Featured
Felul derizoriu în care se înțelege și se practică politica trebuie abolit
Consider că participarea la dezbaterile despre problemele din societatea românească reprezintă o condiție a oricărui intelectual și, în cele din urmă, a oricărui concetățean preocupat de realități. Am exprimat nu o dată opinii despre realitățile din jur, în profesie și în viața publică. Evenimentele au confirmat aceste opinii.
Am arătat în multe împrejurări ce primejdii pândesc România, argumentând că este nevoie de o altă abordare a realității decât cea curentă. Cu privire la Ucraina, am arătat că, pentru a întrezări sfârșitul conflictului, este nevoie de înțelegerea rădăcinilor acestuia. Afirm că, în vederea unei soluții durabile, este necesară o analiză cuprinzătoare a ceea ce se petrece, plecând de la fapte și realități istorice. Aceasta este, de altfel, și concluzia la care au ajuns cercetători și analiști de referință din cele mai cunoscute școli de gândire contemporane.
Le sunt recunoscător celor care au acordat atenție opiniilor pe care le-am exprimat, indiferent dacă au fost sau nu de acord cu ele. Rămân la convingerea de neclintit că argumentarea și nu etichete reflexe, opinia liberă și nu alinierea la propagandă reprezintă substanța care dă sens și conținut dezbaterilor din spațiul public.
Acele opinii au avut și efectul de a cataliza reacții într-o direcție neașteptată. Astfel, nu puțini dintre cei care au înțeles obiectivitatea respectivei poziții – și care, probabil, au cunoștință și despre deciziile pe care le-am luat în roluri – mă întreabă ce am de gând în perspectiva anilor următori.
Vreau să fiu cât se poate de clar, mărturisind trei adevăruri simple. Nu mă intimidează rolurile din viața publică, având convingerea că le pot îndeplini, prestațiile mele anterioare, experiența și pregătirea acumulată fiindu-mi suport. Datoria oricărui om cu mintea deschisă spre lume, care preia o răspundere de înțelegere și prelucrare a realității trăite, este să spună adevărul și să promoveze dreptatea. Viața mea nu este dependentă de vreo funcție și am disponibilitatea să sprijin pe oricine care va dovedi că este atașat valorilor statului de drept democratic, că are capacitatea să schimbe modul în care statul român a funcționat de câteva decenii și să scoată țara noastră din crizele actuale.
Menționez că aceste trei adevăruri le iau împreună. Ele alcătuiesc un întreg care ține de mentalitate, atitudine și caracter.
Nu fac parte din categoria celor pentru care exprimarea în viața publică este subîntinsă de o pornire egoistă. Dimpotrivă, mă simt alături de cei foarte mulți pentru care adevărul și dreptatea sunt modurile conviețuirii. Fără acestea, civilizația nu poate fi imaginată.
De asemenea, nu fac parte nici din categoria celor resemnați, reduși la tăcere sau dispuși la compromisuri pe spinarea altora. Consider că nevoia de atitudine este una primordială în societatea românească actuală. Alături de nevoia de angajare pentru transformarea acelor stări de lucruri care nu lasă țara să respire.
Oricine își va asuma de acum răspunderi publice în țara noastră se va confrunta cu o situație extrem de dificilă. În fapt, izbânzile incontestabile obținute după 1989, au fost deteriorate ori de-a dreptul compromise în ultimele aproape două decenii, făcând tot mai critică situația din țară.
Nu ascund mândria că, în calitate de rector și demnitar al statului, am putut contribui la cotitura istorică produsă în anii ‘90. Dar, la fel de sincer, susțin opinia acelor contemporaniști de prim plan, potrivit cărora niciodată în istoria ei România nu a cunoscut un declin atât de cuprinzător, în timp scurt, ca cel din deceniile menționate.
Lumea parcurge dificultăți, dar ele nu pot justifica dările înapoi din statul român de azi. În fapt, democrația, ai cărei germeni au fost construiți cu greu, a fost desfigurată. Constituția a fost pusă treptat în paranteze, locul legii fundamentale fiind ocupat de invocarea abuzivă, uneori brutală, a atribuțiilor prezidențiale ori ale altor organisme ale statului.
În fiecare zi, în societatea noastră se înregistrează o eroare cu urmări largi sau o șocantă ilegalitate. În România actuală, se fraudează alegeri, se măsluiesc voturi, se fuge de dezbaterea publică, se folosesc instituții de forță spre a tria candidații, voturile se numără la noua Securitate, inși lipsiți de valoare ajung în răspunderi majore, se adoptă legi fără dezbateri în Parlament și legi organice fără consultare, decidenții fug de răspundere citind banalități de pe foi scrise de alții. Nu s-a putut stabili nici măcar efectivul populației!
De ani buni, regimul este prostocratic. Mediocritatea vârfurilor, nepotismul, favoritismul aruncă statul român, ca stat, mult în trecut. Un autoritarism incult și obtuz și-a așternut mantia nefastă peste țară, în vreme ce mulți impostori asaltează instituțiile și dezbaterea publică. Țara noastră a ajuns să fie fruntașă în Europa comunitară la sărăcie și la mortalitate în pandemie. Încrederea cetățenilor în stat este dintre cele mai mici, nepriceperea la decizii face pagube adesea ireparabile. Răspunderea celor aflați la decizii s-a stins. Populația este scindată și adesea lipsită de sprijinul exponenților și fiilor ei.
Țara noastră a atins cea mai mare emigrare de cetățeni dintr-o țară a lumii în timp de pace, cel mai extins analfabetism funcțional, cea mai mică lectură pe cap de locuitor, cea mai evidentă confuzie a valorilor, expansiunea fără precedent a randamentului scăzut, cea mai mare îndatorare externă. O țară cu premise certe depinde masiv de importuri de alimente, stă acum sub criza energiei și a materialelor și trăiește zilnic pe datorie. Noile generații sunt cele care vor plăti îndatorarea și este uimitor că nu discută faptul.
Invocarea trecutului nu scoate din impas. Și nici umflarea propagandei cu clișeele prezentului. Și nici încercarea de măsluire a faptelor cu principii copiate din cărți rău înțelese. Este momentul de a vedea realități și de a indica cine răspunde de ele. Nu se pot adopta soluții viabile fără luciditate, organizare și democrație curată.
Continuarea politicii ca șansă de fraudare și îmbogățire trebuie stopată. Altfel, revenirea la normal nu este posibilă în România. Carierismul, diversiunile continue și oportunismul multor voci publice nu dau rezultate. Politica matură presupune pricepere, inițiativă, dedicare față de interesul public. Astăzi ele sunt în suferință.
Toate sondajele îi dau clasei politice de azi scorurile cele mai slabe – de la vârful României, până jos. Faptul spune multe. Eliminarea „statului paralel”, denunțarea lipsei de valoare a decidenților și proiectarea viitorului au devenit vitale.
Față de aceste realități care ne marchează viețile și înrâuresc destinele noilor generații, toți putem părăsi barca și putem pleca. Dar este plecarea sensul vieții? Este o soluție abdicarea de la lupta pentru îndreptarea lucrurilor? Cred că nu! În România de azi se pot da soluții incomparabil mai bune decât ceele ce se decid acum.
Vorbind despre nevoia de atitudine și de opinii libere, ne facem datoria refuzând să acceptăm ca pe-o fatalitate stările de lucruri. Să nu ne resemnăm în fața degradării valorilor care s-a instalat în viața României. Să optăm pentru revenirea la integritate, la tradiții viabile și la răspundere. Vorbăria fără noimă, inflația propagandistică și perpetuarea metehnelor ce au dus totdeauna la eșec nu rezolvă nimic.
Da, lucrurilor se cuvine să li se spună pe nume. Nu putem vorbi despre starea de azi a democrației fără a spune cine a desfigurat-o. Protocoalele de cooperare a justiției cu serviciile secrete și alte decizii aberante au părinți. Încălcările Constituției din ultima decadă au autori cunoscuți. Acuzațiile la adresa trecutului nu pot înlocui întrebările despre ce faci în prezent și ce ai făcut în libertate.
Să criticăm ce este de criticat, dar să ne și uităm în oglindă. România va exista în lume și după decidenții actuali. Să nu confundăm anii în curs cu „sfârșitul istoriei” și să intervenim pe scena publică cu inițiative de schimbare benefică.
În situația în care a fost adusă, România nu se poate reconstrui decât cu toate forțele ei, în condiții de libertate, democrație, concentrare pe performanțe și meritocrație. Plecând de aici, o mare coaliție a oamenilor dedicați relansării acestei țări este, politic vorbind, soluția de azi. Reconstruirea României poate reuși azi doar unindu-i forțele în jurul unui program nou, modern, înfipt în nevoile ei stringente.
