Actualitate
Expoziția ROMLAG 1945-1965 poate fi vizitată până la 28 august

În această perioadă, la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, din București, poate fi văzută o expoziție temporară, organizată în parteneriat cu Muzeul Ororilor Comunismului în România, dedicată sistemului concentraționar și represiv instituit în perioada de început a comunismului în România. Expoziția ROMLAG 1945-1965 poate fi vizitată până la 28 august.
Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi se află pe strada Londra, în centrul Bucureștiului, într-un cartier mai greu accesibil cu transportul public, dar unde, odată ajuns, regăsești plăcerea unei plimbări pe sub copaci seculari, umbroși, care știu ce au de făcut în zilele toride cu care ne confruntăm.
Muzeul își are sediul într-o clădire inclusă în patrimoniu, construită în anii ’20 ai secolului trecut, într-un stil cu elemente arhitecturale de inspirație gotică, elegant combinate cu cele de inspirație mediteraneană, pe lângă care nu poți trece indiferent.
Până la sfârșitul lunii august, muzeul poate fi vizitat nu doar datorită colecției de hărți și cărți vechi, dar și pentru expoziția temporară despre sistemul represiv din România din perioada 1945-1965.
Demersul expozițional este organizat în cinci secțiuni tematice. Spațiul de expunere nu permite o tratare exhaustivă a subiectelor, însă autorii compensează prin elemente relevante și informații concise. Un vizitator grăbit rămâne, cu siguranță, cu o impresie puternică la ieșirea din muzeu.
Rezistența, prima secțiune, este abordată cronologic prin evidențierea a două mari faze: prima între 1944, anul în care au luat naștere primele grupări, și 1947, iar a doua între 1948 și începutul anilor 1960.
Principalele evenimente de pe scena politică națională și internațională – instaurarea guvernului dr. Petru Groza (1945), începerea colectivizării (1949) sau revoluția anticomunistă din Ungaria (1956) – au dus la apariția diferitor grupări de rezistență. Motivațiile oamenilor erau diferite.
Unii intrau în mișcarea de rezistență din considerente politice, economice sau din cauza nemulțumirilor personale. Alții – de frica arestărilor sau persecuțiilor.
Expoziția prezintă perioadele cele mai prolifice în ceea ce privește organizarea mișcărilor de rezistență, zonele unde acestea erau concentrate, precum și misiunile Securității pentru anihilarea lor.
Următorul subiect este dedicat Revoltelor. Acestea sunt prezentate drept adevărate răscoale țărănești, îndreptate atât împotriva politicii de transformare socialistă a agriculturii – denumirea propagandistică a colectivizării, cât și împotriva regimului comunist.
Astfel de reacții violente au avut loc în mai multe regiuni din România, de la începutul colectivizării până în 1962, ultimul an al acesteia. Procesul colectivizării a fost deosebit de violent.
Expoziția prezintă în special începutul, din 1949-1953, când numeroși țărani, etichetați drept chiaburi, au fost arestați și executați sumar, fără sentințe judecătorești.
Penitenciarul este o altă secțiune tematică. Curatorii prezintă detenția politică prin cele două obiective principale pe care le avea.
În primul rând, funcția penitenciarelor era exterminarea deținuților declarați drept irecuperabili pentru noul regim social-politic: elita politico-militară a statului român interbelic, foști prim-miniștri, miniștri, sau personalități din domeniile culturale, economice și religioase.
În al doilea rând, se urmărea reeducarea celor percepuți de regim ca fiind recuperabili: tineri, studenți, muncitori și țărani. Expoziția prezintă principalele penitenciare ale vremii, hărți, dar și fotografii cu deținuți, unele neindicate celor slabi de inimă.
Al patrulea subiect al expoziției este Deportarea, o altă măsură politico-administrativă cu caracter represiv, începută în dimineața zilei de 18 iunie 1951, între orele 2.00 și 3.00. În acel moment, trupele represive implicate s-au deplasat la domiciliul celor care aveau să fie deportați, aceștia figurând pe listele întocmite special pentru această acțiune.
În total, 20.271 de militari au fost implicați în desfășurarea deportării. Urcați în trenuri, deportații au fost lăsați în câmp deschis, fiind nevoiți să-și construiască propriile adăposturi. Anul 1951, în care a fost „curățată” granița cu Iugoslavia, a fost vârful acestui tip de acțiune.
Conform evidențelor Securității din 1968, din totalul de 60.000 de persoane dislocate în prima parte a regimului comunist, 44.000 au fost deportate în 1951. (Subiectul a apărut, recent, în atenția publicului și datorită filmului de Andrei Zincă, Și atunci, ce e libertatea?, disponibil pe HBO MAX).
În final, expoziția prezintă Frontierele. Securizarea granițelor a fost un obiectiv extrem de important pentru regimul comunist, încercând să prevină fuga din România și, în același timp, să se pregătească pentru atacuri externe sau pentru operațiuni militare împotriva Iugoslaviei lui Tito.
Expoziția oferă detalii despre tentativele de evadare din țară a românilor și a rutelor și metodelor folosite.
Toate cele cinci teme ale expoziției, ilustrând același sistem represiv al regimului comunist, pot fi vizitate până la 28 august, de miercuri până duminică, între orele 10.00 și 18.00, la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București, cu sediul în strada Londra nr. 39. ( Dorin Luca).
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum o zi
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 17 ore
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 4 ore
Circul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!