Featured
Societatea mondială a ajuns la scindare, societățile sunt brăzdate de scindări, țările ridică ziduri, garduri și bariere
La scurt timp după Al Doilea Război Mondial, a intervenit „războiul rece”. Nu între cei care se înfruntaseră la „cald”, ci chiar înăuntrul alianței învingătoare. S-a trecut la ideologizarea raporturilor internaționale, în care s-au opus viziuni nutrite de ideile politice ale epocii. „Războiul rece” a fost criticat ulterior de fiecare parte, ca irosire de resurse, timp și șanse.
În anii șaptezeci, pe fondul „destinderii” la care au convenit marile puteri, situația s-a schimbat. Discuțiile, acordurile și înțelegerile de la Shanghai (1972), Helsinki (1975), Geneva (1985), Reykjavik (1986), Moscova (1988), Soci (1991) au fost stațiuni ale drumului. Trei praguri – trecerea Chinei la economia de piață (1978), mișcările de schimbare de regim din Ungaria (1956), Cehoslovacia (1968) și Polonia (1980) și lansarea programelor perestroika și glasnost la Moscova – au dus la prăbușirea socialismului răsăritean și, cu aceasta, la încheierea scindării internaționale a lumii. S-a trecut la o lume în care subzistau diferențe profunde, inclusiv de concepții, dar măcar se discuta în cadrul acelorași valori – libertatea persoanei, democrația, cooperarea, dezvoltarea, pacea.
Vor trebui analize pe date, decizii și documente, care nu sunt deocamdată publice, pentru a da un răspuns până la capăt. Cum spun, însă, analizele germane și americane, trebuie corelate într-un răspuns trei repere: aranjamente ale supraputerilor, aspecte de drept internațional și asigurarea securității fiecărui stat. Fapte ținând de fiecare dintre acestea se cer luate în considerare. Altfel, opiniile sunt superficiale și doar alimentează vederi scurte ce duc la erori tragice, cum se petrec astăzi lucrurile. Mai ales că în toate documentele internaționale adoptate după 1975 se prevede respectarea suveranității ce include și securitatea vecinilor! Construcția Uniunii Europene însăși a presupus această premisă.
Părăsirea lumii cooperării creată din 1972 încoace a dus nemijlocit la conflictul din Ucraina. Implicațiile acestuia sunt numeroase, dar amploarea cea mai mare o are înlocuirea cooperării cu confruntarea țărilor de diferite anverguri. Faptele s-au desfășurat astfel că lucrurile au fost împinse spre o nouă scindare a lumii. Sub multe aspecte, s-a intrat deja în „război rece” și sunt mulți cei care nu exclud trecerea în „războiul cald” al supraputerilor.
Nu este singura scindare a lumii din zilele noastre. Pe lângă această scindare, pe care o putem numi „scindare globală”, mai sunt azi și alte scindări ale lumii – „scindarea socială” din interiorul societăților și „scindarea securitară”, care are loc între țări individualizate și comunități. Se naște deja și o „scindare a minților”. Să le circumscriem.
În istoria de un secol încoace au mai fost „scindări globale” ale lumii – împărțirea în sfere distincte, opuse, ce operează după logica „sau cu rivalul, sau cu mine, iar cine nu-i cu mine este împotriva mea”. În definitiv, la sfârșitul anilor treizeci, s-a conturat scindarea între politici interne și organizări statale diferite, care a și dus la Al Doilea Război Mondial. După 1947, s-a ajuns la a doua scindare, de această dată între sisteme sociale ideologic opuse.
Totuși, „scindarea globală” care are loc din 2020 încoace are deja particularități. Ea provine din rivalități economice între supraputeri, legate de obiective de dezvoltare, și din chestiuni financiare, începând cu finanțarea de deficite bugetare. Rivalitățile au mers, însă, cum se știe, la măsuri militare, precum „încercuirea (containement”) celuilalt.
Primii pași spre această scindare au fost sancțiunile economice aplicate unor țări. Ea a urcat la declarații politice șocante, care înlocuiesc naturala competiție cu „oprirea” cu orice mijloc a rivalului (cum cerea deunăzi, fără precauții, noul prim-ministru al Marii Britanii), și la mobilizări mediatice fără precedent. Nu mai vorbim de segregări, ca niciodată, până și în muzică (interzicerea de dirijori și soliști), în sport, (afectarea de sportivi până la interdicții de participare) și în cercetare științifică (anularea de programe în care figurează și rivali). Nicicând în perioada postbelică nu s-au practicat asemenea segregări! Nicicând concerte, reuniuni, campionate europene sau mondiale nu și-au mai putut justifica titulatura.
S-a trecut, totodată, la apeluri de izolare a unor țări și la inițiative de excludere din organizații internaționale. Mai nou, într-un elan de sectarism, costisitor ca orice sectarism, decidenții actuali de la București au și inițiat oprirea acordării de vize de circulație în spațiul european cetățenilor unor țări (?!). Ca și cum libertățile și drepturile persoanelor le decide vreo birocrație! Oameni cu capul pe umeri s-au și întrebat, cu tristă ironie, dacă nu cumva încep excluderi de muritori de pe Pământ!
Toate acestea s-au petrecut în condițiile prevalenței unei propagande axate pe inducerea în eroare – cum s-a văzut în mod repetat. Și aici se ating recorduri. Se comit crime cu premeditare în propriul teritoriu, se expun civili ca scuturi umane în fața bombelor, se atacă o centrală atomică pentru a putea arunca vina în seama celeilalte părți.
„Scindarea globală” are efecte destructive încă insuficient inventariate. Economice, politice, culturale! Însuși viitorul este grav afectat. O dezvoltare fără precedent a țărilor europene a fost blocată deocamdată cu prețuri la energie exorbitante, comerț strangulat și schimburi blocate. Lovitura este nu numai pentru cei vizați de sancțiuni, ci și pentru cei care sancționează. Nu se înțelege că, indiferent câte și ce arme vor fi introduse în luptă și cum va evolua conflictul, nu va fi liniște în Europa și în lume fără securitate pentru fiecare în regiune. Nu se înțelege că Europa decontează prima și în cea mai mare parte ceea ce se petrece.
„Scindarea globală” este sub deviza „luptei democrației contra autoritarismului”. Nu discutăm acum cât de neaduși la zi și cât de improvizați circulă azi termenii „democrație”, „autoritarism”, ca și mulți alții („populism”, „nationalism”, „stat de drept”, „independența justiției” etc.), aflați în avanscenă. Sunt prea puține analizele serioase, încât mințile sunt colonizate de propagandă, în numele căreia se și iau decizii.
Desigur, orice democrat vrea democrație și nu autoritarism. Numai că ridicarea acestei devize la rang de pivot al politicii internaționale stă pe o sumară cunoaștere a lumii și pe considerente greșite. Enumăr cinci dintre ele, confirmate de experiențe de sub privirile noastre.
Primul este acela că aspirația democratizării lumii este legitimă, dar cine crede că o va impune mâine se înșeală. O astfel de deviză nu este pentru politici imediate și tensionează păgubos relații care au nevoie de evoluții. Al doilea considerent greșit este acela că nu se ajunge la democratizare prin conflictualizare. Anii de după 1972 sunt proba că abia cooperarea dintre țări și înăuntrul țărilor permite democratizarea. Al treilea considerent ține de faptul că democratizarea nu se reduce la o chestiune tehnică, de instalare a unui alt sistem de alegere a decidenților, ci presupune o întreagă cultură. Democrația se evaluează și ea înăuntrul unei culturi, iar cetățenii țării respective sunt cei chemați să evalueze și să decidă. Al patrulea considerent este că nu se poate câștiga o astfel de luptă dacă în propriile rânduri democrația este desfigurată, iar autoritarismul se acceptă. În plus, țări socotite autoritariste dau uneori decidenți mai îngrijit selectați, mai competenți și mai responsabili față de cetățenii țărilor lor, decât altele. Al cincilea este acela că democrația „din afară”, ca articol de import, duce la cleptocrație și dominație. Ea mai rămâne democrație doar cu numele.
„Scindarea globală” este contemporana unei „scindări sociale” asupra căreia cei mai calificați economiști și sociologi de azi atrag atenția. Cu mai bine de un deceniu în urmă se semnala, în mod autorizat, că în cea mai dezvoltată țară a Europei, care este Germania, pauperizarea relativă urcă spre mijlocul social (vezi Reinhard Cardinal Marx, Das Kapital. Ein Plädoyer für den Menschen, 2009). Ne putem da seama cum stau lucrurile în alte țări! Azi, toate statisticile indică concentrarea avuției în mâini tot mai puține și mărirea decalajelor sociale în multe societăți.
Pandemia a fost ocazia îmbogățirii suplimentare a unor categorii restrânse pe seama majorității populațiilor, care a și achitat costurile. Abia încep să devină publice datele frapante ale fraudelor, corupției și îmbogățirilor din timpul ei.
Războiul din Ucraina sporește din capul locului veniturile investitorilor în armament. Sunt și țări care își fac calcule vizând crearea unei piețe comune în Răsărit, cu combatanți de astăzi, mizând pe vechea marotă a demantelării Rusiei. De altfel, în legătură cu astfel de calcule începe să se ridice răspicat întrebarea: cum va plăti Ucraina finanțările înarmării ei, care sporesc de la o zi la alta? Când încă nu a despăgubit nici ceea ce s-a petrecut în Al Doilea Război Mondial, când a fost țara în care a avut loc cea mai mare ucidere de oameni, cu deosebire evrei!
