Exclusiv
„DNA să vină să vă ia!” – varianta ploieşteană
Un consilier din cabinetul primarului, angajat ILEGAL la Clubul Sportiv Municipal Ploiești (situatie stabilita de o instanta!), se lauda ca va face o echipa de fotbal de Liga a 3 a la CSM si ca vor avea buget de 2 milioane de euro. CSM deja are 4 milioane de euro pana acum.
Dupa ce a incercat sa destabilizeze echipa Petrolul Ploiesti pentru a pune „labuta” pe stadionul Pertrolul, consilierul primarului incearca alte metode de sifonare a banului public.
Acest nou demers vine in contextul in care, se pare, Consiliul Judetean Prahova nu a mai livrat banii pentru nocturna la arena ploieșteană realizand ca este o incercare lamentabila de sifonare a banului public.
In situatia in care cele de mai sus se vor adeveri si avand in vedere ca pe rolul unui parchet inca este un dosar penal pentru matrapazlâcurile efectuate de cei doi la stadionul Petrolul Ploiesti (pe denuntul lui Capra) nu putem decat sa spunem si noi lozinca:
„DNA să vină să vă ia!”

„DNA să vină să vă ia!” – varianta ploieşteană
Reconstrucția stadionului a avut loc în perioada 2010-2012, iar firma Alpine Bau a cîștigat licitația cu o ofertă de 11 milioane de euro. Un preț rezonabil, la acea vreme. Numai că, prin două acte adiționale, prețul a ajuns la 17 milioane de euro.
Deși Primăria Ploiești contractase un credit bancar pentru a finaliza investiţia, nu a plătit facturile la timp. Constructorul a dat în judecată Primăria Ploieşti şi a câştigat penalităţi în valoare de un milion de euro, sumă plătită din bugetul local în anul 2014.
După câteva luni, Alpine Bau, constructorul stadionului, a intrat în procedură de insolvenţă, iar administratorul judiciar al companiei a intentat un nou proces Primăriei Ploieşti solicitând alte penalităţi în valoare de 7 milioane de lei (peste 1,5 milioane euro). Și acest proces a fost pierdut de autoritățile locale ploieștene, iar bugetul local a fost văduvit de încă o sumă importantă.
În fapt, firma Alpine Bau a emis mai multe facturi către Primăria Ploiești, facturi neplătite la termen de municipalitate. Se întâmpla în anul 2012, iar gurile rele susțin că facturile urmau a fi plătite după ce Andrei Volosevici ar fi câștigat al doilea mandat de primar al Ploieștiului. În 2012, Volosevici a pierdut lupta electorală în fața lui Iulian Bădescu, facturile buclucașe au fost pitite în sertare, în așa fel încât Alpine Bau a câștigat penalități uriașe fără vreo șansă de a pierde respectivele procese.
Cu alte cuvinte, stadionul anunțat că va costa doar 11 milioane de euro, a costat în final peste 20 de milioane, dintr-o înțelegere tacită a băieților deștepți.
La licitaţia pentru construirea stradionului firma româno-germană Baupartener a oferit un preţ cu două milioane mai mic decât al celor de la Alpine Bau.
Nemţii au fost descalificaţi pe motiv că inginerul şef al proiectului era cetăţean ungar şi avea facultatea făcută în patru ani, în Ungaria, şi nu în cinci cum era în România!
La contestaţie au fost depuse documente din care rezulta clar că Alpine Bau era implicată în fapte grave de corupţie în Germania.
Comisia de licitaţie a Primăriei Ploieşti a fost „oarbă” şi a motivat că nu interesează Ploieştiul problemele din Germania, şi asta deşi România era membră UE.
Șefa comisiei de licitație de la acea dată era viceprimărița de atunci, Cătălina Bozianu, în prezent fost președinte al PMP Prahova. De altfel, Bozianu a semnat cele mai dubioase licitații, deoarece timp de patru ani, Andrei Volosevici (primar la acel moment și actual edil șef al Ploieștiului) refuza să semneze contractele care i-ar fi putut crea probleme.
Nu ne vom referi in acest articol cum Hotararea nr 274 a fost modificata prin Hotararea nr 82 si nici cum se face ca stadionul trebuia să coste, iniţial, 11,5 milioane de euro, dar cu suplimentări s-a ajuns la 17,5 milioane de euro. Aici sunt multe de scris si dezavaluit, la DNA existand inca pe rol o disjungere din acest dosar din care nu lipseste constructorul Alpine Bau, penalitatile obtinute prin neplata voita a unor facturi (poate recunoasteti „modelul” Veolia”) si/sau denuntul si plangerea efectuata de Capra…(denunt pe care il vom publica foarte curand).
Apasati pe sageata:
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2022/07/082_23.03.2010_stadion.pdf”]
Ne vom referi strict la nocturna care a costat peste 530.000 de euro si care, conform Raportului de Specialitate „incadrarea constructiei si a DOTARILOR aferente in normele FIFA – UEFA, asigurandu-se functionalitatea stadionului pentru CEL PUTIN 50 de ANI”.
Anunțul a fost făcut de CSM Ploiești, administratorul stadionului ”Ilie Oană”.
”În calitate de administrator al stadionului “Ilie Oană”, Clubul Sportiv Municipal Ploieşti a finalizat demersurile privind obţinerea Certificatului de Securitate pentru următorii doi ani, astfel că arena îndeplineşte toate criteriile necesare pentru organizarea de meciuri oficiale în sezoanele competiţionale 2022-2023 şi 2023-2024.
Certificatul de Securitate se reînnoieşte din doi în doi ani şi, chiar dacă acesta expira la finalul actualului sezon competitional, CSM Ploieşti a demarat din timp procedura de prelungire, întrucât documentul îi este necesar clubului Petrolul Ploieşti la dosarul de licenţiere pentru ediţia de campionat 2022-2023.
Certificatul implică avize de la Inspectoratul de Stat în Construcţii, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Expert tehnic autorizat pentru instalaţia de nocturnă, Electrica, Direcţia de Sănătate Publică şi Jandarmerie.
Redeschis în septembrie 2011, Stadionul “Ilie Oană” are acreditare de categoria UEFA 4 şi va putea găzdui în continuare inclusiv meciuri internaţionale organizate sub egida Federaţiei Române de Fotbal sau a Uniunii Europene de Fotbal Asociaţie”, a informat CSM Ploiești la 15 martie.

În afară de patru becuri arse, nocturna actuală nu ar avea nicio problemă, însă administratorul stadionului, CSM Ploiești, a reușit să obțină o ”hârtie” din partea unei companii de profil, cum că aceasta nu mai este conformă cu standardele din zilele noastre. O nocturnă inaugurată în urmă cu 11 ani! Informația că la Ploiești se vrea schimbarea nocturnei a surprins chiar și reprezentanții EAD, deținătorii de drepturi TV din Liga 1 și Liga 2, care au un cuvânt greu de spus la omologarea stadioanelor.
Cei interesați direct de aceste modernizări au pus la pachet cu nocturna, pentru a avea cheluieli și mai mari, și schimbarea unor scaune la Tribuna O și Tribuna I.

Fostul fotbalist Vivi Răchită, consilier la Primăria Ploiești (consilier si/sau antrenor fara echipa ca nu mai intelegem nimic din contractul de cascadorii rasului depus de Rachita intr-o instanta, pe civil) și cel care se ocupă de arena prahoveană, a explicat ce se va rezolva în timp rapid la stadionul din localitate, inca din 21.01.2021!!!!
„Se va schimba nocturna la arena ploieșteană, vom trece pe leduri. Va fi cea mai puternică nocturnă din România și consumul foarte redus, vor fi 2260 lucși”, a declarat Vivi Răchită pentru ProSport.
Se încearcă și regazonarea stadionului după luna septembrie, motiv pentru care Petrolul ar putea disputa mai multe meciuri pe un alt teren.
