Depoziția generalului SRI Dumitru Dumbravă în fața Comisiei de control a activității SRI este o dovadă cât se poate de elocventă că la vârful acestei instituții, condusă de Eduard Hellvig, există oameni duși cu cercul. Iar Dumbravă nu este un personaj oarecare. El a condus ani de zile departamentul juridic al instituției iar în prezent, presupun printr-o promovare, este ditamai șeful cancelariei directorului SRI. O poziție cheie. Prin mâna lui trec toate documentele. După scandalul Anaconda, alt general SRI, șef al acoperiților din presă, după cutremul Coldea, iată vine la rând și tărăboiul legat de Dumbravă.

Ce a făcut acesta? De ce a fost el chemat în fața Comisiei de control SRI? Și ce a ieșit la iveală chiar ieri, în tip ce generalul se afla înăuntru cu parlamentarii, într-un dialog care a durat ore în șir? Ei bine, generalul Dumitru Dumbravă este faimosul personaj care printr-o declarație publică i-a informat pe români că Justiția a devenit un „câmp tactic” al SRI. Se întâmpla la scurt timp după ce Eduard Hellvig a fost numit director. Iar noul director a fost prins pe picior greșit. A fost nevoit să recurgă la o veritabilă bâlbâială, într-o încercare disperată de a atenua această detonare.

Justiția „câmp tactic” al SRI înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, decât că aici și-au făcut loc faimoasele culoare la care s-a referit insistent colonelul Daniel Dragomir. Într-o traducere sănătoasă, asta înseamnă că Serviciul Român de Informații, chiar prin intermediul Departmenatului Juridic, condus atunci de generalul Dumbravă, a avut grjă ca dosarele politice elaborate sau doar semnate de procurori aflați și ei în „câmpul tactic” să ajungă la anumiți judecători gen Șelaru, magistrat al Înaltei Curți, pentru ca execuțiile să se facă neîntârziat, așa cum au fost ele elaborate în laboratoarele serviciului secret. „Câmpul tactic” a mai însemnat și altceva. Dacă, din întâmplare, asemenea dosare cu dedicație nu ajungeau unde trebuie, magistrații care le judecau trebuiau conduși „pe calea cea dreaptă”. Și urmau să dea fix condamnarea preconizată de SRI. Iar dacă nu se conformau, trebuiau rași. Deveneau simple cadavre căzute în „câmpul tactic”. Uneori „câmpul tactic” mergea și mai departe. Așa cum s-a întâmplat cu altă victimă a lui Șelaru, din vremea când acesta a fost procuror. Un tânăr ofițer SRI, care deținea date extrem de grave despre membrii clanului Băsescu, pe nume Crivăț, aruncat în închisoare de Șelaru și apoi mort în condiții extrem de suspecte. O crimă neelucidată nici până azi.

Pentru asemenea afirmații a fost chemat înaltul demnitar SRI în fața Comisiei parlamentare. Unde a bătut câmpii – de astă dată nu „câmpul tactic” – ore în șir, încercând să explice ceea ce era de neexplicat în afara unor declarații sincere și încurcându-se în propriile abureli. Ca să vă dau un singur exemplu, încercând să camufleze rolul real jucat de SRI în aceste execuții politice, Dumitru Dumbravă a declarat că de fapt prin „câmpul tactic” se înțelege că inculpații erau monitorizați, pentru ca nu carecumva să încerce să-i influențeze pe judecători. Ne crede tâmpiți? Păi asta înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că erau monitorizați prin mijloace specifice și judecătorii. Ca să observe ofițerii de informații dacă nu carecumva se lasă ispitiți. Și asta mai înseamnă ceva. Monitorizați fiind, puteau fi șantajați și determinați să dea fix sentințele pregătite dinainte.

Americanii au o vorbă. Dacă ai căzut într-o groapă, până când îți faci un plan înțelept de a ieși din ea, nu încerca să dai din mâini și din picioare, că te afunzi și mai rău. Din faimosul parteneriat strategic încheiat de SRI cu omologii din Statele Unite, se pare că a lipsit această aplicație.

Și chiar în timp ce Dumbravă debita verzi și urscate în Parlmentul României, afară, fostul său coleg, colonelul Daniel Dragomir devoala fapte cât se poate de actuale ale generalului. Să te crucești, nu alta. Pe un cont de Facebook mascat, prin utilizarea limbilor armeană și georgiană, Dumbravă coresponda cu cine credeți? Cu culoarele lui din magistratură, din procuratură și din presă. Acolo el coresponda în secret cu procuroarea Lăncrănjan, zisă Veverița, cea care-l anchetează în prezent pe Dragnea, cu judecătorul Șelaru de la Înalta Curte, cu ziariști aflați și ei în „câmpul tactic” SRI. Iar asta, domnule Eduard Hellvig, se întâmpla chiar zilele trecute, nu cine știe când.

Și, culmea, la scurt timp după dezvăluirile lui Dragomir, după ce opinia publică a putut să vadă cu ochii ei cum decurgea corespondența secretă, subordonații domnului Dumbravă au șters degrabă contul. Urmele însă au rămas, fiind prezentate pe larg de televiziunile de știri.
De ce a fost șters contul cu o asemenea viteză? Din două motive. Primul a reprezentat o încerare disperată a colegilor lui Dumbravă, probabil a unor subordonați ai acestuia, de a trage repede covorul peste gunoi. De a-și acoperi colegul și șeful. Pentru că este evident că trebuie să fi de-a dreptul țicnit să inventezi așa ceva, să lansezi un asemenea vehicul de comunicare și întrucât contul era anonim, e clar că pe el erau scrise lucruri în neregulă. Iar înaltul demnitar SRI avea toate motivele să-și ascundă identitatea. Și să protejeze și identitatea corespondenților săi. Al doilea motiv este mult mai spectaculos. L-a dezvăluit tot Daniel Dragomir. Unele dintre mesaje erau informații clasificate. Odată contul dezvăluit, asemena mesaje ar fi ajuns în posesia opiniei publice. Dacă așa stau lucrurile, atunci vorbim de-a dreptul de iresponsabilitate. De o vulnerabilitate majoră a SRI.

Dacă nu mă înșel, la vârful instituției mai lucrează încă soția generalului Coldea, având și dânsa un grad de ofițer superior. Am înțeles că doamna Coldea conduce serviciul de testări psihologice. Păi dacă așa stau lucrurile, cum de nu a reușit până acum să-i identifice pe oamenii duși cu cercul? Nu pentru asta este plătită doamna Coldea?

Tare sunt curios cum va reacționa zilele următoare domnul Eduard Hellvig.

Sorin Rosca Stanescu