La scindările „globală” și „socială” se adaugă azi o „scindare securitară”. Așa cum ne spune o analiză specializată, se construiesc ziduri, garduri, bariere de diferite feluri, mai mult ca oricând în istoria postbelică. Mai exact, „cel puțin 65 de țări, mai mult de o treime dintre toate statele lumii, au instituit bariere la granițele lor. Jumătate din toate fortificațiile care au apărut după Al Doilea Război Mondial datează din anul 2000 încoace. Doar în Europa s-a putut ajunge în puțini ani recenți la mai mulți kilometri de ziduri, garduri și bariere decât în momentul culminant al <războiului rece>” (Tim Marshal, Abschottung. Die neue Macht der Mauern, DTV, München, 2020, p.10). Iar situația nu promite schimbări și nu se întrevăd „granițe deschise” (p.311). Barierele sunt durabile.
Cauzele construirii de ziduri, garduri și bariere între țări și comunități sunt multiple. Analiza pe care o invoc are în vedere presiunea migratorie, opoziția la globalizare, naționalismele, remanențe ale istoriei recente, urmările târzii ale atacării SUA de către teroriști islamici în 11 septembrie 2001. Sunt de părere că trebuie adăugate revenirea terorismului – care a profitat altădată de interacțiunile unei lumi libere, iar acum folosește contextul confruntării – precum și decizii îndoielnice, ca și, de altfel, apărarea unor țări în fața încercărilor din afară de a stârni tulburări înăuntrul lor.
Construcția de ziduri, garduri, bariere între țări și comunități are de obicei două laturi. Cel puțin a doua latură se referă la politici și la calibrul celor care le decid. Ea spune ceva despre caracteristicile lumii în care trăim și, desigur, în unele cazuri, despre decizii.
Nu poți lua de bune toate cele care se spun despre ziduri, garduri și țări, adesea senzaționalul journalistic și clișeul propagandistic depășind faptele exacte. Un zid contra terorismului nu este de blamat dacă împiedică terorismul. Dar o întrebare nu se poate evita: nu cumva sărăcia din lume s-ar putea eradica prin normalizarea relațiilor dintre țări și comunități? Nu cumva scindările lumii împiedică rezolvarea urgențelor?
Evident, în lumea de azi nu sunt doar ziduri, garduri și bariere fizice. Liniile de despărțire a oamenilor trec și prin capete. De aceea, nu se poate exclude și o „scindare a minților”. Paradoxal – lumea deschisă și comunicațiile prin Internet au azi ca rezultat manipularea pe scară nouă, rigidizarea și parohializarea minților.
„Scindarea minților” se conturează deja sub trei aspecte. Merită să li se dea atenție, căci au consecințe vaste.
Oportunismul a sporit în societățile actuale mai mult decât creativitatea, în unele locuri în dauna înnoirii. Prea mulți contemporani găsesc că este mai la îndemână să se adapteze la șefii existenți și deciziile lor discutabile decât să caute soluții profunde și fac orice ca să arate cât de fideli sunt. Porțiuni mari ale populației instruite intră în capcana ce sporește neașteptat dogmatismele mentale. Penibila logică „sau-sau” nu a intrat în muzeu. Are sens întrebarea: Cât mai este în jur gândire propriu-zisă? Care înseamnă, din capul locului, libertate, integritate și argumentare!
A revenit spectaculos în viața societății politrucul, insul fără substanță profesională și pricepere, instrumentul tăinuit, trepădușul. El nu are vederi, ci clișee, idei fixe luate din „ceea ce se acceptă”, pe care le asesonează cu ce mai ciupește de pe site-uri, în noul limbaj propagandistic. Insul are în grijă ca oamenii să devieze cât mai puțin de la opiniile oficialilor. El nici nu mai stă ascuns – la noi se și face mai nou reclama televizată cu chemarea „cetățenii să-și ia știrile de la oficialități”. Ca și cum și adevărul a fost deja privatizat!
În sfera publică a unor societăți de azi s-a instalat un cerc vicios. Oameni capabili să vadă adevărul sunt și astăzi mulți, dar aceștia rămân prea puțin activi în spațiul public, încât regimurile profită și-i ignoră. Iar această ignorare face ca oamenii capabili să conteze prea puțin la decizii. Inclusiv mari gânditori sunt ignorați în Europa actuală, argumentele lor solide sunt trecute cu vederea de inși fără valoare nimeriți în funcții prin accidentele istoriei.
Dezbaterea este, însă, stagnantă, inclusiv în ceea ce privește lămurirea asupra societății în care s-a intrat și a riscurilor de adâncire a faliilor.
Andrei Marga
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’ protejează doar generația nouă, iar bătrânii sistemului plătesc nota de plată
Impozitul progresiv – hoțul prins de CCR
În 2024, statul s-a trezit brusc cu idei „moderne”:
„De ce să mai furăm simplu, cu 10% pentru toți, când putem complica treaba cu 15% și 20%, doar pentru pensiile de serviciu, inclusiv militare? Să fie frumos, ‘european’, progresiv!”
Așa a apărut, prin Legea 282/2023, minunăția numită „impozit progresiv pe pensiile de serviciu”. Traducere din birocrată în română:
- Se ia pensia militară.
- Se taie frumușel în două:
- partea „contributivă” (adică ce ai plătit o viață),
- partea „necontributivă” (adică ce te enervează pe politicieni).
- Pe bucata „necontributivă” se pun trepte de impozit: 10%, 15%, 20%, legate de tot felul de indicatori care se mișcă anual, ca să nu înțeleagă nimeni nimic, nici măcar autorii.
Evident, plafon „de milă”:
- 2.000 lei neimpozabili (3.000 pentru militari, dar abia din octombrie 2024, ca să nu vi se pară prea devreme bunătatea statului).
Problema? Curtea Constituțională s-a uitat la bricolajul fiscal și a zis, elegant, dar clar:
„Ce ați făcut aici nu e lege, e sudoku cu indicatori. Nu e clar, nu e previzibil, și mai și tot scormoniți în pensia aflată în plată, în fiecare an, după cum bate vântul la buget.”
Rezultatul:
- Decizia CCR 724/2024 dărâmă tot artificiul.
- Codul fiscal e pus înapoi pe 10% impozit unic.
- Perioada de „magie neagră” fiscală: 1 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2025.
Adică un an în care statul a făcut un experiment pe nervii și banii pensionarilor militari, apoi a fost prins copiind la testul de constituționalitate.
Concluzia juridico-pamfletară:
Impozitul progresiv pe pensii de serviciu a fost declarat neconstituțional.
Nu e „părere”, nu e „articol pe Facebook”, e decizie CCR publicată în Monitorul Oficial.
Tot ce s‑a luat peste 10% în perioada 01.01.2024 – 31.01.2025:
- se restituie,
- se actualizează cu inflația,
- poartă dobândă legală penalizatoare (frumos cuvânt: penalizatoare – sună exact ca ce merită ideea în sine).
Dar atenție:
- Pentru fiecare lună, curge un termen de 3 ani.
- Ce s‑a tăiat în ianuarie 2024 se prescrie în ianuarie 2027.
Cine stă și așteaptă „că ne dă statul el singur, când o avea timp”, riscă să rămână cu dreptatea în mână și cu banii pierduți.
„Surpriză!” – după impozitul progresiv vine CASS-ul
După ce CCR a dat cu impozitul progresiv de pereți, statul s-a uitat la pensii și a zis:
„Bine, progresiv n-avem voie. Atunci luăm altfel. Nu-i impozit, e contribuție socială. Sună aproape caritabil.”
Și a apărut Legea 141/2025, care face următoarea scamatorie:
- De la veniturile din AUGUST 2025:
- toate pensiile peste 3.000 lei (militare, civile, private, de stat, nu contează) plătesc CASS 10%
- dar numai pe ce depășește 3.000 lei, pentru fiecare pensie în parte.
- Contribuția se oprește la sursă, că statul e eficient doar când ia bani, nu și când îi dă înapoi.
Exemplu pe românește, nu în limbaj de ordonanță:
La o pensie brută de 8.000 lei:
- CASS = (8.000 – 3.000) × 10% = 500 lei
- Impozit 10% = (8.000 – 3.000 – 500) × 10% = 450 lei
- Total luat de stat: 950 lei
- Dumneata, după o viață de muncă, rămâi cu ce mai scapă printre degetele fiscale.
Și ca ironia să fie completă, măsura e „temporară” până la 31 decembrie 2027.
În august 2026 deja se discută… prelungirea.
La noi nu există nimic mai permanent decât o taxă temporară.
Cine simte pe bune lovitura: veteranii vs „generația plafonată”
Aici e punctul în care manipularea în spațiul public prinde aripi:
„Toți pensionarii militari sunt jupuiți la fel!” Fals. E mai fină șmecheria.
- Pentru cei pensionați PÂNĂ la 14 septembrie 2017 (inclusiv):
- Nu li se aplică plafonarea art. 60 din Legea 223/2015.
- Tot ce se ia ca CASS e scădere reală în pensia netă.
- Adică, da, luna de lună, vedeți în fluturaș mai puțin.
- Pentru cei pensionați ÎNCEPÂND cu 15 septembrie 2017 (după OUG 59/2017):
- Intervine plafonarea: pensia netă nu poate depăși media soldelor/salariilor nete.
- CASS-ul de 10% este „înghițit” de plafonare: se joacă cifrele, dar NET-ul rămâne la fel.
- Tradus: vi se ia pe hârtie, dar nu mai jos de plafon – efectul real în mână este zero.
Deci:
- Diminuarea REALĂ a pensiei nete o simt doar cei pensionați înainte de 15.09.2017.
- Ceilalți sunt doar „culeși statistic” – statul își face scheme contabile, dar lor nu le scade efectiv în buzunar.
De ce NU e CASS-ul „impozit progresiv relansat pe șest”
Aici intră în scenă eterna confuzie piromană din spațiul public:
„CCR a zis că e neconstituțional, cum își permit să ia iar bani din pensii?!”
Răspuns, fără floricele, dar cu sarcasm controlat:
- Temei legal diferit:
- Impozitul progresiv era în Codul fiscal, art. 101 – capitolul impozit pe venit.
- CASS-ul e în titlul V – contribuții sociale, prin Legea 141/2025.
Adică, dacă n-ai voie să intri pe ușă cu o taxă, vii pe geam cu „o contribuție socială”.
- Natura juridică diferită:
- Impozitul progresiv avea cote diferite, în trepte, doar pentru o categorie (pensiile de serviciu).
- CASS-ul are cotă unică (10%), aplicată doar pe ce depășește 3.000 lei.
Nu e progresiv, e plat – doar că doare la fel.
- Sfera de aplicare:
- Impozitul progresiv lovea țintit: pensii de serviciu, inclusiv militare.
- CASS-ul lovește „democratic”: toate pensiile (publice, private) peste 3.000 lei.
Statul a înțeles lecția de la CCR: dacă lovești toți, nu mai pare discriminare.
- Control de constituționalitate:
- Impozitul progresiv: declarat neconstituțional, oficial, prin Decizia CCR 724/2024.
- CASS-ul: în momentul de față, nu există nicio decizie CCR care să-l fi anulat.
Până atunci, el există. Legal. Abuziv moral, poate. Dar juridic – în picioare.
Concluzie pe scurt:
Neconstituționalitatea impozitului progresiv NU șterge și CASS-ul. Sunt două instrumente diferite.
Unul a fost făcut praf de CCR, celălalt funcționează și acum.
Esența, pentru rezervați la buzunar și răbdare
- Impozitul progresiv (01.01.2024 – 31.01.2025):
- A fost o schemă gândită prost și declarată neconstituțională.
- Sumele luate peste 10%:
- trebuie RESTITUITE,
- cu actualizare la inflație,
- cu dobândă legală penalizatoare.
- Aveți 3 ani de la fiecare reținere să cereți banii. Pentru ianuarie 2024 – termen până în ianuarie 2027.
- CASS-ul din august 2025:
- Este alt mecanism, alt temei legal, alt capitol de lege.
- Afectează TOATE pensiile peste 3.000 lei, nu doar pe militari.
- Dintre militari, doar cei pensionați înainte de 15.09.2017 simt real scăderea în net.
- Cei pensionați după 15.09.2017 sunt prinși în plafonarea art. 60: netul rămâne același, chiar dacă pe hârtie se joacă sumele.
- Cele două nu se amestecă:
- Nu poți invoca Decizia CCR 724/2024 (despre impozitul progresiv) ca să oprești CASS-ul.
- Sunt două fronturi diferite:
- unul unde ai câștigat (impozitul progresiv)
- și unul unde încă te ia statul la bani (CASS-ul). (Cristina T.).
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații moderne”, „tabletă în teren”, „fluxuri integrate”.
Dacă te uiți pe teren… vezi un polițist cu tableta în mână și cu procesul-verbal scris cu pixul pe capota Loganului.
Digitalizare made in România: ai tabletă, n-ai aplicație
Scenă clasică:
Polițist de ordine publică, cu atribuții rutiere, trimis în teren, tabletă la el, calitate de polițist rutier dobândită prin act semnat de inspectorul general.
Întrebare simplă: poate să dea amendă electronic?
Răspuns: desigur că nu.
Aplicația-minune de constatare a abaterilor rutiere, „Abateri mobile”, e ca o mașină cu trei roți: există, dar nu te baza pe ea să ajungi prea departe. Nu toți polițiștii care au voie legal să dea sancțiuni rutiere au și voie informatică să le dea. Pe hârtie sunt rutieri, în tabletă sunt invizibili.
Abateri mobile, competențe imobile
Aplicația rutieră e atât de „performantă” încât:
- Nu poți aplica sancțiuni persoanelor juridice – dacă firma încalcă legea, legea se uită în altă parte.
- Nu poți sancționa șoferi cu permise emise de alte state – dacă vii cu permis străin, ești aproape premium user.
- Nu poți sancționa abateri care țin de alte acte normative decât OUG 195/2002 – dacă încălcarea e „mai creativă”, aplicația intră în pauză.
Dar nu-i nimic, există soluția clasică: scoți pixul de la naftalină, deschizi formularul tipizat și scrii ca în 1998.
Tableta? Stă frumos pe bord, face umbră de soare.
Digital cu ora, dar raportarea cu pixul
Cireașa de pe tort: în timp ce se umflă în pene la televizor cu „digitalizarea Poliției Române”, Direcția Rutieră cere de la servicii:
- câte procese-verbale au fost făcute digital;
- câte au fost făcute pe hârtie.
Și, atenție, acest procent de „digitalizare” nu e scos elegant din sistem. Nu. Se raportează „manual”.
Digitalizarea la Poliția Română se măsoară cu… raportări trimise de structurile teritoriale.
Adică:
- Aplicația generează PV electronic.
- Baza de date știe că există.
- Dar în loc să întrebi baza de date, întrebi județul: „Câte ați făcut, mă, digital?”
- Județul întreabă omul.
- Omul se uită în tabelele lui și raportează.
- Direcția Rutieră verifică… cu altă raportare.
Epoca de piatră cu tabletă la purtător.
Întrebări simple, răspunsuri complicate
Sindicatul Europol întreabă, logic:
- Ce garanție e că procentul raportat e real?
- Dacă tot ai baze de date electronice, de ce nu scoți datele direct din ele?
- Cum verifici exactitatea datelor? Cu alte hârtii? Alte tabele? Alte mailuri?
- Ce relevanță are procentul de „digital” când polițistul nu poate folosi tableta pentru toate faptele, oricât ar vrea?
- Pentru cine e important acest procent și ce măsoară el, de fapt? Nivelul de digitalizare sau nivelul de imaginație în excel-uri?
Dar probabil că la aceste întrebări se răspunde cu cel mai modern instrument disponibil la Direcția Rutieră: tăcerea birocratică și un nou formular.
Digitalizare de vitrină, muncă de grotă
Pe scenă: discursuri despre „Poliție modernă, aliniată la standarde europene”.
În culise:
- scheme de personal subdimensionate,
- aplicații șchioape,
- rapoarte făcute cu pixul despre cât de „digitali” suntem,
- polițiști care fac muncă de teren și muncă de „secretariat” pentru a demonstra că folosesc o aplicație care oricum nu-i lasă să-și facă toată treaba.
Așa arată digitalizarea când e făcută pentru prezentări PowerPoint, nu pentru oamenii care chiar lucrează în stradă.
Concluzie pamfletară: România, țara în care digitalul se scrie cu pixul
Polițistul rutier din 2026:
- Tabletă în mână,
- Pix în buzunar,
- Tabel Excel în așteptare,
- Șeful care îl întreabă câte procese-verbale electronice a făcut,
- Aplicația care nu știe de firme, de permise străine și de alte acte normative.
Digitalizarea Poliției Române, varianta scurtă: „Aplicația nu poate, dar nu contează – important e să raportați că o folosiți.” (Cerasela N.).
La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea oamenilor în instituțiile statului. Flabor Licsprod SRL, punct de lucru Blejoi, funcționează ca un incinerator de bun-simț: fum negru, zgomot continuu, vibrații, sunete de joasă frecvență, risc de incendiu – și, foarte probabil, mult mai important decât toate: profit uriaș, estimat la peste 15.000 lei pe zi.
Iar în timp ce zeci de vecini își numără nopțile nedormite și apelurile la 112, statul român numără… nimic. Pentru că acolo unde legea spune „interzis fără autorizație de mediu”, realitatea spune: „Stați liniștiți, a fost cândva șef al Gărzii de Mediu.”
Fabrica de damigene ilegale: de la atelier liniștit la monstru industrial
Ani la rând, în același punct de lucru a funcționat un atelier de prelucrat sticlă care nu deranja pe nimeni. Nimic spectaculos, nimic exploziv.
Apoi, noii proprietari au instalat:
- cuptor de mare capacitate pentru topirea sticlei
- matriță automată
- ventilatoare, compresoare
- bandă de transport automatizată
Rezultatul:
- zgomot puternic, continuu
- vibrații și sunete de frecvență joasă care intră în pereți, în case și în oameni
- un disconfort constant dublat de frica reală de incendiu sau explozie
Activitatea începe în februarie 2026. În doar câteva săptămâni, vecinii trec de la mirare la revoltă: nopți nedormite, tensiune psihică, zgomot industrial într-o zonă rezidențială. Și, peste toate, suspiciunea legitimă că cineva „tare” îi ține în spate.
Cronologia unui abuz cu acte… de neputință
Între sfârșitul lui martie și începutul lui mai 2026, vecinii fac tot ce scrie în manualul „Cetățean responsabil”:
- trimit sesizări în nume propriu și colectiv către:
- DSP Prahova
- ITM Prahova
- Garda de Mediu Prahova
- ISU Prahova
- IJP Prahova
- ANMAP Prahova
- ISC Prahova
- depun o petiție colectivă la 7 mai 2026, semnată de locatarii a 12 case aflate în imediata vecinătate
- sună de nenumărate ori la Dispeceratul IJP Prahova și la 112, sesizând deranjarea liniștii publice și riscurile de incendiu
Și ce primă reacție primesc?
ITM Prahova
- „A efectuat un control.”
- Atât. Fără precizări, fără concluzii, fără urmări vizibile. Control de decor.
ISU Prahova
- inițial: își „declină răspunderea”
- apoi, la insistențele vecinilor: control inopinat
- concluzia oficială: „toate neregulile constatate au fost sancționate”
Neregulile există, dar atelierul – cu același risc de incendiu – continuă să funcționeze. Focul e prost, dar banii sunt buni.
ANMAP Prahova
- răspunde prompt: „nu are activitate de verificare, inspecție și control în teren”
- dar oferă date de contact pentru alte instituții „care pot ajuta”
Birocrația perfectă: n-ai competență, dar ai numere de telefon. MULȚUMIM!
ISC Prahova
- răspunde în 2 zile
- redirecționează sesizarea mai departe
MULȚUMIM, încă o ștampilă pe drumul hârtiilor, niciun pas pe teren.
DSP Prahova
- participă la controlul mixt din 15.04.2026
- recomandă „întocmirea unui studiu pentru evaluarea impactului asupra sănătății populației”
- termen: două luni și jumătate
În timp ce vecinii își pierd nopțile și sănătatea, DSP recomandă STUDII. Nu oprirea sursei de poluare, nu decizii ferme, ci hârtii și evaluări. Ca și cum oamenii ar fi cobai într-un experiment sociologic cu zgomot industrial și fum negru.
Garda Națională de Mediu Prahova (GNM)
- participă la același control mixt din 15.04.2026
- după 37 de zile (da, 37):
- constată că Flabor Licsprod NU ARE autorizație de mediu
- aplică amendă de 60.000 lei
- dispune „SISTAREA ACTIVITĂȚII” începând cu 07.05.2026
Pe hârtie, totul perfect. În realitate, rotițele cuptorului continuă să se învârtă, iar profitul curge.
IJP Prahova
După controlul din 15.04.2026:
- concluzie scrisă: „NU AU FOST CONSTATATE FAPTE DE NATURĂ PENALĂ SAU CONTRAVENȚIONALĂ”
Funcționarea fără autorizație de mediu, cu risc de incendiu, cu poluare și zgomot insuportabil într-o zonă de case, NU este faptă? Atunci ce este? Hobby industrial?
Profitul care bate amenda: 15.000 lei/zi vs. 60.000 lei o dată
Vecinii estimează un profit de peste 15.000 lei pe zi pentru sticlăria ilegală.
Dacă înmulțim cu o lună de funcționare, depășim 450.000 lei.
Comparativ, amenda de 60.000 lei a Gărzii de Mediu arată ca o taxă de protecție legalizată: plătești și mergi mai departe. O zi pierdută de producție, câteva semnături, și gata – sistemul e mulțumit.
Paranteza esențială: DJM Prahova confirmă negru pe alb ilegalitatea
Adresa ref solicitare acord de functionare Flabor Licsprod
La 21.08.2026, Direcția Județeană de Mediu Prahova transmite oficial firmei Flabor Licsprod:
- că NU are autorizație de mediu
- că, în baza art. 14 alin. (2) din OUG 195/2005, „funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă”
- și, în consecință, REFUZĂ solicitarea firmei de a primi un „acord de funcționare” temporar pentru perioada 24.08.2026–10.09.2026
Pe românește: sticlăria nu are voie să funcționeze. Punct.
Pe teren, însă, fumul e tot acolo. Iar zgomotul nu citește OUG 195/2005.
17–19 august 2026: reînceperea activității și flăcări la orizont
După ce, în 7 mai 2026, activitatea este, teoretic, oprită, vecinii trăiesc câteva luni de liniște în așteptarea „rezolvării”.
Apoi vine august:
- 17 august: activitatea reîncepe. Cuptoarele pornesc, banda se mișcă, zgomotul revine.
- 19 august: pană de curent, flăcări mari în exteriorul atelierului, pericol evident de incendiu pentru vecini; intervine ISU.
Se poate mai clar de atât că locul acestei sticlării NU este într-o zonă de locuințe?
În paralel, vecinii:
- trimit solicitări și informări către:
- GNM Prahova
- DSP Prahova
- IJP Prahova
- ISU Prahova
- justifică totul cu:
- filmări audio-video cu zgomotul și fumul
- liste de semnături (32 de semnatari în august 2026)
- copii ale tuturor răspunsurilor și petițiilor
DSP răspunde la 31 august 2026: transmite mai departe, către GNM Prahova, solicitarea de soluționare. Cerc închis: vecinii trimit la instituții, instituțiile trimit la alte instituții, iar cuptorul topește în continuare sticla și nervii oamenilor.
Spanu: trecutul de la Garda de Mediu, prezentul imunității practice
Din informațiile disponibile reiese un element-cheie:
Spanu este fost șef al Gărzii de Mediu.
Într-un stat normal, asta ar însemna cunoașterea legii și a procedurilor.
În România practică, pare să însemne ceva mult mai „util”: imunitate de facto.
Când o societate:
- funcționează fără autorizație de mediu
- produce zgomot și poluare într-o zonă rezidențială
- este sancționată formal, dar își reia activitatea
- sfidează, în fapt, toate avertismentele și interdicțiile…
…iar în spate găsim nume cu istoric la Garda de Mediu, întrebarea devine legitimă:
Mai avem un stat de drept sau un stat de „drept de relație”?
Piesa lipsă: legătura Raican Romică – familia Spinu
Din perspectiva ziarului de investigații „Incisiv de Prahova”, o direcție majoră este următoarea:
- Identificarea legăturii (de afaceri, de rudenie, de interese) dintre:
- Raican Romică
- familia Spinu
Ipoteza rezonabilă pentru un demers jurnalistic de investigație:
- Dacă sticlăria ilegală funcționează în pofida:
- interdicțiilor legale
- amenzilor
- refuzului oficial al DJM Prahova de a acorda vreo formă de funcționare
- petițiilor multiple ale vecinilor (inițial 12 case, apoi 32 de semnatari)
- Atunci este extrem de probabil să existe:
- conexiuni de putere
- protecție informală
- interese economice comune
Până la probarea strictă a faptelor, întrebările jurnalistice rămân:
- Ce legături directe sau indirecte există între Raican Romică și familia Spinu?
- Există firme, contracte, asocieri sau interpuși comuni?
- Cum se explică „orbirea selectivă” a unor instituții exact acolo unde foști șefi ai Gărzii de Mediu au interese?
Vocile sufocate ale vecinilor
Câteva realități reci:
- 32 de vecini semnează, în august 2026, o listă prin care reclamă disconfortul grav creat de atelier.
- Sesizările vin la pachet cu:
- înregistrări audio-video
- copii după petiții, răspunsuri, somații
- Oamenii trăiesc:
- cu zgomot industrial în casă
- cu teama că un nou incident de tipul celui din 19 august (flăcări în exterior) poate deveni tragedie
- cu senzația că legea se aplică doar „fraierilor”, nu și celor cu prieteni și trecut „strategic”
Concluzie: stat de (ne)drept fabricat la cuptor
Avem, în Blejoi:
- o sticlărie care:
- funcționează fără autorizație de mediu
- produce poluare și zgomot
- a fost, teoretic, oprită și, practic, repornită
- vecini exasperați, documentați, organizați, care cer:
- SISTAREA DE URGENȚĂ a activității ilegale
- respectarea unui drept elementar: la viață decentă, fără fum toxic și zgomot industrial
- instituții care:
- constată, amendează, recomandă studii, pasează responsabilitatea
- dar nu reușesc să oprească efectiv o activitate care, din actele proprii, este ILEGALĂ
- și un nume cu greutate:
- Spanu, fost șef al Gărzii de Mediu, menționat ca element-cheie pentru lipsa de măsuri reale
Pe fundal, o întrebare pe care Incisiv de Prahova are datoria să o ducă până la capăt:
Cum se leagă Raican Romică de familia Spinu, iar această rețea de relații de „invincibilitatea” unei firme fără autorizație de mediu, care sfidează, în plină zi, atât vecinii, cât și legea?
Până când răspunsul va fi clar, rămâne doar imaginea unei Românii în care:
- fum negru iese din horn
- bani mulți ies din cuptor
- iar din instituții iese, mai mereu, doar aer cald. (Cerasela N.).
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Sticlărie fantomă în Blejoi: când fumul e negru, dar protecția e… verde Spanu (II)
La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...
IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
În comuna Blejoi, județul Prahova, nu mai e nevoie de filme horror. E suficient să locuiești lângă punctul de lucru...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 3 zile
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 2 zile
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum o zi
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 3 zile
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 3 zile
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
-
Exclusivacum 3 zile
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)