Am un amic care are cea mai bună afacere din România la ora actuală: cea de importator.

Nu degeaba România este o ţară de importuri, la 6 luni importurile au fost de 56 de miliarde de euro, în timp ce exporturile au fost de numai 41 de miliarde de euro, rezultând un deficit comercial de 14 miliarde de euro.

Pentru tot anul 2022, Comisia Naţională de Prognoză estimează importuri totale de 123 de miliarde de euro, în timp ce exporturile ar fi de numai 91 de miliarde de euro, rezultând un deficit comercial de 32 de miliarde de euro, cel mai mare din istorie.

În aceste importuri, cu deficitul comercial de rigoare, se regăseşte şi amicul meu.

De ani de zile, de peste un deceniu, are un business foarte bun, importă anual de milioane de euro, chiar peste 10 milioane de euro pe an, şi obţine un profit de sute de mii, chiar peste 1 milion de euro pe an.

Şi nu are prea mulţi salariaţi, ci dimpotrivă.

Prin importurile lui, de ani de zile dă de lucru chinezilor, germanilor şi cine ştie de unde mai cumpără produsele.

În ţară, există o multinaţională care face produsul respectiv, dar îl vinde la un preţ mai mare decât îl importă el, aşa că nu-i nicio afacere pentru el.

Ca el mai sunt şi alţii, care au un business bazat pe import şi mai puţin pe producţie internă.

Aşa că banii, valuta, pleacă din ţară. Când Isărescu lasă cursul valutar leu/euro să crească, e jale, pentru că plăteşte mai mult pe import. Aşa că în întreabă pe guvernatorul BNR, prin intermediul nostru, de ce nu ţine cursul.

La polul opus, amicul meu se declară un mare patriot.

Cel puţin prin retorica lui, care începe şi se sfârşeşte prin faptul că multinaţionalele ne fură, că scot profitul din ţară, că austriecii, nemţii, ungurii (noroc că americanii nu prea au investiţii mari în România că şi ei ar intra în această categorie) ne-au cumpărat activele pe nimic şi că uite ce profit fac acum, că ungurii lui Orban cumpără bucată cu bucată din pământul ţării, casă cu casă, conac cu conac, castel cu castel, stradă cu stradă, clădire cu clădire, pădure cu pădure.

Austriecii de la OMV sunt în fruntea listei lui după ce a citit în ZF cât profit fac şi ce bani scot din ţară prin dividende (OMV Petrom a aprobat la mijlocul acestui an un dividend special de 2,5 mld. lei).

Grupul austriac OMV, prin faptul că deţine 51% din acţiunile Petrom, va lua 1,25 mld., adică 250 mil. euro. Dar se uită că 20% din Petrom aparţine statului român care, proporţional, va lua dividende de 530 mil. lei, adică 110 milioane euro. Al treilea acţionar al Petrom, este reprezentat de Fondurile de Pensii Pilon II, unde au conturi 7,6 milioane de români care vor primi acelaşi divident/acţiune ca OMV.

Beneficiar indirect de decizia OMV de a acorda un dividend special este şi amicul meu care, dacă îşi ia salariul de la firmă, are cont de Pilon II. Bineînţeles că, dacă are salariul minim pe economie, cum îşi pun mulţi patroni patrioţi, valoarea contului lui Pilon II este minimă.

Dacă cineva, un român patriot, ar vrea să câştige cât câştigă OMV la Petrom atunci ar putea să cumpere liber acţiuni OMV de la Viena şi să beneficieze de toate câştigurile pe care le obţine grupul austriac din România prin faptul că „scoate banii”, prin contracte de transfer pricing, prin profiturile şi dividendele acordate.

Dacă Erste câştigă la BCR atunci oricine poate să cumpere acţiuni Erste de la Bursa de la Bucureşti, sau să meargă direct la Viena şi să beneficieze de aceleaşi câştiguri pe care le obţin austriecii.

Dar dă mai bine să spui că multinaţionalele fură din România iar cei de la Bucureşti, ca dealtfel toţi cei care nu sunt patrioţi, sunt nişte trădători.

Dacă îl întrebi pe amicul meu de ce nu face el o capacitate de producţie în România ca să nu mai importe şi să dea de lucru în ţară răspunsul este: Tu ştii de câţi bani am nevoie? Tu ştii ce înseamnă să faci producţie?

Ideea lui este că nu merită să faci producţie în România, costă prea mult, riscurile sunt prea mari, chinezii sunt mai ieftini, plus că salariaţii români, asta dacă îi găseşti, cer tot timpul majorări salariale fără să facă şi fără să dea nimic în schimb.

Dacă el nu a făcut producţie în România, trăind bine din importuri, bine măcar că au venit străinii, multinaţionalele să mai facă ceva producţie aici, sau să mai cumpere „pe nimic” capacităţi industriale pe care să le retehnologizeze şi să facă producţie.

Numai prin importuri, cum face amicul meu de peste un deceniu, nu poţi să ai producţie internă, fie ea şi a multinaţionalelor, nu poţi să dai de lucru la 2-3 milioane de români, nu poţi să stai pe picioare.

El, ca mulţi alţi oameni de afaceri români, antreprenori, investitori, după ce au făcut bani (şi bine că au făcut) foarte rar îi bagă ulterior în economie, într-o activitate productivă, ci merg mai mult pe investiţii financiare.

În cazul lui, cumpără titluri de stat, cel mai bun, cel mai rentabil şi cel mai sigur plasament.

El face exact ceea ce fac şi băncile, adică împrumută statul.

Atunci când dobânzile la titluri de stat şi la depozite erau mici, de ce dobânzile sunt aşa mici? Isărescu îşi bate joc de români, adică băncile străine dau dobânzi mici ca apoi să dea credite cu dobânzi mari. Şi astfel, apoi să scoată banii din ţară.

Acum, când dobânzile au crescut, iar dobânzile la titlurile de stat au crescut şi mai mult, de ce se împrumută România cel mai scump din Europa? Că, de fapt, le dăm bani străinilor prin aceste dobânzi mari.

Dar uită că el este printre beneficiarii acestor dobânzi mari, prin faptul că investeşte în titluri de stat, la fel ca oricare altă bancă sau oricare alt investitor din ţară sau din afară.

Patriotismul economic este bun, dar mai trebuie să fie susţinut şi prin investiţii, nu numai prin retorică. E plină politica românească de patrioţi politici şi economici, dar care, dacă se dau jos dintr-un Logan, nu e bine, nu sunt respectaţi, nu au cum să fie votaţi.

Ani de zile multe active din Transilvania s-au degradat pentru că nu le-a luat nimeni să le refacă, nici statul român, şi nici investitorii români.

Acum, când statul ungar, direct, prin fondul lui de investiţii sau indirect, prin companii ungare, investeşte în active din România, nu e bine, că ne cumpără şi ne fură ţara.

Bine că vine cineva să mai investească aici, pentru că altfel cad casele peste noi.

Dacă vă uitaţi pe site-ul Casei de Licitaţie Artmark găsiţi sute de obiective în ţară – castele, conace, terenuri, care abia aşteaptă să fie cumpărate de cineva şi refăcute, indiferent de naţionalitate

Înainte ca cineva să scoată bani din ţară, mai întâi trebuie să investească, mai întâi trebuie să dea de lucru la nivel local, mai întâi trebuie să facă ceva profitabil din care să poată să scoată bani.

Dacă noi, dacă cineva nu a fost în stare să ţină celebrul Club Dinamo în Liga I şi să-l facă să se bată pentru campionat, bine măcar că Viktor Orban şi guvernul ungar au investit în stadionul lui Sepsi de la Sfântu Gheorghe, şi în echipă, ridicând astfel nivelul campionatului.

La Dinamo, în mijlocul Bucureştiului, nici acum nu a fost nimeni în stare să facă un stadion, măcar ca la Sepsi.

Aşa că, într-un final, cine este mai valoros pentru economia românească, pentru businessul de aici? Unul care importă de ani de zile şi care dă de lucru chinezilor şi nemţilor sau unul, fie el austriac, fie el ungur, care bagă bani aici, încercând să facă un business din care apoi să facă profit pe care, ulterior, să-l scoată dacă vrea?

Cristian Hostiuc