Featured
Tigrul Europei se zbate să supraviețuiască?
Cu toții suntem convinși că ne așteaptă un viitor de aur. Vom fi una dintre cele mai dezvoltate națiuni europeane, aici va curge lapte și miere. Bunăstarea noastră se va baza pe o energie ieftină și disponibilă în belșug.
Platformele marine vor extrage gazul de pe fundul Mării Negre, în paralel cu extracția masivului zăcământ on-shore de la Caragele. Guvernele din ce în ce mai harnice vor duce gazele la poarta ultimei gospodării din cel mai izolat sat din țară. România va fi împânzită de mii de parcuri fotovoltaice, de sute de ferme cu turbine eoliene, de zeci de microreactoare nucleare, iar noi vom circula numai cu trenuri cu hidrogen și cu mașini electrice. Și vom respira cel mai curat aer de pe planetă.
O singură mică problemă stă în calea acestui viitor idilic. Și anume că avem mari dificultăți să trecem de ziua de mâine. Păi cum așa, tigrul Europei se zbate să supraviețuiască? Cam da, căci până să ajungem în raiul electricității, deocamdată ne cam afundăm pe ultimul loc din Europa la indicatorul energiei primare disponibile pentru fiecare locuitor.
Unora le place Legea Educației. De ce? Toate țările din regiunea noastră dispun de mult mai multă energie decât noi pentru fiecare locuitor al lor. De exemplu, dacă fiecare român beneficiază de o cantitate de 70 de TJ (tera Joule), fiecare ungur are la dispoziție cam 120 TJ, fiecare polonez cam 130 TJ, iar fiecare ceh peste 160 TJ. Cei cu care ne împărțim sărăcia energetică sunt croații, grecii și portughezii, adică state extreme de sărace în resurse, nicidecum așa de bogate ca noi.
Dar poate că ziua de mâine nu este o mare preocupare pentru guvernul nostru, de vreme ce îl preocupă orice altceva în afară de rezolvarea problemelor curente. Coaliția sufocantă, de peste 70% din parlament, are planuri mărețe să construiască, undeva peste vreo 6-7 ani, niște reactoare nucleare. Dar până atunci, în vreo patru ani, vom rămâne cu un singur reactor. Aceeași coaliție are un plan minunat să exploateze, peste vreo 5-6 ani, gazele îngropate pe fundul mării și sub dealurile Buzăului. Dar până atunci, în cazul sistării livrărilor de gaz rusesc, românii vor rămâne fără aproape o treime din gazele necesare. Și, desigur, coaliția PSD-PNL-UDMR plănuiește și noi centrale pe gaze prin Gorj și în Valea Jiului. Evident, tot peste vreo 4-5 ani. Dar până atunci, vom mai închide niște cariere de lignit și niște centrale pe cărbune. Și-uite așa, am ajuns să ne mândrim cu un guvern care ia salariul astăzi, dar lucrează în numele guvernului de peste 6 ani. Care va aparține, probabil, tot actualei coaliții, la câți bani se vor cheltui în contractele de cumpărare a tăcerii presei.
Și dacă tot avem la dispoziție cea mai mică cantitate de energie dintre toți europenii, cam atât și consumăm. Suntem, cum s-ar spune, printre campionii eficienței energetice continentale, având printre cele mai scăzute intensități energetice din Uniune, adică ne trebuie o mult mai mică cantitate de energie pentru a produce 1000 de euro de PIB decât au nevoie ceilalți europeni.
Am fi putut crede ca vom fi premiați de către Comisia Europeană pentru că avem nevoie de atât de puțină energie pentru a funcționa. Dar nu este nicidecum așa. Noi va trebui să ne reducem consumul, și așa mic, la fel de mult cu ceilalți europeni. Noi, cei care suntem cei mai reținuți consumatori de energie va trebui să ne reducem consumul cu același procentaj ca și mult-mai-entuziaștii consumatori (dar și producători) din țările nordice, din Belgia și Olanda și din centrul Europei. Căci așa a zis doamna Ursula de la Bruxelles și toți aplaudacii din București s-au grăbit să ovaționeze această propunere. Cică trebuie să ne supunem unor comandamente morale și politice. Cică trebuie să fim solidari cu sărmanii unguri, austrieci sau cehi. Dar și cu francezii, spaniolii, suedezii, danezii și finlandezii.
Se pare că avem deja experiență în a înghiți pe nemestecate orice sugestie de la Bruxelles. Căci, iată, ce cuminți și ascultători am fost în a închide minele de cărbune, centralele pe gaz și pe cărbune, industria metalurgică și restul industriei grele. Deși, dacă ne uităm mai bine, o să vedem că suntem printre cei mai responsabili europeni, printre cei care poluează cel mai puțin atmosfera planetei. Cu 5,9 tone de echivalent CO2/locuitor, suntem al treilea cel mai mic poluator european, după Suedia și Malta, cu câte 5,5 tone de echivalent CO2/locuitor.
Oare nu este nimeni la București care să ceară la Bruxelles o dreaptă măsură în judecarea obligațiilor statelor naționale? Cum este posibil să acceptăm prostia că toți trebuie să facem fix același procentaj de economii, chiar dacă noi românii eliberăm fiecare în aerul lumii mai puțin de 6 tone de gaze cu efect de seră, iar germanii, polonezii, olandezii și alții emit și de trei ori mai multe gaze poluante decât noi? De ce trebuie românul să stea la 19oC în casă, la fel ca neamțul, dacă neamțul respectiv poluează atmosfera comună de trei ori mai puternic? N-ar fi mai echitabil, oare, ca neamțul să fie obligat să facă economii de energie poluantă de trei ori mai mult decât românul? Când colo, ce să vezi, germanii redeschid minele de cărbune și centralele pe cărbune (conservate până acum), în vreme ce noi închidem, uneori prin hotărâri judecătorești, propriile cariere de lignit? Ba mai și abandonăm grupuri energetice pe cărbune modernizate în proporție de peste 70%….
Și-apoi, dacă tot trebuie să ne creștem procentajul de energie „verde”, adică regenerabilă, de ce trebuie să renunțăm la hidrocentrale aproape finalizate, doar de dragul unor ONG-uri finanțate de către guvernele german și suedez? Oare s-a uitat cineva pe clasamentul european al ponderii enrgiei regenerabile?
N-om fi noi chiar campionii Europei la energie regenerabilă, dar ne-am atins țintele dictate de Comisia Europeană pentru 2020, iar nemții, francezii, italienii, olandezii, polonezii și ungurii sunt mult în spatele nostru. Mai mult, eu zic să nu comparăm mere cu pere. Iată, România a avut ținta de pondere a energiei regenrabile din totalul consumului la 25% și și-a îndeplinit-o, în vreme ce țintele pentru Germania, Italia, Franța, erau sunb 20%. Cehia a avut, de exemplu, această țintă la același nivel cu noi și este foarte departe de a o îndeplini, ponderea regenerabilelor în consum fiind mult sub 20%. Cât despre polonezi, olandezi și unguri, țintele erau chiar sub 15% și abia și le-au atins. Deci cum putem accepta uniformizarea irațională a economiilor impusă de către Comisia von der Leyen? Oare muțenia și supușenia guvernanților să ascundă și altceva decât indolență și incompetență?
Până la urmă, veți zice, și ce dacă avem cea mai puțină energie disponibilă pe locuitor din Uniune? Cu ce ne afectează asta? Ei bine, iată la ce s-a ajuns în mijlocul unei crize energetice majore pe care întreaga Europă o traversează astăzi: pe scurt, Europa nu produce suficientă energie cât să-și acopere consumul și se află în „război rece” cu principalul furnizor de resurse energetice, deci avem un deficit major de energie primară. Insuficiența mărfurilor in piață împinge prețurile cât mai sus. Numai că acolo unde este cel mai mare deficit de resurse, fix acolo prețurile vor crește mai mult. Și, în ciuda guvernanților cu mintea prea simplă, țara cu cea mai mică cantitate de energie disponibilă este și țara în care prețurile mărfurilor produse cu acea energie au cea mai mare creștere. Simplu spus, insuficiența resursei energetice la noi a provocat cea mai mare scumpire din UE a produselor industriale, adică avem cea mai mare inflație industrială în ultimele 12 luni, din întreaga Uniune.
Mai pe românește spus, în luna iulie 2022, prețurile produselor românești, la poarta fabricii, erau mai mari cu 67,4% decât în iulie 2021. La concurenții noștri situația era următoarea: la polonezi avem o creștere de 33,6% (la jumătate față de noi), la unguri de 53,5%, la cehi de 26,8%, iar în Germania vorbim de o inflație industrială de 38,1%! Asta înseamnă că produsele fabricate în România au cunoscut cea mai mare scumpire din întregul continent. Ei și ce-i cu asta, veți întreba? E adevărat că „inflația industrială” se transmite în inflația resimțită de consumatori în următoarele 3-6 luni, dar noi avem totuși abia a zecea cea mai mare rată a inflației din Uniune. Da, numai că scumpirea nemăsurată a produselor românești a adus după sine înlocuirea produselor fabricate la noi cu cele fabricate în străinătate. Căci, ia să vedeți minune: dacă produsele noastre s-au scumpit cu 67% într-un an, produsele pe care le importăm s-au scumpit doar cu mai puțin de 26% în același an!
Și evident, scumpirea asta mamut de 67% într-un an se datorează, în proporție covârșitoare, scumpirii energiei cu peste 151%! Iar dacă ducem raționamentul până la capăt, iată și consecința scumpirii iraționale a mărfurilor fabricate la noi în raport cu mărfurile fabricate în alte țări: la sfârșit de iulie, avem deja un deficit al comerțului cu bunuri de aproape 19 miliarde de euro, cu aproape 6 miliarde de euro mai mult față de perioada similară a anului trecut. Cu alte cuvinte, mărfurile românești își fac din ce în ce mai greu loc pe piața proprie.
Și-acum, hai să concluzionăm. Grație incompetenței și indolenței guvernanților noștri, națiunea noastră are cea mai mică cantitate de energie primară disponibilă pe locuitor din întreaga Uniune. Insuficiența acestei resurse ne-a adus, în plină criză energetică europeană, cea mai mare scumpire a produselor fabricate aici din întrega Europă. Iar scumpirea nemăsurată ne-a văduvit de 6 miliarde de euro numai pe primele 7 luni, prin creșterea deficitului comercial. Așadar, de fiecare dată când ne mai plângem cu nu mai avem industrie și că avem piața invadată de produse străine să nu uităm de unde ne vine asta: din insuficiența resurselor energetice! Și aici este vina exclusivă a guvernanților. Nici Comisia Europeană, nici sindicatele, nici patronatele, nici altcineva, nici măcar diabolicul Putin, nu poartă vreo vină. Doar cei care ne-au guvernat și ne guvernează.
Petrișor Peiu
Exclusiv
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?
De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.
Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.
La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.
Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă
Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:
- 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
– Împuternicit în aprilie 2014
– Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!) - 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
- 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
- 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
- 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
- 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
– numai împuterniciri și desemnări,
– fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.
Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)
- Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
– Împuternicit inspector-șef
– În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
– Rezultatul: obține nota 1
– În aprilie 2023, împuternicirea încetează.
Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.
Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”
- 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
– Împuternicit inspector-șef
– Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
– Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.
În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.
Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.
Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine
- Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
– Împuternicit inspector-șef
– Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
– Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
– Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.
Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.
Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!
- Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
– Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.
Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.
Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă
Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.
Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.
Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”
Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:
„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:
Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?
În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.
La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe
Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:
- Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
- Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.
Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.
Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.
Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu
Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.
- În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
- Astăzi este 4.050 lei.
- De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.
Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.
Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.
În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.
Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat
An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.
Traducere din birocratic în română:
- Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
- Salariul minim a urcat în lumea reală.
- Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.
Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.
Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.
Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.
Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta
Șablonul e deja clasic în România:
- Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
- Nu o aplici integral niciodată.
- Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
- „etape”,
- „perioade tranzitorii”,
- „eșalonări”,
- „implementare graduală”.
Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.
Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:
Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?
Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.
În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.
- Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
- Nu cer aviz de la minister.
- Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.
Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.
Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.
Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș
Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.
Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.
În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.
Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).
Featured
Specialiști „din pix” în energia eoliană: CERONAV, prins de Curtea de Conturi cu pregătiri fictive pentru experți internaționali
„Apucături mioritice” la un centru cu pretenții internaționale
Curtea de Conturi a descoperit că Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV) Constanța, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a „format” specialiști în energia eoliană doar pe hârtie.
Potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul Național, sub semnătura Claudiei Marcu, mai multe persoane au fost trecute ca absolvenți de cursuri internaționale, fără să fi participat vreodată la pregătire. Practica a afectat grav credibilitatea centrului pe plan internațional, în condițiile în care vorbim despre instruiri esențiale pentru siguranța muncii la înălțime, proceduri de salvare și manevrarea în siguranță a sarcinilor grele.
Absolvenți „invizibili”: în WINDA, dar nu și în sălile de curs
Controlul Curții de Conturi a vizat perioada 2024–2025 și cursurile pentru turbine eoliene organizate de CERONAV. Inspectorii au constatat înscrierea, în platforma internațională WINDA – baza de date oficială a Global Wind Organization (GWO) pentru personal calificat în industria eoliană – a unor persoane care:
- nu au participat fizic la cursurile GWO;
- nu apar pe listele de prezență și în cataloage;
- nu figurează în baza de date internă a CERONAV;
- în unele cazuri nici măcar nu au plătit taxele aferente cursurilor.
Din cele 13 persoane verificate, 8 au fost înregistrate ca absolvenți și înscrise în WINDA, deși în realitate nu au trecut prin procesul de formare, se arată în constatarea Curții de Conturi, citată de Cotidianul Național.
Nici cursuri, nici bani: pregătire zero, factură neplătită
Situația este agravată de faptul că o parte dintre „absolvenți” nici măcar nu au achitat contravaloarea cursurilor. Curtea de Conturi notează că:
- 6 din cei 8 beneficiari nu au plătit taxele, în sumă totală de 14.197 lei;
- ceilalți 2 au beneficiat de gratuitate, fiind angajați ai CERONAV, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.
Cursurile GWO, organizate în baza unor standarde internaționale (9 standarde, 28 de module de specialitate), sunt puse la dispoziție prin platforma electronică GWO și livrate de experți ai CERONAV. În mod normal, doar parcurgerea integrală a acestor module permite înscrierea în WINDA.
Cursuri opționale, certificate globale: cum funcționează sistemul GWO/WINDA
Cursurile GWO sunt opționale și sunt organizate de CERONAV în baza unei acreditări acordate de INTERTEK INDUSTRY SERVICES ROMÂNIA SRL, firmă la rândul ei acreditată de Global Wind Organization.
GWO administrează baza de date WINDA (Wind Industry Database), platformă globală care gestionează și verifică calificările lucrătorilor din industria eoliană.
Standardele internaționale publicate de GWO nu impun emiterea unor certificate tipărite; este suficientă înscrierea în WINDA. Pentru angajatori, verificarea se face online, direct în această bază de date. Cu alte cuvinte, odată înscris în WINDA, un lucrător este tratat ca fiind calificat la nivel internațional.
Curtea de Conturi: înscrieri ilegale, riscuri majore de siguranță
Curtea de Conturi concluzionează că CERONAV a înscris ilegal persoane în WINDA, oferindu-le, de facto, acces la piața globală de muncă în domeniul turbinelor eoliene, fără ca acestea să fi parcurs pregătirea obligatorie.
Raportul avertizează că lipsa cunoștințelor poate genera:
- incapacitatea de a reacționa corect în situații critice;
- riscuri majore pentru siguranța persoanelor;
- consecințe juridice și economice semnificative.
Pe plan calitativ, Curtea notează efecte negative asupra bunei gestiuni financiare și asupra climatului de legalitate și credibilitate a cursurilor CERONAV – un centru care ar fi trebuit să fie reper de profesionalism în formarea personalului de specialitate.
Ce ar fi trebuit să învețe „specialiștii” din dosare
Cursurile GWO vizate de controlul Curții de Conturi sunt dedicate personalului din industria energiei eoliene, inclusiv offshore, și au ca scop:
- prevenirea accidentărilor la ridicarea, transportul, împingerea sau tragerea sarcinilor grele;
- reducerea riscurilor asociate cu lucrul în medii periculoase;
- asigurarea procedurilor corecte de lucru și de salvare în situații de urgență;
- formarea în tehnici de legare a sarcinilor, în funcție de greutate, centru de greutate și formă;
- utilizarea semnelor standard internaționale pentru ghidarea macaralei și coordonarea în siguranță a ridicării sau coborârii materialelor.
În lipsa parcurgerii efective a acestor module, așa-zișii „specialiști” sunt validați doar scriptic, dar lipsiți de pregătirea practică esențială pentru activitatea la înălțime și în condiții de risc crescut.
Imaginea României, subminată în industria eoliană
Dezvăluirile prezentate de Cotidianul Național și confirmate de constatări ale Curții de Conturi ridică semne de întrebare asupra modului în care un centru național de pregătire, cu acces la platforme și certificări internaționale, a gestionat un domeniu extrem de sensibil: siguranța în industria eoliană.
„Apucăturile mioritice” descrise în articolul Claudiei Marcu nu afectează doar reputația CERONAV, ci riscă să compromită credibilitatea României în fața partenerilor internaționali, într-un sector strategic pentru tranziția energetică și pentru piața muncii specializate.
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical? De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere...
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept...
Alchimia norilor si mafia antigrindina: Cum a inventat statul român racheta care „împușcă” legile și bugetul înainte să apară dovezile
O investigație marca „Incisiv de Prahova” scoate la iveală un experiment administrativ halucinant: sistemul antigrindină a început să toace milioane...
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
IPJ Prahova, de la „dați-ne sursele” la „stați cuminți, că vă dăm în judecată” Seria de dezvăluiri publicată de Incisiv...
Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro
„Investigații pe mutește, moloz la vedere” Corpul de Control confirmă ce scrie presa (Incisiv de Prahova, pardon), DNA-ul miroase a...
Marea țeapă a Legii 153: Cum a reușit Statul să transforme salariile polițiștilor într-o glumă de prost gust
România este țara unde legile sunt scrise cu cerneală simpatică: apar pe hârtie, par frumoase sub lumina reflectoarelor din Parlament,...
Marea scamatorie a legii-fantomă: Cum a evaporat statul salariile polițiștilor sub privirile blajine ale Parlamentului
În timp ce guvernanții exersează piruete retorice pe holurile ministerelor, polițiștii români au ajuns să trăiască într-o realitate paralelă, unde...
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
O nouă ligă a rușinii la Boldești-Scăeni: cum fotbalul e ținut în liga a 4-a ca să joace în liga...
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
„Bariera rușinii”: Dacia Duster de serviciu, taxi de familie pentru șeful IPJ Prahova În dimineața zilei de azi, 04.06.2026, la...
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără...
Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii
„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct...
O nouă eră în împuternicirile polițienești: IPJ Ialomița, inspectoratul care fuge de concurs ca dracul de tămâie
O cronologie a provizoratului: șase ani de șefi „de probă” la IPJ Ialomița La IPJ Ialomița, funcția de inspector-șef a...
ANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp
„Milioane de hectare protejate” – slogan oficial, nu realitate agricolă În România, Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor...
BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
PRAHOVA, MOȘIE DE PILE ȘI ÎMPUTERNICIȚI PE VIAȚĂ De mai bine de un deceniu, IPJ Prahova arată ca o casă...
PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
DICTATURA CIORBEI LA BOLDEȘTI-SCĂENI: REPUBLICA BANANIERĂ UNDE LEGEA E PREȘ, IAR NEPOTISMUL E SPORT NAȚIONAL! Măcelul de la stadion: Cum...
-
Exclusivacum 2 zile
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum o zi
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum o zi
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 3 zile
BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 3 zile
PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 2 zile
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 3 zileEXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
-
Exclusivacum 3 zile
ANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp