Featured
Legea spionajului din 1913 si Serviciul Special de Informaţii
Evenimentele deosebit de importante care s-au desfăşurat în a doua jumătate a secolului XIX (Unirea Principatelor Române, războiul de independenţă) au determinat, în mod firesc, o intensificare a activităţilor cu specific informativ. Numărul personalului poliţienesc a crescut de câteva ori şi s-a extins în toate oraşele ţării, iar de la 1 septembrie 1893 a fost înfiinţată şi jandarmeria rurală.
Lipsa de informare a puterii executive, constatată cu ocazia răscoalei de la 1907, a dus la înfiinţarea unui nou organism în cadrul poliţiei, denumit “Serviciul Siguranţei”, iar extinderea competenţelor acestuia în anii următori a condus la reformularea denumirii instituţiei, sub forma Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale (1912).
In pofida întăririi numerice şi perfecţionării pregătirii profesionale a structurilor care se ocupau de asigurarea siguranţei statului, România a fost în perioada neutralităţii din timpul primului război mondial, un teren de confruntare între puternicele servicii de spionaj ale marilor puteri angrenate în conflict.
Legea spionajului, adoptată în ianuarie 1913, nu 1-a împiedicat pe generalul A. Zottu, şeful Marelui Stat Major al armatei române, să trădeze secrete de importanţă vitală serviciului de spionaj german, dar trădarea colonelului Alexandru Sturdza, din ianuarie 1917, a fost picătura care a umplut paharul, conducerea armatei luând decizia de a reorganiza activitatea informativă în unităţile proprii. Cu această ocazie a fost creată o primă structură, care şi-a dovedit eficienţa atât în anii războiului cât şi în perioada următoare, cunoscută mai ales sub denumirea de Serviciul Special de Informaţii.
In timpul războiului balcanic (1912 – 1913), armata română a resimţit acut lipsa unui organism specializat care să asigure Marelui Cartier General datele şi informaţiile necesare pentru bunul mers al operaţiunilor militare.
Pentru a suplini aceaste carenţe, Ministerul de Război a alocat, după terminarea conflictului, o sumă de 600 000 lei, care i-au fost încredinţaţi, după propria mărturisire, lui Mihail Moruzov, cu scopul de a crea un serviciu de informaţii. Părea omul cel mai indicat pentru o astfel de misiune deoarece organizase şi condusese, din însărcinarea Direcţiei Siguranţei Generale şi a Marelui Stat Major, în perioada noiembrie 1908 – aprilie 1914, mai multe astfel de structuri. Dar, după scurtă vreme, Secţia a II-a a Marelui Stat Major a preluat atribuţiile în domeniul informativ.
S-a încercat şi crearea unui birou mixt, format din angajaţi ai Secţiei a II-a şi ai Siguranţei Generale a Statului, în care au fost încadrate elemente “fără pregătire şi fără experienţă în domeniu”, fapt care, coroborat cu fricţiunile existente la nivelul conducerii celor două instituţii, a determinat un eşec rapid. Au existat însă şi organisme informative eficiente, precum Brigada de siguranţă de la Constanţa, condusă de comisarul special Constantin Duca, care, din ianuarie 1916, a creat o reţea în zona de nord-est a Bulgariei, furnizând constant informaţii despre concentrările masive de trupe bulgaro-germane în zona de graniţă cu România.
După retragerea armatei şi administraţiei în Moldova, concomitent cu activităţile destinate refacerii armatei române, s-a acordat o atenţie deosebită şi culegerii de informaţii despre inamic. In acest sens au fost mobilizaţi câte un agent de siguranţă pe lângă fiecare unitate militară, precum şi delegaţi ai Siguranţei Generale pe lângă serviciile de informaţii ruse de pe front. S-a insistat în mod deosebit pentru întărirea frontului de Sud, deoarece gurile Dunării aveau o importanţă strategică deosebită. Sarcina organizării unei structuri informative eficiente i-a revenit lui Mihail Moruzov.
Astfel, din însărcinarea Direcţiei Siguranţei Generale şi a Marelui Cartier General, Moruzov a descins la Ismail în martie 1917, punând bazele Biroului de Siguranţă al Deltei Dunării. Această organizaţie formată din 15 profesionişti ai informaţiilor, utiliza un număr variabil de “informatori cercetaşi”, care erau angajaţi “după necesitate”.
In scopul acoperirii depline a labirintului acvatic de care răspundea, Moruzov a hotărât delimitarea zonelor de acţiune în sectoare (Sulina – 3 cadre, Vâlcov – 4 cadre, Ismail – 7 cadre), centrul fiind la Ismail.
Situaţia operativă din primăvara anului 1917 era deosebit de complexă. In Deltă, Armata a 6-a rusă îşi avea propriul serviciu de informaţii, cu sediul tot la Ismail, serviciu condus de agentul Al. Escholtz, protejat al viceamiralului Visolkin, care acţionase încă din anul 1915 la Reni ca “agent corupător”, având sarcina de a determina dezertarea la ruşi a unor cadre militare române.
In afara sarcinilor specifice contraspionajului, echipa lui Moruzov a fost obligată de realităţi să acţioneze ofensiv, pentru a culege cât mai multe informaţii despre intenţiile inamicului.
Realizarea acestui obiectiv presupunea însă crearea unei reţele de agenţi care să acţioneze pe teritoriul inamic. In lunile martie şi aprilie 1917, Moruzov a contactat 12 persoane din rândul pescarilor localnici, pe care le cunoştea din perioada anterioară războiului şi ale căror rude se aflau în sudul Dunării. Pregătirea pentru misiune era realizată de Moruzov şi dura între 5 şi 10 zile. Agenţilor le era strict interzis să-şi noteze sarcinile primite sau datele aflate în cursul misiunii, atât timp cât se aflau pe teritoriul inamic, fiind obligaţi să memoreze totul. Una din etapele cele mai dificile consta în trecerea liniei frontului fără a fi descoperiţi. Prin intermediul dezertorilor sau al spionilor capturaţi, au fost obţinute informaţii precise privind măsurile de pază şi de control la frontieră, adoptate de trupele inamice.
Eficienţa acestor măsuri a fost extraordinară, dacă ne raportăm la faptul că dintr-un total de 178 de spioni inamici care au trecut în nordul Dunării, au fost capturaţi 156. Motivul îl constituie identificarea şi recrutarea de către agenţii lui Moruzov a barcagiilor utilizaţi de inamic. Treptat, Mihail Moruzov a intrat in conflict cu inspectorul general al Siguranţei, Romulus Voinescu, deoarece refuzase să i se subordoneze în plan informativ.
Jocurile informative complexe în care era angrenat Moruzov au condus la atragerea unor puternice antipatii din partea inspectorului general care a izbutit, la 6 mai 1918 să determine deschiderea unei anchete cu privire la activităţile informative din Delta Dunării.
Dosarul anchetei a fost trimis de către Corpul 5 Armată la Marele Stat Major cu următoarea rezoluţie: « Din acte rezultă că subcomisarul Moruzov M. şi agentul Luchian A. sunt vinovaţi de faptele care li se impută […] Sunt de părere că ambii trebuie îndepărtaţi din serviciu şi Moruzov chiar predat judecăţii”.
Conducerea Marelui Stat Major a refuzat însă să creadă că Moruzov este un trădător, fie şi numai datorită celor peste 700 de note şi rapoarte de mare valoare operativă, furnizate în perioada martie 1917 – aprilie 1918, pentru care fusese decorat cu Ordinul “Coroana României” cu spade în grad de cavaler. Pentru lămurirea situaţiei s-a ordonat reluarea cercetărilor.
Analizând argumentele prezentate, maiorul Ioan Ţăranu, şeful Biroului 2 Contrainformaţii al Secţiei a IV-a din Marele Stat Major a întocmit, pe 3 iunie, un referat în care se aprecia că “activitatea rodnică” a serviciului condus de Moruzov, care a produs numai în ultimele trei luni, un dosar de peste 150 file, precum şi mărturiile unor importante personalităţi militare şi civile, îl determină să afirme că “dl. Moruzov este un element de valoare, că a adus reale servicii operaţiunilor noastre militare şi cauzei noastre naţionale în sudul Basarabiei”. Referatul se încheia cu o apreciere deosebită, dacă luăm în considerare faptul că aparţine unui profesionist al informaţiilor: “Regret că nu am avut ocazia să cunosc pe dl. Moruzov acum un an, fiind sigur că ajutorul d-sale direct, ar fi fost de mare utilitate serviciului nostru”.
Ancheta la care a fost supus şi eforturile deosebite depuse în perioada anterioară, l-au marcat pe Moruzov, determinându-l să se interneze în spital în septembrie 1918. Ulterior, anchetele ministeriale la care a fost supus au condus la îndepărtarea sa din rândul profesioniştilor în informaţii. Abia în 1925, ministrul de interne Constantin Argetoianu a decis reintegrarea acestuia în Ministerul de Război, fără a se consemna însă vreo funcţie de conducere în dreptul lui Mihail Moruzov.
Ştefan Mariţiu şi Nevian Tunăreanu
Exclusiv
IPJ PRAHOVA S.R.L. –„GRĂDINIȚA DE CADRE”- SEZONUL XXXV: DINASTIA XANAX, VOYEURISM LA BĂICOI ȘI CORIGENȚII TRĂDĂRII
În „Republica de la Ploiești”, unde legea se scrie cu xanax și se semnează pe contracte de împrumut fictive, Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) a încetat demult să mai fie o instituție publică. Potrivit investigațiilor asumate de Incisiv de Prahova, „Grădinița de cadre” a ajuns la sezonul XXXV, un capitol al absurdului unde paranoia șefilor se împletește cu incompetența crasă, iar uniforma servește drept paravan pentru „Don Juani” de provincie și cămătari cu epoleți.
Băicoi, orașul unde „Pinocchio” Stoican vânează numere de telefon, nu infractori

Cea mai recentă noutate din acest circuit al mizeriei vine de la Poliția Orașului Băicoi, unde comanda pare să fi confundat fișa postului cu aplicațiile de dating. Conform unei plângeri penale din 06/24/2024, o mamă îngrozită a sesizat pătrunderea unui intrus în curte, care „pândea” la geamul dormitorului unde se afla fiica sa minoră. Reacția „profesionistă” a IPJ Prahova S.R.L.?
Comandantul Stoican Bogdan, poreclit pe bună dreptate „Pinocchio”, a transformat drama femeii într-o oportunitate de hărțuire și paranoia administrativă. În loc să verifice camerele video de la spălătoria vis-a-vis, Stoican a cerut victimei numărul de telefon personal (ignorând numărul oficial al secției), a început să-i trimită poze cu agentul S.A. (un subaltern pe care Stoican, într-o criză de gelozie profesională, voia să-l prindă „cu mâța-n sac”) și, culmea tupeului, a livrat numărul victimei direct mamei suspectului, fără niciun acord! În timp ce victima tremură în casă, Stoican Bogdan face „anchetă” printre agenți să vadă cine-l minte, dovedind că la Băicoi, siguranța cetățeanului e subordonată setei de control a unui șef cu apucături de „voyeaur” administrativ.
„Împăratul xanaxului” și dinastia spăgarilor: Când ANI și DGIPI strică petrecerea (aici)
Dacă la Băicoi se joacă piese de teatru ieftin, la vârful instituției, „Împăratul” Marcel Bălan a aflat că nici măcar Xanaxul nu mai poate calma spiritele la București. Declarat oficial incompatibil de către ANI la data de 03/09/2026, Bălan a încercat să transforme IPJ-ul într-o afacere de familie, coordonându-și direct soția, pe Carmen Bălan, în timp ce se afișa la chermeze cu interlopi. Planurile sale de mărire au fost însă spulberate de DGIPI, care a blocat concursul pentru șefie până în august 2026, lăsând „caracatița” să tremure sub spectrul dosarelor DIICOT.
În acest peisaj dezolant, agentul Tudor Alexandru reprezintă viitorul „strălucit” al sistemului. Cu un pedigree infracțional de invidiat – tatăl polițist spăgar dat afară și reîncadrat prin „minuni”, mama salvată de dosare de delapidare – mezinul Tudor aplică ce a învățat acasă: îngroapă dosarele colegilor incomozi sub preșul influențelor locale, în timp ce restul „grădiniței” se ocupă cu amanetarea laptopurilor de serviciu la Câmpina.
„Iuda” de Prahova și nota 6 la trădare: Când nici linsul clanțelor nu te mai salvează
Nici Biroul Control Intern (BCI) nu a scăpat de ridicol. Recentul concurs pentru șefie a scos la iveală un alt personaj caricatural: Popa Cornelius, sindicalistul convertit la sifonărie. Deși a lăsat pe clanțele birourilor lui Marcel Bălan și Ginel Preda mai multă salivă decât ar lăsa un melc în plină vară, „Iuda” de Prahova a demonstrat că trădarea necesită și un minim de neuroni. Cu un umilitor 6,35, Popa a picat testul, dovedind că poți fi și periculos, și turnător, și leneș, dar dacă ești și incompetent cu diplomă, nici „tăticii” sistemului nu te mai pot salva. Victoria a revenit lui Popescu Marian, poreclit „Năvodarul”, care a scos un 7,42, lăsându-l pe Popa să bântuie holurile ca un expert în nimic.
Cămătari cu epoleți și „maieștrii șuruburilor” pe banii statului
Fundalul acestor mizerii este completat de jaful de 1,7 milioane lei de la CAR, unde polițiștii-cămătari au fost lăsați să iasă la pensie liniștiți sub protecția „batistei pe țambal”. Totul în timp ce „Maestrul” Alexandru Năsulea plânge la secție pentru custodia copiilor, iar service-ul Nicogel „spală” banii IPJ-ului pe reparații fictive.
Concluzia?
La IPJ Prahova S.R.L., „Siguranță și Încredere” este doar un slogan pentru naivi. Instituția a devenit o Academie de Cămătărie și o Fermă de Protejați, unde un comandant precum Stoican toacă nervii victimelor, unde spaga se moștenește din tată-n fiu și unde singura lege care funcționează este legea tăcerii și a trădării. Până când DGA- DGIPI sau DIICOT vor decide să deratizeze acest focar, cetățenii rămân la mâna unor polițiști care se ocupă mai mult de paranoia internă decât de siguranța străzii. Vom reveni. (Cristina T.).
NOTA:
Voyeurismul este, într-un sens strict, un comportament sau o parafilie care constă în obținerea satisfacției (adesea de natură sexuală) prin observarea secretă a unor persoane în timp ce acestea se află în ipostaze intime, sunt dezbrăcate sau se dezbracă.
În contextul juridic și social (așa cum apare și în documentele sus mentionate), termenul are conotații mai largi:
- Încălcarea intimității: Se referă la actul de a spiona o persoană în spațiul său privat (de exemplu, cineva care se uită pe geamul unui dormitor la miezul nopții, fără consimțământ). Aceasta este o formă de agresiune care încalcă dreptul la viață privată și domiciliu.
- Sens metaforic (administrativ): În textul nostru, termenul a fost folosit și pentru a descrie curiozitatea bolnăvicioasă sau controlul intruziv al unor șefi (cum ar fi „paranoia” menționată în cazul Stoican) care, în loc să rezolve probleme oficiale, sunt preocupați să „spioneze” subalternii, să afle detalii private sau să monitorizeze viața altora în mod neprofesionist.
Pe scurt, este actul „privitului pe furiș” cu scopul de a obține o plăcere sau un avantaj (sexual, de control sau de putere) pe seama intimității altei persoane.
Exclusiv
FABRICA DE CHESTORI „CU DEDICAȚIE”: CUM VREA ANP SĂ DISTRIBUIE STELUȚE AURII PRIN SPATELE LEGII
În timp ce sistemul penitenciar se scufundă în probleme reale, „băieții deștepți” din dealul Cotrocenilor și din birourile Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) și-au găsit o nouă îndeletnicire: croitoria de lux. Nu fac uniforme noi pentru agenții din secții, ci „costume” de chestor tăiate pe măsura unor clienți bine aleși. Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) aruncă în aer manevra și le cere ministrului Cătălin Predoiu și secretarului de stat Ioan Turc să oprească circul înainte ca meritocrația să fie îngropată definitiv sub epoleți de carton.
Bâlciul procedural: Când Consiliul de Conducere e doar un obstacol deranjant
Potrivit datelor oficiale furnizate de FSANP, proiectul de ordin privind gradele de chestor a apărut „din spuma mării”, sărind peste etapele elementare de legalitate. Într-o demonstrație de aroganță administrativă, inițiatorii au „uitat” să treacă proiectul prin Consiliul de Conducere al ANP, încălcând flagrant Decizia 302/2019. De ce atâta grabă? Probabil pentru că analiza oportunității ar fi scos la iveală ceea ce toată lumea știe: nu de generali duce lipsă sistemul, ci de respectarea legii.
