Featured
Semnarea Tratatului cu URSS la 5 aprilie 1991 rămîne poate una din cele mai ruşinoase pagini ale aşa-zisei diplomaţii româneşti
Din ambele se degajă o adevărată „atmosferă tovărăşească” şi un antioccidentalism pronunţat al celor doi lideri. De care Iliescu acum se leapădă ca de Satana. Dar mai e ceva – la prima întîlnire, cea secretă, s-a pecetluit pentru viitor soarta Basarabiei – Ion Iliescu e cel care a propus ca Republica Moldova să rămînă în orbita sovietică. „Podurile de flori” erau doar o poveste, o amăgire – de altfel, după semnarea acestui tratat, aveau să şi dispară. Cu alte cuvinte, Ion Iliescu e cel care a decis, pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului – nici vorbă de Unire.
Gorbaciov către Iliescu: „Vă salut ca pe un prieten”
În aprilie 1991, România a semnat, cum se ştie, Tratatul bilateral româno-sovietic, fiind prima (şi ultima) ţară din fostul „lagăr” sovietic care se grăbea să facă acest pas, cu doar cîteva luni înainte de destrămarea URSS. Acesta e o ultimă dovadă, dacă mai era nevoie de vreun argument, privind orientarea „ideologică” a autorităţilor de la Bucureşti: aceea de a conserva cît mai mult din fostul regim comunist şi de a transforma, treptat, Revoluţia anticomunistă într-o „perestroikă”, sau „socialism cu faţă umană”, cum i-a spus Iliescu. Pe de altă parte, mai era o problemă – pe ambele maluri ale Prutului, se manifesta o puternică voinţă populară, în favoarea unirii Basarabiei cu România. Numeroasele „poduri de flori” care s-au organizat în primul an şi jumătate de la căderea comunismului între românii din ţară şi cei din (încă) Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, puneau în pericol „stabilitatea URSS”. Tocmai de aceea, înaintea întîlnirii între cele două delegaţii, cea a României şi a Uniunii Sovietice, cu ocazia semnării tratatului româno-sovietic, în 5 aprilie a mai avut loc una, discretă, „între patru ochi”, („odin na odin”), cum consemnează stenograma documentului.
Reiese clar că, deşi Iliescu neagă cu îndîrjire, totuşi mai existaseră contacte între el şi Gorbaciov şi între ei era o relaţie apropiată. De la bun început, liderul sovietic îl salută pe Iliescu: „Vă salut ca pe un prieten, un tovarăş. Cred că această întîlnire este foarte importantă atît pentru noi, oamenii sovietici, cît şi pentru poporul român. Am studiat atent documentele pregătite. Tratatul nostru a ieşit foarte bun. Şi un lucru principal, este primul tratat încheiat cu o ţară din Europa de Est după schimbările care au avut loc acolo. Împreună cu dumneavoastră, cum se spune, schimbăm viteza. Ajungem la un dinamism nou. Am spus-o şi înainte: vom învinge bolile noastre, dar relaţiile vor rămîne”.
Care erau „bolile”? Ei bine, în viziunea lui Gorbaciov, forţele centrifuge, care ameninţau URSS cu destrămarea (adică mişcările naţionale din republicile unionale) şi cele anticomuniste – tocmai avusese o întîlnire cu minerii din Donbass (Ucraina), care declanşaseră grevă generală şi îi solicitaseră demisia, precum şi dizolvarea Partidului Comunist. Pentru Ion Iliescu, principalii inamici erau Occidentul şi opoziţia. El îi spunea lui Gorbaciov, între altele, în limba de lemn comunistă că „forţele duşmănoase interne şi externe cooperează” şi dădea ca exemplu relaţia dificilă pe care guvernul României o avea cu organismele financiare internaţionale, FMI şi BIRD, care condiţionau acordarea de credite de respectarea drepturilor omului în România, unde manifestanţii din Piaţa Universităţii erau încă închişi, după arestarea lor la „mineriadă” (de unde şi interesul lui Iliescu faţă de întîlnirea lui Mihail Gorbaciov cu minerii din Donbass, care, paradoxal, faţă de „ai săi”, erau anticomunişti).
Documentul e grăitor: „I. Iliescu: Asupra noastră se exercită presiune şi din interior, şi din exterior. Noi, de exemplu, nu putem obţine credite de la BIRD şi FMI. De ce? SUA intervin. Iar pentru noi, acum, creditele sînt o problema de o importanta vitală”, se plînge el. M.S. Gorbaciov îi răspunde, cu o întrebare: „Nu aveţi impresia ca Occidentul vrea să ne aducă la sărăcie şi apoi să ne cumpere pe nimic?” Iliescu aprobă: „Fără îndoială”, spune el, avînd, probabil, în minte ceea ce avea să devină sloganul la modă, „Nu ne vindem ţara!”, şi completează: „Vrea să se folosească de situaţia noastră, într-adevăr, dificilă. Anul în curs este foarte complicat. Deocamdată, clasa muncitoare a fost cu noi. Ţărănimea, la fel. (la votul din „Duminica Orbului” – n.n.). Dar acum, în ambele cazuri observăm o ostilitate crescîndă. Şomajul a ajuns la 500.000 de oameni. Piaţa este dezechilibrată. Toate acestea constituie o sursă permanentă de nemulţumire. Forţele duşmănoase interne şi externe cooperează”, încheie Iliescu comentariile privind situaţiile cu care cei doi lideri se confruntă, fiecare în ţara lui.
Şi se revine la subiect: semnarea tratatului între România şi URSS, care se face, recunoaşte Iliescu, într-o situaţie specială: „În aceste condiţii, tratatul pe care îl încheiem astăzi are pentru noi o foarte mare importanţă. El demonstrează încrederea reciprocă existentă între ţările noastre. Însemnătatea acestuia este evidentă. Dar trebuie spus că opoziţia dinăuntrul ţării ne atacă şi în legătură cu acest tratat. Ea afirmă că noi vrem, cu ajutorul tratatului, să legiferăm răpirea Basarabiei de către ruşi, să confirmăm pierderea teritoriilor româneşti. Cei de dreapta încearcă să intre în alianţă cu cei de dreapta din Moldova. Dar noi suntem împotrivă” (s.n..)
Iliescu a încercat să obţină ceva la schimb pentru Basarabia. Gorbaciov nu i-a dat nimic
Practic, semnarea în sine a tratatului dintre România şi URSS a fost pasul care a închis, atunci, discuţiile despre Unire şi peste „podurile de flori” s-a aşternut apoi praful şi uitarea. La discuţia privată şi secretă între Iliescu şi Gorbaciov, acesta din urmă insistase anterior ca „Moldova să se hotărască. Ea poate să se dezvolte în pace şi spre binele ei. O garanţie este faptul că acolo încă nu s-a ajuns la înstrăinare între oameni, precum în unele dintre republici. Nu vreau să spun că doar în Moldova sînt probleme. Să luăm Georgia… (şi aici Gorbaciov începe un excurs al situaţiilor din republicile Uniunii, unde luaseră avînt mişcările naţionale). Totuşi, liderul sovietic mai spera în salvarea situaţiei, care avea să fie spulberată însă de puciul din august, acelaşi an.
Gorbaciov spunea „cei care se pregătesc de semnarea tratatului constituie aproape 93% din teritoriile Uniunii, din populaţia ei şi din potenţialul ei economic. Dar nu abandonăm nici restul. Am început discuţiile cu balticii. Ieri a avut loc o convorbire cu lituanienii. Dar dacă ne întoarcem la Moldova: şi acolo doar, în pofida interzicerii referendumului (pentru URSS – n.n.), zeci şi chiar sute de mii de oameni au votat pentru Uniune. Acest lucru a demonstrat: confruntarea se va mai menţine. Cu privire la problema Moldovei, vom întreţine contacte cu dumneavoastră. Ştiu că presa dumneavoastră scrie mult în această privinţă şi scrie pe nedrept” (era vorba de majoritatea presei, care, cu excepţia oficioaselor guvernamentale, era pro-unionistă – n.n.).
Iliescu admite faptul şi spune că „ne străduim să acţionăm, în mod realist. Conducerea ţării consideră că şi la ora actuală totul este clar şi trebuie să pornim de la realităţi, iar istoria este un cu totul alt lucru. Dar este greu să explici oamenilor toate acestea. Aş vrea să vă rog să ne înţelegeţi, să înţelegeţi că sîntem nevoiţi să ne exprimăm în mod diferit, să vorbim în diferite limbi, cu oameni diferiţi. În Moldova, după părerea noastră, existe forţele realiste. Vă sfătuiesc să vă sprijiniţi mai mult pe Snegur. El gîndeşte în mod realist”, îl sfătuieşte Iliescu pe Gorbaciov cu cinism, spunîndu-i să nu-l mire că nu-l va sprijini „pe faţă”, ca Molodova să adere la URSS. Gorbaciov nu ştie ce să creadă despre Snegur („Dar este derutat”, spune el, iar Iliescu admite, „da, el înţelege aceasta”, însă Iliescu i-a dat o idee, iar Gorbaciov sintetizează: „După vizita mea în Japonia, îl invit la Moscova, sau poate că mă duc chiar eu în Moldova”.
Iliescu îl susţine: „Ar fi bine. Tratatul pe care îl semnăm deschide noi posibilităţi pentru contacte cu Moldova, pentru legături umane, pentru relaţii tehnice, sociale şi culturale”. „M. S. GORBACIOV: Este tocmai ce trebuie”. I. ILIESCU: Cred că moldovenii trebuie susţinuţi în problema Transnistriei, găgăuzilor”. „M. S. GORBACIOV: Cred că trebuie să facem totul pentru a nu permite scindarea republicii”. „I. ILIESCU: La noi în ţară, cei de dreapta se folosesc activ de toate procesele din Moldova”. „M. S. GORBACIOV: Haideţi să pornim de la faptul că, în primul rînd, viaţa din Moldova trebui să reintre într-un făgaş normal şi, în al doilea rînd, vom face totul pentru dezvoltarea legăturilor normale dintre România şi Moldova, pe bazele puse de noul tratat”.
Gorbaciov obţinea tot ceea ce dorise de la Iliescu, prin acest tratat: controlul asupra Moldovei. Cel din urmă, nu dorea însă să se întoarcă cu mîna goală, în ţară: „Şi poate creăm o comisie comună a istoricilor, să gîndească…”, cere el. Dar Gorbaciov îl dezaprobă: „Cred că trebuie să aşteptăm. Cînd tensiunea scade, atunci să discute ei, însă acum este nevoie de o stabilizare”. Odată această chestiune a Republicii Moldova abordate, ca „primul moment delicat”, pe care Iliescu îl menţionează, el ar vrea totuşi să se întoarcă cu ceva de la Moscova, pentru a prezenta electoratului. „Aş vrea să abordez şi problema frontierei acvatice din Marea Neagră. Şi în această privinţă au loc dispute în România. Este vorba de Insula Şerpilor. Aceasta reprezintă doar 17 hectare de uscat în faţa Deltei Dunării, la distanţă de 40 de kilometri de aceasta. Cîndva a aparţinut turcilor, pe urmă ruşilor. După primul război mondial, românilor. Apropo, şi după tratatul de pace din 1947 a fost lăsată României. În anul 1948, în cadrul precizării graniţei, a intrat în componenţa URSS. Singurul obiectiv care există pe această insulă este farul. În afară de un grup de militari, acolo nu sunt alţi oameni”, se milogeşte el.
Urmează un răspuns în doi peri al lui Gorbaciov, care-i spune „dacă aţi pus această problema, o vom studia şi ne vom gîndi”, se vor ocupa „specialiştii” de asta, dar el are deocamdată „7 mii de kilometri” în dispută cu China.
Iliescu insistă totuşi, în a obţine ceva: „Şi acum a treia problemă. În timpul primului război mondial, valorile trezoreriei române au fost transferate în băncile ruseşti. După război am vorbit despre aceasta, dar valorile nu au fost găsite. În anul 1956, o parte din tezaur (aurul sciţilor, din săpăturile arheologice) a fost găsită şi se află acum în muzeele româneşti. Nimic altceva nu s-a găsit. Poate că ar trebui să înfiinţăm o comisie comună? Gorbaciov îi spune că „aceasta este, de asemenea, o noutate pentru mine. Voi cere un raport cu privire la această temă. Şi pe urmă vorbim şi ne înţelegem”. „Rezolvarea acestei probleme ar fi, desigur, un moment pozitiv”, insistă Iliescu. Dar Gorbaciov îi răspunde, scurt: „Dacă se poate face ceva, vom face. Iar acum, probabil, e timpul să invităm delegaţiile”.
Iliescu a vîndut Basarabia, crezînd că va primi la schimb Insula Şerpilor, sau tezaurul, sau amîndouă. N-a primit nimic. A negat în 2004 fără prea mare convingere, că această întîlnire între el şi Gorbaciov ar fi avut loc, dar din nefericire pentru el, deţin stenograma, chiar din arhiva Fundaţiei Gorbaciov, de unde a obţinut-o Vladimir Bukovski, alături de alte documente, care probează politica pro-sovietică, pînă în ultimul ceas, dusă de preşedintele ales al românilor, din 20 mai 1990.
Semnarea Tratatului cu URSS la 5 aprilie 1991 rămîne poate una din cele mai ruşinoase pagini ale aşa-zisei diplomaţii româneşti, arătînd cît de obedienţi erau încă faţă de sovietici Ion Iliescu şi cei care-l asistau în „politica externă”. Pe 19 august începea Puciul de la Moscova şi URSS-ul intra în disoluţie. Pe 27 august 1991, neavînd altă alternativă, în urma încheierii tratatului dintre România şi URSS (care formal nu dispăruse), Republica Moldova îşi declara independenţa, după ce fusese vîndută pe nimic de „fraţii” – tovarăşi de la Bucureşti. (Sava N.).
Exclusiv
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu subcomisari fără RCA și șefi de birou prăbușiți în gardul notei 2,66, episodul 61 confirmă oficial: în IPJ Prahova, legea are două viteze – una pentru zei, alta pentru fraieri. Iar fraierii, evident, sunt tot cei care poartă uniforma, dar nu și epoleții „buni”.
JOIȚA, EROUL SERIALULUI: CÂND DOSARUL PENAL SE OPREȘTE LA NEVASTĂ (aici)
În episodul anterior, Incisiv de Prahova a prezentat cazul subcomisarului Joița Alexandru, șeful Poliției Plopeni, fost rutierist, prins într-un scenariu clasic de „așa NU”:
- mașină fără RCA;
- plăcuțe de înmatriculare reținute;
- talon reținut;
- mașină imobilizată, conform legii;
- noaptea, mașina „moartă legal” pleacă tiptil spre casă, condusă PE RÂND de doamna Joița și de subcomisarul însuși.
Agenții care chiar și-au făcut treaba – „specie pe cale de dispariție”, cum notam la aceea data – au deschis dosar penal și au dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru ambii soți.
Pe hârtie.
În realitatea din „Grădinița de cadre”, lucrurile stau altfel.
NOUĂTATEA: DOSAR PENAL DOAR PENTRU „DOAMNA”, NU ȘI PENTRU „DOM’ ȘEF”
Surse din interiorul IPJ Prahova (sac!), spun așa:
- dosarul penal și suspendarea permisului S-AU APLICAT DOAR … soției lui Joița;
- lui Joița Alexandru nu i s-a luat permisul;
- subcomisarului nu i s-a făcut dosar penal;
- justificarea „de manual de clan”:
„a condus mașina foarte puțin” și „se face IPJ Prahova de râs, că Joița e șef de poliție la Plopeni”.
Cu alte cuvinte:
- legea se aplică integral soției;
- legea se aplică cu „micșorare de pedeapsă la infinit” pentru șeful de poliție.
Iar asta într-un caz în care, așa cum subliniam anterior, nu vorbim de neglijență, ci de sfidare premeditată: mașină fără RCA, fără plăcuțe, „imobilizată” doar pentru fraieri, nu pentru zei.
IPJ PRAHOVA, APĂRĂTORUL ZEILOR: „SĂ NU NE FACEM DE RÂS CU ȘEFU’”
Argumentul suprem pentru protejarea lui Joița, potrivit acelorași surse:
- „Ne facem de râs dacă rămâne șeful Poliției Plopeni fără permis.”
De parcă nu „se făcuse de râs” în momentul în care:
- a stat beat sau „afumat” în dreapta;
- a acceptat ca mașina fără RCA și fără plăcuțe să fie condusă noaptea;
- a sfidat măsura de imobilizare dispusă chiar de proprii colegi.
Cât despre penal, povestea devine și mai „interesantă”:
- dacă IPJ Prahova îl protejează activ pe Joița,
- dacă închide ochii la fapta evidentă,
- dacă „rezolvă” cazul doar pe jumătate (adică pe soție),
atunci urechile și ochii DNA chiar au pentru ce să privească în direcția IPJ Prahova, așa cum remarcă, cu ironie tăioasă, sursele noastre.
Pentru că favorizarea unei persoane într-un dosar penal – mai ales când acea persoană e șef de poliție – nu mai e doar rușine instituțională. E deja teren minat penal.
JOIȚA, „MODELUL”: SOȚIA PLĂTEȘTE, ȘEFUL RĂMÂNE CU VOLANUL CURAT
Portretul subcomisarului Joița, conturat anterior în paginile ziarului nostru de investigatii Incisiv de Prahova, se completează perfect:
- fost rutierist prins fără RCA;
- șef de poliție cu mașina „moartă legal”, dar circulând noaptea ca pe maidan;
- „om al legii” care, în loc să respecte o măsură legală, o calcă în picioare;
- soț care își trage și nevasta în dosar, iar apoi o lasă să poarte tot „păcatul” în locul lui;
- beneficiarul unui sistem care îl protejează doar pentru că sună urât, la imagine, să ai un șef de poliție cu permisul suspendat.
Rezultatul:
- soția – dosar penal, permis suspendat;
- Joița – șef în continuare, permis neatins;
- IPJ Prahova – încă un episod din „Grădinița de cadre” în care „dom’ șef” e deasupra legii.
DE LA RCA LA 2,66: DRUMURILE NATIONALE, DRUMURILE UMILINȚEI (aici)
În alt episod al aceluiași serial, ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova a pus reflectorul pe concursul pentru șefia Biroului Drumuri Naționale și Europene din cadrul Serviciului Rutier IPJ Prahova.
Acolo, subcomisarul Dinu Mihai, împuternicit șef până atunci, a reușit „performanța istorică” de a lua:
- nota 2,66 la examen,
- din care 1 punct era din oficiu.
Imaginea dinainte: „polițist bine pregătit”.
Imaginea de după: șef de birou împuternicit care nu e în stare să sară peste ștacheta minimă.
În același serial, redactia Incisiv de Prahova a descris și „colecția” de candidați:
- bârfitori de serviciu (Nita Alexandru, „zâmbitorul cu două altare”);
- mutălăi „obiect de decor” (Dumitru Mihai);
- filosofi aroganți fără conținut (Plăcintă Adrian);
- „marele absent” Grancea Cătălin, bine pregătit dar arogant, căzut psihologic și ros de aceeași boală a puterii.
Pe acest fundal grotesc, vine acum un episod nou, care arată cum șeful cu 2,66 devine și „sfânt” în ochii sistemului.
ONICĂ VS. DINU MIHAI: CÂND 112 DEVINE TELEFONUL ROȘU AL UMILINȚEI
La începutul lui septembrie, în zona rutieră a IPJ Prahova, se mai scrie un capitol rușinos, relatat din nou, pe surse interne (sac!).
Personaje:
- Onică Rareș , polițist la Rutiera Bărcănești, angajat în 2023;
- subcomisarul Dinu Mihai, același „șef” prăbușit la concurs cu nota 2,66.
Faptele, așa cum sunt descrise:
- Onică sună la 112 și reclamă că este hartuit la locul de muncă de subcomisarul Dinu Mihai;
- la 112 declară că:
- este insultat și i se vorbește urât permanent la serviciu (fapt confirmat ca adevărat de surse interne);
- primește foarte multe lucrări, repartizate cu scopul evident de a-l „face cu capul” (din nou, relatat ca adevărat);
- nu acceptă să fie condus de un șef prost și incapabil, care a luat 2,66 la examen – adică de Dinu Mihai (o apreciere subiectivă, dar bazată pe un fapt obiectiv: nota de la concurs).
CUM SE REZOLVĂ O HĂRȚUIRE ÎN „GRĂDINIȚA DE CADRE”: AMENDĂ MAXIMĂ PENTRU CEL CARE STRIGĂ
La sesizarea lui Onică, vine la fața locului un echipaj de poliție. Urmarea:
- îl conduc pe Onică la sediul Poliției;
- în loc să analizeze serios acuzația de hărțuire,
îl amendează CU SUMA MAXIMĂ pentru apel abuziv la 112; - îl tratează ca pe un deranj public, nu ca pe un polițist care cere ajutor împotriva unui șef abuziv;
- „o dau cotită”, în logica descrisă de surse, pe ideea:
- „nu e chiar așa”,
- „Dinu Mihai e sfânt”,
- „problema e că ai îndrăznit să suni la 112”.
Adică exact același reflex descris de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova în cazul Joița:
- nu contează ce face șeful;
- contează CINE a avut curajul să spună ceva.
DOSARUL „DE FORMĂ” ȘI PREVIZIUNEA SUMBRĂ: SE SALVĂ ȘEFUL, SE TAIE AGENTUL
În urma episodului cu 112, s-a întocmit un dosar. Doar că, potrivit surselor interne (sac!), scenariul este deja scris:
- subcomisarul Dinu Mihai va fi făcut „nevinovat” de hărțuire;
- agentul Onică (Rareș/Dragoș) va fi sancționat disciplinar;
- nu pentru că ar fi greșit fundamental, ci pentru că:
- e „doar” agent;
- a îndrăznit să conteste un șef protejat;
- a avut tupeul să spună cu voce tare ce șopteau alții: că nu vrea să fie condus de un șef incompetent cu 2,66.
Mesajul transmis întregului corp de polițiști:
- „Dacă ai curaj să denunți un șef, pregătește-te să plătești.”
- „Dacă ești șef, poți vorbi urât, poți încărca omul cu lucrări, poți zdrobi moral subalterni – sistemul va avea grijă să te scoată basma curată.”
JOIȚA ȘI DINU – DOUĂ FEȚE ALE ACELUIAȘI IPJ PRAHOVA S.R.L.
Cazul Joița și cazul Dinu Mihai, puse cap la cap, arată clar:
- la Prahova, subcomisarii nu sunt doar „șefi”, ci ZEII „Grădiniței de cadre”;
- când încalcă legea (RCA, plăcuțe, imobilizare sfidată), sistemul îi apără „ca să nu se facă de râs inspectoratul”;
- când se dovedesc incapabili profesional (2,66 la concurs), sunt păstrați în ecuație, înconjurați de frică și tăcere;
- când își hărțuiesc subalternii, sistemul îi albăstrește la spate pe cei care îndrăznesc să sune după ajutor.
Pe de altă parte:
- agenții care își fac treaba corect pe RCA-ul lui Joița riscă presiuni și reclamații;
- agentul care sună la 112 pentru hărțuire e amendat la maxim și pregătit pentru sancțiune disciplinară.
„GRĂDINIȚA DE CADRE”: LEGE PENTRU PLEBE, IMUNITATE PENTRU „DOM’ ȘEF”
Serialul dezvoltat de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova conturează același model, episod după episod:
- de la „Academia de Cămătărie” din CAR, cu prejudiciu de 1,7 milioane lei;
- la „Împăratul” Marcel Bălan, declarat incompatibil de ANI, dar ținut în continuare la butoane;
- la Tudorii clanului, care se descurcă impecabil între șpagă, delapidare și protecția fiului „care îngroapă dosare”;
- la Stoican „Pinocchio” de la Băicoi, mai atent la WhatsApp decât la siguranța publică;
- la Popa Cornelius „Iuda”, sindicalist căzut la examen, dar ridicat la statut de turnător de serviciu;
- la Popescu „Năvodarul”, care pescuiește șefi de post prin dosare penale pentru furt de energie electrică, în timp ce marile tunuri stau blindate.
Iar acum:
- la Joița, „subcomisarul fără RCA, dar cu imunitate instituțională”;
- la Dinu Mihai, „șeful cu 2,66, dar cu statut de sfânt în fața plângerilor de hărțuire”.
ÎN LOC DE FINAL: CÂȚI JOIȚA ȘI CÂȚI DINU TREBUIE SĂ MAI VEDEM?
Faptele, pe scurt:
- șef de poliție, fără RCA, fără plăcuțe, mașină „imobilizată” doar pentru proști – soția rămâne cu dosarul, el rămâne șef cu permis;
- șef împuternicit la Drumuri Naționale, prăbușit la concurs cu 2,66, care își hărțuiește subalternul – sistemul îl „curăță”, iar agentul e amendat și împins spre sancțiune;
- IPJ Prahova, instituție care:
- se teme „să nu se facă de râs” dacă recunoaște că are șefi penali sau incompetenți;
- dar nu are nicio problemă să-și umilească propriii agenți în public, cu amenzi maxime la 112 și dosare disciplinare „exemplare”.
Întrebarea, reformulată și amplificată, rămâne aceeași pe care Incisiv de Prahova o tot pune, episod după episod:
- Câți subcomisari Joița mai trebuie să apară, ca să admitem oficial că IPJ Prahova nu mai este un inspectorat, ci o grădiniță de zei fără RCA?
- Câți șefi cu 2,66 ca Dinu Mihai trebuie să conducă oameni mai pregătiți decât ei, ca să înțelegem că „siguranță și încredere” sunt doar stickere pe mașini, nu și reguli în birouri?
Până când structuri ca DNA, DGA sau DIICOT nu vor decide să privească serios înăuntrul acestui IPJ Prahova S.R.L., „Grădinița de cadre” va continua exact cum o documentează ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova:
- cu șefi deasupra legii,
- cu subordonați sacrificați,
- cu dublu standard oficializat și cu un singur principiu neschimbat:
Legea e pentru plebe. Excepțiile, pentru „dom’ șef”. (Cristina T.).
Exclusiv
„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125
Sindicatul polițiștilor „Diamantul” acuză Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) că refuză să intervină în fața unui posibil abuz sistemic comis în Ministerul Afacerilor Interne (MAI) printr-o procedură ascunsă, denumită PS‑MAI‑DGMRU‑125. Potrivit sindicaliștilor, instituția condusă de George Bălaiți ar fi invocat motive birocratice pentru a nu analiza fondul problemei, deși în joc ar fi prelucrarea unor date extrem de sensibile despre polițiști și alte persoane.
O procedură ascunsă, cu date sensibile: etnie, religie, antecedente penale, CNP
Articolul inițial al Sindicatului „Diamantul” ridica întrebarea: „De ce refuză cei de la ANSPDCP să ia măsuri legale împotriva MAI?”. În centrul disputei se află o procedură internă a ministerului, PS‑MAI‑DGMRU‑125, care ar reglementa modul în care sunt colectate și prelucrate date cu caracter personal extrem de sensibile: etnie, religie, eventuale antecedente penale, cod numeric personal și alte informații considerate, conform Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD), de risc ridicat pentru viața privată.
Sindicatul susține că procedura a fost ținută „la secret” și că polițiștii nu au fost informați corespunzător cu privire la întinderea și modul în care sunt utilizate datele lor. În loc să cerceteze direct aceste acuzații, ANSPDCP ar fi cerut ca însăși procedura internă – pe care o putea solicita oficial de la MAI – să fie trimisă de petent, adică de sindicat.
Răspunsul oficial al ANSPDCP: „Nu ne-ați trimis procedura PS‑MAI‑DGMRU‑125”
Într-o adresă transmisă Sindicatului „Diamantul”, document pe care organizația îl invocă drept probă, ANSPDCP arată că petiția înregistrată sub numărul 19922/17.06.2026 nu a putut fi valorificată deoarece nu a fost anexată procedura PS‑MAI‑DGMRU‑125. Practic, autoritatea de supraveghere îi reproșează petentului că nu a pus la dispoziție un act intern al MAI, act pe care, în mod normal, instituția îl putea obține direct de la operatorul de date, prin atribuțiile sale legale de control.
În același răspuns, reprezentanții ANSPDCP, citați în documentul oficial consultat, reamintesc că, potrivit „Procedurii de primire și soluționare a plângerilor” a președintelui ANSPDCP nr. 133/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 600/13.07.2018), persoana care formulează plângerea trebuie să prezinte „obiectul detaliat” al acesteia și să anexeze dovezi în sprijinul afirmațiilor. Lipsa procedurii PS‑MAI‑DGMRU‑125 este indicată ca motiv principal pentru care sesizarea nu a fost reținută spre analiză pe fond.
ANSPDCP invocă RGPD și trimite petentul în instanță
Al doilea document emis de ANSPDCP, semnat de directorul George Bălaiți, intră în detaliu cu privire la cadrul legal european și național. Sunt citate prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 (RGPD) și ale Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea autorității de supraveghere.
Conform adresei, persoanele vizate beneficiază de o serie de drepturi:
- dreptul de acces la date (art. 15 RGPD),
- dreptul la ștergerea datelor („dreptul de a fi uitat”, art. 17),
- posibilitatea de a solicita operatorului corectarea, restricționarea sau încetarea prelucrării.
ANSPDCP arată, de asemenea, că orice persoană nemulțumită poate sesiza instanțele de contencios administrativ împotriva autorității de supraveghere, dar și instanțele competente împotriva operatorului de date – în acest caz, Ministerul Afacerilor Interne – după parcurgerea procedurilor prealabile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În final, instituția comunică explicit că, „la această dată, situația semnalată nu a putut fi reținută în vederea exercitării competențelor instituției noastre”. Mai mult, ANSPDCP sugerează petentului să își valorifice drepturile direct în fața instanțelor judecătorești, în condițiile art. 24 din Legea nr. 102/2005.
De la protecția datelor la protecția birocrației?
Pentru Sindicatul „Diamantul”, această poziție echivalează cu o spălare pe mâini. În loc să verifice, în baza propriilor competențe, dacă MAI respectă normele RGPD în ceea ce privește prelucrarea datelor sensibile, ANSPDCP pare să fi condiționat orice demers de prezentarea unei proceduri interne pe care chiar autoritatea o putea cere oficial de la minister.
Sursele sindicale interpretează acest răspuns ca pe o încercare de a evita un conflict direct cu una dintre cele mai puternice instituții ale statului, sub pretextul formal al „lipsirii de documente”. În plus, aceeași sursă amintește că directorul care semnează adresa, George Bălaiți, conduce direcția de control a ANSPDCP, cea care ar trebui să fie vârful de lance în anchetarea potențialelor abuzuri în domeniul protecției datelor.
Conducere cu mandate prelungite și suspiciuni de influență politică
În articolul inițial, sindicaliștii mai remarcau și faptul că șefa ANSPDCP ar fi o „doamnă PSD” cu mandatul expirat de trei ani, situație comparată cu cea a Avocatului Poporului, Renate Weber, al cărei mandat a fost și el subiect de dispute publice. Această coincidență este folosită de autori pentru a sugera un posibil blocaj instituțional și o lipsă de voință de a deranja structurile politice sau administrative care controlează marile ministere.
Chiar dacă numele exacte și detaliile politice nu sunt dezvoltate în răspunsurile oficiale, contextul relatat de Sindicatul „Diamantul” indică o neîncredere profundă în imparțialitatea și eficiența organismelor care ar trebui să apere drepturile fundamentale la viață privată și protecția datelor.
Ce rămâne pentru polițiști și cetățeni: instanța
În locul unei anchete administrative ferme, concluzia pe care o tranșează, de facto, ANSPDCP în adresele citate este că persoanele vizate – fie ele polițiști, funcționari sau simpli cetățeni – trebuie să se adreseze instanțelor de judecată pentru a-și apăra drepturile.
Pe site‑ul oficial al autorității, www.dataprotection.ro, se regăsesc informații despre drepturile garantate de RGPD și obligațiile operatorilor de date. Însă, în cazul concret semnalat de Sindicatul „Diamantul”, supraveghetorul național al protecției datelor își limitează rolul la a invoca proceduri, a cita articole de lege și a închide sesizarea pe motiv că petentul nu a depus o procedură clasificată a MAI.
În lipsa unei reacții ferme a autorității de supraveghere, rămâne întrebarea de fond: cine controlează, în mod real, modul în care ministerele gestionează cele mai sensibile date ale angajaților și ale cetățenilor – și cât de protejați mai sunt aceștia când instituția creată special pentru apărarea lor ridică din umeri și trimite problema în instanță? (Cerasela N.).
A doua ediție a competiției Sighet RUN a transformat, pe 12 septembrie, municipiul Sighetu Marmației într-un veritabil centru al sportului, solidarității și spiritului comunitar. Printre participanții la curse s-au numărat și numeroși polițiști de frontieră din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, care au obținut rezultate remarcabile la mai multe probe.
Performanțe la maraton și semimaraton
La proba de maraton, desfășurată pe distanța de 42 de kilometri, agentul-șef principal de poliție Marchiș Vasile, de la SPF Sarasău, a ocupat locul al III-lea la categoria de vârstă 40–49 de ani.
La semimaraton, pe distanța de 21 de kilometri, inspectorul principal de poliție Cladoveanu Elena, din cadrul aparatului propriu al ITPF Sighetu Marmației, a obținut locul al II-lea la categoria 40–49 de ani.
Și cursa de 10 kilometri a adus un rezultat important pentru Poliția de Frontieră. Agentul principal de poliție Bumbar Fabian, de la SPF Vișeu de Sus, s-a clasat pe locul al II-lea la categoria de vârstă 20–29 de ani.
Rezultate importante la cursa de 5 kilometri
La proba de 5 kilometri, polițiștii de frontieră au urcat pe podium atât în clasamentul Open, cât și la mai multe categorii de vârstă:
- agentul-șef adjunct de poliție Ierima Gheorghe – locul al III-lea în clasamentul Open;
- agentul-șef principal de poliție Anca Petrescu, de la SPF Halmeu – locul al III-lea la categoria femei 40–49 de ani;
- agentul de poliție Cătălin Bledea, de la SPF Sighetu Marmației – locul I la categoria bărbați 20–29 de ani;
- agentul principal de poliție Ardelean Ionuț, de la SPF Poienile de sub Munte – locul al III-lea la categoria bărbați 20–29 de ani;
- comisarul-șef de poliție Lixăndroiu Alexandru, din cadrul aparatului propriu – locul al II-lea la categoria bărbați 30–39 de ani;
- comisarul de poliție Frînc Ioan – locul I la categoria bărbați 40–49 de ani;
- agentul-șef principal de poliție Moisil Lazăr – locul al II-lea la categoria bărbați 40–49 de ani;
- subcomisarul de poliție Petreuș Florin, din cadrul aparatului propriu – locul al III-lea la categoria bărbați 40–49 de ani.
Rezultatele au fost apreciate drept expresia disciplinei, perseverenței și spiritului de echipă care îi caracterizează pe participanți.
O familie de polițiști a alergat împreună
Un moment emoționant al competiției a fost participarea familiei Bodea la proba de semimaraton. Cei doi polițiști de frontieră au alergat împreună pe distanța de 21 de kilometri, fiind însoțiți la festivitatea de premiere de fiica lor.
Prezența familiei a oferit competiției o dimensiune aparte, ilustrând legătura dintre sport, familie și valorile comunității.
Solidaritate dincolo de uniformă
La eveniment a fost prezent și maiorul Răzvan Pălii, liderul Secțiunii 4, Contingent 1, din cadrul Agenției Frontex de la Sighetu Marmației.
Alături de echipa Poliției de Frontieră au revenit la Sighet RUN și Tomas Kaurson și Carlos Gugel, foști membri ai misiunii Frontex. Deși nu mai desfășoară în prezent activități la Sighetu Marmației, aceștia au răspuns invitației și au dorit să fie din nou alături de colegi.
La competiție a participat și Gasparel Ovidiu, fost polițist de frontieră, venit să își susțină foștii colegi. Un alt fost polițist de frontieră, Tropotei Teodor, a luat parte la cursă și a obținut locul al II-lea la categoria de vârstă 50–59 de ani.
Prezența foștilor colegi a demonstrat că legăturile create în cadrul echipei continuă și după încheierea activității în sistem.
Sighet RUN, o competiție internațională
Ediția din acest an a avut și o importantă dimensiune internațională. La Sighet RUN 2026 au participat 26 de ofițeri Frontex din zece țări: Polonia, Ungaria, Portugalia, Germania, Grecia, România, Lituania, Letonia, Estonia și Spania.
Evenimentul a reunit astfel participanți din instituții și culturi diferite, uniți de aceleași valori: respect, fair-play, solidaritate și spirit de echipă.
„Suntem parte din comunitate”
Chestorul de poliție Coman Florin, șeful ITPF Sighetu Marmației, a subliniat importanța implicării Poliției de Frontieră în viața comunității:
„Poliția de Frontieră promovează sportul, spiritul de echipă și susține comunitatea în care trăim. La astfel de evenimente vom participa ori de câte ori vom avea ocazia. Suntem parte din comunitate și considerăm că implicarea noastră în viața acesteia este nu doar firească, ci și necesară.”
Participarea la competiție a fost prezentată nu doar ca o demonstrație sportivă, ci și ca o formă de apropiere față de comunitate. Pentru polițiștii de frontieră, victoria a însemnat atât rezultatele de pe podium, cât și sprijinul oferit colegilor, participarea și solidaritatea.
Mulțumiri organizatorilor și partenerilor
Reprezentanții ITPF Sighetu Marmației au transmis mulțumiri lui Silviu Palagi, președintele IPA Regiunea 2 Maramureș, precum și Clubului Sportiv Tisa, pentru implicarea în organizarea evenimentului.
De asemenea, au fost apreciate contribuțiile profesorului de istorie Marius Voinaghi, ale Clubului de Robotică Tech-X și ale Corneliei Hotea, de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, pentru promovarea legăturii dintre sport, istorie și identitatea locală.
Mulțumiri au fost adresate și Baroului Maramureș, Serviciului Public Salvamont Maramureș, Societății Naționale de Cruce Roșie – Subfiliala Sighetu Marmației, Primăriei municipiului Sighetu Marmației, Consiliului Județean Maramureș, sponsorilor, partenerilor, voluntarilor și tuturor participanților.
Sighet RUN 2026 a transmis un mesaj despre sport, comunitate și solidaritate: atunci când oamenii aleargă împreună, pot ajunge mai departe — pentru Maramureș și pentru istorie. (Sava N.).
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu...
„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125
Sindicatul polițiștilor „Diamantul” acuză Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) că refuză să intervină în...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
„GRĂDINIȚA DE CADRE” LOVEȘTE DIN NOU: CÂND NU IEȘI PREMIER, IESE PENSIA În IPJ Prahova, meritocrația e un banc prost...
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore
Cotroceniul, birou de ștampilat pe nevăzute: cum a semnat Nicușor Dan, cu ochii închiși, execuția Articolului 550 România lui 2026...
Comisarul de 3,80 la teorie, 10 la împuternicire: șef peste IPJ Cluj, corigent la competență
De la „împuternicit etern” la „picat rușinos” Ce funcție mai poate ocupa în cadrul IPJ Cluj comisarul-șef Moșuțan Radu după...
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125
ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...
La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți
Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...
-
Exclusivacum 3 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 2 zile
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum o zi
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
-
Exclusivacum 3 zile
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Exclusivacum 2 zile
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Exclusivacum 4 zile
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
-
Featuredacum 4 zileConsultanță gratis, ca la supermarket: ia și fugi! De ce Sindicatul Diamantul nu mai dă dreptate la kilogram
-
Ancheteacum 3 zileSituație controversată la o instanță din provincie: o judecătoare și-a cerut abținerea în dosare în care figurează părinții partenerului său