Exclusiv
„DNA să vină să vă ia!” – varianta ploieşteană
Un consilier din cabinetul primarului, angajat ILEGAL la Clubul Sportiv Municipal Ploiești (situatie stabilita de o instanta!), se lauda ca va face o echipa de fotbal de Liga a 3 a la CSM si ca vor avea buget de 2 milioane de euro. CSM deja are 4 milioane de euro pana acum.
Dupa ce a incercat sa destabilizeze echipa Petrolul Ploiesti pentru a pune „labuta” pe stadionul Pertrolul, consilierul primarului incearca alte metode de sifonare a banului public.
Acest nou demers vine in contextul in care, se pare, Consiliul Judetean Prahova nu a mai livrat banii pentru nocturna la arena ploieșteană realizand ca este o incercare lamentabila de sifonare a banului public.
In situatia in care cele de mai sus se vor adeveri si avand in vedere ca pe rolul unui parchet inca este un dosar penal pentru matrapazlâcurile efectuate de cei doi la stadionul Petrolul Ploiesti (pe denuntul lui Capra) nu putem decat sa spunem si noi lozinca:
„DNA să vină să vă ia!”
„DNA să vină să vă ia!” – varianta ploieşteană
Reconstrucția stadionului a avut loc în perioada 2010-2012, iar firma Alpine Bau a cîștigat licitația cu o ofertă de 11 milioane de euro. Un preț rezonabil, la acea vreme. Numai că, prin două acte adiționale, prețul a ajuns la 17 milioane de euro.
Deși Primăria Ploiești contractase un credit bancar pentru a finaliza investiţia, nu a plătit facturile la timp. Constructorul a dat în judecată Primăria Ploieşti şi a câştigat penalităţi în valoare de un milion de euro, sumă plătită din bugetul local în anul 2014.
După câteva luni, Alpine Bau, constructorul stadionului, a intrat în procedură de insolvenţă, iar administratorul judiciar al companiei a intentat un nou proces Primăriei Ploieşti solicitând alte penalităţi în valoare de 7 milioane de lei (peste 1,5 milioane euro). Și acest proces a fost pierdut de autoritățile locale ploieștene, iar bugetul local a fost văduvit de încă o sumă importantă.
În fapt, firma Alpine Bau a emis mai multe facturi către Primăria Ploiești, facturi neplătite la termen de municipalitate. Se întâmpla în anul 2012, iar gurile rele susțin că facturile urmau a fi plătite după ce Andrei Volosevici ar fi câștigat al doilea mandat de primar al Ploieștiului. În 2012, Volosevici a pierdut lupta electorală în fața lui Iulian Bădescu, facturile buclucașe au fost pitite în sertare, în așa fel încât Alpine Bau a câștigat penalități uriașe fără vreo șansă de a pierde respectivele procese.
Cu alte cuvinte, stadionul anunțat că va costa doar 11 milioane de euro, a costat în final peste 20 de milioane, dintr-o înțelegere tacită a băieților deștepți.
La licitaţia pentru construirea stradionului firma româno-germană Baupartener a oferit un preţ cu două milioane mai mic decât al celor de la Alpine Bau.
Nemţii au fost descalificaţi pe motiv că inginerul şef al proiectului era cetăţean ungar şi avea facultatea făcută în patru ani, în Ungaria, şi nu în cinci cum era în România!
La contestaţie au fost depuse documente din care rezulta clar că Alpine Bau era implicată în fapte grave de corupţie în Germania.
Comisia de licitaţie a Primăriei Ploieşti a fost „oarbă” şi a motivat că nu interesează Ploieştiul problemele din Germania, şi asta deşi România era membră UE.
Șefa comisiei de licitație de la acea dată era viceprimărița de atunci, Cătălina Bozianu, în prezent fost președinte al PMP Prahova. De altfel, Bozianu a semnat cele mai dubioase licitații, deoarece timp de patru ani, Andrei Volosevici (primar la acel moment și actual edil șef al Ploieștiului) refuza să semneze contractele care i-ar fi putut crea probleme.
Nu ne vom referi in acest articol cum Hotararea nr 274 a fost modificata prin Hotararea nr 82 si nici cum se face ca stadionul trebuia să coste, iniţial, 11,5 milioane de euro, dar cu suplimentări s-a ajuns la 17,5 milioane de euro. Aici sunt multe de scris si dezavaluit, la DNA existand inca pe rol o disjungere din acest dosar din care nu lipseste constructorul Alpine Bau, penalitatile obtinute prin neplata voita a unor facturi (poate recunoasteti „modelul” Veolia”) si/sau denuntul si plangerea efectuata de Capra…(denunt pe care il vom publica foarte curand).
Apasati pe sageata:
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2022/07/082_23.03.2010_stadion.pdf”]
Ne vom referi strict la nocturna care a costat peste 530.000 de euro si care, conform Raportului de Specialitate „incadrarea constructiei si a DOTARILOR aferente in normele FIFA – UEFA, asigurandu-se functionalitatea stadionului pentru CEL PUTIN 50 de ANI”.
Anunțul a fost făcut de CSM Ploiești, administratorul stadionului ”Ilie Oană”.
”În calitate de administrator al stadionului “Ilie Oană”, Clubul Sportiv Municipal Ploieşti a finalizat demersurile privind obţinerea Certificatului de Securitate pentru următorii doi ani, astfel că arena îndeplineşte toate criteriile necesare pentru organizarea de meciuri oficiale în sezoanele competiţionale 2022-2023 şi 2023-2024.
Certificatul de Securitate se reînnoieşte din doi în doi ani şi, chiar dacă acesta expira la finalul actualului sezon competitional, CSM Ploieşti a demarat din timp procedura de prelungire, întrucât documentul îi este necesar clubului Petrolul Ploieşti la dosarul de licenţiere pentru ediţia de campionat 2022-2023.
Certificatul implică avize de la Inspectoratul de Stat în Construcţii, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Expert tehnic autorizat pentru instalaţia de nocturnă, Electrica, Direcţia de Sănătate Publică şi Jandarmerie.
Redeschis în septembrie 2011, Stadionul “Ilie Oană” are acreditare de categoria UEFA 4 şi va putea găzdui în continuare inclusiv meciuri internaţionale organizate sub egida Federaţiei Române de Fotbal sau a Uniunii Europene de Fotbal Asociaţie”, a informat CSM Ploiești la 15 martie.
În afară de patru becuri arse, nocturna actuală nu ar avea nicio problemă, însă administratorul stadionului, CSM Ploiești, a reușit să obțină o ”hârtie” din partea unei companii de profil, cum că aceasta nu mai este conformă cu standardele din zilele noastre. O nocturnă inaugurată în urmă cu 11 ani! Informația că la Ploiești se vrea schimbarea nocturnei a surprins chiar și reprezentanții EAD, deținătorii de drepturi TV din Liga 1 și Liga 2, care au un cuvânt greu de spus la omologarea stadioanelor.
Cei interesați direct de aceste modernizări au pus la pachet cu nocturna, pentru a avea cheluieli și mai mari, și schimbarea unor scaune la Tribuna O și Tribuna I.
Fostul fotbalist Vivi Răchită, consilier la Primăria Ploiești (consilier si/sau antrenor fara echipa ca nu mai intelegem nimic din contractul de cascadorii rasului depus de Rachita intr-o instanta, pe civil) și cel care se ocupă de arena prahoveană, a explicat ce se va rezolva în timp rapid la stadionul din localitate, inca din 21.01.2021!!!!
„Se va schimba nocturna la arena ploieșteană, vom trece pe leduri. Va fi cea mai puternică nocturnă din România și consumul foarte redus, vor fi 2260 lucși”, a declarat Vivi Răchită pentru ProSport.
Se încearcă și regazonarea stadionului după luna septembrie, motiv pentru care Petrolul ar putea disputa mai multe meciuri pe un alt teren.
”Am refuzat o șpagă de 500 de mii de euro ca să fac stadionul ăsta că era programat altul! M-am ocupat de el de la caietul de sarcini până la construcția lui, am fost pe baricade, pe șantier.
L-am construit într-un an de zile. Nu știu dacă există cel mai ieftin preț din lume, dar a costat 1065 de euro per loc inclusiv TVA. E cu grad UEFA 4, ceea ce înseamnă meciuri oficiale pentru echipa națională, cu 15 070 de locuri, cu 2000 de lucși, cu încălzire, cu degivrare.
Iar gazonul nu a fost schimbat niciodată! Acum 4 ani a expirat termenul gazonului, dar noi l-am prin mentenanță l-am păstrat la standarde UEFA deși au jucat multe echipe, Voluntari, Chindia, Sepsi, Petrolul, echipa națională.
Suntem pe plus, dar acum nu mai avem voie să se joace mai mult de 4 ore pe săptămână.
Ca să fac o comparație stadionul a costat mai puțin decât acoperișul de la Arena Națională,” a precizat Vivi Răchită la emisiunea Liga Digisport.
Tot in tonul celor cele declarate de eternul Vivi Răchită la emisiunea Liga Digisport
Mentenanța gazonului cu o firmă înființată peste noapte
Imediat după angajarea lui Valeriu Răchită la CSM Ploiești, pe postul de consilier al directorului general (post care nu a existat niciodată în organigrama clubului), a fost schimbată firma care asigura mentenanța gazonului de pe stadionul Ilie Oană.
Astfel, firma care se ocupa de mentenanța gazonului încă de la începtul reconstruirii stadionului Ilie Oană a fost înlocuită cu o firmă înființată cu fix o lună înaintea semnării contractului cu CSM Ploiești.
Conform informațiilor publice, SC Verde Ornamental SRL a fost înființată în plină pandemie, în data de 19 mai 2020. Peste două săptămâni de la înregistrarea firmei semnează cu CSM Ploiești contractul pentru asigurarea mentenanței gazonului de pe stradionul Ilie Oană. Contractul a fost atribuit direct, fără nicio procedură transparentă și fără nicio altă explicație. În mod normal, un astfel de contract (câteva zeci de mii de euro anual) ar trebui încredințat unei firme cu o experiență relevantă în domeniu, cu recomandări venite de la clienții anteriori, dar în cazul SC Verde Ornament SRL nu a fost nevoie de astfel de documente.
Mai mult, în luna septembrie 2021, reprezentantul Verde Ornament informează conducerea CSM Ploiești că durata de viață a gazonului de pe stadionul ploieștean este expirată de patru ani și că ar trebui înlocuit… Iar în lipsa înlocuirii complete a gazonului, fiecare mentenanță scoate din visteria CSM Ploiești, minim 40.000 de euro anual.
Și pentru că stadionul trebuie menținut și întreținut cu bani mulți, se vorbește acum despre înlocuirea scaunelor de pe arena ploieșteană, pe motiv că cele existente sunt decolorate din cauza fenomenelor meteo.
Conform unor surse va urma înlocuirea scaunelor de pe Ilie Oană, schimbarea gazonului și modernizarea tabelelor electronice de marcaj. Despre scaune deja a răsuflat informația că a fost contactată o firmă de la Oradea, iar prețul unui scaun ar urma să fie în jurul sumei de 30 de euro/bucata!
Ca o concluzie, templul fotbalului ploieștean a devenit vaca de muls a baietilor deștepți care au găsit o modalitate de a sifona niște bani publici fără ca vreo autoritate a statului să îi deranjeze. Nu de alta, dar cine vine să numere firele de iarbă înlocuite (pe hârtie) sau cine cântărește fertilizatorii folosiți pentru îngrijirea gazonului…Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
Investigatie propie Incisiv de Prahova – bazată pe documente judiciare.
Un dosar cu patru expertize și nicio probă “întreagă”
În dosarul Negoiță, desenat ani la rând cu tușul gros al procurorului Eduard Stasie (aici) – prezentat drept fost locotenent al celebrului „Portocală”, simbol al dosarelor fabricate – apar patru expertize criminalistice făcute în cursul urmăririi penale.
Speta, așa cum reiese din documentele juridice (oficiale) consultate de Incisiv de Prahova și din alte acte consultate, este prezentată astfel: un pădurar acuză că i-a fost incendiat autoturismul, pe fondul unor conflicte legate de o obște și de păduri din zona Izvoarele, acolo unde Constantin Negoiță are păstrăvărie și exploatații pe zeci de hectare de teren pe care nu le poate trece pe numele său din cauza legislației privind obștile.
La fața locului se găsește o placă de OSB pe care ar fi fost inscripționat mesajul „50.000 de euro sau casa” ori o formulare similară, interpretată de acuzare (celebrul Stasie) ca amenințare sau șantaj. În versiunea procurorului Stasie, această inscripție ar fi fost legată de Negoiță și de ceilalți inculpați.
Problema este că toate cele patru expertize efectuate în cursul urmăririi penale se întorc împotriva construcției acuzării și, în mod paradoxal, în favoarea celui indicat drept principal „dușman al pădurii”.
Genetica, urmele de încălțăminte și un scris care nu vrea să fie al lui Negoiță
Potrivit sintezelor documentelor consultate de redacția noastra și documentelor la care facem trimitere, în cauză există:
- o expertiză genetică;
- o expertiză traseologică (urme de încălțăminte);
- o expertiză grafică și fizico-chimică pe OSB și pe cretă;
- o expertiză suplimentară, tot pe componente fizico-chimice și de scris.
Concluziile notabile:
- urmele de încălțăminte examinate nu îi aparțin lui Constantin Negoiță;
- scrisul de pe placa de OSB nu poate fi atribuit lui Negoiță;
- profilul genetic al acestuia nu se regăsește pe urmele ridicate de la fața locului;
- în schimb, pe “sacoșa” în care s-a aflat placa de OSB apar, potrivit expertizei genetice, profiluri compatibile cu persoanele considerate vătămate – pădurarul și soția acestuia.
În plus, la percheziții s-a ridicat și o altă bucată de OSB, de la un alt inculpat, prezentată în logica acuzării ca făcând „front comun” cu placa inscripționată. Legătura reală, tehnică, dintre acestea rămâne însă de demonstrat prin probe, nu prin metafore.
Instanța a încuviințat aceste expertize, iar faptul este notat ca raritate: nu toți judecătorii își asumă să oblige laboratorul să vorbească în cifre, nu în sloganuri.
Când dosarul pleacă la instanță, dar corpurile delicte rămân “în vizită” la IPJ Prahova
Mai grav decât concluziile expertizelor este ceea ce se întâmplă după trimiterea în judecată.
Regulamentul de ordine interioară al parchetelor și normele de procedură penală prevăd clar: odată cu rechizitoriul și sesizarea instanței, corpurile delicte – care sunt mijloace de probă – trebuie predate instanței, însoțite de evidențe și acte de predare-primire.
În dosarul Negoiță, însă, tabloul relatat de sursele judiciare și de expertii judiciari (procurori si/sau judecatori in drept penal) consultati de Incisiv de Prahova este de „noaptea minții”:
- dosarul ajunge la instanță;
- instanța constată că nu are efectiv niciun corp delict atașat;
- probele – plicuri cu cretă, bucăți de OSB, obiecte ridicate – rămân, contrar regulilor, la IPJ Prahova.
În loc să existe un circuit clar, înregistrat în registrul special R-11 al corpurilor delicte, cu etichetare, filmare, depozitare și arhivare, se instalează un ping-pong administrativ între parchet, IPJ și instanță, în care fiecare pare să paseze responsabilitatea, dar nu și plicurile.
Patru plicuri, cretă dispărută și OSB crăpat: când expertiza nu se mai poate face “din cauza timpului”
Instanța, confruntată cu lipsa corpurilor delicte, dispune efectuarea unei noi expertize fizico-chimice la Institutul Național de Criminalistică din cadrul IGPR (INEC).
Se fac adrese către IGPR și INEC, se solicită la parchet, sa se trimita dovezile care ar trebui să însoțească plicurile cu probe. Răspunsul oficial, potrivit documentelor OFICIALE, lovește însă în chiar ideea de lanț de custodie:
- nu se mai pot efectua expertize deoarece probele nu ar mai fi fost păstrate în condiții optime;
- timpul, depozitarea defectuoasă și manipularea inadecvată ar fi dus la deteriorarea și degradarea corpurilor delicte.
Mai mult, în corespondența recentă se arată că, la desigilarea coletului nr. 6, bucata de OSB NU mai era întreagă, ci spartă. Cu alte cuvinte, chiar și ce mai ajunge pe masa expertului vine deja “lucrat” de trecerea prin instituții.
În paralel, patru plicuri esențiale – în special cele care conțineau creta ridicată la percheziții și cu care, teoretic, ar fi fost scrisă amenințarea de pe OSB – fie au dispărut din circuit, fie au fost trimise, fie au fost „pierdute” pe traseu. Cert este că, în momentul în care instanța cere o expertiză completă, aceste plicuri nu mai pot fi identificate coerent, iar unele conținuturi lipsesc.
IPJ Prahova: de la “nu mai avem nimic” la “le-am restituit inculpaților” și, în final, la “avem doar drafturi”
Cea mai spectaculoasă parte a „poveștii” nu este însă dispariția fizică a unor probe, ci felul în care IPJ Prahova explică fenomenul.
În scrisori oficiale către instanță, Serviciul Cazier și alte structuri ale IPJ Prahova:
- susțin inițial că la camera de corpuri delicte nu se mai află bunuri din cauză;
- apoi susțin că acestea ar fi fost restituite persoanelor de la care au fost ridicate, în cursul urmăririi penale;
- ulterior admit că nu dețin dovezi materiale complete ale acestor restituiri, decât în „format electronic”, sub formă de documente-tip incomplete.
Documentele trimise instanței ca „dovezi” sunt însă, potrivit documentelor, simple formulare necompletate la rubricile esențiale:
- fără dată;
- fără numele polițistului care ar fi predat bunurile;
- fără semnătură la rubrica „Am predat”;
- fără semnătură la rubrica „Am primit”.
Patru din patru „dovezi” arată la fel: antet complet, corp gol. Operațiunea reală rămâne la stadiul de intenție birocratică.
Mai grav, afirmația că probele ar fi fost restituite inculpaților „în cursul urmăririi penale” contrazice însăși logica și regulile procedurale: corpurile delicte nu se restituie celui acuzat cât timp cauza este în desfășurare, decât în condiții excepționale și motivate – ori în contextul unei soluții de clasare, nu înainte de a ajunge dosarul în fața unui judecător.
Aici nu doar că nu apare o astfel de soluție, dar nici măcar nu există un minim de trasabilitate: cine a predat, când, cui, în baza cărui proces-verbal, în ce registru s-a operat „scăderea”? În lipsa acestor răspunsuri, rămâne doar fraza tipizată: „s-a întocmit în două exemplare”.
Registrul R-11 și regulamentul încălcat: când normele devin literatură SF
Regulamentul de ordine interioară al parchetelor și uzanțele privind corpurile delicte sunt explicite:
- se constituie un registru special (R-11) pentru corpurile delicte;
- fiecare bun ridicat este etichetat;
- sunt prevăzute filmarea, depozitarea, arhivarea în condiții care să asigure conservarea și integritatea;
- orice predare-primire se face în baza unor acte semnate, cu date, identitatea persoanelor, mențiunea locului și a condițiilor.
În dosarul Negoiță, s-a cerut expres:
- copie certificată după filele relevante din Registrul R-11 pentru dosarele 179/P/2021 și 529/P/2021;
- copia procesului-verbal de primire a corpurilor delicte;
- suportul material al înregistrărilor video care ar fi trebuit să documenteze corpurile delicte;
- copia adresei de înaintare a dosarului către instanță, cu enumerarea bunurilor;
- dovada scăderii acestora din registru.
În locul acestui traseu coerent, apar răspunsuri fragmentare, adrese care se contrazic între ele și formulare necompletate, prezentate ca „dovezi” ale restituirii.
Acolo unde regulamentul vorbește despre transparență, IPJ pare să propună o nouă procedură: predare-primire cu „autograf invizibil”.
INEC ridică din umeri: expertiza nu se face din “vă comunicăm că”
Când instanța trimite către INEC și IGPR solicitarea de a efectua expertizele fizico-chimice pe ce a mai rămas din probe, răspunsul tehnic are o singură direcție:
- nu se mai pot realiza expertize concludente, pentru că probele au fost degradate;
- condițiile de depozitare, timpul, manipularea și lipsa unui lanț de custodie riguros au compromis materialul probator.
Într-unul dintre răspunsuri, se consemnează clar că bucata de OSB dintr-un colet nu mai este întreagă, ci spartă. Corpurile delicte nu se „consumă” prin simpla trecere a timpului; aici, timpul pare să fi fost ajutat de o logistică cel puțin neglijentă.
Un expert nu poate repara cu politețe ceea ce administrația a deteriorat cu nepăsare. „Vă informăm că…” nu ține loc de structură chimică intactă, iar „cu deosebită considerație” nu reconstruiește un OSB rupt.
Portocală, Stasie și culoarele justiției: acuzații vechi, metode noi? (aici), (aici), etc
Dezvaluirile ziarului nostru de investigatii Incisiv de Prahova reiau o temă recurentă: „culoarele justiției”, trasee informale prin care, în trecut (mai nou, in prezent), dosare penale ar fi fost construite pe schemă, pentru persoane incomode.
În acest context, procurorul Eduard Stasie este asimilat in mod clar ca fost locotenent al lui „Portocală”, emblemă a dosarelor fabricate, iar dosarul Negoiță ca un nou exemplu de mecanism reînviat:
- expertize care nu confirmă teza acuzării;
- probe-cheie dispărute sau degradate;
- corpurile delicte neînaintate la momentul sesizării instanței;
- justificări administrative contradictorii, de la „nu mai avem nimic” la „le-am restituit inculpaților”.
Pe acest fundal, este evocată și situația fiului procurorului, Stasie Anton, angajat ca subinspector de poliție la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice din IPJ Prahova, printr-un traseu atribuit sprijinului unor ofițeri din conducerea IPJ Prahova.
Publicația noastra de investigații întreabă, pe un ton satiric, dacă fiul ar putea ajunge să ancheteze chiar dosarele în care tatăl este contestat sau colegii care ar fi ajutat la „evaporarea” probelor.
Rudenia, singură, nu dovedește nimic penal. Dar într-un context de probe dispărute și falsuri documentare reclamate, fiecare suprapunere de funcții devine întrebare legitimă: cine controlează pe cine, cine verifică pe cine?
DGA, ANI și instituțiile care privesc pe geam
În același peisaj, readucem în discuție:
- rolul DGA Prahova, despre care toate sursele noastre juridice se întreabă dacă se autosesizează în fața unor posibile falsuri în înscrisuri oficiale sau preferă tăcerea (chiar si asa in scurta domnie a lui Iancu…) – (aici);
- vechi sesizări către ANI și istoricul unor posibile incompatibilități și mutări „de decor” (de la o structură la alta) pentru a respecta doar formal regulile.
Aceste elemente nu apar direct în actele dosarului Negoiță, dar le amintim în context, ca parte a unei imagini mai largi a climatului instituțional în care acest dosar a fost construit și trimis în judecată.
Cine a predat, cine a primit și unde s-a rupt OSB-ul?
Dincolo de portrete, porecle și pamflet, rămân câteva întrebări extrem de simple, la care instituțiile publice sunt obligate să răspundă, nu să improvizeze:
- Cine a dispus ridicarea corpurilor delicte și în ce condiții au fost depuse în registrul R‑11?
- Cine a dispus restituirea și la ce dată?
- Există vreun proces-verbal complet (cu dată, semnături și identitatea persoanelor) care să ateste predarea-primirea către inculpați?
- În ce condiții au fost depozitate plicurile cu cretă și bucățile de OSB? Cine răspunde pentru deteriorare?
- Cum se explică dispariția sau fragmentarea unor probe tocmai în momentul în care instanța cere expertize suplimentare?
- De ce nu au fost înaintate corpurile delicte odată cu sesizarea instanței, așa cum cer codul de procedură penală și regulamentele interne?
Atât timp cât răspunsurile instituționale constau în formulare goale, „drafturi” fără valoare juridică și explicații contradictorii, nu vorbim doar despre neglijență: vorbim despre un potențial sistem în care memoria statului se poate „pierde” la fel de ușor ca un plic cu cretă.
Justiția cere probă, nu poveste. Statul trebuie să semneze, nu doar să ștampileze
În dosarul Negoiță, instanța nu a pronunțat încă verdictul visat, nici de acuzare, nici de apărare. Cercetarea judecătorească este în curs, martorii urmează să fie readministrați, iar expertizele trebuie puse cap la cap cu restul probelor.
Dar un lucru este deja limpede: lanțul de custodie al probelor a fost cel puțin pus sub semnul întrebării, iar explicațiile IPJ Prahova nu pot ține loc de documente complete.
Justiția cere probe, nu narațiuni. Când pe formular scrie „Am predat” și „Am primit”, nu e suficient să apară ștampila instituției; trebuie să apară și oamenii, și datele, și semnăturile.
Restul – plicuri fără conținut, OSB spart, cretă dispărută și „dovezi” în format electronic fără autograf – arată mai degrabă a teatru de umbre administrative decât a stat de drept.
Iar contribuabilul care plătește „biletul” are dreptul să întrebe, fără pamflet și fără porecle: unde sunt probele, cine le-a pierdut și cine răspunde pentru asta?
Vom reveni, cu siguranță. Începând de săptămâna viitoare vom arăta, pas cu pas, toate „traseele” și „culoarele” justiției și ale așa-numitului stat paralel: polițiști, soți și soții de polițiști din servicii, procurori, judecători – întregul mecanism pus în mișcare pentru a fabrica dosare penale celor incisivi și incomozi.
Chiar dacă vremea de afară s-a răcit, pentru unii «vremea rece» – și poate chiar «iarna» – vor veni mult mai devreme.
(Cristina T.).
IPJ Prahova, campion la procese pierdute: cum a aflat Poliția că și polițiștii au drepturi în concediu
IPJ Prahova, din nou la rubrica „Așa nu”
Inspectoratul de Poliție Județean Prahova reușește, din nou, „performanța” de a reveni în atenția publică exact cum ne-a obișnuit: printr-o nouă înfrângere în instanță. Nu pentru vreo reformă, nu pentru vreun succes răsunător, ci pentru că a fost nevoie de judecători ca să afle o realitate simplă: dacă un polițist muncește în condiții periculoase, sporul aferent nu dispare magic atunci când intră în concediu de odihnă.
Pe românește: nu lași plămânii, nervii și riscurile la vestiar, la ieșirea din tură.
Curtea de Apel Ploiești: „Nu, IPJ Prahova, nu așa se face”
În data de 13.10.2026, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, recursul formulat de I.P.J. Prahova în dosarul nr. 2046/105/2025. Decizia este definitivă, adică IPJ Prahova a primit, negru pe alb, verdictul final: a greșit.
Rămâne astfel valabilă Sentința nr. 709 din 26.03.2026 a Tribunalului Prahova, prin care instanța a dat dreptate Sindicatului S.P.R. „Diamantul”, ce a acționat în numele unui polițist din cadrul I.P.J. Prahova.
A trebuit să vină „Diamul” să taie nodul gordian al unui inspectorat care se comportă, când vine vorba de drepturile propriilor oameni, ca un contabil supărat pe cifre.
Ce spune instanța: concediu NU înseamnă „fără drepturi”
Instanța a fost clară, spre deosebire de șefimea IPJ:
– I.P.J. Prahova este obligat să recalculeze indemnizația de concediu de odihnă a polițistului, pentru perioada 13.06.2022 – 13.06.2025 și în continuare, incluzând sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
– I.P.J. Prahova este obligat să plătească toate diferențele dintre indemnizația plătită și cea corect recalculată, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, din momentul scadenței până la plata efectivă.
Traducere în limbaj de bun-simț: dacă omul a muncit pe teren, cu riscuri, sporul care i se cuvine în lunile lucrate i se cuvine și în indemnizația de concediu. Surpriză pentru IPJ, normalitate pentru oricine are o minimă noțiune de dreptul muncii.
IPJ Prahova și sportul local: alergatul după drepturi în instanță
Se pune o întrebare simplă: cât de rupt de realitate trebuie să fii, ca instituție, ca să contești până în recurs un drept atât de elementar al propriului angajat?
În loc să fie preocupat de protejarea polițiștilor, IPJ Prahova pare mai interesat să economisească la sporuri, ca și cum drepturile oamenilor ar fi o cheltuială „opțională”, bună de tăiat din pix.
Ironia este crudă: polițistul stă cu pieptul în fața riscurilor reale, iar instituția stă cu dosarul în fața judecătorului, încercând să demonstreze că acest efort nu se pune la calcul când omul își ia câteva zile de concediu.
Rezultatul? IPJ Prahova a pierdut. Din nou. Definitiv. Iar nota de plată, cu tot cu dobânzi, vine la final, exact cum indică instanța.
Diamantul taie în carne vie: când sindicatul face treaba pe care instituția refuză să o facă
Sindicatul S.P.R. „Diamantul” a fost cel care a dus cauza până la capăt. Fără acest demers sindical, probabil că sporul pentru condiții periculoase ar fi rămas „uitat” în vreun sertar administrativ, departe de fluturașul de concediu al polițistului.
În loc să fie un partener decent pentru propriii angajați, IPJ Prahova a fost adversar în instanță. Sursa acestei victorii este clară și trebuie spusă în text, nu trecută mărunt în subsol: Sindicatul „Diamantul” a câștigat definitiv acest proces și a demonstrat că drepturile nu se negociază pe nervii angajaților.
Pe scurt, acolo unde IPJ Prahova a preferat să se lupte cu angajatul propriu, sindicatul a ales să se lupte cu abuzul.
Concluzie: concediul nu șterge condițiile periculoase, doar oboseala
Mesajul deciziei este simplu, dar usturător pentru IPJ Prahova:
– Sporul primit pentru condiții periculoase sau vătămătoare în lunile lucrate se cuvine și în indemnizația de concediu de odihnă.
Nu e un moft, nu e o favoare, nu e o „atenție”. Este un drept recunoscut în instanță, definitiv.
Azi este cazul unui singur polițist, reprezentat de S.P.R. „Diamantul”. Mâine pot fi zeci sau sute, dacă IPJ-urile din țară continuă să afle din sălile de judecată ceea ce ar fi trebuit să respecte din prima zi: drepturile oamenilor nu sunt un spor „opțional” de bunăvoință, ci obligații legale, cu titlu executoriu.
Iar când un inspectorat ajunge să piardă procese ca să învețe asta, nu mai vorbim de imagine pătată. Vorbim de un sistem în care polițistul trebuie să-și apere drepturile exact cum își apără cetățenii: prin plângeri, procese și hotărâri definitive împotriva propriei instituții. (Cristina T.).
Exclusiv
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
Poliția Penitenciară, de la gardieni ai legii la subiect de bârfă online
Poliția Penitenciară nu mai e de mult o instituție de ordine, ci un spectacol grotesc transmis live pe Facebook. Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor atrage atenția că sistemul a ajuns îngropat în noroi, în timp ce Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) pare să fi pierdut nu doar controlul, ci și contactul cu realitatea.
Paginile anonime de pe internet au răsărit ca ciupercile după ploaie. Acolo se varsă, cu debit constant, informații compromițătoare despre Poliția Penitenciară, angajați, directori și viața de zi cu zi din penitenciare. Un fel de reality-show murdar, produs chiar din interiorul sistemului.
În loc să se întrebe „de ce s-a ajuns aici?” și „ce avem de reparat?”, Aparatul Central al ANP practică sportul național: ignorarea. Imaginea instituției? Onorul profesiei? Demnitatea oamenilor cinstiți din sistem? Detalii colaterale.
De râsul curcilor în uniformă: până și alte instituții se crucesc
S-a ajuns atât de jos, încât până și colegii din alte structuri de ordine publică privesc Poliția Penitenciară ca pe o glumă proastă. Lideri sindicali din Poliția Națională au început să întrebe, pe bună dreptate, ce nebunie domnește prin penitenciare. Răspunsul sincer ar fi: o combinație de circ, balamuc și spălătorie publică de rufe murdare.
În timp ce unii deținuți au curajul să-și asume cu nume și prenume sesizările, o parte dintre angajații sistemului preferă anonimatul laș, aruncând în spațiul public „lături” mai abitir decât cei pe care îi păzesc. Instituția penitenciară a coborât, după cum reiese din semnalele transmise de Federația Sindicatelor, la cel mai jos nivel de morală, etică și principii de când are Statut.
Este umilitor pentru miile de polițiști de penitenciare care își fac treaba corect, discret, cu seriozitate, și care acum trebuie să poarte pe umeri nu doar uniforma, ci și rușinea generalizată a unei instituții scăpate de sub control.
Ministerul Justiției pe modul „mut”: lăturile curg, dar la vârf e liniște
În timp ce mocirla se revarsă public, Ministerul Justiției asistă impasibil, ca un spectator plictisit la un film prost. Nicio reacție fermă, nicio asumare, nicio intervenție vizibilă. Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor remarcă faptul că, în acest moment, aproape nimeni nu mai răspunde pentru nimic.
Ai funcție de conducere în Poliția Penitenciară? Poți, aparent, să faci aproape orice, fără consecințe reale. Se simte o delăsare generalizată, o deprofesionalizare cronică și o debandadă care a devenit normă.
Se fac „verificări”, se întocmesc „rapoarte”, se mai pune câte o rezoluție pe o hârtie, se mimează interesul. În rest, totul merge mai departe, ca în orice instituție unde aparența înlocuiește actul de conducere, iar mușamalizarea ține loc de management.
Directorul general, împăratul dezbrăcat: sfidat de propriii directori
În vârful piramidei stă directorul general al ANP, o funcție care, teoretic, ar trebui să impună disciplină, autoritate și respect. Practic, omul ajunge bătaia de joc a propriilor directori. Situația descrisă de reprezentanții sindicali e demnă de manual: niciodată, de când există sistemul penitenciar în forma actuală, nu s-a mai văzut un asemenea nivel de sfidare internă.
Au existat conduceri bune, mediocre sau slabe. Au fost directori care au ridicat instituția și directori care au făcut-o de râs. Dar să vezi cum directorul general este tratat ca un decor inutil chiar de către subordonații săi direcți este un nivel nou de prăbușire a autorității.
Instituția nu mai seamănă deloc cu locul în care mii de oameni au intrat să lucreze crezând că slujesc o formă de ordine și justiție. Acum seamănă mai mult cu o barcă spartă, în care fiecare director găurește puțin câte puțin bordajul, dar toți se uită la comandant să zâmbească pentru poză.
Reputația, la subsolul subsolului. Pe ruinele astea unii visează epoleti de chestor
În timp ce Poliția Penitenciară se zbate între scandaluri, anonime, batjocură publică și lipsă de reacție instituțională, la orizont apar candidați pentru grade de chestor. Nu pentru că ar exista rezultate spectaculoase, reforme profunde sau recâștigarea încrederii publice. Nu. Ci pentru că unii se văd mai frumos în poze cu încă o stea pe umăr.
În contextul descris de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, ideea ca Ministerul Justiției să propună acum avansări la gradul de chestor în Poliția Penitenciară ar fi, în termeni blânzi, o insultă la adresa bunului-simț.
Ce „merite deosebite” justifică asemenea avansări? Ce indicatori de performanță? Ce rezultate concrete pentru disciplină, onoare și prestigiu instituțional? Reputația sistemului este la pământ, dar unii deja își măsoară gulerul pentru noii epoleti.
Chestor de carton într-o instituție de hârtie: decorul perfect pentru un eșec
A vorbi acum despre chestori de poliție penitenciară, în plină criză de credibilitate, este ca și cum ai pune artificii pe un bloc în flăcări. Unii dintre aspiranți abia dacă ar putea fi numiți „chestori de carton”, simbol perfect al unei ierarhii care a uitat că gradele ar trebui câștigate, nu distribuite între prieteni și obedienți.
Să promovezi în plină mocirlă oameni la rangul de chestor ar însemna să oficializezi falimentul moral al instituției. Nu de grade pe umeri e nevoie, ci de coloană vertebrală în interior. Nu de încă o stea pe uniformă, ci de cineva dispus să curețe nămolul, să taie în carne vie și să restabilească reguli clare.
Mii de profesioniști captivi într-o instituție abandonată
Dincolo de ridicolul situației, rămâne o realitate amară: în Poliția Penitenciară lucrează mii de oameni care își fac meseria corect, în condiții grele, cu riscuri reale și cu un respect pentru uniformă pe care conducerea pare că nu îl mai împărtășește.
Acești oameni merită să facă parte dintr-o instituție respectată, nu din subiectul preferat al paginilor anonime și al glumelor amare din restul sistemului de ordine publică. Merită să aibă la vârf un director general capabil să le redea demnitatea, nu să fie el însuși simbolul neputinței și al autorității făcute praf.
Deocamdată, așa cum reiese din semnalele venite dinspre Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, motivele de speranță sunt puține. Instituția arată ca un penitenciar fără gardieni morali, în care regulamentul se aplică doar la nivel de discurs, iar responsabilitatea se evaporă pe drumul dintre birou și comunicatul oficial.
Concluzie: mocirla e generală, dar unii își dau comanda la croitor pentru uniforma de chestor
Poliția Penitenciară se afundă în scandaluri, ANP pare să se fi predat, Ministerul Justiției tace complice, iar reputația sistemului stă la pământ. În tot acest peisaj sumbru, singurul lucru care pare să funcționeze impecabil este ambiția unora de a mai prinde un grad, o funcție, un privilegiu.
Pamfletar vorbind, România a reușit performanța de a transforma o instituție menită să apere legea și ordinea într-o ruină morală cu pretenții de operetă militară. Avem mocirlă, avem anonime, avem directori care își bat joc de propriul șef, avem tăcere asurzitoare din partea Ministerului Justiției.
Lipsea doar ceva: un nou val de „chestori de carton” care să pună ștampila finală pe falimentul de imagine al Poliției Penitenciare. Din păcate, nici pentru asta nu mai e nevoie de imaginație. Realitatea a devenit ea însăși un pamflet. (Cerasela N.).
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
Investigatie propie Incisiv de Prahova – bazată pe documente judiciare. Un dosar cu patru expertize și nicio probă “întreagă” În...
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
IPJ Prahova, campion la procese pierdute: cum a aflat Poliția că și polițiștii au drepturi în concediu IPJ Prahova, din...
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
Poliția Penitenciară, de la gardieni ai legii la subiect de bârfă online Poliția Penitenciară nu mai e de mult o...
ANI le dă voie „combatanților în concediu”: polițiștii pot dispărea în misiuni externe, dar cu Statutul la purtător
Legea 180/2026, bau-baul inventat de birocrați speriați de Europa În timp ce unii visează să blocheze polițiștii în birouri prăfuite...
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
Există un moment, în orice anchetă serioasă, când îți dai seama că nu grindina e problema, ci „apărătorii mediului” care...
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
Confirmarea oficială: Incisiv de Prahova a avut dreptate Acum doi ani, Incisiv de Prahova scria negru pe alb că la...
Reforma cu sfoara și scotch: cum a reorganizat MEDAT ministerul la xerox și l-a dus la judecată
ORGANIGRAMA MINUNE”: CUM FACE MEDAT REFORMĂ CU PIXUL ȘI CU OCHII ÎNCHIȘI „Reforma” de la MEDAT: când organigrama devine scut...
IPJ Brăila vs. semnătura penală – Cum să faci dintr-o semnătură simplă un șir de patru șefi plictisiți de viață
Introducere în absurd: când Ordinul spune „una”, IPJ Brăila aude „patru” Ordinul comun MAI–PÎCCJ zice așa, negru pe alb: „Adresa...
„Polițist la dispoziția șefului”: program după horoscop și chef de superior
„Serviciu polițienesc”, varianta 2026: vii la muncă atunci când visează șeful În ultima perioadă, tot mai mulți polițiști își pun...
M.A.I. – IPJ Botoșani vs. 20 de lei
700 de lei „pagubă la buget”, 20 de lei „lux de nedescris” Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani a descoperit, cu...
Dosarul Antigrindină – Partea a XI‑a –„ANTI-GRINDINĂ” CU DOSAR PENAL. Când norii sunt proști, îi păcălește… SNACP-ul. Când sunt deștepți, se duce DNA-ul peste ei.
Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova: De ani de zile scriem că Sistemul Național...
Stat de drept cu strămutare: când Guvernul își caută instanță de casă (DOCUMENTE)
Guvernul supărat pe judecător: Când nu-ți iese HG-ul, dai vina pe instanță! Reforma administrativă pe genunchi, cu 109 posturi șterse...
„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
De la BMW-ul de aur la Renaultul „kamikaze”: IPJ Prahova lovește din nou După BMW-ul transformat în fier vechi și...
IPJ Sibiu, spălat pe mâini cu dezinfectant imaginar: 5 sedii „curate” pe hârtie, restul la mila epidemiilor
Când poliția îți cere buletinul într-o clădire fără autorizație sanitară, dar cu „temei legal” din manualul de scos basma curată....
Droguri la promoție, pedepse la reducere. România între „consum propriu” și haos organizat
Trei senatori, o lege și o întrebare: ce-ar fi să dăm doar amendă la droguri? La 5 octombrie 2026, trei...
-
Exclusivacum 3 zile
„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zile
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 18 ore
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zile
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 5 zileLa MAI, familia se întemeiază cu acordul șefului. Pentru reîntregire, aduceți un „indicator la schimb”!
-
Featuredacum 4 zilePrimele mega-secrete ale României: M.A.I. – cine ia sporuri de 50% și de ce e atât de grav să afle prostimea
-
Exclusivacum 18 ore
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 5 zilePolițist cu cântarul, la datorie: cât lemn bagi în sobă, atâta „ordine publică” ai!