”Am refuzat o șpagă de 500 de mii de euro ca să fac stadionul ăsta că era programat altul! M-am ocupat de el de la caietul de sarcini până la construcția lui, am fost pe baricade, pe șantier.
L-am construit într-un an de zile. Nu știu dacă există cel mai ieftin preț din lume, dar a costat 1065 de euro per loc inclusiv TVA. E cu grad UEFA 4, ceea ce înseamnă meciuri oficiale pentru echipa națională, cu 15 070 de locuri, cu 2000 de lucși, cu încălzire, cu degivrare.
Iar gazonul nu a fost schimbat niciodată! Acum 4 ani a expirat termenul gazonului, dar noi l-am prin mentenanță l-am păstrat la standarde UEFA deși au jucat multe echipe, Voluntari, Chindia, Sepsi, Petrolul, echipa națională.
Suntem pe plus, dar acum nu mai avem voie să se joace mai mult de 4 ore pe săptămână.
Ca să fac o comparație stadionul a costat mai puțin decât acoperișul de la Arena Națională,” a precizat Vivi Răchită la emisiunea Liga Digisport.
Tot in tonul celor cele declarate de eternul Vivi Răchită la emisiunea Liga Digisport
Mentenanța gazonului cu o firmă înființată peste noapte
Imediat după angajarea lui Valeriu Răchită la CSM Ploiești, pe postul de consilier al directorului general (post care nu a existat niciodată în organigrama clubului), a fost schimbată firma care asigura mentenanța gazonului de pe stadionul Ilie Oană.
Astfel, firma care se ocupa de mentenanța gazonului încă de la începtul reconstruirii stadionului Ilie Oană a fost înlocuită cu o firmă înființată cu fix o lună înaintea semnării contractului cu CSM Ploiești.

Conform informațiilor publice, SC Verde Ornamental SRL a fost înființată în plină pandemie, în data de 19 mai 2020. Peste două săptămâni de la înregistrarea firmei semnează cu CSM Ploiești contractul pentru asigurarea mentenanței gazonului de pe stradionul Ilie Oană. Contractul a fost atribuit direct, fără nicio procedură transparentă și fără nicio altă explicație. În mod normal, un astfel de contract (câteva zeci de mii de euro anual) ar trebui încredințat unei firme cu o experiență relevantă în domeniu, cu recomandări venite de la clienții anteriori, dar în cazul SC Verde Ornament SRL nu a fost nevoie de astfel de documente.
Mai mult, în luna septembrie 2021, reprezentantul Verde Ornament informează conducerea CSM Ploiești că durata de viață a gazonului de pe stadionul ploieștean este expirată de patru ani și că ar trebui înlocuit… Iar în lipsa înlocuirii complete a gazonului, fiecare mentenanță scoate din visteria CSM Ploiești, minim 40.000 de euro anual.

Și pentru că stadionul trebuie menținut și întreținut cu bani mulți, se vorbește acum despre înlocuirea scaunelor de pe arena ploieșteană, pe motiv că cele existente sunt decolorate din cauza fenomenelor meteo.
Conform unor surse va urma înlocuirea scaunelor de pe Ilie Oană, schimbarea gazonului și modernizarea tabelelor electronice de marcaj. Despre scaune deja a răsuflat informația că a fost contactată o firmă de la Oradea, iar prețul unui scaun ar urma să fie în jurul sumei de 30 de euro/bucata!
Ca o concluzie, templul fotbalului ploieștean a devenit vaca de muls a baietilor deștepți care au găsit o modalitate de a sifona niște bani publici fără ca vreo autoritate a statului să îi deranjeze. Nu de alta, dar cine vine să numere firele de iarbă înlocuite (pe hârtie) sau cine cântărește fertilizatorii folosiți pentru îngrijirea gazonului…Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
Luni, 31: Ziua în care unii așteaptă o minune, iar alții își rod unghiile până la cot
În timp ce „Nae Comisionaru’” și gașca lui de „specialiști în combinații” își fac „plan de bătaie” cu telefoane, presiuni și ședințe de taină, salariații cinstiți din TCE Ploiești numără orele până la ședința AGA de luni, 31.
Acolo, sus, în turnul din TCE, se pregătesc documente, jocuri de culise, „organigrame cu chiloți” și explicații penibile pentru Raportul 1729/05.11.2025, Informarea CFG 8026/22.05.2026 și Deciziile C.A. 11 și 12 din august 2026.
Aici, jos, în hale, în autobaze, prin birouri pline de dosare și nervi, oamenii adevărați trăiesc ceva ce n-au mai simțit de ani de zile:
„Unii trăim o minune… alții un groaznic coșmar!!!!!”
Asta e atmosfera în TCE azi.
„Robii” citesc „pamflete” și prind curaj. Stăpânii fac „investigații” și turbează
S-a întors lumea cu susul în jos la TCE.
Ani de zile, frica a fost rege: Nae și combinațiile lui, „Slănicioaica”, neamurile bine puse la Juridic, Audit, Resurse Umane, Achiziții, organigrame făcute la milimetru ca să scape de incomozi și să-și betoneze clanul.
Acum, aceeași oameni care șopteau pe holuri își încep ziua altfel:
„Marea majoritate începe ziua și o încheie ‘lecturând’ noi și noi episoade… uitând de toate și prinzând curaj! Da, oamenii adevărați prind curaj și sunt fericiți… cineva scrie ‘ADEVĂRUL’.”
În timp ce salariații cinstiți dau share la articole și își spun, pentru prima dată după mult timp, „Bă, nu suntem nebuni, chiar asta se întâmplă!”, cealaltă tabără e în panică maximă.
Acolo, în „statul paralel” de la TCE, atmosfera e asta:
„Unii sunt turbați și fac investigații: ‘cine spune, cine este sursa, cine spune adevărul presei???’”
Nu îi interesează adevărul, îi interesează cine a îndrăznit să îl spună.
Nu îi interesează pierderile și dezastrul din Raportul 1729, îi interesează cine „a ciripit”.
Nu îi interesează că Decizia C.A. nr. 12/20.08.2026 pasează rezolvarea neregulilor FIX către oamenii vizați, îi interesează să afle cine a îndrăznit să le strice combinațiile.
„Incisiv de Prahova” – de la ziar „local” la fenomen psihologic în TCE
În timp ce pe la Juridic și Audit nu se aude decât „Cine a dat, bă, documentele? Cine vorbește cu presa?!”, prin autobaze și birouri se aude alt refren:
„Am scris felicitări maxime celor de la Incisiv de Prahova, toată lumea așteaptă continuarea… la ora asta a ajuns un fenomen.”
„Incisiv de Prahova” a devenit, în TCE, ce n-a reușit să fie nici Regulamentul Intern, nici Codul Etic, nici ședințele de „motivare”:
un declanșator de curaj.
Articol după articol, episod după episod, oamenii au început să vadă negru pe alb ceea ce știau de ani de zile pe șoptite: cum „Nae Comisionaru’” și „Slănicioaica” au împănat organigrama cu rude, fini, verișoare și „oameni de casă”; cum Raportul Primăriei vorbește despre pierderi, datorii, achiziții dubioase și control intern praf; cum Deciziile C.A. nu fac decât să ridice din umeri și să spună „Luați voi măsuri… voi, adică tot ăia care ați făcut belelele”.
Nu e doar presă. E ventil de presiune pentru sute de oameni.
„Organigrama cu chiloți” vs. organigrama cu demnitate
Să ne amintim „capodopera” conducerii: așa-numita „Organigramă cu chiloți”.
Un proiect care, în loc să taie din sinecuri și să reducă posturile-parazit, lovea „din greșeală” fix în oamenii incomozi, în cei care nu tac, în cei care nu semnează ca primarul orice li se pune în față.
Nu întâmplător, această minunăție de organigramă a fost blocată în AGA de:
- Florin Ioniță (PNL)
- Daniel Puiu Neagu (AUR)
- Dragoș Măchițescu (SGU)
Și uite așa, „organigrama cu chiloți” a rămas, o vreme, fără pantaloni.
Acum, luni, 31, salariații cinstiți se uită din nou spre AGA:
se dă drumul la tăvălugul dreptății sau se pune iar o față politică peste interesele lui Nae?
Nae & ai lui: de la aroganță la disperare
Până ieri, „Nae Comisionaru’” era „de neatins”: combinator cu relații la Hipodrom (cazul „Vijelie STI”), influență pe la IPJ Prahova, tentacule în CA, control pe Juridic și Audit prin apropiați și rude.
Astăzi, descrierea din interior este limpede:
„Nae și ai lui sunt disperați, toți citesc și nu le vine să creadă… Orice articol contează… E ceva fantastic.”
Când s-a ajuns ca un „simplu” articol de presă să bage spaima în cei care, până mai ieri, băgau spaima în oameni, înseamnă că ceva s-a rupt.
Nu mai e vorba doar de imagine.
E frica aceea pe care până acum o simțeau doar angajații cinstiți când intrau „șefii” pe ușă.
Acum, frica s-a mutat în birourile „intocmite din pix”.
„Dumnezeu să le dea sănătate că ne-au scos din robie și teroare”
Cea mai grea frază venită din interiorul TCE nu e despre bani, nici despre posturi.
E asta:
„Dumnezeu să le dea sănătate că ne-au scos din robie și teroare.”
„Robie și teroare”.
Asta e definiția anilor de conducere tip Nae – cu clan, presiuni, frică, organigrame croșetate pe interese, rapoarte îngropate, decizii ale C.A. care mimează măsurile și închid ochii.
Când salariații unei societăți publice ajung să vorbească în termeni biblici – „minune”, „robia”, „Dumnezeu să le dea sănătate” – înseamnă că nu mai vorbim doar despre management prost.
Vorbim despre abuz sistematic.
Luni, 31: AGA nu mai e doar o ședință. E un test moral
Aceasta este miza reală a ședinței AGA de luni, 31:
- Nu mai e doar despre o organigramă.
- Nu mai e doar despre pozițiile lui Nae și ale „Slănicioaicei”.
- Nu mai e doar despre cum interpretăm Raportul 1729 sau Informarea CFG 8026.
Este despre asta:
- Recunoaștem public ceea ce scrie deja negru pe alb în documente și în presă?
- Protejăm salariații cinstiți care au prins curaj, sau îi dăm pe mâna celor care acum sunt „turbați și fac investigații: cine spune adevărul presei?”
- Îngropăm din nou totul, lăsându-i pe oameni în „groaznicul coșmar”, sau transformăm AGA într-un început de „minune” reală?
Mesaj către salariații cinstiți din TCE
Pentru cei care azi „încep ziua și o încheie lecturând episoadele” și care „prind curaj” că cineva scrie ADEVĂRUL:
- Fiecare mărturie contează.
- Fiecare document apărut în presă contează.
- Fiecare reacție publică a voastră contează.
Fenomenul creat în jurul „Incisiv de Prahova” nu este doar un val de like-uri.
Este dovada că tăcerea s-a spart.
Când „robia și teroarea” ajung să fie numite pe nume, când oamenii își pun speranța în AGA și în presă, atunci cei care ani de zile au abuzat de funcții știu un lucru clar:
nu mai pot controla tot.
Concluzie: coșmarul cui va continua după 31?
„Unii trăim o minune… alții un groaznic coșmar!!!!!”
După luni, 31, fraza asta va rămâne valabilă.
Întrebarea este: pentru cine va fi minunea și pentru cine va fi coșmarul?
- Pentru salariații cinstiți, minunea ar fi:
- recunoașterea neregulilor,
- oprirea „organigramelor cu chiloți”,
- tragerea la răspundere a celor care au folosit TCE ca pe moșia proprie.
