Actualitate
Patriot este o afacere politică
Șeful de Cabinet al lui Erdogan a declarat că, pentru Turcia, NATO nu este o necesitate. Ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că a doua mare putere NATO s-ar putea retrage din organizație. Pentru România, consecințele ar fi uriașe. Dar ce legătură există între pozițiile acestui important jucător geopolitic și achiziția Ministerului Apărării de rachete Patriot? Aparent, niciuna. Dar numai aparent.
Donald Trump l-a bătut amical pe umăr pe președintele Klaus Iohannis la intrarea în Casa Albă iar prețul imediat și cât se poate de palpabil este un contract de patru miliarde de dolari. Prin care achiziționăm baterii de rachete Patriot din Statele Unite. Zilele trecute Rex Tillerson, șeful Departamentul de Stat a făcut o spectaculoasă descindere la București. Extrem de scurtă și foarte eficientă. Imediat după plecarea sa, majoritatea parlamentară s-a mobilizat și a urnit procedura de aprobare pentru prima tranșă în valoare de aproape un miliard de euro. Mai mult, în culisele puterii se vorbește despre o solicitare făcută de înaltul demnitar american ca, începând din 2018, România să mărească procentul destinat Apărării de la 2 la 2,5 %. Aceste informații sunt pur și simplu spectaculoase.
În mediile experților militari nu a avut loc nicio dezbatere la capătul căreia să se stabilească în mod clar, în funcție de provocările prezente și viitoare, prioritățile României în materie de Apărare. În aceste condiții, se încheie totuși fel de fel de contracte prin care achiziționăm coverte, blindate, avioane multirol și, iată, rachete Patriot. Prima întrebarea care se pune este dacă asemenea achiziții extrem de costisitoare sunt făcute pe o logică militară sau comercială sau ele reprezintă doar un deal politic. Iar a doua întrebare se referă la efectele unei eventuale retrageri a Turciei din NATO și dacă aceasta va fi sau nu benefică pentru România. Să încercăm să răspundem.
Achiziția de rachete Patriot nu are aproape nicio logică din punct de vedere militar. Oricât ar părea de curios. Acest sistem a fost creat în urma cu circa 35 de ani și, oricât de mult a fost upgradat între timp, este depășit. Experții afirmă că numai una din trei rachete își atinge ținta. Bateriile nu acoperă o rază de 360 de grade. Ele trebuiesc de fiecare dată poziționate, ceea ce le reduce eficiența. Există un sistem mult mai performant, creat tot de americani și importat de armata israeliană dar decidenții au considerat că România nu trebuie să aibă încă acces la o asemenea tehnologie. Ca și în cazul aeronavelor multirol F16, ne înzestrăm pe bani grei cu armament de recuzită. Și fără a urma o regulă a priorităților stabilită după dezbateri responsabile în interiorul Statului Major. Din această perspectivă, decizia este mai puțin militară și mai mult politică.
Rațiunea care ne-a condus la asemenea achiziții, ultima fiind cea de rachete Patriot, nu este nici de natură comercială. Dacă am fi luat în calcul raportul preț-calitate, altele ar fi fost aeronavele multirol de care avea nevoie Armata Română și altele rachetele destinate apărării antiaeriene. Și cu totul altele condițiile financiare. Ca să dau doar un singur exemplu, Polonia cumpără și ea același tip de rachete Patriot și încă într-un număr mai mare, mai mult decât dublul achizițiilor României, dar a obținut aplicarea procedurii offset. Ceea ce înseamnă că sumele de bani cheltuite se întorc sub formă de investiții americane în industria de Apărare a Poloniei. Noi nu ne-am bătut pentru acestă înlesnire și nu am obținut-o. Mai e necesar să precizez și faptul că aceste rachete Patriot sunt mai scumpe cu circa 20% decât ultima generație de rachete cu tehnologie mult superioară, fabricate tot de americani. În fine, bomboana pe colivă este dată de o informație scăpată de sub control chiar de către înaltul demnitar american. Acesta ne-a cerut ca, pe parcursul acestui an, să luăm legătura cu societatea de consultanță de la Washington și să achităm contravaloarea primului lot de rachete. Așadar avem parte și de un intermediar.
Faptul că noi achiziționăm rachete Patriot și alte tipuri de tehnică, militară fără a exista în spatele deciziilor rațiuni de ordin militar sau măcar de natură comercială, nu este neapărat un lucru rău. Dacă și numai dacă deal-ul făcut, indiferent cât de costisitor ar fi, se dovedește a fi pozitiv sub aspect politic și geostrategic. Este o ipoteză ce merită nu numai avută în vedere ci și dezvoltată.
Din ce în ce mai multe voci afirmă că, pentru parteneriatul strategic cu Statele Unite, care, teoretic cel puțin, dar probabil și practic, ne garantează securitatea, trebuie să plătim un preț. Asemenea achiziții ar reprezenta o parte a respectivului preț. La fel cum prezența noastră cu militari pe toate teatrele de război, alături de trupele americane, reprezintă un alt preț. Dar cât de mare poate fi câștigul?
Câștigul poate fi foarte mare, în măsura în care situația din interiorul NATO evoluează în direcția sugerată de șeful de Cabinet al lui Erdogan și de Erdogan însuși iar România va ști să își joace în mod inteligent rolul în cadrul parteneriatului militar și politic. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla și care poate afecta grav echilibrul militar în întreaga Euroasie, schimbând pur și simplu raporturile de forțe, este ieșirea Turciei din NATO. Una dintre consecințele imediate ar fi necesitatea dizlocării urgente și relocării uriașei baze militare de la Incirlik, care constă în principal într-un depozit operațional de bombe termonucleare. Dacă Turcia părăsește NATO, baza trebuie relocată undeva și, din punct de vedere geostrategic, România ar putea fi candidatul ideal.
Dar la acestă situație se poate ajunge chiar și în condițile în care Turcia nu iese din NATO. Raporturile în prezent sunt extrem de tensionate între Ankara și Washington și nu există nici cel mai mic semn de ameliorare. În aceste condiții, oricând poate fi repetat gravul incident când, ne amintim, la scurt timp după ce lovitura de stat anti-Erdogan a eșuat, Turcia a interzis orice trafic aerian în baza de la Incirlik. Incirlik a devenit astfe neoperațional. Istoria se poate repeta iar consecintele pot fi dramatice pentru Statele Unite și NATO. În consecință, ipotetic cel puțin, relocarea rămâne în picioare, chiar și fără ieșirea Turciei din NATO.
Amplasarea acestei baze termonucleare pe teritoriul României ar crea evident o serie întreagă de complicații. De exemplu, cea mai importantă provocare este, dacă procedând astfel, România se transformă într-o țintă a unui eventual prim atac atomic anti-NATO sau, dimpotrivă, în absența unei conflagrații nucleare, România devine un stat de neatacat. Punctul meu de vedere, pe care nu doresc să-l bag pe gâtul niciunui cititor dar pe care totuși
îmi permit să-l afirm, este că, într-un asemenea scenariu, nu numai parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite ar fi pe deplin garantat pentru o lungă perioadă de timp dar și poziția geostrategică a României se va întări considerabil. Dar chiar dacă această bază va fi relocată în altă parte decât în România și chiar dacă Turcia nu iese din NATO, importanța și rolul jucat de România printr-o politică inteligentă elaborată la București poate crește exponențial. În oricare variantă, România poate deveni cel mai important actor politic al flancului sud-estic al NATO.
Și iată cum o decizie care, pentru mulți, poate fi scandaloasă, cea legată de achiziționarea rachetelor Patriot, se poate transforma până la urmă, dacă o analizăm strict din perspectivă politică, chiar dacă calculul este cinic, într-o opțiune pozitivă.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Actualitate
Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
-
Exclusivacum 5 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 3 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 16 oreI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 3 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi




