Connect with us

Featured

Au reapărut propagandiștii, cu optica lor parazitară de totdeauna

Publicat

acum 4 ani

pe

Avem în jur o inflație de adeziuni la democrație, iar prodemocrația este un refren. Nu se poate să nu observi, însă, cât de săracă este la noi examinarea felului în care se face democrație. Se discută de autoritarism, dar mereu la alții.

Așa stând lucrurile, mă abat de la obicei și în alte privințe. Mai întâi, voi stărui mai puțin asupra a ceea ce face ca democrația să fie superioară alternativelor ei, căci o știm din școală, cât mai ales asupra neajunsurilor ei de astăzi. Apoi, voi privi starea de lucruri din România actuală.

Se spune că fiecare om are o opțiune și este într-o tabără sau alta. Este corect – nu poți să nu fii de o parte sau de alta! Dar de ce să nu fim în tabăra adevărului și a integrității? Tocmai cultura democratică cere să fii cu adevărul. Hegel vorbea de „angoasa în fața adevărului” proprie vederilor confuze. S-a ajuns la ea, dar trebuie cedat falsificărilor? Mai cu seamă că, așa cum observă tot mai mulți, în Europa ultimilor ani, falsurile fac loc deciziilor eronate ce strică în plus condițiile de viață.

Mai adaug o observație. Este acum la modă să fii „democrat”. Altădată era de bon ton să fii „revoluționar” sau să te declari „patriot”. Unii își pun insigna de democrat, deși până la democrație mai au drum de parcurs.

Considerând că totdeauna o societate democratizată dă șanse mai multor oameni și este mai creativă, promovez democrația, inclusiv în cartea Soarta democrației. Democrația face corp comun cu convingerea că viața are sens și se poate organiza rațional, cu libertăți și drepturi inalienabile, cu morala iubirii aproapelui și cu alte valori inepuizabile.

Desigur, democrația este azi, în vociferări, larg împărtășită. Numai că, devenind ideologie, s-a birocratizat în multe locuri și a intrat în criză. Democrația de azi are nevoie de revitalizare.

Știm bine că democrația stă pe o întinsă moștenire de gândire, care ia pentru noi, ulterior născuți, forma unor maxime răspândite. De exemplu, după Aristotel, „democrația există cu adevărat când cei sărmani, și nu cei avuți, sunt conducătorii”. Abraham Lincoln a simțit nevoia să accentueze că „democrația este conducerea poporului, de către popor, pentru popor” și că „niciun om nu este îndeajuns de bun să-l conducă pe altul fără consimțământului acestuia din urmă”. John Stuart Mill atrăgea atenția că și democrația trebuie să distingă „opinia bine întemeiată” de „șarlatanie”, care o amenință. Winston Churchill ne-a spus că „democrația este cea mai proastă formă de guvernare, cu excepția celorlalte”. Când în Europa se prefigurau dictaturi, Rosa Luxemburg susținea că „libertatea este totdeauna pentru cei care gândesc diferit” și că numai unde se poate spune „nu!” este democrație. John Dewey a arătat că „democrația și cultura persoanelor se condiționează” – o fac reciproc.

În secolul trecut, democrația a fost pusă la grea încercare. Ne-au rămas și din epocă numeroase maxime. De exemplu, „înțeleg democrația ca pe ceva care-i dă celui slab aceleași șanse ca și celui puternic” – spunea Mahatma Gandhi. „Regulile fundamentale ale democrației noastre nu sunt dictate de un președinte, senatori, parlamentari și oficiali guvernamentali, ci de cei care votează în această țară”, declara Franklin D. Roosevelt. „Democrația nu este legea majorității, ci protecția minorității”, reflecta Albert Camus. Isaiah Berlin ne-a arătat că un democrat trebuie să facă față situației în care oamenii adoptă valori diferite, unele incomensurabile. Cu sarcasm, George Bernard Shaw spunea că „democrația substituie alegerea de numeroși incompetenți, cu votarea câtorva corupți” și că „democrația este un mecanism care ne asigură că nu vom fi guvernați mai bine decât merităm”. John Rawls a argumentat că numai unde se cultivă „echitatea (fairness)” poate fi de fapt democrație. Jürgen Habermas a arătat că doar unde este „comunicare nelimitată de structuri și nedistorsionată” este posibilă democrația. Cei care au conceput „tranziția de la autoritarism la democrație”, în anii optzeci, Guillermo O’Donnell și Philipp Schmitter, au arătat că cine nu democratizează după înlăturarea autoritarismului, eșuează.

Cursul reflecțiilor asupra democrației a continuat în zilele noastre. De pildă, Pierre Mannent apără ideea că „nu este democrație fără suveranitate națională”. Sarah Chayes a adus probe că acolo unde se întreține din afara țării o clică, iese „cleptocrație”. Dorothea Gaedeke a dovedit că „democrația adusă de afară duce la dominație”.

În cartea Soarta democrației am plecat de la observația, la îndemâna oricui, că în România de azi, în discursul oficial, s-a înlocuit „statul de drept democratic” cu „stat de drept”. Se ignoră astfel, tacit și vinovat, prevederea „statului de drept democratic” din actuala Constituție a României, dar și faptul că „stat de drept” au avut și Mussolini sau Hitler. „Statul de drept democratic” este însă altceva.

Observația mea este și că, în pofida pretențiilor, „unele democrații de azi sunt mai autoritare decât ceea ce a fost înaintea lor”. Destul să observăm și în România cum s-au eliminat candidați înainte de alegeri și cum s-a fugit de dezbatere publică. Și cum este blocată cu diversiuni reacția cetățenilor la măsuri aberante. Sună paradoxal, dar sunt azi și „democrații nedemocratizate”. Oricum, „țările care s-au democratizat mai repede au progresat mai mult” – iar stările de lucruri din țările Europei Centrale confirmă evaluarea.

Am mai spus că „numai unde este control continuu al cetățenilor asupra reprezentanților, democrația rezistă” și am propus schimbări în legislația răspunderii publice. Numai unde este control cetățenesc, este și răspundere publică! Altfel, cum se observă ușor, reapar politrucii și vătafii de altădată!

Consider că „democrația este mai lovită azi nu de adversari istorici, ci de incapabili care au ajuns la decizii și o desfigurează”. Instrumentarea serviciilor secrete și a justiției de către decidenții de azi este probă incontestabilă. Deloc singura!

Pe lângă criteriile consacrate, cel al efectivului celor care decid (Aristotel) și al funcționării unui regim (Montesquieu), propun „distincția regimurilor și după criteriul calibrului profesional, civic, moral al decidenților”. Democrația, la propriu, este organic legată de meritocrație, iar mediocrația și stupidocrația (prostocrația, în varianta carpatică de azi) o deservesc.

Istoria atestă că „democratizarea nu rezultă din antagonizare, ci din acorduri”. În fapt, democratizările din Europa Centrală și Răsăriteană și din lume, de după înțelegerile Est-Vest între 1972-1991, sunt probe. Fără cooperare, „lupta democrației cu autoritarismul”, invocată astăzi, rămâne simplă propagandă.

Evoluția din lume confirmă că „ideea unei singure forme de democrație nu este democratică”. Suntem astăzi – dacă vrem să fim lucizi – în fața nevoii de a privi democrațiile nu doar ideologic, ci și civilizațional. Concret, dacă o comunitate își decide public și în respectul deplin al voinței membrilor săi cine să o conducă, nu-i putem contesta democrația. După cum nu putem lua manipulări datorate unor clanuri drept criterii ale democrației!

O privire mai profundă asupra democrației a devenit, în orice caz, necesară. Azi, „numai o democrație reflexivă dă rezultate”. Rezistă, altfel spus, numai o democrație ce reacționează la eșecuri și învață din ele.

Democrația nu este „destin” – ceva implacabil, peste voințe. Nici democrația nu este asigurată pentru totdeauna. Soarta ei este să nu reziste decât dacă sunt destui democrați care se opun derapajelor. Așa stând lucrurile, propun, în Soarta democrației, luarea în serios a „crizei democrației”, diagnosticată deja de Crozier, Huntington, Watanaki (1975). Nu ader la ideea după care „complexitatea face inactuală democrația” (Luhmann) sau la ideea „sfârșitului democrației” (Applebaum, Mounk), odată cu „populismul”, care ar fi singurul vinovat. Cartea Soarta democrației s-a profilat în pofida lor.

Cămașa este mai aproape de trup, încât am dat o diagnoză situației din România. Apăr ideea că, după 1989, s-au făcut pași importanți în democratizarea țării. Dar aceștia au fost parțial distruși, iresponsabil, în ultimul mai bine de un deceniu. Așa cum dovedesc escrocheriile alegerilor din 2019 , ale pandemiei și falsificările organizate de azi, degradarea nu s-a oprit. Iar acum se pregătesc, vizibil și metodic, noi soluții aberante și păguboase pentru soarta țării în anii ce vin.

Soluția la dificultățile României nu vine azi nici de la inși providențiali, nici de la vreun mesianism politic, nici de la cineva din afară. Nu vine nici de la educație, căci și ea depinde de ceea ce este. Rezolvarea este numai dinăuntru, prin efort propriu, aici și acum, prin democratizare.

În România, democrația s-a degradat ca urmare a faptului că tocmai cei care au apucat la decizii sunt sub nivelul ei. Se poate adăuga, cu toate probele, că atât timp cât decidenții sunt cei de astăzi și de nivelul acestora, România nu are cum opri prăbușirea de care îți vorbește aproape fiecare cetățean matur. O teoremă prinde deja contur: țările care nu se asumă competent pe ele însele, sunt damnate. Iar asumarea începe cu decidenți pricepuți și devotați!

Desigur, erori au fost frecvent în istorie, oriunde. Dar nu au fost dări înapoi datorate nepriceperii și imposturii. Istorici de prim plan (Florin Constantiniu, Ioan Scurtu) au arătat că niciodată România nu a cunoscut un declin atât de cuprinzător în timp scurt. Acest declin este acum chiar mai grav!

Cum să nu fie dare înapoi când în mai puțin de două decenii s-au făcut praf industria proprie, partidele, justiția, educația, asistența socială, politica externă? Când s-a atins cea mai mare emigrare de cetățeni dintr-o țară a lumii în timp de pace, cea mai mare îndatorare externă din istorie, cel mai extins analfabetism funcțional, cea mai mică lectură pe cap de locuitor și se trăiește din împrumut? Când decidenții nu au capacitatea de a administra și nici de a vedea că ruinează pas cu pas premisele țării? Degradarea democrației este atât de avansată încât decidenții nu întreabă cetățenii, nici specialiștii, nici măcar suporterii lor! Nu-i de mirare că diverse inepții trec azi drept proiecte de legi și măsuri!

Nu a fost niciodată o dare înapoi, în condiții, totuși, prielnice, ca cele din ultimul mai bine de un deceniu și jumătate! Războiul actual, în care România nu are ce căuta, nefiind al ei, nu scuză ceea ce se petrece! El este folosit ca pretext ieftin de a nu vedea adevărul și interesele țării.

Restabilirea Constituției, stat de drept democratic, trecerea sub control a serviciilor secrete, eliberarea justiției și meritocrația sunt pașii preliminari pe calea adevărului și valorificării acestor interese. Democratizarea României este acum singura ei soluție de redresare. „Democrație curată” din proclamația de la Alba Iulia (1918) rămâne deviza realistă. Goldiș, Maniu, A.C. Popovici sau alți autori, pe care-i venerăm, știau pericolul șmecherismului „democratic”, dar au apărat democrația. Azi a devenit realistă lansarea „Mișcării democrației curate”, împreună cu un pachet legislativ corespunzător. O asemenea mișcare a devenit soluția practică imediată.

Desigur, în lume este mult conformism. Numai că alte țări și-au rezolvat dezvoltarea. De altfel, documentele istoriei atestă că, înainte de 1989, în România era cea mai mare fidelitate propagandistică față de socialismul răsăritean. Acum se manifestă tot o fidelitate anacronică, dar față de un neoliberalism epuizat! În vreme ce în alte țări se discută critic, se practică democrația și se înnoiește viața!

Lăudăm, firește, Occidentul, care este civilizația mai avansată. Dar ce a făcut fiecare pentru a întruchipa valorile Vestului la Carpați?  Unii blamează cu apetit țări și persoane. Dar sunt ei mai pregătiți, mai performanți, mai buni?

O privire în oglindă a fiecăruia, o reevaluare de sine individuală și societală ar fi necesare. Antidotul la conformism și simpla propagandă este acum a te întreba: Este în regulă ceea se petrece în jur? Ce este de făcut? Ce am de făcut? Și a lua, desigur, decizii responsabile.

Andrei Marga

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
incisiv.national@gmail.com
.....
Articole pe aceiasi tema:

Exclusiv

Dosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)

Publicat

acum o oră

pe

octombrie 23, 2026

De

„Noi nu mai tragem din 2024, dar ne doare seceta fermierilor…”

Electromecanica Ploiești a descoperit, brusc, suferința.
În răspunsul oficial către Asociația Producătorilor Agricoli Prahova, după ce a fost prinsă de Corpul de Control al Prim‑ministrului, de ministru, de Curtea de Conturi, de DNA, de fermieri și de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova – cu acte, fapte și „eficiențe” discutabile, compania își pune un văl negru pe cap și oftează:

  • „Nu mai desfășurăm activități legate de sistemul antigrindină din 2024.”
  • „Avem pierderi economice semnificative.”
  • „Nu putem răspunde, că documentele sunt la AASNACP.”

Cu alte cuvinte: „Nu mai suntem la butoane, dar să știți că am fost sfinți”.

adresa_1(352)

Ce nu spune Electromecanica e că nu a oprit nimic de bunăvoie, ci a fost oprită de propriile ilegalități și de constatări oficiale: sistem extins în afara cadrului legal, omologare nefinalizată, lipsă studii de impact, selecție „specială” de operatori, zero monitorizare independentă reală.

„Omologarea există, dar e la alții. Procentele sunt la noi”

Când fermierii au cerut, punctual, în 18 întrebări clare:

  • ce înseamnă „eficiență 75–80%”;
  • unde sunt studiile de impact asupra mediului și precipitațiilor;
  • cum s‑au selectat operatorii;
  • de unde au scos „efectul de uniformizare” a ploilor;
  • ce înseamnă „modificări ale condițiilor meteo‑climatice locale”;

Electromecanica s‑a transformat brusc din „mare specialist” în… poștaș:

  • Omologarea? La AASNACP.
  • Datele de impact? La AASNACP.
  • Studiile de meteorologie și climatologie? La AASNACP.
  • Datele meteorologice? La ANM, prin AASNACP.

Dar procentele de 75–80% eficiență?
Ale cui sunt? Ale cui au fost în toate prezentările, conferințele și răspunsurile către fermieri?

Aici, tăcere.
Electromecanica descoperă o nouă știință: „eficiență fără metodologie”.

Să rezumăm:

  • când e de lăudat – „noi, cercetare, brevete, omologări, eficiență fantastică”;
  • când trebuie arătată hârtia – „noi doar executăm, nu avem nimic, întrebați AASNACP”.

„Am respectat toate legile. Doar legile n-au știut”

În același răspuns, compania declară solemn că:

  • toate activitățile din SNACP s‑au desfășurat „în baza legilor 173/2008, 161/2003, HG 601/2009, cu toate aprobările legale”;
  • totul a fost model european, stat de drept, flori și curcubeu.

Doar că:

  • Corpul de Control al Prim‑ministrului a constatat viduri legislative, lipsă omologare finală UCCG, proceduri neclare;
  • Curtea de Conturi a găsit nereguli în modul de cheltuire a banului public;
  • chiar documentele AASNACP și investigația ziarului nostru „Incisiv de Prahova” arată că sistemul a fost împins agresiv în teritoriu, fără acoperire completă de studii de impact și proceduri.

Așa arată noua doctrină juridică marca Electromecanica:
„Dacă noi scriem că a fost legal, automat devine legal. Corpul de Control să se mai documenteze.”

„Proiectant general, producător, operator. Trei într‑unul, ca șamponul”

În timp ce se victimizează că sunt doar un simplu executant, Electromecanica recunoaște negru pe alb:

  • între 2015–2025 a fost membru al Grupului de Interes Economic – Proiectant General al SNACP;
  • din martie 2026 este atestată de AASNACP ca Proiectant General al SNACP (chiar dacă sistemul e oficial sistat);
  • în același timp, este și producător de mijloace tehnice (rachete antigrindină, UCCG) și implicată în exploatarea lor.

Deci:
proiectează sistemul,
produce armele meteo,
participă la utilizarea lor
și, la final, spune cu un aer nevinovat:
„Noi? Doar prestăm servicii; responsabil e statul.”

În orice țară normală, o asemenea concentrare de roluri ridică semne de întrebare despre:

  • conflict de interese;
  • controlul real al statului asupra tehnologiilor sensibile;
  • posibilitatea de a „aranja” caiete de sarcini pe măsura propriului produs.

În România antigrindină, însă, se numește „model de succes”.

„Fermierii ne iubesc. Doar fermierii reali nu știu”

Electromecanica se laudă în adresă cu:

  • „cooperarea foarte bună” cu fermierii prahoveni;
  • „mobilizarea fermierilor” în sprijinul SNACP;
  • informări, ședințe, transparență maximă.

În practică:

IMG_20261023_0001

  • Asociația Producătorilor Agricoli Prahova – adică fermieri reali, cu culturile lovite de „seceta tehnologică” – îi somează în 18 puncte pentru minciuni și opacitate;
  • fermierii pun în câmpuri panouri mari pe care scrie:
    „ANTIGRINDINA S‑A OPRIT. AGRICULTURA PRODUCE!
    Un sistem netransparent și potențial periculos pentru producția de hrană și pentru mediu nu poate funcționa abuziv într‑un stat de drept.”

Pe pancartă apare clar: FORUMUL APPR – Mândru că sunt fermier!
Ce NU apare nicăieri?
Electromecanica Ploiești.

Și totuși, în corespondență, compania se plânge ca o divă neinvitată la protest:
„Dar de ce vorbiți numai de noi? De ce ne atacați? Noi suntem prietenii fermierilor!”

Panoul de pe teren spune altceva:
fermierii își pun numele pe protest. Electromecanica nu are curajul să și‑l pună pe pancartă.

„Noul studiu de impact: să îl facem când e prea târziu”

În timp ce evită să prezinte:

  • seria completă de date 2015–2024;
  • studiile invocate în presă ca dovadă a „neafectării precipitațiilor”;
  • formula prin care „uniformizează” ploaia fără să o reducă;

Electromecanica mai dă o lovitură de imagine:

„Noul studiu de impact prevăzut de Ordinul ministrului Agriculturii nr. 300/26.07.2024 nu poate fi realizat în absența activității operative. Ne-ar bucura un sprijin al asociației dumneavoastră pentru reluarea sistemului.”

Traducere liberă:
„Ca să demonstrăm că nu v-am uscat ogoarele, trebuie mai întâi să ne lăsați să mai tragem câțiva ani în nori.”

După aproape un deceniu de funcționare fără un studiu complet, transparent și independent, compania cere încă o tură de experimente pe câmpul fermierilor, sub pretextul științei.

„Totul e pe site. Doar că nu e acolo”

Electromecanica mai lansează o perlă:

  • „Toate informațiile de interes public se regăsesc pe site-ul AASNACP.”

Asta după ce:

  • fermierii au cerut explicit formule de calcul, serii climatologice, hărți, documente de omologare, studii de impact locale;
  • o parte dintre aceste documente fie nu există public, fie există doar ca fragmente, fie contrazic chiar declarațiile trâmbițate de „mafia antigrindină”.

Formula e simplă:

  1. Declari că totul e transparent și pe site.
  2. Nu publici ce doare.
  3. Când cineva te prinde, spui: „Nu ține de noi, ține de instituții.”

Concluzie: „Să nu confundăm rachetele „meteo” cu „bășcălia”

Electromecanica Ploiești a reușit performanța rară de a fi:

  • prinsă de Corpul de Control,
  • deranjată de Curtea de Conturi,
  • vizată de DNA,
  • demascată de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova – cu documente,
  • pusă la zid de fermieri,

și, cu toate astea, să răspundă cu o scrisoare în care:

  • nu oferă niciun răspuns concret la întrebările tehnice;
  • pasează toată responsabilitatea la AASNACP și ANM;
  • se declară victimă economică;
  • se autoproclamă „protectorul fermierilor”;
  • cere, senin, reluarea sistemului ca să se poată face „noul studiu de impact”.

În fața unei astfel de tupeu, un singur mesaj rămâne valabil, scris deja pe câmpurile României:

„ANTIGRINDINA S‑A OPRIT. AGRICULTURA PRODUCE!”

Iar până când Electromecanica și camarila antigrindină nu vor pune pe masă:

  • toate studiile, integral;
  • metodologiile complete,
  • serii de date independente,
  • explicații coerente pentru contradicțiile cu CCPM/Curtea de Conturi/AASNACP,

orice lacrimă de iodură turnată în scrisori oficiale rămâne doar atât:
o altă ploaie de minciuni pe ogoarele românilor.

Citeste in continuare

Exclusiv

Șeful Poliției de Frontieră, predică despre „slugă”: când lingușirea devine politică de personal

Publicat

acum o oră

pe

octombrie 23, 2026

De

Liturghie cu ștampilă: polițistul de frontieră, transformat în enoriaș captiv

Sindicatul Europol dezvăluie, cu o sinceritate crudă, cum arată, în practică, statutul de „slugă” în Poliția de Frontieră.
Nu mai vorbim la figurat, ci la procedură scrisă: din dispoziția șefului Poliției de Frontieră, chestorul principal Cornel Stoica, polițiștii de frontieră au fost obligați să ia la cunoștință, sub semnătură, de mesajul de „final de mandat” al ministrului Predoiu.

Nu e o informare banală, nu e un mail intern bifat la „To: All”. Este un ritual de supunere, parafat cu semnătură, exact ca o declarație pe proprie răspundere că nu gândești de capul tău.
Pastorala politică devine document oficial, iar polițistul de frontieră – martorul forțat, prins între șef și pix.

Pastorala lui Predoiu, noua Evanghelie la frontieră

Comparația nu e întâmplătoare: asemenea pastoralei citite în biserici la marile sărbători, mesajul ministrului a fost „propovăduit” tuturor polițiștilor de frontieră. Doar că aici nu e vorba de credință, ci de carieră: nu bifezi, nu semnezi, nu exiști.

Nu e suficient ca ministrul să-și ia adio de la mandat printr-un comunicat la TV. Trebuie să fie simțit, citit, înghițit cu forța, până la ultimul „agent din linia întâi”.
Predica politică devine obligație de serviciu. Nu te rogi, dar semnezi. Nu crezi, dar te conformezi.

Subordonarea obligatorie la „pastorala” lui Predoiu, ridicată la rang de act de cult în sistem

Cornel Stoica, șef de frontieră și campion la „slugărnicie”

Iar în centrul acestui spectacol penibil de loialism stă chestorul principal Cornel Stoica.
Sindicatul Europol o spune pe șleau: prin această ultimă dovadă de slugărnicie, Stoica demonstrează de ce este încă ținut în funcție, în timp ce prin punctele de trecere a frontierei colcăie corupția impusă „de unii șefi”.

Nu performanța profesională îl ține în vârf, ci abilitatea de a se așeza perfect în poziția de „slugă” utilă: execută docil, împinge de jos în sus pastoralele politice, închide ochii la restul.
Frontiera poate să putrezească de șpăgi, de combinații și de „taxe de trecere”, important e ca mesajul ministrului să ajungă la fiecare subofițer, cu semnătură la dosar.

Frontiera colcăie, șefimea se închină

În timp ce polițiștii de frontieră sunt puși să semneze pentru „cunoașterea” ultimei epistole a lui Predoiu, prin punctele de trecere continuă același film vechi:

  • corupție endemică, împinsă de sus;
  • șefi care fac regulile jocului;
  • sistemul care preferă slugărnicia în locul curățeniei.

Mesajul forțat al ministrului nu rezolvă nici una dintre aceste probleme. Nu taie un tentacul de corupție, nu schimbă un șef dubios, nu repară o procedură strâmbă.
Dar ce reușește? Să reamintească tuturor cine e șeful de ceremonii și cine e „slugă” cu număr matricol.

Lecția de vocabular: „slugă” nu e doar cuvânt, e fișă de post

Sindicatul Europol închide cercul cu un post-scriptum care ar trebui lipit pe ușa fiecărui birou de comandă:

„Slugă” – Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia în schimbul unor avantaje materiale (sens figurat)

Figurat? În Poliția de Frontieră, definiția asta sună mai degrabă ca o descriere de funcție pentru cățărători de carieră.
Când un șef își obligă subordonații să semneze pentru gloata de cuvinte a unui ministru aflat la final de mandat, nu vorbim de management, ci de dresaj.

Final de mandat, dar nu și final de „slugărnicie”

Mesajul de „final de mandat” al lui Predoiu va fi arhivat, uitat, prăfuit prin vreun dosar.
Dar reflexul de a transforma polițistul într-un executant umilit, transformat în public captiv al pastoralei politice, rămâne.

Ministrul pleacă. Stoica rămâne.
Iar între cei doi, undeva jos, cu semnătura forțată pe foaie, rămâne adevăratul sens al cuvântului „slugă”: nu o insultă, ci un mod de funcționare al sistemului. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

IGPR – „Direcția de Ordine Publică”: campioni la dat din umeri. Sindicatul muncește, Poliția Română filosofește

Publicat

acum o oră

pe

octombrie 23, 2026

De

S.P.R. „Diamantul” a intrat în sediul IGPR cu o listă de probleme și a ieșit cu aceeași listă, plus câteva promisiuni „până la sfârșitul anului”. Sistemul arde, oamenii crăpă pe ture de 12 ore, iar Direcția de Ordine Publică (DOP) descoperă, solemn, că… „nu depinde de noi”.

„Ne-am întâlnit, ne-am văzut, nu promitem nimic, dar vă înțelegem”

Pe 21 octombrie 2026, o delegație a S.P.R. „Diamantul” – Marius Andrei (prim-vicepreședinte) și Petrea Georgian (vicepreședinte) – ajunge la IGPR, la Direcția de Ordine Publică: director, adjunct, șefi de servicii, tot alaiul.

Sindicatul vine cu:

  • problemele colegilor din ultimii doi ani;
  • soluții concrete;
  • cerere clară de răspuns pentru fiecare punct.

DOP vine cu:

  • „știm problema”;
  • „nu depinde de noi”;
  • „cerem constant funcții”.

Pe scurt, scena clasică: cei care muncesc vin cu realitatea, cei care conduc vin cu impotența instituțională ambalată în limbaj administrativ.

Pe scurt: ce se mișcă, ce se „clarifică” și ce moare în ședință

  • Se schimbă, PROMITEM:
    • Dispoziția nr. 109/2025 privind violența domestică va fi înlocuită „curând”.
    • Comunicarea de serviciu TREBUIE să iasă de pe WhatsApp și să intre într-o aplicație IGPR.
    • AIM va fi „modernizată” (sună a update de Windows, nu a reformă).
  • Se clarifică (dar să vedem și în scris):
    • Polițistul inclus în patrulă NU poate fi încărcat în același timp cu sarcinile structurii din care provine. Adică nu mai semnezi și în patrulă, și în Buletinul posturilor ca sclavul perfect.
  • Rămân îngropate în scuze:
    • posturile rurale;
    • turele de 12 ore vs. schimburi de 8 ore;
    • monitorizarea electronică (SIME).

La toate trei, explicația supremă: „nu sunt oameni și depinde de comandanții din teritoriu”. Traducere: noi facem „informări”, voi crăpați pe teren.

Posturile rurale: polițistul universal, servitor de sistem

Ce a cerut sindicatul:

  • un prag minim de ocupare a structurilor operative – sub care să nu se mai aprobe mutări;
  • compartimente de patrulare și intervenție cu funcții OCCUPATE, nu doar desenate în stat ca PowerPoint-ul;
  • funcții de secretariat la secțiile rurale;
  • echipe pentru mica criminalitate, după ora 16:00, ca să nu mai fie totul aruncat pe oamenii din posturi.

Ce răspunde DOP:

  • „Cunoaștem problema.” (mulțumim, era important să știm că știți);
  • Recunosc că polițiștii de la posturi sunt rupți între dispozitive de ordine publică și comunitate;
  • Sunt, în principiu, de acord cu postul de secretar la secțiile rurale, chiar prin mutarea unei funcții din altă structură;
  • În teorie, după ocuparea funcțiilor din aparatul secțiilor, polițiștii cu aviz de cercetare penală ar forma echipe pentru mica criminalitate.

Adică: pe hârtie, soluția seamănă cu ce propune sindicatul. În realitate…

Unde moare totul:

  • „Analiza necesității și decizia de realocare a funcțiilor aparțin șefilor de inspectorate.”
  • „Pragul minim nu poate fi impus de DOP.”
  • DOP spune că a cerut suplimentări de funcții, a avizat negativ mutările… dar avizul lor e consultativ.

Cu alte cuvinte:

  • IGPR se spală pe mâini;
  • șefii de inspectorate sunt lăsați să cârpească cum știu;
  • iar polițistul de la rural rămâne calul de povară al tuturor „strategiilor” fără efective.

Pragul minim? Se poate stabili doar prin dispoziție a inspectorului general sau ordin de ministru. Până atunci, Dumnezeu cu mila și oamenii pe 3 posturi simultan.

Dubla însărcinare: „nu aveți voie” – dar doar dacă întrebi în mod oficial

Ce a cerut sindicatul:

  • interdicție expresă a dublei însărcinări.
    În unele unități, polițiștii rutieri trimiși în patrulă semnează și în Buletinul posturilor. Dublu serviciu, aceeași plată, aceeași responsabilitate penală.

Ce spune DOP:

  • Se invocă art. 10² din O.M.A.I. nr. 60/2010:
    • lucrătorul inclus în dispozitivul de ordine publică are atribuții principale pe linia respectivă;
    • dubla însărcinare e interzisă, inclusiv semnarea simultană pentru două servicii.

În plus:

  • Normele permit constituirea unor dispozitive comune (poliție municipală + secții rurale / mai multe secții rurale);
  • Efectivele „economisite” pot forma compartimente de mică criminalitate.

Și acum clenciul:

  • Constituirea acestor dispozitive e lăsată în competența șefilor de unități.
  • Adică există soluția, dar doar dacă șeful vrea. Dacă nu, se continuă ca până acum, cu polițistul-bidon încărcat pe două registre.

Ce înseamnă, juridic și practic:

  • polițistul trecut în registrul patrulei NU răspunde pentru sarcinile structurii din care a fost luat;
  • patrulele din mediul rural intervin doar la eveniment, fără cercetare penală în același timp.

Sindicatul cere ca această poziție să ajungă scris, negru pe alb, la inspectorate. Altfel, rămâne la stadiul de „a zis DOP la o ședință, dar la noi în teritoriu nu se aplică”.

Dispoziția nr. 109/2025 (violența domestică): Big Brother pe genunchi

Ce contestă sindicatul:

  • Capitolul IV din Dispoziția 109/2025, care obligă la:
    • profilare;
    • verificări periodice timp de un an;
    • evidență națională pentru persoane asupra cărora nicio autoritate nu a dispus vreo măsură.

Nu e vorba de protecția victimelor – aia nu e contestată.
E vorba de transformarea polițistului:

  • în asistent social fără bază legală clară;
  • și în supraveghetor al unor oameni care, juridic, nu au nicio măsură dispusă împotriva lor.

Sindicatul cere:

  • suspendarea Capitolului IV până la o lege adevărată;
  • precizări scrise pentru polițiști;
  • asistență juridică pentru cei reclamați;
  • și predarea urmăririi acestor familii către asistența socială, acolo unde îi e locul.

Ce răspunde DOP:

  • Dispoziția va fi înlocuită „în curând”; proiectul noului act e „în fază avansată”;
  • Emiterea e preconizată „până la sfârșitul anului”;
  • Noul act:
    • va simplifica verificările din mape (se elimină verificările în termen de 3 zile de la sesizare);
    • va clarifica din ce structuri sunt desemnați ofițerii pentru anumite verificări;
    • dacă victima sau persoana semnalată refuză monitorizarea, polițiștii pot face activități de prevenire pe baza documentelor inițiale.

Despre echipele mobile de asistență socială:

  • DOP ridică din umeri: „țin de primării, nu sunt în subordinea IGPR”.

Ce rămâne suspect de tăcut:

  • Nu se spune clar dacă noul act renunță la verificările asupra persoanelor față de care nu s-a dispus nicio măsură.

Până apare noul act, Capitolul IV rămâne perfect aplicabil. Adică:

  • polițistul rămâne prins între abuzul normei și tăcerea legislativă;
  • și, la următorul scandal mediatic, GHICI cine va fi vinovat că „nu a monitorizat suficient”.

Ce propune sindicatul (adică ce spune deja legea, dar nu convine nimănui să aplice):

  • urmărirea cazurilor fără măsură dispusă revine serviciului public de asistență socială al primăriei (Legea nr. 217/2003, Ordinul nr. 2525/2018);
  • inspectoratele să ceară anual de la primării componența actualizată a echipelor mobile + contactele;
  • și aceste date să ajungă la fiecare post.

Programul de lucru și SIME: „n-avem oameni, dar avem fișe de post”

Turele de 12 ore / schimburi de 8 ore: Sindicatul semnalează:

  • mai multe inspectorate trec la schimburi de 8 ore cu aceeași schemă de personal;
  • rezultat:
    • mai puține patrule;
    • mai multe instructaje;
    • mai mult timp pierdut cu formalități și deplasări.

DOP:

  • dă vina, din nou, pe lipsa de personal;
  • afirmă că IGPR cere constant funcții noi și concursuri (inclusiv din sursă externă);
  • spune că programul de 8 ore din fișele de post-cadru NU este obligatoriu;
  • șefii de unități pot stabili programul, potrivit art. 3 din Ordinul MAI nr. 577/2008 și art. 10 din O.M.A.I. nr. 60/2010.

Sindicatul e de acord:

  • schimburile le stabilește șeful inspectoratului;
  • nicio fișă de post-cadru de la centru nu poate să-i taie competența.

Realitatea:

  • IGPR aruncă pe hârtie „recomandarea”;
  • șefii o iau de literă de lege ca să-și acopere spatele;
  • polițistul suportă încă o „reformă” bazată pe copy-paste de documente, nu pe oameni.

SIME – monitorizarea electronică: sistem modern, pus pe o structură șubredă

Etapa a III-a (18 județe):

  • H.G. nr. 1025/2022 prevedea 2.792 funcții noi;
  • surpriză: funcțiile NU au fost alocate;
  • se lucrează cu polițiști delegați din alte structuri.

DOP spune:

  • județele din primele două etape au funcțiile alocate, ocuparea revine inspectoratelor;
  • etapa a III-a a fost amânată până la 31 decembrie 2026;
  • IGPR „continuă să ceară fonduri și funcții”.

Sindicatul:

  • n-a primit niciun calendar de alocare;
  • cere ca viitorul act normativ să condiționeze extinderea sistemului de alocarea efectivă a posturilor.

Adică:

  • nu mai vrem sisteme „SMART” cu polițiști mulți pe hârtie și puțini în teren;
  • vrei monitorizare electronică extinsă? Bagi și oameni, nu doar paragrafe în hotărâri de Guvern.

Comunicarea de serviciu și AIM: Statul „digital” pe WhatsApp-ul personal

WhatsApp – rețeaua oficială neoficială a Poliției Române

Realitatea:

  • documente de serviciu circulă pe grupuri de WhatsApp făcute pe numere personale;
  • inclusiv în timpul liber;
  • inclusiv cu date sensibile.

Compartimentul de protecție a datelor din IGPR a descoperit, erou tardiv, că:

  • această practică e un „risc major asupra confidențialității datelor”.

IGPR anunță:

  • dezvoltă o aplicație pentru terminalele de serviciu (telefoane/tablete), aflată în testare;
  • prin ea se vor transmite comunicările operative;
  • grupurile de pe telefoanele personale „trebuie să dispară”.

Până atunci:

  • nicio normă NU obligă polițistul să fie în grupuri de WhatsApp pe numărul personal.
    Ce înseamnă:
  • tot ce se întâmplă acum e pe marginea prăpastiei legale;
  • iar dacă explodează un scandal GDPR, ghici cine nu va fi de vină? Sigur nu șefii care îți urlă „vezi să fii pe grup!”.

AIM – aplicația care promite să facă ce trebuia să facă de la început

DOP promite:

  • modernizarea AIM până la sfârșitul anului;
  • rezolvarea deficiențelor actuale;
  • unele documente vor putea fi exportate automat în SNRI.

Sindicatul va urmări:

  • dacă modernizarea elimină și obligația de a tipări fișe și rapoarte – absurditatea supremă: „digitalizare” cu toner și hârtie.

Ce nici n-a mai încăput în discuția cu DOP

Din lipsă de timp (sau, poate, de curaj), au rămas pe dinafară:

  • Permanența de la domiciliu – nu e recunoscută ca timp de lucru, nu se plătește, deși Decizia ÎCCJ nr. 213/2025 spune clar că, din 2018, nicio normă nu o mai reglementează.
    Dar ea există, e folosită, și polițistul stă de gardă gratis.
  • Chemarea polițiștilor de acasă înainte de cele 12 ore minime de odihnă prevăzute de noul Acord colectiv – plus compensarea acestor ore.
    În teorie, există „drepturi”; în practică, telefonul sună și „hai că e nevoie”.
  • Verificarea persoanelor condamnate sau eliberate din penitenciar pe baza unei adrese din 2014, despre care chiar DIC spune că „nu a creat competențe noi”.
    Adică polițistul e împins într-o zonă gri – răspunde pentru obligații construite din simple adrese, nu din lege.
  • Procedura ordinului de protecție pentru polițistul victimă a ultrajului.
    Când polițistul e victimă, brusc sistemul nu mai e atât de entuziast în a-l proteja.
  • Alte aspecte organizatorice punctuale – tradus: o listă lungă de probleme lăsate la „vom discuta data viitoare”.