- Pentru Nae și ai lui, coșmarul ar fi:
- să vadă că AGA, Primăria și opinia publică nu mai înghit povești,
- să realizeze că fiecare articol nou nu e doar „pamflet”, ci o piesă la dosarul moral al abuzurilor lor.
Deocamdată, un lucru este cert:
„Marea majoritate așteaptă plini de speranță adevărul din TCE, în presă!!!”
Și fiecare episod, fiecare „pamflet”, fiecare dezvăluire le mai taie un pic din puterea celor care au condus prin frică.
Restul se va scrie, foarte curând, nu doar în articole, ci și în deciziile de luni, 31. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
IGPR, angajatorul-fantomă: salariile polițiștilor, plătite după ureche, fără acte și fără rușine
De lene administrativă: IGPR pasează salariile la alții
În loc să-și asume rolul de angajator și să-și plătească propriii oameni, IGPR a descoperit soluția supremă de „management modern”: să dea treaba în cârca altora.
Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Diamantul, Inspectoratul General al Poliției Române, care este primul obligat juridic la plata salariilor pentru salariații din structurile teritoriale ale IGPR, a decis, pur și simplu din comoditate birocratică, să paseze plata acestor salarii către diverse IPJ-uri.
Nu printr-o lege, nu printr-o procedură transparentă, ci… așa, „din vorbe”, ca la birt: „Tu plătești, că mie îmi e lene.”
Bebe-chestor și orchestra de PR: „Refuzați accesul la acte!”
Ca în orice piesă proastă de teatru administrativ, și aici există un regizor:
structurile de relații publice ale IGPR, conduse – cum plastic le descrie Sindicatul Diamantul – de „bebe-chestor”, au intrat imediat în rol.
Instrucțiunea către IPJ-uri:
refuzați accesul la actele prin care IGPR v-a delegat obligațiile de plată a salariilor.
Sindicatul Diamantul le-a cerut aceste acte tocmai pentru a vedea:
- dacă ele există în realitate;
- și, dacă da, ce temei legal este invocat pentru schimbarea debitorului-angajator.
Simplu, legal, firesc.
Reacția sistemului? Ușile închise, hârtiile ascunse, minciuna pusă în funcțiune.
Două IPJ-uri, două răspunsuri, aceeași rușine
Sindicatul Diamantul prezintă două răspunsuri oficiale:
unul de la IPJ Teleorman, altul de la IPJ Botoșani.
La IPJ Botoșani, se intră în aceeași logică a pasei înapoi, a amânărilor și a plimbatului solicitărilor, tipică unui sistem care are ceva de ascuns.
Dar IPJ Teleorman merită un loc special în manualul de ipocrizie administrativă.
Teleorman: „Nu avem actul, dar știm că trebuie să plătim”
În răspunsul IPJ Teleorman, se ajunge la un nivel de absurd demn de Kafka:
instituția pretinde că NU deține actul prin care a fost însărcinată să plătească salariile pentru structurile teritoriale ale IGPR.
Și aici vine întrebarea logică, pusă de Sindicatul Diamantul și pe care orice om cu bun simț și-ar pune-o:
- Dacă nu aveți actul, de unde știți că trebuie să plătiți aceste salarii?
- Pe ce bază legală plătiți salariile unor polițiști care nu sunt pe statul vostru de angajați?
- Dacă tot e „la liber”, de ce nu plătiți și salariile de la primărie, de la muzeu sau de la echipa de fotbal?
Când o instituție publică îți spune, în esență: „Nu avem actul, dar executăm”, nu mai e administrație, e subordonare oarbă, fără temei juridic.
IGPR, angajator de carton: debitorul se schimbă fără lege
În mod normal, angajatorul – în acest caz, IGPR – este debitorul legal al salariului.
Orice schimbare a acestui debitor trebuie:
- să aibă temei legal clar;
- să fie consfințită prin acte scrise;
- să fie transparentă și opozabilă părților.
Ce vedem aici, conform Sindicatului Diamantul?
