Featured
Oricine vorbește altă limbă decât „globaleza” este urmărit, vânat, cenzurat, ostracizat
Ați auzit de Ventotene? Ar fi trebuit: este locul unde s-a făcut jurământ să se distrugă Europa. Pe 22 august 2016, elicopterul Garibaldi aparținând pazei de coastă italiene a aterizat pe insula Ventotene, aflatată la vreo 45 de kilometri de coasta Italiei, în Marea Tireniană.
Din pântecele elicopterului au coborât doi bărbați și o femeie, mărunți de statură, cu figuri sobre, rigide, menite să transmită siguranță și determinare: Angela Merkel, François Hollande, Matteo Renzi. Liderii Germaniei, Franței și Italiei, rămase cele mai puternice trei țări din UE, după ce Marea Britanie votase părăsirea blocului. Trecuseră exact două luni de la marele șoc al Referendumului pentru Brexit, care pusese sub semnul întrebării viitorul UE.
Uniunea trebuia să dea un semn de unitate. Cu mutre scorțoase ca niște mape de birou, cei trei au depus câte un buchețel de flori galben-albastre (culorile UE) la mormântul comunistului Altiero Spinelli. Apoi s-au recules privind lung marmura criptei. Trimis în izolare pe insulă de regimul fascist, Spinelli a fost străfulgerat la Ventotene de marea idee a vieții sale: federalizarea Europei. El a înțeles că războaiele, domiciliile forțate pentru comuniști și în general toate relele de pe lume sunt din cauza popoarelor care se bat între ele.
Poporul este răul suprem. Singura cale de eradicare a răului este să existe o singură țară și un singur popor. Pentru măreața sa idee de a federaliza Europa, Spinelli și-a căpătat un binemeritat loc în istorie și în hora căpățânilor din Parcul Herăstrău (fost Stalin). După momentul buchetului, cei trei lideri au ținut o conferință de presă – tot pe insulă – în fața unui puhoi de ziariști aduși cu o navă de război italiană. Cu această ocazie, ei și-au exprimat hotărârea neabătută de a duce Uniunea Europeană pe noi culmi de progres și civilizație. Dar mai ales să continue procesul de integrare. Fără dezbinări, fisuri și alte exituri.
Pe 22 august 2016, la Ventotene, am asistat la un ritual cvasi-religios. Ceva asemănător depunerilor solemne de jurământ ale pionierilor la Doftana. În fața criptei lui Spinelli, liderii Germaniei, Franței și Italiei au făcut legământ să ducă mai departe moștenirea comunistului convertit la globalism. Să lanseze un proces galopant de federalizare, prin care țările să se dizolve într-una singură. Popoarele – capabile de barbarisme istorice precum Brexitul – să dispară, transformându-se într-o gloată inofensivă. Europa însăși să devină un mare Komintern.
De multă vreme, popoarele îi incomodează pe conducători. Au o tendință manifestă de a vota aiurea și de feșteli toate planurile oamenilor deștepți care le vor binele. În cazul dictatorilor, lucrurile se rezolvă ceva mai simplu: ucazul, bocancul pe grumaz, glonțul. În regimurile zise „democrate”, însă, popoarele sunt o adevărată pacoste. Trebuie simulată libertatea votului, mimată puterea populară și reprezentativitatea, camuflate pârghiile contondente. Vulgul trebuie căutat în coarne.
În 1992, Tratatul de la Maastricht pentru crearea Uniunii Europene trebuia aprobat prin referendum de țările componente. Danezii au însă o îndoială că le-ar fi mai bine la grămadă și, pe 2 iunie 1992, 50,7% dintre ei votează împotriva Tratatului, cu o prezență la urne de 83,1%. Câteva pulane pe spinare ar fi rezolvat ușor problema. Dar într-o democrație, poporul trebuie luat cu șoșele și momele până votează „cum trebuie”: danezilor (doar lor) li se garantează câteva excepții de la Tratat, drept care, pe 18 mai 1993, documentul este votat cu 56,7% și o prezență la urne de 86,7%.
În 2001, Tratatul de la Nisa, care îl amenda pe cel de la Maastricht, urma să pregătească lărgirea UE spre Est. Irlanda a fost singura țară din cele 15 membre obligată de Constituție să organizeze un referendum pentru adoptarea amendamentelor. În iunie 2001, irlandezii resping Tratatul de la Nisa, cu 53,9% și cu o prezență la urne de numai 34%. Cum UE nu putea să rămână neextinsă din cauza capriciilor unui popor mic de la capătul Europei, în Irlanda se organizează un al doilea referendum. După o campanie mediatică și politică furibundă, ca să le intre bine în cap irlandezilor ce fericire a dat peste ei, în octombrie 2002, aceștia votează amendamentele cu 62,9%.
În 2005, vine rândul Constituției Europene să fie aprobată. Pe 29 mai 2005, la referendumul organizat în acest scop, francezii trântesc propunerea cu 55% din voturi și o prezență la urne de 69%. Peste două zile, vine și replica la seismul francez: pe 1 iunie, olandezii resping și ei Constituția Europeană, cu 61,5% și o prezentă la vot de 63,3%. Pentru a evita un nou eșec, Constituția Europeană este trimisă de pe Edgar Quinet pe Academiei și este rebotezată Tratatul de la Lisabona. Majoritatea țărilor stabilesc că pentru aprobarea noului-vechi document nu mai e nevoie de referendum. Inclusiv francezii și olandezii să facă bine să stea acasă: aprobă Parlamentele pentru ei.
Rămânea însă vechea noastră cunoștință, căpoasa Irlandă. Aici, legea nu lăsa loc de întors: musai trebuia organizat un referendum. Și irlandezii recidivează: pe 12 iunie 2008, resping Tratatul de la Lisabona cu 53,4% și o prezență de 53,1%. După o nouă campanie, în care poporului i se promite tot ce dorea să audă, pe 2 octombrie 2009, irlandezii votează pentru în proporție de 67,1% și cu o prezență de 59%.
În 2015, Grecia intră într-o gravă criză financiară și nu mai poate să-și achite ratele la datoriea națională. Troika formată din prinmcipalii creditori ai Atenei – Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Centrală Europeană pun Greciei niște condiții de-a dreptul înrobitoare pentru a o „ajuta” să evite falimentul. După grave tulburări de stradă, guvernul Tsipras organizează un referendum pentru ca grecii să se pronunțe dacă trebuie acceptate sau nu condițiile Troikăi. Pe 5 iulie 2015, poporul elen respinge într-o proporție zdrobitoare condiția de sclavi: 61% NU (faimosul OXI) cu o prezență de 62,5%. Prin această decizie, Grecia ieșea practic din Uniunea Europeană. Trădarea premierului Alexis Tsipras, care a plecat la Bruxelles cu mandatul încredințat de popor să respingă teribilele condiții, și care a sfârșit prin a accepta altele și mai împovărătoare, rămâne până azi una dintre cele mai mari enigme ale istoriei recente.
La nici un an după ce Grecia a fost la un pas să iasă din UE, pe 23 iunie 2016, poporul britanic votează pentru Brexit cu 51,9% și o prezență la referendum de peste 72%. Rezultatul votului este în sine un miracol. Niciodată până atunci în istorie nu s-a purtat o asemenea campanie de teroare împotriva unui popor. Presa locală, europeană și mondială, politicienii s-au întrecut să-i amenințe pe britanici cu toate grozăviile pământului, dacă îndrăznesc să iasă din UE. Foamete, terorism, molime, faliment național, ba chiar și un război nuclear, toate acestea ar fi fost consecințele Brexitului. (Ulterior, această Campanie a Fricii a servit ca model în campaniile de propagandă următoare: COVID, schimbare climatică, războiul din Ucraina.)
Chiar și după referendum, o colosală mașinărie politică și mediatică, internă și externă, a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a împiedica punerea în aplicare a voinței poporului și a bloca Brexitul. Ieșirea până la urmă din UE a Marii Britanii, cu toate bețele în roate de premierul Theresa May, de Parlamentul de la Londra, de Bruxelles și de toate celelalte 27 de state membre constituie și ea un miracol.
Cei trei de la Ventotene aveau cu siguranță în cap tot acest pomelnic de belele provocate de capriciile popoarelor când s-au închinat la mormântul lui Spinelli, kominternistul. Federatorul. Dizolvantul națiilor. Nu poate fi o întâmplare că, după Recviemul de la Ventotene, democrația europeană a fost marcată tot mai pregnant de două aspecte:
1. Uniforma politică
Recentele cazuri ale Suediei și Italiei sunt singurele excepții notabile, care nu fac decât să confirme regula. În rest, în timp ce popoarele mârâie, toate guvernele care ies din urne sunt la fel. Toate vorbeasc aceeași limbă. Toate sunt obsedate de fantasmagorice probleme globale și ambiționează să salveze planeta, decât să rezolve problemele simple ale celor care le-au ales. Partidele și politicienii „antisistem” (cum sunt de pildă Frații Italiei și Giorgia Meloni) sunt etichetați ca extremiști și supuși oprobriului creat de mașinăria de propagandă.
Oricine vorbește altă limbă decât „globaleza” este urmărit, vânat, cenzurat, ostracizat. I se pune pumnul în gură. Într-o democrație autentică, grijile, preocupările, temerile, aspirațiile poporului sunt preluate de politicieni care le aduc în spațiul public, le asumă și le reprezintă. Însă, prin scoaterea opozanților din spațiul public, se suprimă și ideile considerate „neconforme”. Astfel că, pe scena politică, toate ideile care ajung sunt la fel. Otova. Ciumpăvite într-un Pat al lui Procust. Deci, și partidele sunt la fel. Guvernele seamănă toate între ele și au programe identice. Iar liderii politici par toți ieșiți dintr-o fabrică de clone.
2. „Elitele”
Conducătorii noștri și-au schimbat numele pe nesimțite. De pe la Ventotene încoace li se spune „Elite”. Nici măcar lui Ceaușescu nu i-a venit o asemenea idee genială. Termenul „Elită” sugerează „superioritate”, „ascendent” asupra celorlalte categorii sociale. Stabilește din start „distanța” și „autoritatea”. „Elita” știe MAI BINE decât plebea ce are nevoie o societate. Ba chiar, „Elita” știe mai bine decât TINE ce ai nevoie. Superioritatea „Elitelor” este zdrobitoare în TOATE domeniile vieții: de la politică la sănătate, de la agricultură la sex, de la cultură la religie. Prin urmare, ele sunt ÎNDREPTĂȚITE să dea nu doar îndrumări, ci și reglementări.
Când Elita Sanitară îți spune să porți mască și să te vaccinezi, trebuie să o faci, chiar dacă te sufoci și în jurul tău vaccinații mor pe capete. Când Elita Climatică îți spune să mergi pe trotinetă și să nu mai mănânci carne, trebuie să te supui, chiar dacă nu ai echilibru și nu îți plac greierii fripți. Când Elita Educațională îți spune că e mai bine pentru copilul tău să învețe despre Harari decât despre Eminescu, și că Limba Română, Istoria, Geografia și, în general, să știi pe ce lume te afli sunt chestiuni inutile, nu ai căderea să te opui, chiar dacă vezi în jurul tău cum îndobitocirea crește ca bălăria după ploaie.
Pe nesimțite (sic!), Elitele au răsturnat Democrația. Principiile Reprezentativității și Delegării Puterii au fost întoarse pe dos ca un palton vechi. Cei pe care îi alegi și ar trebui să fie Reprezentanții tăi, sunt de fapt adevărații Reprezentați. Iar pe tine, Plebe, pe tine, Popor, nu te mai reprezintă nimeni. De aceea, în realitate, Tu NU delegi nici o putere. Pentru că nu mai ai nici una. În caz că ai uitat, Votul tău a devenit inutil, pentru că trierea/alegerea a fost făcută dinainte, prin Uniformizarea Politică de la punctul 1.
Așa s-a ajuns ca Annalena Baerbock, ministrul de Externe al Germaniei, cea mai mare putere a UE, să anunțe cu mândrie că opinia alegătorilor nu mai contează. Așa s-a ajuns ca Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene de la Bruxelles, buricul democrației , să amenințe un popor pentru a-l dresa să voteze „corect”. Votul de ieri din Italia nu trebuie să îmbete pe nimeni. (Deși merită subliniată ironia istoriei, care face ca evenimentul să aibă loc în țara natală a lui Spinelli și Meloni să fie acuzată de fascism.)
Nici cel de săptămânile trecute din Suedia. Sunt accidente de parcurs ale Elitei. O fi Von der Leyen cinică, dar a spus adevărul: „avem instrumente” care pot înnăbuși răzmerița de la urne a italienilor. Cum au avut în anii trecuți „instrumente” pentru a răsturna sau ocoli sau ignora voturile danezilor, francezilor, olandezilor, irlandezilor, grecilor.
După marea revoltă est-germană din iunie 1953 înnăbușită de Moscova, Bertolt Brecht a scris faimoasa lui poezioară „Soluția”:
După revolta din 17 iunie,
Secretarul Uniunii Scriitorilor
A distribuit pliante pe Bulevardul Stalin.
În ele se spunea că poporul
A pierdut încrederea guvernului
Și că ar putea să o recâștige
Doar prin dublarea eforturilor la locul de muncă.
În acest caz, nu ar fi mai simplu pentru guvern
Să dizolve poporul
Și să aleagă altul?
Brecht a vrut să fie ironic. A fost vizionar. Potrivit spiritului de la Ventotene, asistăm azi la Dizolvarea Popoarelor. Repet: rezultatele alegerilor din Suedia și Italia nu trebuie să ne îmbete cu apă rece. Prin comparație cu Meloni, Trump părea un colos și totuși a fost răsturnat de Sistem. Altceva este însă realmente important și entuziasmant. Că popoarele NU cedează. Nu se lasă „dizolvate”. Dau semne de trezire. Și se luptă până la capăt.
Iar Sistemul ia apă prin tot mai multe găuri pe care nu mai prididește să le astupe. Episoade precum Brexit, Trump, Suedia, Italia au meritul că întârzie Resetarea. Fac găuri noi în fundul Luntrii Globale și o încetinesc. Or, timpul este esențial. Orice zi câștigată înseamnă aur. Pentru că ne aflăm într-o teribilă luptă contracronometru. Ce se va produce mai rapid: Marea Resetare sau Marea Trezire?
Adrian Pătrușcă
(text preluat de pe activenews.ro)
Actualitate
Terenuri arabile de vânzare în Prahova, oferite de OLTINA IMPEX PROD COM SRL
Oferta respectă Legea nr. 17/2014
Societatea comercială OLTINA IMPEX PROD COM SRL anunță scoaterea la vânzare a unor suprafețe de teren arabil situate în extravilanul localităților Dumbrava și Drăgănești, județul Prahova. Potrivit informațiilor furnizate de companie (sursa: OLTINA IMPEX PROD COM SRL), întreaga procedură se desfășoară cu respectarea prevederilor Legii nr. 17/2014 privind vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan, în forma sa actualizată.
Prețul de vânzare și condițiile financiare
Conform anunțului transmis de OLTINA IMPEX PROD COM SRL, prețul de ofertă este de 7.000 de euro (plus TVA conform legislației în vigoare) pentru terenurile arabile puse în vânzare. Plata se va efectua în lei, la echivalentul în moneda națională calculat la cursul BNR din ziua emiterii facturii fiscale și a întocmirii sau autentificării contractului de vânzare.
Detalii despre parcele: amplasament și compactare
Persoanele interesate pot obține informații suplimentare referitoare la suprafețele parcelelor disponibile, amplasamentul exact al terenurilor și gradul de compactare a acestora. Datele tehnice, configurația loturilor și orice alte clarificări legate de proprietăți se oferă direct de către reprezentanții societății.
Date de contact și modalitatea de informare
Pentru detalii și programarea discuțiilor, cei interesați se pot adresa sediului OLTINA IMPEX PROD COM SRL din orașul Urlați, strada Socului nr. 20A, județul Prahova.
– E-mail: office@oltina.ro
– Telefon: 0744 518 926; 0729 222 461
Exclusiv
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții
Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv de Prahova, revine cu sezonul XXVII și același personaj principal: agentul rutier Lăpădatu Lucian, „spaima mall-ului, a gangului și a bunului-simț”.
După ce Incisiv de Prahova a prezentat cazul său – bere înainte de schimb, circ la mall, nervi la geam și combinații pentru „rude” – Lăpădatu s-a scremut și a livrat un drept la replică publicat, conform deontologiei, tot de Incisiv de Prahova (sursa detaliilor). Numai că „dreptul” lui la replică e o colecție de contradicții, minciuni grosolane și auto-demascări, pe care le demontăm punctual.
Soția cu ghetele, el cu tupeul: De ce s-a prezentat filozoful ca și clientul principal?
În dreptul la replică, Lăpădatu susține că soția a cumpărat ghetele de la Tezyo, AFI Cotroceni. El doar „s-a prezentat” la magazin să rezolve situația.
Întrebare simplă: dacă soția e cumpărătorul, de ce s-a prezentat el ca vedetă a reclamației, ca și cum el ar fi fost clientul efectiv?
Răspunsul se potrivește perfect cu ceea ce Incisiv de Prahova a relatat deja: pentru că e polițist și a zis că îi iese. Nu vine „soțul X”, vine „domnu’ polițist”, care se simte îndreptățit să se impună în fața angajaților, nu să respecte procedurile legale.
Maratonul telefonic la OPC: De la 15 apeluri ratate la niciun mail legal
În dreptul la replică, Lăpădatu afirmă că a sunat de 10–15 ori la Protecția Consumatorului și nu i-a răspuns nimeni.
Bun. Și după ce nu-ți răspunde nimeni la telefon, ca polițist care cunoaște (măcar teoretic) legea:
- de ce nu trimiți un e-mail?
- de ce nu depui o petiție?
- de ce nu faci sesizare scrisă, pe cale legală?
Nu. El sare peste tot ce înseamnă procedură normală și ajunge la varianta de „șmecher cu epoleți”: se duce în mall, face scandal și… cheamă poliția. Asta e „logica de protecția consumatorului” în mintea lui: dacă nu răspunde OPC, transformăm totul într-un spectacol cu uniformă.
Poliția chemată la retur de ghete: Abuzul premeditat, nu neînțelegerea unui „biet consumator”
Elementul-cheie, recunoscut chiar de Lăpădatu în dreptul său la replică: a sunat la Dispeceratul Poliției municipiului Ploiești ca să vină un echipaj la fața locului și să „consemneze” situația cu returul de ghete.
Întrebarea de manual:
- este urgență?
- ține de competența poliției?
- au polițiștii dreptul să oblige un magazin să primească produsul retur?
Răspuns: nu, nu și iar nu.
Cu toate acestea, un agent de poliție – care știe foarte bine ce intră și ce nu intră în atribuțiile instituției – cheamă poliția ca să-și fabrice „probe” pentru viitoare plângeri la Protecția Consumatorului și să pună presiune pe angajați.
Nu e naivitate, e abuz premeditat. Exact cum reieșea din articolul inițial al Incisiv de Prahova.
„Îmi fabric probe”: Mintea bolnavă care transformă poliția în instrument personal
Lăpădatu recunoaște în scris, în dreptul la replică, că a vrut ca poliția să consemneze refuzul magazinului, pentru ca ulterior să aibă „dovezi obiective” pentru plângerea la Protecția Consumatorului.
Traducere:
- în loc să folosească direct calea legală (sesizare la OPC),
- a ales să folosească poliția ca accesoriu la presiunea asupra magazinului,
- a gândit dinainte „scena cu poliția” ca mijloc de intimidare și „probare”.
Mintea lui bolnavă nu a funcționat în registrul legii, ci în registrul: fac show, vin colegii, se sperie magazinul, îmi iese mie. E premeditare în cea mai pură formă: a încercat să-și fabrice „probe” în capul lui, forțând mâna celor de la Tezyo.
Cazul Păulești: „Nu cunosc pe nimeni”, dar știe exact numele șoferului
În articolul Incisiv de Prahova, nu a fost făcut public niciun nume al șoferului căruia i s-a reținut permisul în Păulești. S-a vorbit generic despre o „rudă” pentru care Lăpădatu ar fi încercat să intervină.
În dreptul la replică, Lăpădatu:
- afirmă că nu a intervenit pentru nimeni,
- afirmă că persoana sancționată nu îi este rudă,
- afirmă că nu este vorba de vreun „cumnat”,
- și, foarte important, dă numele persoanei: Ștefan Andrei 🙂
Întrebarea logică devastatoare: Dacă nu ai intervenit, dacă nu știi, dacă nu e rudă, dacă nu te interesează, de unde știi TU numele complet al șoferului sancționat, nume pe care nici Incisiv de Prahova, nici altcineva nu l-a publicat?
Răspunsul e evident: știe pentru că a fost implicat, pentru că a știut exact despre cine este vorba și pentru că a mințit în dreptul la replică. Singur se aruncă în gol, public, cu nume și prenume.
Scena cu mâna întinsă: Respectul de carton față de colegi
În dreptul la replică, filozoful se descrie ca un cavaler al imaginii:
- polițistul i-ar fi întins mâna,
- el ar fi refuzat „politicos” să dea mâna,
- ca să nu creadă angajații magazinului că sunt „prea apropiați”.
Realitatea, relatată de surse:
- polițiștii au venit civilizat,
- i-au întins mâna și l-au salutat,
- Lăpădatu i-ar fi repezit nervos: „Du-te, bă, de aici în altă parte, nu lângă noi”.
Nu era grijă pentru aparențe, era arogantul clasic, care se dă zmeu în fața publicului și își permite să-și trateze colegii ca pe niște figurante. După patru ani, în dreptul la replică, poate cosmetiza cum vrea. Dar bodycam-ul și memoria celor de față nu îl ajută.
Procesul-verbal și bodycam-ul: A știut că ia amendă, a refuzat să semneze
Lăpădatu pretinde că:
- nu i s-ar fi consemnat punctul de vedere,
- ar fi vrut să se noteze că „nu a făcut scandal” și „nu a jignit”,
- agentul ar fi refuzat să îl asculte,
- drept urmare, el nu a semnat.
Din informațiile obținute:
- polițiștii au consemnat ce a declarant,
- i-au adus la cunoștință că este filmat cu bodycam,
- i-au spus clar că va fi sancționat contravențional,
- Lăpădatu a refuzat să semneze în momentul în care a realizat că nu mai poate controla situația.
La mall era „șmecher de Brazi”, nu îl interesa. Când a aflat că procesul-verbal va fi folosit real, pe bune, semnătura nu i-a mai venit la fel de ușor. Un clasic: băiatul tare la fața locului, înger persecutat în plângeri și drepturi la replică.
„Mi-au dat banii pe ghete, deci am avut dreptate”: Sofismul opincilor cu epoleți
Lăpădatu mai susține că:
- în urma discuțiilor ulterioare cu Tezyo,
- s-a prezentat la sediul lor,
- a predat ghetele,
- a primit înapoi toată suma, ceea ce, în mintea lui, ar dovedi că el a avut dreptate de la început.
Probleme:
- Povestea nu poate fi verificată azi. Din informațiile avute, minte și aici liniștit.
- Chiar dacă ar fi adevărat, NU schimbă subiectul:
- nu justifică chemarea poliției,
- nu justifică circul din mall,
- nu justifică folosirea instituției ca bâtă asupra unui magazin.
Faptul că, eventual, produsul avea un defect nu spală faptul că el a ales calea abuzului, nu a legii.
Contestatia pierdută: Judecătorii „răi” care au văzut bodycam-ul și tot l-au găsit vinovat
Capitolul preferat al filozofului: plângerea contravențională.
El spune că:
- a făcut plângere la Judecătoria Ploiești,
- nu a putut să se prezinte, fiind în recuperare,
- plângerea i-a fost respinsă pentru că n-a ajuns la proces,
- și lasă să se înțeleagă că, de fapt, ar fi fost nevinovat, dar „victimă” a formelor procedurale.
Realitatea juridică:
- într-un proces contravențional, cauza NU se pierde automat doar pentru că nu te prezinți;
- instanța judecă pe baza probelor: proces-verbal, filmări, declarații;
- dacă IPJ cere judecarea în lipsă (și o face frecvent), judecătorul se uită la bodycam, la acte, la tot ce există la dosar.
Situația absurdă din „filozofia” lui ar arăta așa:
- judecătorii văd pe filmare că e nevinovat, nu scandalagiu,
- dar, pentru că nu se prezintă fizic, îl lasă sancționat „din răutate”.
Realitatea: judecătorii au văzut filmările bodycam, au analizat și l-au găsit vinovat. Restul sunt oftaturi de frustrat prins cu mâța-n sac.
Și dacă tot se consideră atât de curat, poate face public hotărârea instanței, să vedem negru pe alb ce a reținut judecătorul. Altfel, vorbim doar de basme.
Polițistul intervenient „sancționat disciplinar”: Fabulă demontată de bodycam
Lăpădatu lasă să se înțeleagă că:
- polițistul care a intervenit la evenimentul din mall
- ar fi fost sancționat disciplinar pentru felul în care a gestionat situația,
- pe când el, Lăpădatu, ar fi rămas „curat și uscat”.
Din datele pe care le avem:
- polițistul NU a fost sancționat disciplinar,
- dimpotrivă, bodycam-ul i-a salvat pielea,
- imaginile au arătat clar cine a fost recalcitrantul,
- „filozoful” nu a pățit nimic disciplinar doar pentru că șefii au considerat incidentul minor și nu au vrut să escaladeze.
Nu pentru că ar fi fost el vreo floare de crin.
Geamul spart la nervi, rescris ca „accident cu cârje”
Incisiv de Prahova, pe baza surselor, a arătat un tablou clar:
- Lăpădatu a avut crize de nervi,
- a spart un geam cu mâna,
- și-a tăiat tendoanele,
- mâna dreaptă a fost făcută praf,
- s-a pus problema necorespunderii fizice.
În dreptul la replică, totul devine:
- un simplu accident casnic,
- cu el deplasându-se cu cârje,
- dezechilibrându-se,
- și căzând nefericit într-o ușă de termopan.
Doar că, la momentul respectiv, le povestea colegilor altceva: geam spart pe fond de nervi, nu pe fond de cârje. Acum, când trebuie să dea bine pe hârtie, brusc e o victimă a gravitației.
Cam același tipar ca la alt „erou” din IPJ Prahova, Petre Răzvan, care „se jura” că nu a luat mită… până a venit DGA și a clarificat situația.
„Nu m-au evitat colegii, nu am fost tras pe dreapta”: Realitatea din birouri și din teren
Lăpădatu afirmă că:
- nu a fost „tras pe linie moartă” la birou,
- colegii nu s-au ferit să lucreze cu el,
- nu a fost considerat inapt,
- s-a prezentat la trageri și la tactică polițienească fără probleme.
Din sursele Incisiv de Prahova:
- da, a fost tras un timp pe dreapta, fiind ținut mai mult la birou,
- da, colegii se feresc să iasă cu el în teren chiar și în prezent, pentru că este „bolnav cu nervii”,
- da, a existat îngrijorare reală privind capacitatea lui de a imobiliza, încătușa sau gestiona situații tensionate.
Faptul că „a trecut” tragerile și ședințele de tactică spune mai mult despre standardele de îngăduință din IPJ Prahova decât despre capacitatea lui reală. Nu era să îl scoată cineva oficial „inapt”, că se vedea tot sistemul în oglindă.
Bere, gang și negare: „Nu sunt prost să recunosc că am băut la muncă”
Lăpădatu respinge în bloc afirmațiile legate de consumul de alcool:
- nu ar consuma băuturi alcoolice înainte de serviciu,
- nici în timpul programului,
- nici imediat după,
- nu există, chipurile, niciun raport, nicio sancțiune, nicio constatare.
Incisiv de Prahova, în articolul precedent, pe baza surselor, a descris obișnuința:
- „încălzirii” cu o bere la cutie,
- în gangul spre parcarea Poliției municipiului Ploiești,
- înainte de schimbul II.
Normal că nu există document oficial. În „familia” IPJ Prahova S.R.L., nimeni nu se grăbește să își toarne colegul. Toți știu, toți văd, toți tac. Până într-o zi, când se va ajunge la clasicul titlu: „Polițist beat a omorât un om pe trecerea de pietoni”. Și atunci o să curgă comunicatele.
„Nu consum alcool la serviciu” sună bine în dreptul la replică. Și Petre Răzvan „nu lua mită”, până a venit DGA.
Concluzie: Dacă tăcea, filozof rămânea (aici)
Incisiv de Prahova a documentat deja, în serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, cum arată această instituție:
nervosul, bețivul, șmecherul cu rude, protejatul de sus, toți ținuți în sistem, lucind frumos în comunicate și mucegăind în realitate.
Cazul Lăpădatu Lucian, așa cum reiese din:
- articolul inițial publicat de Incisiv de Prahova (sursa principală a dezvăluirilor),
- dreptul la replică „de noaptea minții”,
- informațiile de culise venite din interiorul IPJ Prahova,
arată un profil clar:
- polițist cu o bere-n plus și un neuron în minus,
- client de mall cu opincile purtate și restituite cu circ,
- „rudenist” care neagă tot, dar știe nume pe care presa nu le-a publicat,
- „accidentat” care a spart geam „accidental” după ce înainte se lăuda cu nervii lui,
- „nevinovat” pe care l-au găsit vinovat judecătorii pe baza filmărilor bodycam.
În concluzie:
în cazul Lăpădatu Lucian, dacă tăcea, filozof rămânea.
Așa, cu dreptul lui la replică de noaptea minții, nu a făcut decât să confirme, singur, tot ce a scris Incisiv de Prahova. (Cristina T.).
Exclusiv
Republica Rachetă, lovită de… ploaie: cum au oprit fermierii din Prahova experimentul cu iodură de argint și au pornit recoltele RECORD
„Mafia antigrindină” sub umbrelă: când se opresc rachetele, începe să plouă
În timp ce la București se plâng politicieni și „specialiști” de talk‑show că, fără rachete, România ar fi la mila grindinii, în Prahova se întâmplă o blasfemie împotriva propagandei oficiale: PLOUĂ.
Nu doar că plouă, dar, pentru prima dată după decembrie 1989, fermierii prahoveni anunță, la unison, producții RECORD la aproape toate culturile.
Iar sistemul antigrindină este OPRIT.
Ziarul de investigații Incisiv de Prahova a fost, în această săptămână, pe teren, printre oameni, nu printre grafice trucate: zeci de fermieri, interviuri față în față, cizme în noroi, nu în covorul roșu al „noii tehnologii” cu iodură de argint.
Rezultatul? Pe fața acestor oameni – cei denigrați drept „medievali” – au apărut zâmbete largi, de bucurie și satisfacție incomensurabilă. Pământul zâmbește și el: solul și‑a refăcut rezervele de apă, culturile arată a agricultură, nu a film post‑apocaliptic cu rachete în nori și crăpături în ogor.
103.000 hectare spun „STOP RACHETE”. Sistemul: „Nu vă auzim, ne bubuie propriul ecou”
Documentele oficiale pe care Incisiv de Prahova le publică de doi ani au fost confirmate chiar de statul român.
Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova, într‑o adresă oficială (nr. 10442/01.10.2024), recunoaște:
- suprafață analizată: 102.905,6174 ha, din care:
- vie: 42.244,0631 ha;
- fermieri care VOR continuarea tragerilor:
- 44 de fermieri, cu 2.244 ha;
- fermieri care NU mai vor rachete:
- 1.925 de fermieri, cu 1.659,11 ha de vie și restul culturi vegetale;
- ponderea celor care se opun:
- peste 97% din suprafața arabilă din document.
Tradus de fermieri, nu de spin‑doctori:
„Luați‑vă rachetele, lăsați‑ne ploaia.”
În orice stat normal, un asemenea vot ar închide instant sistemul.
În Republica Rachetă, e tratat ca un „mic inconvenient birocratic”.
Milionul de hectare fantomă: pădurea, asfaltul și balta – „culturile” preferate ale sistemului
Din investigațiile Incisiv de Prahova și memoriile fermierilor reiese cum funcționează matematica oficială:
- 2021 – rapoarte tehnice AASNACP:
- UAT: 2.209.451 ha
- ZIA (zona intervenție activă): 1.457.708 ha
- ZP (zona protecție reală): 403.732 ha
- în comunicarea publică:
– 1.519.000 ha „protejate”; - din 2022 încolo, pe bandă: – 2.300.000 ha „protejate” anual, repetate ca mantră.
Diferența între zona de protecție reală și cifrele cosmetizate:
peste 1 MILION de hectare pe an.
Ce sunt? Păduri, pășuni, ape, drumuri, intravilan, terenuri neproductive – tot ce prinde cercul colorat de pe hartă.
Pe televizor: „Milioane de hectare protejate”.
Pe câmp: secetă și grindină la fel ca înainte.
Pe buget: factură foarte reală.
2025: niciun foc de rachetă, aproape 100 de milioane cheltuiți. Sistemul păzește NIMICUL
Raportul AASNACP pe 2025 (nr. 25/14.01.2026), analizat de Incisiv de Prahova și de Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova (președinte Adrian Mocanu), e dovada supremă a jafului cu zâmbet administrativ:
- ZERO activități operaționale de combatere a grindinei;
- 104 puncte de lansare în „pază și conservare”;
- fermieri – fără niciun serviciu real;
- buget – aproape integral EXECUTAT.
Cifrele lor, nu ale presei:
- în text: ~88,277 milioane lei alocați, execuție 98,48%;
- în tabel: 96,01 milioane lei cheltuiți:
- 82,80 milioane lei – „pază și monitorizare infrastructură”;
- 9,31 milioane lei – salarii;
- 3,90 milioane lei – bunuri, servicii, utilități.
Nici sumele nu se pupă între ele.
Dar la casierie, se pupă TOT.
Să nu știi nici cât ai cheltuit exact și, în același timp, să pretinzi că „controlezi furtunile”, nu mai e administrație.
E stand‑up comedy pe bani publici.
Bilanț 2007, program până în 2040: știința „tragem întâi, întrebăm după”
În adresa oficială AASNACP nr. 1965/06.05.2026, pentru Unitatea Pilot Prahova, Autoritatea invocă „Bilanțul de mediu 2007” drept fundament.
Apoi anunță, triumfător, un Program Național 2024–2040.
Iar fraza de aur, consemnată de Incisiv de Prahova, sună așa:
„După aprobarea Programului 2024–2040 se va proceda la achiziția studiului privind impactul asupra mediului și influența intervențiilor active asupra regimului de precipitații.”
Pe românește:
- Întâi aprobăm programul până în 2040.
- Apoi, poate, vedem ce am făcut cu norii, ploaia, solul și oamenii.
Orice țăran știe regula simplă:
„Întâi vezi ce bagi în nor, apoi tragi.”
Statul român a reinventat știința:
„Întâi tragem. Dacă nu moare nimeni cu acte, cumpărăm și un studiu.”
„Nu răspundem de sănătate, dar garantăm că e bine”: dogmă de stat cu iodură de argint
În aceeași corespondență, AASNACP recunoaște senin:
- nu are atribuții pe sănătatea populației;
- nu are atribuții pe lanț trofic;
- nu are atribuții pe fructe, legume, produse apicole, organisme acvatice.
Și, în aceeași pagină, proclamă liniștitor:
„Nu există efecte negative semnificative.”
Traducerea logică:
„Nu e treaba noastră să verificăm dacă vă îmbolnăviți, dar vă anunțăm oficial că sunteți sănătoși.”
Nu e administrație.
Este fals intelectual cu antet.
ANM se spală pe mâini: „Noi doar spunem când vine norul. Alții îl împușcă”
Administrația Națională de Meteorologie, în răspunsul nr. 2853/05.06.2026, clarifică:
- ANM:
- dă prognoze, date radar, suport meteorologic;
- NU decide tragerile;
- NU omologhează sistemul;
- NU certifică impactul asupra precipitațiilor sau mediului.
Rezumat, surprins perfect de analizele Incisiv de Prahova:
„Nu noi ținem racheta în mână. Noi doar spunem când vine norul.”
Toți au bucățica lor de buget, nimeni nu are bucățica de RESPONSABILITATE.
Fermierii „medievali” cer știință reală. Statul „modern” cere cobai pe cer
Propaganda oficială îi numește pe fermieri „superstițioși”, „medievali”.
Realitatea:
Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova cere:
- studii independente, evaluate științific (peer‑review);
- zone martor, date radar și pluviometrice reale;
- serii lungi de precipitații, inclusiv în aval;
- evaluare ecotoxicologică pentru iodura de argint;
- cost real pe hectarul AGRICOL protejat, nu pe păduri și asfalt;
- Consiliu Consultativ funcțional, cu avize scrise;
- transparență totală pe contracte, licitații și rapoarte.
În scrisoarea oficială adresată viceprim‑ministrului Tánczos Barna, cu copie la premier, secretari de stat, Prefect și comisiile de agricultură, fermierii din Prahova spun limpede:
- relansarea tragerilor, înainte de o evaluare independentă și împotriva voinței majoritare a fermierilor, ar fi „un act administrativ profund abuziv”.
Realitatea din documente:
- peste 93% dintre fermierii recenzați vor închiderea sistemului;
- CSAT a admis, în trecut, limitele și controversele acestor tehnologii;
- Direcția de Mediu Prahova a confirmat că operatorii NU au avut și NU au autorizație de mediu valabilă.
Nici studii la zi, nici autorizație, nici acordul beneficiarilor.
Dar rachete – DA.
Și bani – MULȚI.
2025 fără rachete: grâu RECORD, rapiță RECORD. Fără apocalipsă, dar cu ploaie
Exact anul în care sistemul antigrindină NU a funcționat în Prahova, cifrele oficiale ale Direcției Agricole Prahova (nu pamflet, ci statistică de stat) spun clar:
- 2025:
- grâul – cea mai bună producție din seria 2014–2025;
- rapița – cea mai bună producție din aceeași serie;
- orzul și legumele de câmp – valori foarte ridicate;
- floarea‑soarelui – în jurul mediei multianuale.
Asta NU înseamnă că oprirea rachetelor a produs direct recoltele bune.
Dar face praf sloganul „fără rachete, Prahova moare”.
Analizele suprafețelor lovite de grindină (cu și fără sistem) arată:
- variabilitate mare oricum;
- ani cu pagube serioase în plină „funcționare exemplară”;
- 2024–2025 (cu sistem oprit parțial sau total) NU aduc „explozia de dezastre” cu care erau amenințați fermierii dacă îndrăznesc să spună STOP.
Nicio semnătură științifică a „tehnologiei” pe statistici.
Doar pe BUGET.
Incisiv de Prahova în câmp: zâmbetele fermierilor și pământul care își reface rezervele de apă
În această săptămână, Incisiv de Prahova a coborât din birouri și a mers printre brazde. Zeci de interviuri, discuții directe cu fermierii prahoveni, oameni care știu cerul după miros și pământul după culoare, nu după diagrame cosmetizate.
Concluziile din teren:
- de când s‑a oprit sistemul mafiot antigrindină, fermierii observă că:
- ploile au revenit;
- solul și‑a refăcut rezervele de apă;
- culturile arată, pentru prima dată după 1989, a recoltă RECORD la nivel general, nu doar pe petece norocoase.
Pe fața lor au apărut zâmbete de bucurie și satisfacție incomensurabilă.
Nu zâmbetul PR‑ului, ci al omului care vede cum:
- grâul leagănă spicul greu,
- rapița colorează câmpul,
- porumbul crește cum nu l‑au mai văzut de la Revoluție încoace.
După decenii de „Republică Rachetă”, în care li s‑a spus că fără artificierii atmosferei sunt pierduți, fermierii constată, cu ochii lor:
„Când ați scos rachetele din nori, ați băgat, pentru prima oară după ’89, ploaia înapoi în câmp.”
Senatul îl desființează oficial pe artificier: Comisia pentru Mediu confirmă haosul
Peste această realitate de noroi, ploaie și recoltă, vine și confirmarea „cu pixul”:
Comisia pentru Mediu a Senatului României, prin documentul oficial nr. LXXII/37/13.05.2025 (publicat de Incisiv de Prahova), semnat de senatorul Gabriela Crețu, recunoaște:
- existența „controverselor și îngrijorărilor reale” legate de:
- iodura de argint,
- impactul asupra solului și apei,
- modificarea regimului ploilor;
- că actualul cadru normativ este:
- învechit,
- fără „garanții științifice necesare”,
- fără „control riguros”,
- fără „implicare reală a comunităților afectate”;
- că suspendarea tragerilor a fost dispusă „ca măsură de precauție”
- în absența unui studiu științific obiectiv și independent.
Cu alte cuvinte:
- nu fermierii sunt medievali,
- sistemul este pre‑științific.
Comisia cere:
- studii independente;
- transparență totală a datelor, rapoartelor, monitorizărilor;
- consultare reală cu fermierii înainte de orice decizie privind:
- funcționarea,
- extinderea,
- modificarea sistemului.
Exact ce cer, de ani de zile, fermierii pe care ministerul îi făcea „anti‑progres”.
Tánczos Barna: „Repornim ca să facem studii”. Adică operăm și, dacă scapă viu, îi facem și analize
În timp ce:
- Comisia pentru Mediu recunoaște lipsa de bază științifică,
- fermierii cer studii, transparență și pauză la trăgaci,
ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, iese în spațiul public cu teza de talk‑show:
„La un sistem nefuncțional nu se pot face studii.”
Traducere pentru fermier:
„V‑am experimentat ani de zile fără măsurători serioase. Acum, ca să putem măsura, trebuie să mai pornim o tură. Tot pe voi.”
Un studiu serios începe cu:
- linie de bază,
- zone martor,
- criterii de oprire,
- indicatori clari,
- responsabilitate asumată.
Nu cu:
„Dăm drumul la rachete, vedem după cum scriem metodologia.”
A deschide operația pe cord deschis și abia apoi să cauți manualul de chirurgie are un singur nume:
EXPERIMENT PE VIU.
Iar fermierii prahoveni refuză statutul de cobai atmosferici plătiți din propriul buzunar.
Ce cer fermierii: stop joc la nori, începeți jocul de‑a statul normal
În scrisorile și memorii lor, fermierii formulează 7 cerințe minimale – alfabet de civilizație administrativă:
- Fără H.G. de repornire sau „tehnologie nouă”
– înainte de un audit independent. - Publicarea integrală a:
- registrelor de trageri,
- datelor radar,
- criteriilor de intervenție,
- rapoartelor de eficiență,
- contractelor și costurilor,
- metodelor de calcul al „hectarelor protejate”,
- documentelor de monitorizare a efectelor.
- Evaluare independentă ANM
– precipitații în interiorul, în avalul și în afara zonelor de influență. - Ministerul Mediului să trateze intervențiile în nori ca ceea ce SUNT:
– activități cu potențial impact asupra mediului, nu jucării agricole. - Nicio tehnologie să nu fie impusă acolo unde fermierii se opun.
- Comisie independentă:
- fermieri,
- fizicieni ai atmosferei,
- meteorologi radar,
- hidrologi,
- agrometeorologi,
- economiști agricoli,
- experți în mediu și drept administrativ.
- Pauză la buton până la:
- finalizarea studiilor de impact,
- clarificarea răspunderii:
„Cine plătește dacă se dovedește că tehnologia a uscat norii în loc să îi „optimizeze”?”
În plus, fermierii NU resping protecția împotriva fenomenelor extreme.
Ei cer:
- asigurări agricole reale;
- perdele forestiere;
- retenție de apă, irigații, desecări unde trebuie;
- plase antigrindină la culturile cu valoare mare;
- adaptare la schimbările climatice.
Ce resping este experimentul pe viu cu iodură de argint, bani publici și minciuni lucioase.
Noua realitate din Prahova: fermierul zâmbește, pământul respiră, racheta ruginește
După oprirea sistemului antigrindină, tabloul este:
- ploile au revenit, spun fermierii;
- solul și‑a refăcut rezervele de apă;
- grâul, rapița, orzul, legumele de câmp – la niveluri de producție pe care aceiași fermieri nu le‑au mai trăit de la Revoluție;
- zâmbetul de pe fața oamenilor contrazice, mai tare decât orice studiu neterminat, „catastrofa” promisă fără rachete.
În tot acest timp:
- AASNACP își apără programul până în 2040 pe un bilanț din 2007 și pe „viitoare studii”;
- ministrul interimar vrea să „repornim ca să vedem ce se întâmplă”;
- Comisia pentru Mediu a Senatului admite, în scris, că:
- legislația e praf,
- studiile lipsesc,
- suspendarea a fost singura măsură rațională.
Fermierii, cu cizmele în câmp, nu mai acceptă să fie eroii tragici ai gliei doar când trebuie plătite experimentele altora.
Concluzie: Argint în nori, plumb în buget, zâmbete în câmp
Din toate documentele și din toate discuțiile pe care Incisiv de Prahova le‑a purtat cu fermierii prahoveni, tabloul este clar:
- un sistem antigrindină:
- extins până în 2040 pe un bilanț de mediu din 2007;
- cu un 2025 fără nicio tragere, dar cu aproape 100 de milioane de lei cheltuiți;
- cu hectare „protejate” desenate peste păduri, ape, drumuri și betoane:
- fără atribuții pe sănătate, lanț trofic și mediu, dar cu declarații liniștitoare că „nu există efecte negative semnificative”;
- cu un ministru interimar care recunoaște că „nu avem studii”, dar vrea încă doi ani de experiment pe cerul fermierilor;
- cu o Comisie pentru Mediu a Senatului care confirmă, în scris, că:
- sistemul este contestat,
- legislația e depășită,
- studiile independente lipsesc,
- suspendarea tragerilor e singura măsură logică.
De partea cealaltă:
- fermierii din Prahova – peste 93% dintre cei recenzați – cer oprirea sistemului;
- Direcția Agricolă arată: anul fără rachete aduce producții RECORD;
- în câmp, după oprirea „Republicii Rachetă”, ploile au revenit, solul și‑a refăcut rezervele de apă, iar pe fața oamenilor au apărut, din nou, zâmbete adevărate.
Restul e doar:
- argint în nori,
- plumb în bugete,
- hârtie subțire în loc de știință
și o tăcere vinovată în instituțiile care ar fi trebuit să apere agricultura, nu să o transforme într‑un laborator pentru jocuri de noroc cu iodură de argint.
Fermierii prahoveni rămân, și de data aceasta, ceea ce Incisiv de Prahova a văzut cu ochii lui pe câmp:
nu „medievalii” caricaturizați în studiouri, ci eroii lucizi ai gliei, singurii care mai știu să deosebească ploaia adevărată de ploaia de promisiuni și rachetele de antigrindină de rachetele antirațiune.
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni.
(Cristina T.).
-
Exclusivacum o ziFamiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
-
Exclusivacum o ziSănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
-
Exclusivacum 3 zileCumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici
-
Exclusivacum 4 zileO nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI
-
Featuredacum 3 zileLovitură de grație pentru agricultură: Fermierii români riscă închisoarea pentru utilizarea apei și a îngrășămintelor