Această omitere deliberată nu este o simplă eroare, ci o metodă prin care se evită filtrul calității pentru a face loc intereselor de grup. Când regulile de acces la cel mai înalt grad profesional sunt scrise „pe genunchi”, suspiciunea de dedicație devine certitudine.
Matematica de la Justiție: 6 zile fac cât 10 în viziunea „experților”
Dacă la capitolul strategie stau prost, la aritmetică inițiatorii sunt de-a dreptul repetenți. FSANP atrage atenția că, deși Legea 52/2003 privind transparența decizională obligă autoritățile la un termen de consultare de minimum 10 zile, „geniile” din ANP au decis că 6 zile (între 6 și 12 august 2026) sunt arhisuficiente.
Această transparență „de sticlă mată” este o insultă la adresa dialogului social. Se încearcă, practic, o legalizare pe furiș, sub presiunea timpului, pentru ca nimeni să nu aibă răgazul să vadă erorile juridice elementare și criteriile subiective presărate prin textul ordinului. Este o execuție sumară a Legii 467/2006 și a Legii 367/2022, transformând sindicatele în simpli spectatori la un spectacol cu final cunoscut.
100 de „grupuri de lucru” fantomă și chestori scoși din joben
În scrisoarea adresată ministrului Cătălin Predoiu, președintele FSANP, Cosmin Dorobanțu, subliniază ridicolul situației actuale: în timp ce ANP „gestionează” aproximativ 100 de grupuri de lucru – multe nefuncționale de ani de zile sau populate cu pensionari – prioritatea zero pare a fi fabricarea de noi chestori.
Proiectul în cauză este o capodoperă a incompetenței redactate: trimiteri greșite, noțiuni nedefinite și o „marjă excesivă de apreciere” care lasă ușa deschisă pentru sinecuri. Este, în esență, un instrument de control prin care fidelitatea față de șefi bate competența profesională.
Somn ușor, Ministerule! Domnule Predoiu, sunteți complice?
Mesajul FSANP este unul tăios: Ministerul Justiției nu poate deveni complice la această tentativă de a transforma gradul de chestor într-o monedă de schimb pentru interese particulare. Resursele statului român nu sunt „pușculița” unor cercuri restrânse care vor să-și asigure viitorul cu steluțe aurii pe umeri.
Sindicaliștii cer retragerea imediată a ordinului și reorientarea atenției către problemele reale ale polițiștilor de penitenciare. Dacă Ministerul Justiției vrea să demonstreze că mai crede în meritocrație, trebuie să arunce la coș acest proiect viciat. Altfel, „stabilitatea raporturilor de serviciu” va rămâne doar o glumă proastă într-un sistem unde epoleții se dau după cum bate vântul intereselor, nu după cum spune legea. (Irinel I.).
Featured
MAREA DECONSPIRARE A „BORCANULUI CU SECRETE”: I.G.P.R. ÎNCASEAZĂ O ÎNFRÂNGERE DE PROPORȚII ÎN FAȚA SINDICATULUI DIAMANTUL
După trei ani de „leapșa pe dosare” și gimnastică juridică prin tribunale, Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.) a rămas fără respirație. Curtea de Apel București a pus punct telenovelei în care șefii poliției se credeau posesorii unor rețete magice, ascunse sub eticheta „clasificat”. Verdictul este unul care ustură: transparența nu e opțională, oricât de mult s-ar strădui unii să o țină la naftalină.
Justiția a dat cu „Secretul de Stat” de pământ: Victoria definitivă a S.P.R.D.

Povestea ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns pe banii publici. Totul a început cu o petiție a Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” (nr. 156 din 17.10.2023), prin care se cerea un lucru banal într-o democrație: accesul la lista dispozițiilor cu caracter normativ. I.G.P.R., fidel tacticii „nu știm, n-am fost aici și oricum e secret”, a refuzat cu încăpățânare.
Însă, prin Decizia civilă nr. 859 din 04.03.2026, pronunțată în dosarul nr. 35536/3/2023 și comunicată sindicatului în data de 7 august 2026, Curtea de Apel București a respins definitiv recursul instituției. Astfel, sentința nr. 4907/10.07.2024 a Tribunalului București rămâne bătută în cuie: I.G.P.R. este obligat să scoată din sertare lista tuturor dispozițiilor emise între 2020 și 2023, fie ele neclasificate, clasificate sau comunicate către inspectoratele județene.
„Nu putem selecta datele!” – Scuza penibilă a unei instituții cu pretenții de digitalizare
Partea cea mai savuroasă a procesului, așa cum reiese din datele furnizate de Sindicatul Diamantul, a fost încercarea disperată a I.G.P.R. de a o face pe neștiutorul. În fața judecătorilor, reprezentanții instituției s-au plâns că „evidența pe care o țin nu permite selectarea informațiilor” și că ar fi nevoie de o „prelucrare a datelor” mult prea complexă pentru capacitățile lor.
Curtea, însă, nu a înghițit această gogoașă birocratică. Instanța le-a reamintit domnilor cu epoleți că, potrivit H.G. nr. 585/2002 și O.M.A.I. nr. 533/2003, au obligația legală de a menține un registru clar, cu număr de identificare și obiect, pentru toate actele normative nepublicate. Pe scurt: judecătorii le-au spus că n-au nicio scuză să fie dezordonați sau opaci, mai ales când în baza acelor acte „secrete” se iau decizii care afectează direct cariera și drepturile polițiștilor.
Nota de plată pentru încăpățânare: Trei ani de procese pentru ce trebuia rezolvat în 10 zile
Este de-a dreptul sfidător faptul că a fost nevoie de aproape trei ani de hărțuire prin tribunale pentru un răspuns pe care Legea nr. 544/2001 îl impune în maximum 10 zile. I.G.P.R. nu doar că a pierdut procesul pe fond și la recurs, dar a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată. Din buzunarul cui? Evident, nu al celor care au semnat refuzurile, ci din fondurile publice.
Mesajul transmis de Sindicatul Diamantul este unul de o claritate chirurgicală: secretul poate proteja conținutul unui act, dar nu poate ascunde însăși existența lui. Epoca în care drepturile polițiștilor erau modificate prin „ordine fantomă” despre care nimeni nu știa nimic a apus. I.G.P.R. trebuie să înțeleagă că polițiștii nu sunt pioni pe o tablă de șah controlată de „invizibili”, iar justiția tocmai le-a aprins lumina în birourile unde se fabricau aceste mistere administrative. Continuăm! (cerasela N.).
-
Exclusivacum 3 zile„Jos labele de pe Ministrul Barbu!”: Fermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină
-
Exclusivacum 2 zileDOSARELE I.P.J. Prahova „GRĂDINIȚA DE CADRE” – SEZONUL XXXII. Împăratul” fără coroană al xanaxului: Cum a rămas incompatibilul Marcel Bălan cu buza umflată și cu DGIPI-ul la ușă
-
Exclusivacum 2 zileDOSARELE I.P.J. Prahova „GRĂDINIȚA DE CADRE” – SEZONUL XXXI. EDIȚIE SPECIALĂ:– ZOOTEHNIE PENALĂ ȘI TRĂDARE LA BĂICOI
-
Exclusivacum o ziIPJ PRAHOVA S.R.L. – „GRĂDINIȚA DE CADRE”, SEZONUL XXXIV: CUM A RĂMAS „IUDA” CU BUZA UMFLATĂ ȘI CLANȚA LINSĂ
-
Exclusivacum 4 zileDe la cai „intact dopați” la autobuze îngropate în datorii: Imperiul lui Nae de pe hipodrom și din TCE
-
Exclusivacum o ziSezonul XXXIII al „Grădiniței de Cadre”: REPUBLICA PENALĂ PRAHOVA: DE LA ACADEMIA DE CĂMĂTĂRIE, LA PUMNI ÎN GURA COPIILOR SUB PRIVIREA BLÂNDĂ A POLIȚIEI
-
Exclusivacum 2 zileProcurorul (ex) „Portocală” la prânz, cu justiția la desert: Fostul procuror-fabrică de dosare se plimbă cu Mercedes-ul pe cazul „viața bună”
-
Exclusivacum 4 zileGrădina spiritelor cu băncuțe: Cum a votat consiliul în transă și a plătit Câmpina nota (I)