- IGPR pasează obligația de plată către IPJ-uri,
- aparent în baza unor „dispoziții” interne, fără suport legal real,
- iar IPJ-urile acceptă să plătească salarii pentru structuri teritoriale ale IGPR, fără să poată prezenta actul de delegare.
Adică exact rețeta perfectă pentru haos juridic, abuz administrativ și încălcarea drepturilor salariaților.
Secretomanie și opacitate: când întrebi de acte, ești tratat ca dușman
Sindicatul Diamantul n-a cerut secrete de stat, coduri nucleare sau protocoale secrete.
A cerut actele prin care se presupune că IGPR a delegat IPJ-urilor plata salariilor.
Răspunsul sistemului:
- ba nu avem actele,
- ba nu vi le dăm,
- ba le are altcineva,
- ba „nu e treaba voastră”.
Adică modelul clasic de administrație care știe că nu e în regulă și reacționează prin refuz, blocaj și minciună.
Bebe-chestor, mare manager: delegări din vorbe, bani din buzunarul statului
În toată această situație grotescă, imaginea „bebe-chestorului” de la relații publice devine simbolul unei conduceri:
- care nu își asumă responsabilitățile de angajator,
- care se ascunde în spatele altor structuri,
- care pasează obligațiile, dar păstrează puterea și funcțiile.
În loc să existe o linie clară: IGPR – angajator, IGPR – plătitor, avem:
- IGPR – șeful „de sus”,
- IPJ-uri – plătitori improvizați, aparent în baza unor dispoziții fără fundament legal,
- salariați – prinși la mijloc, dependenți de un mecanism construit pe „merge și-așa”.

Concluzie: Statul de drept, plătit pe sub mână
Ceea ce devoalează Sindicatul Diamantul nu e doar o întâmplare birocratică, ci o schemă de funcționare:
- angajatorul real (IGPR) își externalizează obligațiile,
- debitorul de salariu se schimbă „din pix” sau chiar fără pix, doar din obediență,
- IPJ-urile plătesc fără să poată arăta actul în baza căruia o fac,
- iar când cineva întreabă „Arătați actul!”, vin minciuni și refuzuri.
Un sistem care își plătește oamenii pe baza unor aranjamente neclare, ascunse de ochii lor, nu mai e doar incompetent, ci periculos.
Atât timp cât IGPR se comportă ca un angajator-fantomă, iar IPJ-urile acceptă rolul de casierii ilegali, un lucru e sigur:
nu statul de drept plătește salariile, ci statul de mântuială. (Cristina T.).
Exclusiv
IPJ Arad descoperă invenția „muștiucului”. Minune administrativă: 30 de bucăți în 30 de minute!
Într-o țară în care lipsurile sunt sport național, IPJ Arad tocmai a bifat o performanță istorică: după ce Sindicatul Europol i-a adresat o critică constructivă, șeful Inspectoratului de Poliție Județean Arad, chestorul Stoicănescu, a reușit miracolul logistic al secolului – a pus mâna pe telefon.
Surprinzător, dar adevărat: telefoanele funcționează și în Poliția Română.
„Managerul” descoperă că e… manager
Potrivit dezvăluirilor Sindicatului Europol, chestorul Stoicănescu a înțeles, în cele din urmă, că nu este doar purtător de funcție și de „salariu de excelență”, ci și manager.
Înarmat cu această revelație tulburătoare, a trecut la acțiune: și-a sunat omologii, colegii de promoție și prietenii și a reușit să facă rost de 30 de muștiucuri pentru aparatele etilotest.
Da, ați citit bine: 30. Nu 300, nu 3.000. Treizeci.
Atât a produs „mobilizarea exemplară” în stil IPJ Arad.
30 de muștiucuri, 30 de minute – campanie expres contra alcoolului la volan
Dacă îi întrebi pe polițiștii din teren – cei care chiar trebuie să lucreze cu aceste dotări „de lux” – realitatea e simplă:
cele 30 de muștiucuri vor fi consumate în aproximativ 30 de minute, dacă se desfășoară o acțiune serioasă de combatere a consumului de alcool la volan.
Cu alte cuvinte, după o jumătate de oră de muncă efectivă, aparatele etilotest se pot întoarce liniștite la somn, că nu mai au cu ce lucra.
Și, totuși, cum subliniază și reprezentanții Sindicatului Europol, mai bine 30 de testări decât niciuna.
Bine ați venit în România minimalului absolut, unde și „un pic” devine motiv de autoaplaudare.
Strategia IPJ Arad: să nu fie nimic, ca să nu lipsim de la nimic
Cazul acestor 30 de muștiucuri nu este doar un episod comic, ci și o radiografie amară a modului în care se gestionează siguranța rutieră.
Combaterii alcoolului la volan i se răspunde cu un pumn de consumabile, obținute prin telefoane între prieteni, nu printr-o planificare bugetară serioasă.
Sursa acestor informații, Sindicatul Europol, nu povestește o anecdotă, ci o realitate: polițiștii sunt trimiși în stradă să lupte cu alcoolul la volan… dar fără muniție suficientă.
Iar „muniția”, în cazul de față, înseamnă un banal muștiuc de etilotest.
Refrenul rușinos: „Nu sunt fonduri”
În toată această comedie administrativă, există și un refren pe care chestorul Stoicănescu îl interpretează, după cum reiese din poziția Sindicatului Europol:
atunci când reprezentanții sindicali îi semnalează lipsurile existente, răspunsul reflex este: „nu sunt fonduri”.
Problema e că funcția nu vine doar cu birou, semnătură și prestanță, ci și cu responsabilități concrete:
- să gestionezi eficient bugetul instituției;
- să te asiguri că polițiștii au resursele necesare pentru a-și face treaba;
- să nu transformi „nu sunt fonduri” în politicile oficiale ale inspectoratului.
Salariu de excelență, performanță de muștiuc
Ironia maximă, subliniată de Sindicatul Europol, stă în detaliul financiar:
chestorul Stoicănescu beneficiază de un „salariu de excelență” în cuantum de 50% din venit.
Adică, pe românește, este plătit suplimentar pentru excelență.
Iar „excelența” se traduce, în acest caz, printr-o mobilizare eroică pentru… 30 de muștiucuri.
Dacă pentru 30 de muștiucuri este nevoie de critici publice, apeluri la colegi de promoție și efort colectiv, ne putem întreba:
ce ar fi nevoie pentru o dotare completă a IPJ Arad? O ședință de spiritism bugetar?
Concluzie: România în care „merge și-așa” se măsoară în muștiucuri
Acest episod, relatat de Sindicatul Europol, nu este doar o glumă amară. Este imaginea clară a unei administrații în care:
- planificarea lipsește,
- responsabilitatea se ascunde după „nu sunt fonduri”,
- iar polițiștii din stradă trebuie să se descurce cu firimituri logistice.
Faptul că, după o critică, șeful IPJ Arad a reușit totuși să obțină 30 de muștiucuri arată un singur lucru:
se poate, atunci când se vrea.
Doar că, în loc să fie normalitate, devine știre.
Iar cât timp „excelența” managerială se măsoară în muștiucuri numărate pe degete, șoferii băuți pot sta liniștiți: nu poliția îi urmărește, ci lipsa de dotări îi protejează. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 49: Manelistul cu epoleți s-a ofilit, proxeneta cu insignă se ascunde, iar ofițerul făcut cu șpagă își ia examenele la plic
-
Exclusivacum o ziEPISODUL 52 – „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre: Nepoți, kile și vile”
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
-
Exclusivacum 4 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE: Nae Comisionaru’ își mută imperiul pe banii fraierilor de la capăt de linie
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI
-
Exclusivacum o ziORGANIGRAMA CU CHILOȚI” DE LA TCE, RUȘINEA PLOIEȘTIULUI: CUM ÎȘI DĂ NAE COMISIONARU’ SINGUR CONTROL, JUSTIȚIE ȘI AUDIT, CU NEAMURILE LA BUTOANE
-
Exclusivacum 2 zileLa TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere



