lei”.
Nicu Marcu și ASF au preferat să permită continuarea neregulilor la Euroins. Diferența de 64 de milioane reprezenta doar o mică parte din falsificarea solvabilității prin neraportare, respectiv doar componenta pe care Euroins, dacă ar fi achitat ceea ce refuza în procese către societățile de asigurare care s-au îndreptat în regres spre Euroins, ar fi trebuit să aibă ca și bani pentru solvabilitate. În realitatea, suma era mult mai mare de 64 de milioane de lei, întrucât Euroins nu raporta nici toate litigiile, cu știința și acceptul ASF.
Simplu spus, litigiile în regres reprezintă situații gen în care eu sunt asigurat CASCO la o altă societate de asigurare, mă accidentează un asigurat Euroins, eu îmi repar mașina prin asigurarea CASCO după care societatea mea de asigurare se îndreaptă în regres spre Euroins. Numai că Euroins ,,ascundea” față de ASF, cu complicitatea acestora și litigii cu persoane fizice/juridice altele decât cu societățile de asigurare care se îndreptau în regres, pentru mușamalizarea solvabilității. Cu complicitatea ASF.
Spun despre complicitatea ASF pentru că Autoritatea, care are un vast departament juridic propriu, putea și era obligată printr-o relativ simplă consultare a portalului instanțelor de judecată să descopere toate procesele pe care Euroins nu le raporta. Dacă nu a făcut-o, vorbim despre complicitate a ASF-ului prin inacțiuni, timp în care permitea unei societăți nesolvabile să emită polițe RCA în continuare, la prețuri duble, în loc să ia măsurile legale.
Un alt document prezentat de Libertatea și datat 31 August 2021 (documentul AICI) demonstrează că Euroins nu raporta nici litigiile cu alte persoane decât societățile de asigurare care s-au îndreptat în regres:

Așadar, ASF știa încă din martie 2021 despre mușamalizarea solvabilității Euroins și a devenit complice la ea, inducând în eroare BERD, la care chiar statul român este acționar.
Cu alte cuvinte, supreveghetorul statului ASF – condus de Nicu Marcu fraudează statul român, acționar la BERD, prin inducerea în eroare în ceea ce privește solvabilitatea Euroins România – cea mai mare parte din EIG la care BERD urma să devină acționar cu până la 10%.
Inducerea în eroare de către ASF a însuși statului român, care ese acționar BERD altături de SUA (acționar cu capital de 30 de miliarde de Euro (peste 3 milioane de acțiuni), Canada – peste 10 miliarde de Euro, Germania – peste 25 de miliarde de Euro și alte zeci de țări) este evidentă din mesajul transmis la intrarea în actionariatul Grupului de Asigurări Euroins din Bulgaria, chiar de către Mark Davis – Directorul Regional BERD pentru România și Bulgaria, în 5 Octombrie 2021, la semnarea acordului (comunicatul integral îl găsiți AICI):

Așadar, ASF garanta SUA, României și celoralați acționari ai BERD, inclusiv la 5 Octombrie 2021 că asigurările Euroins din România sunt ,,de calitate”, ,,avansate” și ,,de încredere”. Asta la 6 luni după ce ASF știa de mușamalizarea solvabilității Euroins și avea obligația instituirii administrării speciale pentru refacerea solvabilității
BERD era ,,încântată” pe baza asigurărilor date de ASF, care lucra ,,în paralel” cu BERD referitor la ,,un proces de decontare directă în beneficiul consumatorului și al sectorului asigurărilor din România”. În timp ce respingerea a mii de dosare de daună, fără evaluare, sau neraportarea cu știința ASF a tuturor dosarelor din instanță dovedesc o altă realitate: o graniță foarte fină între asigurările unei companii care mușamalizează solvabilitatea și hârtia de împachetat brânză.
Desigur, BERD, ca și alte instituții internaționale aveau la acea dată o anumită naivitate alimentată prin inducerea în eroare de către ASF, referitor la societățile care sifonează sume din România o fac cu complicitatea supraveghetorului. Ca City Insurance (delapidare, falsuri și complicități multiple) sau ca Euroins în ceea ce privește mușamalizarea indicatorilor de solvabialitate.
Ar fi investit SUA, România și ceilalți acționari BERD 30 de milioane de Euro la compania mamă Euroins dacă ar fi știut că există complicitatea supraveghetorului în mușamalizarea solvabilității?
Ar fi investit BERD dacă avea cunoștințe de ,,faptele penale” pentru fapte cunoscute de ASF anterior contractului, la adresa conducerii Euroins?
Înclin să cred că nu. Pentru că ASF, la acel moment, mai dăduse o asigurare către BERD: că va introduce decontarea directă obligatorie în România, un serviciu auxiliar și care nu are cum să fie obligatoriu.
Despre aceasta am scris încă din 31 ianuarie 2021, în acest articol, că nu reprezintă decât o complicitate a conducerii ASF pentru a perpetua frauda ,,celor care sifonează societățile de asiguare” – în fapt se urmărea ca City Insurance și Euroins să nu aducă capital ci, prin scumpiri, asigurații să îi capitalizeze chiar ei pe cei care îi fraudau fie delapidări la scutul ASF (City Insurance) fie prin mușamalizări ale solvabilității la scutul ASF (Euroins).
Introducerea decontării directe obligatorii prin ordonanță de urgență – nematerializată (o scumpire generalizată care ar fi luat peste noapte un miliard de lei DE LA asigurați și i-ar fi dat societăților sifonare sau nu), era motivată de către Nicu Marcu prin nota de fundamentare astfel: ,,situația extraordinară apărută în contextul BREXIT”:

Și mai este ceva:
În mod normal, ministrul finanțelor, Adrian Câciu, ca reprezentant al României în acționariatul și conducerea BERD, ar trebui să fie primul care să ceară demiterea conducerii ASF și a lui Nicu Marcu pentru inducerea în eroare în ceea ce privește solvabilitatea societății Euroins România, care a stat la baza deciziei de investiție BERD. Dar nu o va face.
De ce nu va cere Adrian Câciu demiterea conducerii ASF, cu riscul de a părea complice la fraudă.
Deja Câciu ar fi trebuit să ceară demiterea conducerii ASF în urma falimentului City Insurance, care a produs și va mai produce și o gaură semnificativă la buget (prin devalizarea Fondului de Garantare a Asiguraților și prin garanțiile de asigurare date de City Insurance pentru contracte publice care valorează fix cât hârtia igienică). O bună parte din fraudă (noi contracte RCA emise și noi polițe de asigurări emise de City Insurance) au fost realizate cu complicitatea conducerii ASF, care deja știa despre extrasul de cont falsificat de la City Insurance.
Nicu Marcu a avut grijă să și-l subordoneze pe ministrul finanțelor, Adrian Câciu. I-a angajat fosta nevastă.
Din declarațiile de avere rezultă cu fosta soție a lui Adrian Câciu, Mihaela Panduru a fost angajată de instituția condusă de Nicu Marcu, întâi la Institutul de Studii Financiare din Subordinea ASF, iar apoi promovată, în 2021, de Nicu Marcu, ca ,,auditor intern” în cadrul Autorității de Supraveghere Financiară. Adică ,,anti-frauda” din ASF, care ar fi trebuit să descopere complicitatea funcționarilor din ASF la fraudele de la City Insurance și la mușamalizarea sovlabilității de la Euroins.

Între Adrian Câciu și Mihaela Panduru pare să fi dispărut demult scânteia, pentru că în scris, ministrul finanțelor nu mai știe când a divorțat, în 2009 sau în martie 2010, deși încă au bunuri comune și în 2022:


Adrian Câciu și fosta soție Mihalea Panduru, încă nu și-au găsit timp de partaj nici în 2021, anul în care fosta soție a ministrului a fost angajată întâi în Institutul de Studii Financiare din ASF – cel târziu în martie 2021 și apoi avansată ca auditor intern ASF. În aceeași perioadă Câciu făcea tranziția de la ,,strateg economic” al PSD (partid care l-a numit pe Nicu Marcu Președinte ASF) la cea de ministru de finanțe.
Interesant este și că noul auditor intern al ASF, Mihaela Panduru își ascunde/anonimizează în declarația de avere faptul că este fosta soție a lui Câciu și că au interese financiare comune, partajul nefiind încă făcut:
Iată ce arată declarația de avere a Mihaelei Panduru, deși are obligația legală a trecerii co-proprietarului (Adrian Câciu):

Adrian Câciu nu a obținut în schimb ,,privilegiul” de a nu trece co-proprietarul în declarația de avere, prin urmare aflăm din declarația lui de avere ceea ce ascunde Mihaela Panduru. E drept că în declarația de avere a ministrului finanțelor ,,dispar” 68 de metri pătrați din casa de locuit

Concluziv:
Poate că este o coincidență că Nicu Marcu a angajat-o pe fosta soție a lui Adrian Câciu. Deși având în vedere și alte exemple de soți sau soți, foști sau actuali, angajați în ASF (spre exemplu soția lui Ionuț Mișa sau fostul soț al Liei Olguta Vasilescu – cel care a fost promovat vicepreședinte ASF și a semnat ieșirea din redresare a City Insurance pe baza extrasului de cont falsificat). Dar argumente împotriva coincidenței ar putea fi că ASF nu are inițiativă legislativă ca să treacă toate mizeriile de legi cu urgență în 2021 motivată gen ,,Brexit”. Și are nevoie de Ministerul Finanțelor.
Însă, așa cum arată derularea faptelor la Euroins, e greu de tras altă concluzie logică decât că ASF a indus în eroare BERD pentru a cumpăra acțiuni la compania bulgărească, deși ASF știa de problemele de solvabilitate de la Euroins și le mușamaliza chiar ea.
Poate că este o premieră în care o autoritate a statului român, prin Președintele său, Nicu Marcu, devine complice la fraudarea intereselor financiare ale statului român, care l-a numit acolo (prin inducerea în eroare a BERD) .
Deși, despre apetența lui Nicu Marcu de a frauda societățile în care statul român este acționar, spre exemplu Poșta Română, printr-o achiziție trucată pentru ca NIcu Marcu pur și simplu să fure TVA de la Poșta Română sub pretextul unui ,,proiect de cercetare”, statul român trebuia să știe. Și să sancționeze. Nefăcând-o, devine complice.
Articolul despre escorcarea Poștei Române prin furt de TVA și licitație trucată, l-am publicat AICI, în 12 mai 2021, mai precizeaza sursa citata.
Dată la care ASF și Nicu Marcu erau încă complici la frauda de la City Insurance (știau de extrasul de cont falsificat și lăsau în continuare City să emită polițe și asigurări de garanții) și la mușamalizarea solvabilității Euroins. (Cerasela N.).
Anchete
Politicianul și procurorii după gratii: seminar intensiv de drept penal aplicat
Breaking news de Arest Central: politicianul, între doi procurori – cine cu cine face dreptate în celulă?
Călin Georgescu, trimis la „ședință de drept penal aplicat” în arest
Marți, 29 septembrie 2026, Curtea de Apel București a decis că politicianul Călin Georgescu nu mai are ce căuta în talk-show-uri și plateouri TV, ci în arest preventiv. Decizia a fost luată de un complet format din judecătoarele Violeta-Elena Georgescu-Ashemimry și Cristina Grecu, plus judecătorul Dragoș-Valentin Mirea, chemat să stingă divergența din interiorul completului, notează publicația Lumea Justiției.
Divergența? Una clasică: se duce politicianul acasă sau la Arestul Central? Din informațiile prezentate, judecătoarea Cristina Grecu ar fi vrut să-l pună în libertate pe Georgescu, în timp ce Violeta-Elena Georgescu-Ashemimry ar fi înclinat spre varianta cu gratii. Și cum justiția română funcționează pe principiul „dacă doi nu se înțeleg, intră al treilea”, a apărut în scenă judecătorul Dragoș-Valentin Mirea, iar rezultatul este clar: arest preventiv pentru politician.
Celulă VIP: un politician și doi procurori fac „coabitare instituțională”
Partea cu adevărat savuroasă abia începe. Surse avizate au declarat pentru Lumea Justiției că politicianul Călin Georgescu împarte celula cu doi procurori bine-cunoscuți: Teodor Niță și Gigi-Valentin Ștefan, amândoi de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Cei doi magistrați sunt „cazați” după gratii de aproape cinci luni, în baza unei măsuri dispuse și menținute de Înalta Curte, într-un dosar instrumentat de procurorul Marius Iacob de la Parchetul General (PICCJ).
Așa arată, în varianta românească, unitatea de corp a magistraților și a clasei politice: unii fac dosare, alții le încasează, iar la final se întâlnesc, simbolic, în aceeași celulă. E posibil, zice sursa, noi nu știm sigur, dar știm că în România realitatea bate pamfletul aproape zilnic.
Lecții de drept în pijama: cine pe cine judecă în arest?
Imaginea e greu de ignorat: un politician și doi procurori, toți trei după gratii, într-o țară în care justiția e mereu „independentă”, dar rar responsabilă.
Dacă informațiile publicate de Lumea Justiției se confirmă, atunci celula respectivă poate fi considerată cea mai densă „conferință de drept penal” pe metru pătrat din sistemul românesc:
- un politician care a cunoscut partea publică a microfonului și partea întunecată a mandatului de arestare;
- doi procurori care au semnat cândva pentru „interesul public” și acum află cum se simte „interesul public” din interiorul arestului.
Ironia istorică e greu de ratat: aceia care au reprezentat acuzarea stau acum, umăr la umăr, cu cel care obișnuia să fie subiect de dezbatere politică, nu de referat de arestare.
Judecătorul Dragoș Mirea, din nou pe afiș: de la percheziții la divergențe și arestări
Lumea Justiției mai readuce în discuție încă un episod legat de judecătorul CAB Dragoș-Valentin Mirea, cel care a intrat în completul de divergență în cazul lui Călin Georgescu.
Nu e pentru prima oară când numele lui apare în prim-plan. În 23 iunie 2026, același magistrat a emis mandatul de percheziție domiciliară pe numele avocatului Mihai Rapcea, într-un dosar de așa-zisă „propagandă legionară”. Rapcea a fost reținut 24 de ore, după care a fost lăsat rapid în libertate, instanțele respingând din start cererea procurorului Mircea-Bogdan Rocsin de la Parchetul Curții de Apel București (PCAB) de a-l aresta pe avocat, amintește Lumea Justiției.
Cu alte cuvinte, Mirea e magistratul care dă mandat de percheziție când procurorii se înfierbântă prea tare, dar și cel care intră în complet atunci când colegii de la CAB nu se decid dacă politicianul trebuie să doarmă acasă sau la Arestul Central.
Justiția română, sezon nou: „Toți pentru unul, unul după gratii”
Cazul Călin Georgescu și posibila lui coabitare în celulă cu procurorii Niță și Ștefan arată, în miniatură, caricatura unui sistem care se preface că funcționează impecabil:
- judecători care își rezolvă divergențele chemând un al treilea coleg să încline balanța;
- procurori care ajung să experimenteze, pe propria piele, „forța legii” pe care o invocau în rechizitorii;
- politicieni care descoperă, dincolo de ușile cu zăvor, că imunitatea nu ține loc de certificat de cazare pe termen nelimitat.
Iar undeva, între completul de divergență, dosarele de la PICCJ și celulele Arestului Central, România mai bifează un episod de „justiție spectaculoasă”, cu arestări răsunătoare, coincidențe savuroase și un parfum persistent de dublu standard.
Restul, cum bine punctează Lumea Justiției, se va decide nu doar în instanță, ci și în memoria publicului, care începe să vadă tot mai clar că, uneori, singurul loc unde statul de drept mai pare coerent este… pamfletul. (Irinel I.).
Anchete
CSM a aprobat două cereri de pensionare. Suspendarea procurorului Radu-George Bucurică a încetat
Propuneri de eliberare din funcție pentru doi procurori
Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a aprobat, marți, 29 septembrie 2026, două cereri de pensionare, potrivit publicației Lumea Justiției.
În urma deciziei, președintelui României, Nicușor Dan, i-au fost înaintate propunerile de eliberare din funcție, prin pensionare, a procurorilor Liviu Vasilescu, de la DIICOT Craiova, și Ionela Chirilă, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud.
Încetarea suspendării procurorului Bucurică
În aceeași ședință, Secția pentru procurori a CSM a constatat încetarea suspendării din funcție a procurorului Radu-George Bucurică, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.
Măsura suspendării fusese dispusă în contextul arestării sale preventive. Aceasta a încetat începând cu data de 25 septembrie 2026, ca urmare a revocării arestării preventive, potrivit minutei CSM.
Decizia a fost luată în unanimitate.
Procurorul urmează să fie internat într-o unitate medicală
La 21 septembrie 2026, judecătoarea Adina Cozi, de la Curtea de Apel Alba Iulia, a revocat măsura arestului preventiv și a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind internarea provizorie a procurorului într-o unitate medicală specializată.
Internarea urmează să dureze până la însănătoșire sau până la ameliorarea stării care ar înlătura pericolul ce a determinat luarea măsurii, potrivit informațiilor citate de Lumea Justiției.
Acuzațiile formulate în dosar
Radu-George Bucurică a fost reținut pentru 24 de ore, la 9 august 2026, de procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
El este cercetat pentru:
- nerespectarea regimului armelor și munițiilor;
- uz de armă fără drept;
- tulburarea ordinii și liniștii publice;
- portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase;
- două infracțiuni de ultraj.
Incidentul de la localul din comuna Ribița
Potrivit anchetatorilor, incidentul ar fi avut loc în noaptea de 8 spre 9 august 2026, pe terasa unui local public din comuna Ribița, județul Hunedoara, unde se aflau aproximativ 100 de persoane.
Procurorii susțin că Bucurică ar fi avut asupra sa un cuțit, un spray iritant-lacrimogen și un pistol letal marca Walther, calibru 9×19 mm. Arma ar fi fost deținută în condițiile în care Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul IPJ Caraș-Severin dispusese anterior anularea permisului de port-armă.
Conform aceleiași surse, procurorul ar fi refuzat să se legitimeze la solicitarea polițiștilor ajunși la fața locului și i-ar fi atacat cu spray iritant-lacrimogen. Ulterior, acesta ar fi fugit, iar în momentul imobilizării ar fi tras cu pistolul asupra sa, susțin procurorii.
Acuzațiile urmează să fie analizate în cadrul procedurilor judiciare, cu respectarea prezumției de nevinovăție. (Irinel I.).
Anchete
De la toga de judecător la halatul de pensionar, în timp record
Judecătoarea Liliana Alexe de la Curtea de Apel București pare grăbită să schimbe banca de judecată cu șezlongul de pensionar. La doar câteva zile după ce a fost suspendată din funcție, magistrata a decis că este momentul perfect să ceară pensionarea, potrivit dezvăluirilor făcute de publicația Lumea Justiției.
Solicitarea de pensionare urmează să fie analizată joi, 1 octombrie 2026, de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Adică exact aceiași judecători care abia ce au scos-o temporar din joc, prin suspendare, până la finalizarea definitivă a procedurii disciplinare care o vizează.
Cronometrul birocratic merge ceas: întâi suspendare, apoi – fulgerător – cerere de retragere „la pensie”. Când se strânge norul disciplinar deasupra carierei, traiectoria devine brusc o linie dreaptă spre casa de pensii.
Scena mare: judecătoarea, intrusă la Înalta Curte
Totul pleacă de la un episod demn de scenariu de teatru absurd. Liliana Alexe este cercetată disciplinar pentru o prestație neobișnuită chiar și pentru standardele unei justiții obișnuite cu surprize.
Judecătoarea, în loc să aștepte cuminte decizia instanței superioare, s-a prezentat la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) fix în ședința în care se judeca recursul împotriva unei sentințe pronunțate chiar de ea. În dosar, șapte persoane dăduseră în judecată ROMATSA, operatorul național de trafic aerian civil.
Până aici, scenariul ar mai fi putut trece la capitolul „curiozități profesionale”. Doar că Liliana Alexe nu s-a mulțumit să stea în băncuța publicului, ca un simplu spectator. A ținut cu tot dinadinsul să intre în rolul principal.
„Nu aveți calitate în dosar!” – detaliu minor, ignorat cu grație
Potrivit relatărilor citate de Lumea Justiției, magistrata a insistat să ia cuvântul în fața completului ICCJ, deși președinta completului i-a explicat foarte clar că nu are nicio calitate procesuală în dosarul respectiv.
Pe românește: nu era parte, nu era avocat, nu era martor, nu era nimic. Doar autoarea sentinței atacate. Dar asta nu a oprit-o să încerce să intre în dezbatere ca și cum ar fi fost la propria conferință de presă.
Insistențele ei de a vorbi în sală, în pofida explicațiilor clare, au transformat ședința într-o scenă stânjenitoare: judecătoarea care își urmărește, live, sentința și vrea să mai dea și indicații, după ce-a pus deja ștampila.
De la completul ICCJ la escorta jandarmului
Cum regulile de procedură nu sunt opționale, finalul reprezentației a fost mai puțin glorios: judecătoarea Liliana Alexe a fost invitată să părăsească sala de judecată, sub supravegherea jandarmului.
Ceea ce, pentru un magistrat, este echivalentul unei coborâri forțate de pe scenă, cu reflectoarele aprinse și publicul martor. Un tablou pe care, în mod normal, îl vezi în filme despre abuzuri și derapaje, nu în manualul nescris de „demnitate a funcției”.
Acest episod a devenit obiectul unui dosar disciplinar, care a și dus la suspendarea ei din funcție, decisă de Secția pentru judecători a CSM.
Când devine fierbinte scaunul de judecător, se descoperă brusc confortul pensiei
După toată această poveste, vine și finalul de manual: la aproximativ două săptămâni după suspendare, Liliana Alexe depune cerere de pensionare. Mesajul implicit este clar: dacă procedura disciplinară riscă să lase urme în carieră, mai bine fugi la timp spre statutul de „onorabil pensionar al Justiției”.
Nu avem, deocamdată, o decizie finală a CSM pe această cerere, dar cadrul este deja bine conturat: o judecătoare suspendată, un dosar disciplinar cu episod jenant la Înalta Curte și o cerere rapidă de retragere la pensie. O combinație care spune mai multe despre reflexele sistemului decât o mie de discursuri despre „integritatea magistratului”.
Justiția, între aparența de solemnitate și practica de scenetă
Cazul Lilianei Alexe nu este doar o poveste despre un magistrat care nu și-a înțeles locul într-o sală de judecată unde nu mai era factor de decizie. Este și o oglindă pentru un anumit tip de mentalitate: judecătorul care se vede deasupra regulilor, care consideră că poate interveni oricând și oriunde, chiar și atunci când procedura îl plasează clar în afara jocului.
Iar când regulile disciplinare încep, în sfârșit, să funcționeze, apare planul de rezervă clasic: pensia, ca refugiu sigur, înainte ca sancțiunea să fie scrisă negru pe alb.
Epilog: lecția amară a unui pamflet judiciar
Dincolo de tonul pamfletar, tabloul este serios: o judecătoare de la Curtea de Apel București, suspendată după un comportament de-a dreptul nepotrivit la ICCJ, vrea să plece din sistem înainte ca acesta să își ducă până la capăt propria procedură de curățenie internă.
Rămâne de văzut dacă Secția pentru judecători a CSM va valida acest „exit strategic” sau va prefera să lase întâi să se scrie, până la capăt, istoria disciplinară a unui caz care arată, fără menajamente, cum se poate transforma solemnitatea Justiției într-o scenetă incomodă, cu jandarm la final. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova: Agentul‑vopsitor Editoiu Alin – maestru în gropi urbane, fum de esapament și, la final, fum de arhivă
-
Exclusivacum 3 zileM.A.I. – PIXUL LUI BOSS: UNIVERSITATEA DE PROȘTI A POLIȚIEI ROMÂNE
-
Uncategorizedacum 3 zileRâde Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, plătește Ploieștiul: comedia neagră de la TCE Ploiești
-
Exclusivacum 2 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti: Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, „autobuzul sabotor” – Traseul 39, motoare turate în gol și POS-uri moarte la TCE Ploiești!
-
Exclusivacum o zi„Organigrama cu chiloți” intră la vot: Nae Comisionaru’ trage sforile, consilierii locali dau examen la furt avansat?
-
Administratieacum o ziDumitru Dragoș, polițist de penitenciare și mentor pentru copiii din Vărbilău
-
Exclusivacum 3 zileDosarul Antigrindină – Partea a V‑a – Prahova, aleasă „unitate‑pilot” prin mister de stat. Norocul rachetelor sau blestemul fermierilor?
-
Exclusivacum 3 zileFlorin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 1: „Directorul care se clatină, dar nu cade”