Ce urmează: sindicatul presează, sistemul promite

S.P.R. „Diamantul”:

  • a lăsat DOP o sinteză completă;
  • a cerut răspunsuri scrise pentru fiecare punct;
  • va urmări:
    • noua dispoziție privind violența domestică;
    • aplicația de comunicare;
    • modernizarea AIM;
    • promisiunile despre SIME și posturile rurale.

IGPR – Direcția de Ordine Publică:

  • și-a jucat rolul clasic de „știm, înțelegem, dar nu depinde de noi”;
  • a recunoscut multe probleme;
  • a pasat aproape toate deciziile către: inspectorul general, ministru, șefii de inspectorate, primării, Guvern, alte direcții.

Între timp:

  • polițistul de la rural va continua să facă și ordine publică, și anchete, și hârțogărie;
  • polițistul din patrulă va spera ca „interdicția dublei însărcinări” să ajungă și în teritoriu;
  • permanența de acasă va continua să fie „voluntariat forțat”;
  • și WhatsApp-ul personal va rămâne, încă o vreme, coloana vertebrală a comunicării „strategice” a Poliției Române. (Cristina T.).

(Text adaptat pamfletar, pe baza comunicării sindicatului privind întâlnirea din 21 octombrie 2026 cu IGPR – Direcția de Ordine Publică.)

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusivo oră ago

Dosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)

„Noi nu mai tragem din 2024, dar ne doare seceta fermierilor…” Electromecanica Ploiești a descoperit, brusc, suferința. În răspunsul oficial...
Exclusivo oră ago

Șeful Poliției de Frontieră, predică despre „slugă”: când lingușirea devine politică de personal

Liturghie cu ștampilă: polițistul de frontieră, transformat în enoriaș captiv Sindicatul Europol dezvăluie, cu o sinceritate crudă, cum arată, în...
Exclusivo oră ago

IGPR – „Direcția de Ordine Publică”: campioni la dat din umeri. Sindicatul muncește, Poliția Română filosofește

S.P.R. „Diamantul” a intrat în sediul IGPR cu o listă de probleme și a ieșit cu aceeași listă, plus câteva...
Exclusivo oră ago

Bine ați revenit, domnule ministru! Între timp, Poliția Penitenciară s-a transformat în club de selfie-uri, șefii ANP în influenceri, iar corupția a trecut la program de lucru full-time

Bine ați revenit, domnule ministru! După ce ați plecat, s-a tras cortina și a început chefuitul Bine ați revenit, domnule...
Exclusivo zi ago

CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)

INCISIV DE PRAHOVA LOVESTE DIN NOU: CURTEA DE CONTURI NE DA DREPTATE! SINGURUL ZIAR CARE A ARĂTAT, ÎN EXCLUSIVITATE, CUM...
Exclusivo zi ago

Arhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații

Primăria a proiectat îndepărtarea. Instanța i-a prăbușit construcția pe procedură Cronica unui abuz administrativ la Ploiești a ajuns în punctul...
Exclusivo zi ago

Strict secret: cum își ascund șefii M.A.I. abuzurile sub ștampilă

Polițistul care n-a avut voie să-și vadă propriul dosar În România anului 2026, ai voie să aperi legea, dar nu...
Exclusivo zi ago

Camere, tăcere și confidențialitate la kilogram: cum își filmează MAI polițiștii, iar ANSPDCP se uită în altă parte

În aproape patru ani, Ministerul Afacerilor Interne și inspectoratele din subordine au transformat camerele de supraveghere în instrument de control...
Exclusiv2 zile ago

M.A.I. – „Strict secret”: cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți

În România, poți fi dat afară din Poliție pentru ce-ai spus la televizor și pe site-ul sindicatului, în timp ce...
Exclusiv2 zile ago

I.P.J. Prahova – „Boala Alzheimer” în uniformă (Episodul 6). Burlan Marius-Daniel – ecoul care minte în loc să clarifice

I.P.J. Prahova – Memoria de serviciu: funcționează numai în interesul echipajului Episodul 6. Burlan Marius-Daniel – ecoul cu antet și...
Exclusiv2 zile ago

Protejat: I.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș

Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.
Exclusiv2 zile ago

Cursanți pe banii lor, șefi pe banii statului. Cum a inventat M.A.I. „alocarea anterioară” ca să nu-și trimită polițiștii acasă, dar să-i trimită sigur în instanță

Bilet doar dus: spre curs, nu și spre casă Cine a spus că drumul spre „perfecționare profesională” e greu, n-a...
Exclusiv2 zile ago

I.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”

Vânătoare de „șopârle”: după scandal, nu se caută vinovații, ci sursele ziarului Ca urmare a articolului de investigație publicat de...
Exclusiv2 zile ago

Concediu pe hard mode: polițistul la șanț, sporul la sertar, iar IPJ-ul la bătut câmpii

Curtea de Apel Târgu Mureș: „IPJ Bihor, luați loc, nota 4. Refaceți indemnizațiile!” Curtea de Apel Târgu Mureș a dat...
Exclusiv4 zile ago

Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!

Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova. În România, iodura de argint nu cade doar...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv