Săptămâna trecută, a avut loc o întâlnire cu jurnaliști și reprezentanți ai societății civile la care a participat Valeriu Pașa, expert în dezinformare din Republica Moldova, fondator al think-tank-ului WatchDog.md. Întâlnirea a fost organizată de scena9, în cadrul DEZinfo Talks, o serie de evenimente care explorează felul în care percepția oamenilor poate fi distorsionată, controlată sau chiar ghidată prin intermediul mass-media și a online-ului spre acțiuni în viața reală. Valeriu Pașa a vorbit despre propaganda și dezinformarea rusă în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

WatchDog.md este un ONG din Republica Moldova care funcționează ca un think-tank/do-tank. Domeniul nostru de activitate este construirea mecanismelor de auto-apărare a societății la tot felul de riscuri și influențe negative.

În cazul nostru vorbim despre reziliență la influența negativă a Rusiei și a facilitatorilor locali care vulnerabilizează instituțiile statului și societatea.

Influența negativă a Rusiei înseamnă încercarea de a ne ține cât mai aproape de zona ei de interes într-o viziune de politică externă care a devenit explicită odată cu invazia din Ucraina, de a cuceri teritorii și de a le transforma în provincii, spune Valeriu Pașa.

Conform expertului de la Chișinău, războiul din Ucraina a scos la iveală fenomene care se întâmplau de mai mulți ani. Războiul convențional este asistat de un război informațional împotriva Ucrainei. Acesta nu a început la 24 februarie, ci mult mai devreme.

El a vorbit despre anul 1993, când, imediat după destrămarea URSS și perioada de acalmie în relațiile dintre Rusia și Occident, președintele rus la acea vreme, Boris Elțîn, a semnat un decret prin care a ridicat la nivel de politică de stat prezența mass-media ruse în toate țările post-sovietice.

Statul rus urma să investească în asta, era o prioritate de politică externă să fie prezentă această mass-media și să influențeze lucrurile. De atunci, nu s-a mai oprit niciodată. Prezența mediatică a fost parte din politica externă, pentru formarea imaginii pozitive a Rusiei, influențarea percepțiilor asupra lumii, a declarat Pașa.

Drept rezultat, spune el, în Republica Moldova, până în toamna anului 2019, cel mai urmărit post TV a fost cel care retransmitea conținutul primului canal TV de stat din Rusia.

După 2013, s-a declanșat adevărata ofensivă informațională. Propaganda rusă a devenit mult mai incisivă, agresivă și motivantă. Nu a vrut doar să distorsioneze lucrurile, ci să transforme oamenii în luptători și să promoveze multă ură.

Propaganda rusă are drept principală țintă piața internă informațională din Rusia – cetățenii ruși, care trebuie să gândească într-un anumit fel. Efectele acestui lucru au putut fi observate după ce Rusia a declanșat războiul din Ucraina, care a uluit întreaga comunitate internațională.

Cetățenii ruși fie sunt nepăsători, fie susțin frenetic acest război. Sunt oameni care refuză să vadă și să creadă în lucruri evidente, explică președintele WatchDog.md.

Pașa mai spune că al doilea grup țintă sunt ucrainenii, chiar dacă rușilor nu le mai reușesc multe în Ucraina din perspectiva dezinformării și a propagandei.

Războiul informațional urmărește aceleași obiective ca războiul convențional: controlul populației, teritoriului și administrației. Poți să o faci cu forța armelor, cucerind kilometru după kilometru, localitate după localitate, sau prin dezinformare, prin manipularea opiniilor acestor cetățenilor. Astăzi, în condiții de război, dezinformarea mai urmărește și anumite obiective tactice.

Expertul a oferit un exemplu recent, legat de regiunea Odessa și Transnistria. La începutul lunii mai, au început lovituri foarte intense asupra regiunii Odessa, cu rachete și aviație, cu niște provocări în regiunea transnistreană, aflată sub controlul militar al Rusiei, și multe declarații în presa rusă.

Erau foarte multe subiecte rulate în presă despre această regiune și Republica Moldova. Din perspectiva rusă, ucrainenii ar fi trebuit să ia în calcul acest lucru. Se pregătește ceva sau nu? Ce înseamnă asta? Înseamnă cel puțin să țină în zonă un număr de militari care ar fi, de fapt, foarte necesari în altă parte.

Vedem cum, prin aceste metode de propagandă și utilizare a spațiului informațional, se obțin niște câștiguri tactice. Te pot convinge să faci o alocare greșită de resurse, să iei în calcul mai multe riscuri decât sunt în realitate. Ucrainenii au învățat, însă, foarte bine acest război informațional, în opt ani de la declanșarea războiului din 2014, după anexarea Crimeii și insurgența din Donbas, și au acceptat jocul.

Astfel, dacă rușii au început să vorbească despre Transnistria, au făcut-o și ucrainenii și au început să avanseze ideea că trebuie să intre în Transnistria, că sunt gata să o facă și că se vor isprăvi cu armata rusă de acolo în trei zile, doar să le-o ceară Republica Moldova.

Cunoscând că rușii și Putin sunt foarte paranoici și că nu au o expertiză calitativă asupra regiunii în general, lucru demonstrat în a faza incipientă a războiului din Ucraina, ucrainenii au explorat aceste frici și, în timp foarte scurt, cei care au trebuit să își țină armata în rezervă au fost rușii, care au ținut în stare de alertă flota lor din Crimeea, plus capacități de desant.

Astfel, în loc să-și utilizeze militarii în ofensiva lor din regiunea Donețk și sudul Ucrainei, rușii i-au ținut în rezervă pentru că s-au temut că ucrainenii o să declanșeze o operațiune terestră împotriva trupelor ruse din Transnistria. Ucrainenii au acceptat jocul, și-au impus propria poziție și au creat costuri rușilor. Este un exemplu de bătălie informațională, a explicat Valeriu Pașa.

Pașa a mai transmis că propaganda are un rol strategic și operează cu interpretarea eronată a unor fapte cunoscute. Aceasta formează percepții asupra lumii în care trăim și influențează decizii politice și chiar militare. În cazul dezinformării însă se produce doar un efect de moment.

Pentru propaganda Kremlinului, nu este neapărat important ca publicul să fie de partea adevărului, ci cât mai mulți oameni să fie confuzi. Avem personajul etalon: cetățeanul turmentat. Își doresc cât mai mulți „cetățeni turmentați”.

Și, în Ucraina, vrea să erodeze susținerea față de proprii politicieni, propria conducere și armată, să erodeze încrederea în aliații occidentali și să producă cât mai multe frustrări și declarații care să adauge cât mai multe fisuri în această alianță.

Un alt public vizat este cel al țărilor occidentale, în special al țărilor NATO, susținătoare ale Ucrainei. Rușii cunosc țările democratice, unde opinia cetățenilor contează foarte mult, comportamentul politicienilor este destul de populist și unde, dacă ai un lucru nepopular în societate nu-l mai susții, nu mai insiști pe el, pentru că îți scade rating-ul. Kremlinul a înțeles cum funcționează democrația occidentală și cum poate fi manipulată.

Pașa a oferit mai multe exemple pentru a arăta cum funcționează aceste lucruri. De exemplu, în Republica Moldova, think-tank-ul pe care l-a înființat a măsurat opinia publică după invazia rusă din Ucraina.

Conform datelor, majoritatea spunea că invazia este ilegală, însă la întrebări mai specifice, precum cine este vinovat? sau cine are dreptate în acest conflict?, răspunsurile indicau o rată ridicată de succes a influenței ruse, nu neapărat prin răspunsuri care dădeau dreptate rușilor, ci prin confuzia generalizată.

La nivelul UE, din măsurătorile sociologice pe care le-am văzut, Italia este la coada listei în privința rezilienței la aceste manipulări. România este din păcate foarte aproape, într-o societate cu o atitudine nu prea favorabilă în privința Federației Ruse în general. Asta nu împiedică aceste narațiuni să se rostogolească.

Un alt exemplu este Bulgaria, despre care Valeriu Pașa spune că a avut un guvern care s-a implicat cu ajutoare militare masive oferite Ucrainei, iar acest lucru a ajuns subiect de campanie electorală.

Drept rezultat, există șanse majore ca politicienii, pentru a evita această blamare, să nu mai ia decizii. Sau mai este România: Guvernul României a decis să nu spună propriei societăți ce face pentru a ajuta Ucraina. De ce? Pentru că a luat în calcul riscul de a fi blamat.

Apare o situație în care conducerea Ucrainei mulțumește sincer României pentru ajutor, iar o parte a societății din România blamează Guvernul că nu face suficient pentru Ucraina.

S-a luat în calcul riscul că din cauza propagandei din societatea românească s-ar putea Guvernul să fie blamat că a făcut un lucru necesar din perspectiva securității naționale și a intereselor naționale – de a ajuta Ucraina, exemplifică Pașa.

În finalul prezentării sale, expertul de la Chișinău a spus că ONG-ul din care face parte a ajuns la concluzia că metoda cea mai bună de a bloca o știre falsă este comunicarea în exces.

Cetățenii să afle despre o știre falsă deja din anunțul că aceasta este falsă. Dacă autoritățile tac, aceasta „ia turații”. Nu e corectă abordarea de a nu vorbi despre știrile false pentru că astfel le amplificăm. Am sugerat că atunci când un fake „decolează”, „să-l dai jos” cu cât mai multă comunicare.

Când ai un comunicat oficial, care e preluat de toată presa mainstream, nu contează ce zice lumea, dacă are încredere sau nu în presă, se află că acesta este un fake. Cu cât mai des facem asta, cu atât mai mult se dezvoltă și spiritul critic.

De asemenea, acesta transmite că soluția pentru a construi reziliența și a combate propaganda și dezinformare este efortul comun al întregii societăți.

Această problemă nu o poate rezolva doar statul. Nicăieri o instituție de stat, chiar și cu metode mai punitive, nu a reușit combaterea dezinformării. Rolul instituțiilor este să comunice și să se fie transparente. Dacă în calitate de instituție publică nu oferi anumite informații, lași spațiu de interpretări. Există un rol al mass-media.

În perioadele de criză încep să se simtă problemele sistemice din mass-media, în primul rând lipsa expertizei. Sunt preluate știri false pentru că jurnaliștii nu cunosc cum se face fact-checking.

Totodată, mass-media trebuie să vorbească despre dezinformare, în mod constant, chiar dacă jurnaliștilor li se par anumite informații evident false, publicului poate nu îi este la fel de evident. Cetățenii au alte preocupări decât să analizeze care e presă bună, care e rea, cine e om onest sau mincinos.

Valeriu Pașa mai spune că propaganda rusă găsește în România un teren propice și că aceasta este transmisă mai departe chiar și de elite, de persoane considerate repere intelectuale, care răspândesc teorii conspiraționiste și mesaje anti-Ucraina.

Mă înspăimântă că în România nu există o contestare foarte dură a lor. În Republica Moldova, acești oameni sunt expuși. Aici, însă, lumea evită acest lucru. (Dorin L.).