Într-o lume în care depindem de ceea ce se petrece pe glob și în care se reduc barierele, dar în care ideologia globalismului agravează crizele, este nevoie de suveranitate națională. Înainte de toate, pentru a pune în mișcare resursele interne! Suveranitatea nu este dogmă, ci cadrul optim pentru dezvoltarea unei țări prin acțiunile cetățenilor săi.
Este nevoie de fiecare cetățean, iar prestațiile și meritele sale se cuvin recunoscute. Nu este îngăduit ca vreo persoană să fie limitată în exercitarea libertăților și drepturilor sale. În România de azi, prea multe legi îngrădesc și interzic. Or, este nevoie de legi care încurajează la efort și inițiativă. Nu este admisibilă relativizarea valorilor de care depinde umanitatea din oameni.
Este timpul ca România să se asume pe sine și să devină neîntârziat loc de inițiative de dezvoltare. În lume vin ani plini de asprimi, încât ar fi cazul să prevaleze alte feluri de a privi realitatea. O nouă abordare a situației țării, axată pe democratizare, competitivitate și creație, este necesară precum oxigenul.
În fiecare domeniu al vieții actuale este nevoie de soluții noi – la nivelul provocărilor, posibilităților și culturii de azi.
Este de reconstruit economia aducând-o sub control național, restabilind echilibrele – între public și privat, între cultivarea pământului și prelucrare, între participarea la comerțul internațional și propria dezvoltare internă, între exploatarea de resurse și valorificarea lor, între bunăstarea familiei și funcționarea statului – și eradicând subproducerea și sărăcia.
Este de reconstruit asistența socială prin asigurarea premiselor de trai decent fiecărui cetățean, lichidarea nedreptăților și a decalajelor injuste, asigurarea condițiilor pentru ca sindicatele și organizațiile profesionale să-și îndeplinească rolul.
Este de reconstruit viața politică prin instaurarea controlului cetățenesc asupra deciziilor, readucerea serviciilor secrete în matca constituțională, curmarea hoțiilor și a abuzurilor ce se fac în funcții publice.
Este de reconstruit administrația publică prin descentralizare, autonomie locală, asanarea concursurilor și digitalizare.
Este de reconstruit sistemul de sănătate asigurând fiecărui cetățean accesul la îngrijire, diversificând oportunitățile de tratament și sporind modernitatea acestuia.
Este de reconstruit educația națională curățând-o de denaturări și restabilind încrederea că și în România se mai poate studia la nivelul timpului, printr-o reformă dezbătută de cetățeni, ce include normalizare curriculară, autonomie funcțională a unităților și echipare începând cu unitățile neglijate.
Este de reconstruit accesul la bunurile culturii, prin refacerea rețelei publicațiilor, dezvoltarea de biblioteci, crearea rețelei de dezbateri publice și stimularea creației.
Sunt de reconstruit și alte domenii. Sunt de întreprins multe alte acțiuni în fiecare dintre domeniile reconstruirii din România.
Mimetismul, abdicarea de sine și amatorismul din zilele noastre nu sunt politică externă. Mituirea a făcut deja pagube și trebuie exclusă din practicile diplomației. După cum trebuie interzis și „sportul” de azi al comercializării de către decidenți a bunurilor publice în interes privat.
România este parte a Uniunii Europene, dar are de fructificat eficace calitatea de membru cu drepturi depline. România este membru al NATO, dar are de construit în manieră modernă securitatea proprie și a alianței. Dezvoltarea de sine a țării și angajamentul cetățenilor rămân mijlocul principal de securitate națională.
Parteneriatele se cer fructificate pentru dezvoltare proprie. Orice cooperare externă care servește propria dezvoltare este binevenită, în condiții de conlucrare mutual avantajoasă, sub semnul unui patriotism luminat. Anvergura unei politici externe se măsoară în avantajele pe care aceasta le procură țării, nu în înstrăinări, costuri și pierderi.
Răspunzând întrebării, consider că nimic nu-i mai responsabil acum decât să se realizeze un punct de inflexiune în involuția țării noastre stopând prăbușirile, reașezând țara pe traiectoria normalității, făcând din democrație și meritocrație modul de funcționare a instituțiilor publice și readucând respectul și solidaritatea între oameni. Trăim azi șansa – destui spun ultima – și obligația de a pune împreună borna de calendar de la care se poate începe efortul neîntârziatei reconstruiri a țării.
În discuția publică a acestor zile, aceasta este, în rezumat, opinia mea. Se cuvine ca cetățenii să fie încurajați și îi încurajez sincer să-și spună fără rețineri părerea despre treburile țării și să-și ia curajos soarta în propriile mâini.
Andrei Marga
Exclusiv
Operațiunea „gogoașa cu Epoleți”: Cum a încercat un „fantomă” de presă să lustruiască „Diamantul” cu noroi de la Interne
În laboratoarele prăfuite ale „surselor judiciare” din Ministerul Afacerilor Interne s-a născut recent un pui de kompromat, livrat cu fundă de „investigație” pe taraba publicației Stiri pe Surse. Un text scris parcă sub dictare, cu cerneală securistică, a încercat să transforme un lider de sindicat dintr-un apărător al legii într-un soi de „James Bond” de Târgu Neamț, specialist în vals, spionaj de amatori și deconturi de benzină. Rezultatul? O caricatură jurnalistică demontată acum, punct cu punct, de Sindicatul Polițiștilor din România „DIAMANTUL”.
„Radu Pop” – Jurnalistul fără chip care scrie cu cerneală invizibilă
Prima mare realizare a „anchetei” publicate de Stiri pe Surse pe 24 aprilie 2026 este însăși semnătura: „Radu Pop, Colaborator”. Un nume atât de generic încât ar putea fi oricine, de la un algoritm de inteligență artificială programat să scuipe venin, până la un ofițer de informații care și-a uitat legitimația în imprimanta redacției. Acest „fantomas” al presei nu are biografie, nu are chip și, cel mai grav, nu are nici măcar bunul-simț de a pune mâna pe telefon.
Într-un elan de „profesionalism” demn de o foaie de propagandă din anii ’50, autorul a „uitat” să contacteze Sindicatul Diamantul sau pe Vitalie Josanu. De ce să ceri un punct de vedere când poți să brodezi pe marginea unor „surse informate” care par să fi băut apă din aceeași fântână cu delatorii de profesie?
Basarabeanul care „sperie” MAI-ul cu Cetatea Albă și un dicționar ruso-român
Cea mai picantă găselniță a atacului este „pericolul pro-rus”. Se pare că în viziunea „surselor” MAI, dacă ești basarabean și știi limba rusă, ești automat agentul Moscovei. Vitalie Josanu, un om care și-a dedicat cariera academică demonstrării identității românești a Cetății Albe și combaterii falsurilor istoriografice rusești, este acuzat că s-ar „suprapune pe narative pro-ruse”.
Este culmea ridicolului: să acuzi de „filorusism” un istoric care a scris 777 de pagini despre patrimoniul medieval românesc din Ucraina, doar pentru că a îndrăznit să critice corupția din MAI. Probabil că, în mintea autorului anonim, oricine cere respectarea legii în România vorbește cu accent de la Kremlin.
Diploma de doctor, „arma secretă” citită pe sărite de analfabeții funcționali ai știrilor
Pentru a da o tentă de „fraudă financiară”, articolul din Stiri pe Surse a atacat sporul de doctorat al lui Josanu. Cu o miopie jurnalistică selectivă, publicația a prezentat doar fața diplomei, „uitând” să întoarcă foaia unde scria negru pe alb titlul tezei: un studiu masiv despre monumentele românești.
Deși instanțele de judecată au stabilit deja, prin sentințe definitive, că doctoratul este cât se poate de legal și legat de activitatea de polițist de patrimoniu, „vuvuzela” anonimă a ales să ignore adevărul juridic în favoarea unei minciuni de tip „copy-paste”. Când instanța spune „da”, dar sursa din MAI spune „ba”, jurnalismul de comandă știe întotdeauna pe cine să creadă.
Instructorul de dans și „șantajul” prin vals: Incompatibilitatea secolului
Când n-au mai avut ce să inventeze despre spioni și bani, autorii kompromatului au trecut la… dans. Josanu este „demascat” ca instructor de dans sportiv. O activitate de voluntariat într-un ONG non-profit, încetată de ani de zile, a fost prezentată ca o afacere tenebroasă nedeclarată.
Se pare că pentru MAI, un polițist care învață copiii să danseze este mai periculos decât un traficant de influență. Mai mult, articolul insinuează un soi de „șantaj instituțional”, sugerând că sindicatul „tăcea” când veneau banii de doctorat. O logică de tip „radio Erevan”, având în vedere că sporul a fost obținut prin tribunal, nu prin mila vreunui șef cu dare de mână.
De la „surse judiciare” la boxa acuzaților: Nota de plată vine la instanță
Replica_StiriPeSurse_Josanu_SPR_vIM_02.05.2026_vfinal
Sindicatul Diamantul a anunțat deja că acest „drept la replică” este doar încălzirea. Urmează acțiunile în instanță împotriva publicațiilor și a radiodifuzorilor care s-au grăbit să înghită nemestecată momeala aruncată de la Interne.
Operațiunea de kompromat pare să fi eșuat lamentabil, lăsând în urmă doar o dâră de amatorism și miros de frică. Când singura ta armă împotriva unui sindicat incomod este un articol semnat de un pseudonim și bazat pe „gurile rele”, e clar că „Diamantul” a tăiat prea adânc în privilegiile sistemului. Ne vedem în fața judecătorilor, acolo unde „sursele informate” vor trebui să capete un nume și, mai ales, să aducă dovezi. Până atunci, valsul continuă, dar muzica o dictează legea, nu „colaboratorii” de ocazie. (Cristina T.).
Administratie
Secunda dintre disperare și miracol: Cum a fost salvat un copil de 4 ani pierdut în mulțimea de la Târgul Coronini
Ceea ce trebuia să fie o zi de sărbătoare s-a transformat, în câteva clipe, într-un scenariu de coșmar pentru o familie din Caraș-Severin. În vacarmul „Târgului Mare de la Coronini”, un tată și-a pierdut fiul de doar 4 ani, declanșând o cursă contra cronometru în care fiecare minut putea face diferența între un final fericit și o tragedie.
Panică în mulțime: Când „Târgul Mare” devine un labirint al terorii
Evenimentul tradițional de la Coronini, cunoscut pentru afluența masivă de public și zgomotul asurzitor, a fost fundalul unei drame tăcute. Mateuș, un băiețel de numai 4 ani, a fost înghițit de mulțimea agitată, dispărând de lângă tatăl său într-o fracțiune de secundă.
Conform informațiilor furnizate de Sindicatul Europol, momentele care au urmat au fost dominate de o panică paralizantă. Căutările disperat ale tatălui printre tarabe și mii de străini au rămas fără rezultat, neputința punând stăpânire pe bărbatul care nu își mai găsea copilul.
Instinct de polițist: Toma Adelin, omul care a citit disperarea pe chipul unui tată
Salvarea a venit sub forma vigilenței unui profesionist aflat la datorie. Toma Adelin, polițist în cadrul Poliției Orașului Moldova Nouă, se afla în misiune pentru asigurarea ordinii publice când a observat starea de agitație extremă a unui bărbat din mulțime. Fără să aștepte un apel oficial, Adelin l-a abordat pe tatăl băiatului și a aflat dimensiunea crizei.
Cu semnalmentele micuțului Mateuș bine întipărite în minte, polițistul a început imediat o operațiune de căutare chirurgicală prin furnicarul de oameni. Într-o situație în care minutele păreau ore, prezența de spirit și experiența de teren au fost aliații principali ai agentului.
Finalul care oprește inima: Reîntregirea unei familii sub ochii comunității
Eforturile au fost răsplătite atunci când Toma Adelin l-a reperat pe micuț. Mateuș a fost găsit speriat și confuz, dar, din fericire, nevătămat. Cu o rară prezență de spirit, polițistul a reușit să îl liniștească pe copil și l-a condus în siguranță înapoi în brațele tatălui său.
Imaginea reîntâlnirii celor doi a fost punctul culminant al unei zile care a demonstrat că, dincolo de uniformă, umanitatea și implicarea sunt cele care definesc cu adevărat actul de poliție. Gestul lui Adelin nu a fost doar o sarcină de serviciu îndeplinită, ci o dovadă de profesionalism care a readus liniștea într-o familie ce își pierduse orice speranță. Într-un mediu dominat de zgomot și agitație, liniștea s-a așezat abia atunci când inima tatălui a început, din nou, să bată în ritm normal. (Sava N.).
Featured
MAGIA NEAGRĂ A LUI BURDUJA: CUM SĂ TOCEȘTI O SUTĂ DE MII DINTR-UN CLICK ȘI SĂ TE CREZI SALVATORUL PATRIEI
Sebastian Burduja, acest „iluminat” al Ministerului Energiei care ne vinde viitorul digital în timp ce se împiedică în prezentul penal, a fost prins cu degetele în borcanul cu miere publică de către Curtea de Conturi. Nu o spunem noi, ci o demonstrează negru pe alb o investigație semnată de Claudia Marcu în Cotidianul Național. „Băiatul deștept” al politicii noi a reușit performanța halucinantă de a transforma un banal e-mail într-o conductă prin care 100.000 de lei s-au scurs „cu dedicație” spre buzunarele unor avocați care probabil se închină și acum la icoana sfântului e-mail de la OMV.
EFECTUL „BLITZ”: RECORD MONDIAL LA SIFONAT BANI ÎN ȘAPTE ZILE
După cum relatează Ziarul Național, totul a pornit de la un mesaj electronic trimis de un consultant OMV Petrom pe 27 august 2024. Într-o lume normală, ministerul ar fi dat un „Reply” politicos. În lumea lui Burduja, e-mailul a fost tratat ca o invazie extraterestră iminentă. În doar șapte zile – timp în care un funcționar obișnuit abia reușește să-și ascută creioanele – Ministerul Energiei a și „inventat” o criză de proporții biblice pentru a justifica un contract de consultanță juridică atribuit direct.
Schema este de o obrăznicie rară: s-a mimat o panică regizată pentru a plăti 100 de euro pe oră unor „specialiști” care să analizeze… absolut nimic. Curtea de Conturi a constatat cu stupoare că nici măcar nu exista o convocare oficială a Adunării Generale a Acționarilor (AGA). Practic, Burduja a cumpărat umbrele de lux în timp ce afară era soare, doar pentru că a văzut el un nor desenat pe un e-mail.
AVOCAȚI DE FIȚE ȘI CODURI CAEN: COMEDIA ERORILOR PE BANI PUBLICI
Mergând pe firul acestei „cacealmale”, cum o numește presa de investigație, aflăm că justificările ministerului au fost de un ridicol greu de egalat. S-au contractat 168 de ore de „strategii prelitigioase” pentru a contesta ceva ce nu exista. Când, după opt luni, OMV chiar a binevoit să convoace AGA, miza era atât de „strategică” încât ar fi putut fi rezolvată de un elev de liceu: actualizarea unor amărâte de coduri CAEN.
Inspectorii Curții de Conturi au dat pur și simplu de pământ cu argumentele lui Burduja. În timp ce juriștii plătiți ai ministerului stăteau pe bară, gata să-și facă treaba, „băiatul deștept” de la Energie prefera să arunce cu mii de euro în exterior pentru analize pe care nimeni nu le-a cerut și care nu au folosit la nimic. Este, probabil, cea mai scumpă lectură a unui e-mail din istoria administrației publice românești.
MARȘ LA CASIERIE: CÂND „GENIUL” RĂMÂNE FĂRĂ ACOPERIRE
Raportul de audit, care se întinde pe 63 de pagini de nereguli ce par mai degrabă un manual de „cum să jefuiești legal statul”, nu lasă loc de interpretări. Verdictul este unul care ar trebui să-i tremure genunchii oricărui demnitar: „Banii înapoi!”. Curtea de Conturi a somat Ministerul Energiei să recupereze prejudiciul, cu tot cu dobânzi, și să trimită suta de mii de lei înapoi la bugetul de stat.
Rămâne o singură întrebare: dacă pentru un amărât de e-mail s-au volatilizat 100.000 de lei, oare cât ne costă restul „viziunilor” lui Sebastian Burduja? Până când justiția va pune punct acestui spectacol de prost gust, rămânem cu certitudinea că, la Energie, singura resursă regenerabilă este tupeul de a devaliza banul public sub masca modernizării.
-
Exclusivacum 2 zileCan-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
-
Exclusivacum 5 zileOrizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 4 zileMarea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
-
Exclusivacum 2 zileOPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
-
Exclusivacum 4 zileAdio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
-
Exclusivacum 5 zileAPOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER
-
Exclusivacum 5 zileOperațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”
-
Exclusivacum 3 zileCastelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă



