Featured
Honorables correspondants (onorabili corespondenţi) si securitatea
În anii ‟70, generalul Iulian Vlad a conştientizat, ca urmare a unui studiu special, importanţa şi rolul elitelor în societăţile democratice din Occident, cât şi în România. Astfel, a avut în studiu sistemul de relaţionare al Serviciului de Informaţii Interne al Franţei, ale cărui reţele de colaboratori şi informatori coborau (şi coboară) pînă la nivel de director de liceu, în întreaga naţiune, constituindu-se ca o structură ancorată solid în societatea civilă franceză. Cunoscuţi cu denumirea honorables correspondants (onorabili corespondenţi), ei provin din mai toate straturile societăţii. În dialogul dintre ziarista Christine Ockrent şi contele Alexandre de Marenches, şeful Serviciului de Documentare Externă şi de Contraspionaj al Franţei, consilierul prezidenţial mărturisea:
Contele Alexandre de Mareches
M: (…) În poliţie sunt numiţi informatori, în serviciul vămilor, avizori. În serviciile speciale li se spune onorabili corespondenţi.
O: Gama este foarte variată?
M: Unul poate fi şofer de taxi, altul personaj bisericesc sau chiar secretar de stat.
O: Sunt remuneraţi pentru serviciile lor?
M: Da, unii o fac pentru bani. Unul, doi sau trei dintre ei au luat sume importante, e drept. Dar majoritatea onorabililor corespondenţi lucrează din patriotism şi pentru onoarea de a–şi servi ţara. Anumiţi francezi călătoresc în zone sensibile, unde pot observa, vedea şi auzi lucruri utile pentru ţara lor. Toate ţările practică acest sistem. Oameni atît de serioşi ca britanicii dau dovadă de un simţ civic remarcabil. Prietenii noştri elveţieni, care–şi respectă mult neutralitatea, au un sistem de ofiţeri de miliţie care informează guvernul de la Berna, pentru că umblă cam peste tot. Îi găseşti în posturi importante sau în afacerile internaţionale. Serviciile de informaţii sunt o imensă sită în care se aruncă mii de informaţii, sute pe zi, pentru a extrage esenţa sau numai cîteva picături care contează şi care alimentează, de exemplu, un buletin cu destinaţia Elysée sau alte centre de decizie. Controlul acestor informaţii reprezintă una din sarcinile esenţiale ale Serviciului”.
Racolarea şi sprijinirea logistică (de exemplu cea editorială), financiară şi de relaţii publice (propagandă şi publicitate) a scriitorilor, profesorilor universitari, oamenilor de artă, artiştilor (promovarea actriţei Brigitte Bardot ca simbol al Franţei a fost un exemplu, a marelui comedian Louis de Funès în rolul jandarmului, alt exemplu), a cântăreţilor, creatorilor de modă etc. se făcea în baza unui program coerent de promovare a valorilor naţionale. Pentru punerea în aplicare a acestui program, serviciile secrete franceze colaborau direct, dar conspirat, cu ministerele Educaţiei şi Culturii, ocupându-se totodată şi de protejarea culturii franceze de ingerinţe parazitare. La capătul acestei activităţi se dezvoltau apoi curente de opinie critice, avînd la origine declaraţii ale unor personalităţi, poziţii oficiale ale unor demnitari, articole de presă dirijate, publicaţii şi filme conţinînd mesaje subliminale negative la adresa acelor fenomene importate (hippy, mafia italiană, produsele americane de contrabandă, ingerinţa comunistă în Africa francofonă ş.a). Aceste teme au fost strecurate subtil mai ales în cinematografia franceză. Un exemplu: introducerea jandarmului din Saint Tropez într-un grup hipiot a stârnit râsul şi a subliniat ridicolul acelui fenomen considerat periculos, importat din Statele Unite, împreună cu întreaga promiscuitate ce îl însoţea. Serviciul de Informaţii Interne francez ţinea o permanentă legătură – fie operativă, fie informală – cu marile personalităţi ale naţiunii, promovând consultări, evaluări, întocmirea de studii, participarea la planificarea unor acţiuni, bineînţeles fără a fi deconspirate. Datorită temperamentului sau sechelelor celui de-al doilea război mondial şi ale „Războiului rece”, numeroşi intelectuali de mare notorietate refuzau să lucreze direct cu serviciile secrete franceze. În aceste situaţii erau exploataţi „în orb”, fără să ştie şi tot fără să se ştie sprijiniţi. Un subiect care a preocupat Franţa mulţi ani a fost cel al comportamentului oamenilor politici francezi în timpul celui de-al doilea război mondial, colaboraţionismul şi rezistenţa, inclusiv falsa sau pretinsa participare la rezistenţa antinazistă. Falşii eroi au fost demascaţi (o minoritate), dar în majoritate au fost exploataţi în folosul naţiunii, inclusiv prin aplicarea unui şantaj la baza relaţiei.
Generalul Iulian Vlad a încercat ceva asemănător şi în relaţia Securităţii cu personalităţi culturale şi ştiinţifice ale României. El moştenea un început de relaţie armonică, dar izolată şi mai de grabă îngustă, de la generalul Pleşiţă, care stabilise un sistem de colaborare cu vârfuri ale intelectualităţii româneşti.
G-ral. Nicolae Plesita
Colaborarea nu implica neapărat un contract informativ, ci un sistem de consultanţă în domenii diferite. Aceste relaţii au mers foarte departe, influenţând decisiv ideea exploatării sentimentelor naţionaliste ale populaţiei în folosul regimului comunist, ajungând, mai ales în ultimii ani, pînă la rezolvarea unor probleme personale. În dialogul lui Viorel Patrichi cu generalul Nicolae Pleşiţă, a fost abordat şi acest subiect:
Nicolae Pleşiţă: Erau urmărite toate categoriile de intelectuali. Aveam un colectiv de 10-15 oameni. Erau şi doi–trei ofiţeri corespondenţi pe regiuni. Securitatea apăra valorile materiale şi spirituale, secretul activităţii ştiinţifice. Aveam reţea printre intelectuali în toate institutele de cercetare. S-a pus problema apărării lor şi a creaţiei lor. Trebuiau puşi la adăpost ca să nu fie racolaţi de serviciile de spionaj străine.
Viorel Patrichi.: Cum acceptau intelectualii colaborarea cu dvs.?
N.P.: La început n-au sesizat latura protecţiei din activitatea noastră. Credeau că–i suspectăm. Ceea ce leza demnitatea lor. Cînd s-au lămurit despre ce e vorba, intelectualii nu numai că nu aveau rezerve, dar veneau în întîmpinarea aparatului. Căutau contactul cu organelle de informaţii şi contrainformaţii pentru protecţie. În a doua parte a regimului Ceauşescu, cînd s-a intensificat activitatea de constrângere, se împiedicau contactele cu străinii. Intelectualii s–au gândit că nu pot lupta contra măsurilor de îngrădire decât avându–i ca aliaţi pe cei din serviciile de informaţii şi contrainformaţii, <<ăia de la secu’>>. Cine mă ajută să plec la Paris? Cine mă ajută să–mi public cărţile? Aşa s-a recurs la Securitate”.
Această explicaţie nu este completă şi nu atinge fondul problemei. Despre ce intelectualitate era vorba? Intelectualitatea ţării fusese distrusă în primul deceniu de regim comunist, iar intelectualii recuperaţi erau obligaţi să semneze angajamente de colaborare sau o făceau de frică. Ceilalţi intelectuali, intelectualii noi, fuseseră admişi în facultăţi pe bază de origine sănătoasă, dintre copiii de ţărani şi muncitori, iar intelectualii din familiile cu tradiţie care reuşiseră să se strecoare printre furcile caudine ale sistemului fuseseră mai întâi trimişi în producţie, apoi acceptaţi în universităţi numai după îndeplinirea unor compromisuri sau după ce partidul se convingea că sunt loiali regimului. Este unul din motivele pentru care nu am avut o disidenţă a intelectualităţii şi am avut numai o disidenţă politică, de la anticeauşism personal la socialism cu faţă umană, şi câţiva opozanţi a căror opoziţie pornea de cele mai multe ori din motive personale. Cele mai frecvente erau tocmai interzicerea călătoriilor în străinătate, contactul cu rude aflate în exil, relaţii de cult sau culturale altfel fireşti. Relaţia între intelectuali şi Securitate nu s-a putut stabili armonic şi natural – ca în Franţa – şi pentru că, între cele două entităţi, în România comunistă se amestecau parazitar cadrele. Subiectul a fost tratat cu seriozitate de profesorul Petre T. Frangopol, cunoscuta personalitate ştiinţifică românească subliniind şi rolul nefast al „elitelor negative”, provenite din mulţimea de indivizi care, sub acoperirea aderenţei zgomotoase la partidul comunist, la Ceauşescu şi speculând relaţia cu Securitatea au creat o falsă elită intelectuală şi o falsă bază pentru o construcţie naţională solidă. Este adevărat că relaţia normală care se stabileşte între intelectualitate şi serviciul de informaţii fusese deformată din start în cazul Securităţii româneşti, că a avut o perioadă în care a reuşit să folosească din plin renaşterea naţionalismului şi că s-a terminat într-o formă de relaţie clientelară. În domeniul tehnic, aşa cum mi-a mărturisit Petre Roman, specialiştii confruntaţi cu ofiţeri de securitate obtuzi, limitaţi, necalificaţi, care le cereau să apere secretul de stat, ajunseseră să cunoască mai bine şi să aplice mai corect procedeele de protecţie decît Securitatea însăşi, astfel că intervenţiile oamenilor ei păreau întotdeauna parazitare, forţate, ridicole.
În decembrie 1989, mulţi dintre aceşti intelectuali colaboratori ai Securităţii, purtători ai unor relaţii personale cu ofiţerii de Securitate, călătoriţi prin Occident cu viza Securităţii, bursieri şi vizitatori frecvenţi ai rudelor, după ce s-au gudurat ani de zile prin birourile ofiţerilor de Securitate, au adus cadouri, au cerut zgomotos să se transmită „mai sus” mulţumirile lor zgomotoase la adresa partidului şi a conducătorului, au devenit brusc revoluţionari, anticomunişti şi antiSecuritate. Nu au lipsit telefoanele discrete la fostele lor legături, pentru a se asigura că nu sunt demascaţi şi pentru a da asigurări că „securistul lui” nu va păţi nimic. În cele mai multe cazuri, a intervenit o înţelegere tacită între ofiţerul de Securitate şi intelectualul „revoluţionar”, pe care îl întâlnim astăzi pe posturi de televiziune ca mare luptător pentru democraţie, pentru UE şi economie de piaţă, dar a cărui construcţie de persoană publică, lider de opinie, realizator de talk show-uri, om de afaceri, se sprijină fundamental pe tăcerea ofiţerului de Securitate.
Articol publicat de Dr. ist. Alex Mihai Stoenescu in revista Vitralii – Lumini si umbre – Anul I/Nr. 4/Septembrie 2010
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’ protejează doar generația nouă, iar bătrânii sistemului plătesc nota de plată
Impozitul progresiv – hoțul prins de CCR
În 2024, statul s-a trezit brusc cu idei „moderne”:
„De ce să mai furăm simplu, cu 10% pentru toți, când putem complica treaba cu 15% și 20%, doar pentru pensiile de serviciu, inclusiv militare? Să fie frumos, ‘european’, progresiv!”
Așa a apărut, prin Legea 282/2023, minunăția numită „impozit progresiv pe pensiile de serviciu”. Traducere din birocrată în română:
- Se ia pensia militară.
- Se taie frumușel în două:
- partea „contributivă” (adică ce ai plătit o viață),
- partea „necontributivă” (adică ce te enervează pe politicieni).
- Pe bucata „necontributivă” se pun trepte de impozit: 10%, 15%, 20%, legate de tot felul de indicatori care se mișcă anual, ca să nu înțeleagă nimeni nimic, nici măcar autorii.
Evident, plafon „de milă”:
- 2.000 lei neimpozabili (3.000 pentru militari, dar abia din octombrie 2024, ca să nu vi se pară prea devreme bunătatea statului).
Problema? Curtea Constituțională s-a uitat la bricolajul fiscal și a zis, elegant, dar clar:
„Ce ați făcut aici nu e lege, e sudoku cu indicatori. Nu e clar, nu e previzibil, și mai și tot scormoniți în pensia aflată în plată, în fiecare an, după cum bate vântul la buget.”
Rezultatul:
- Decizia CCR 724/2024 dărâmă tot artificiul.
- Codul fiscal e pus înapoi pe 10% impozit unic.
- Perioada de „magie neagră” fiscală: 1 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2025.
Adică un an în care statul a făcut un experiment pe nervii și banii pensionarilor militari, apoi a fost prins copiind la testul de constituționalitate.
Concluzia juridico-pamfletară:
Impozitul progresiv pe pensii de serviciu a fost declarat neconstituțional.
Nu e „părere”, nu e „articol pe Facebook”, e decizie CCR publicată în Monitorul Oficial.
Tot ce s‑a luat peste 10% în perioada 01.01.2024 – 31.01.2025:
- se restituie,
- se actualizează cu inflația,
- poartă dobândă legală penalizatoare (frumos cuvânt: penalizatoare – sună exact ca ce merită ideea în sine).
Dar atenție:
- Pentru fiecare lună, curge un termen de 3 ani.
- Ce s‑a tăiat în ianuarie 2024 se prescrie în ianuarie 2027.
Cine stă și așteaptă „că ne dă statul el singur, când o avea timp”, riscă să rămână cu dreptatea în mână și cu banii pierduți.
„Surpriză!” – după impozitul progresiv vine CASS-ul
După ce CCR a dat cu impozitul progresiv de pereți, statul s-a uitat la pensii și a zis:
„Bine, progresiv n-avem voie. Atunci luăm altfel. Nu-i impozit, e contribuție socială. Sună aproape caritabil.”
Și a apărut Legea 141/2025, care face următoarea scamatorie:
- De la veniturile din AUGUST 2025:
- toate pensiile peste 3.000 lei (militare, civile, private, de stat, nu contează) plătesc CASS 10%
- dar numai pe ce depășește 3.000 lei, pentru fiecare pensie în parte.
- Contribuția se oprește la sursă, că statul e eficient doar când ia bani, nu și când îi dă înapoi.
Exemplu pe românește, nu în limbaj de ordonanță:
La o pensie brută de 8.000 lei:
- CASS = (8.000 – 3.000) × 10% = 500 lei
- Impozit 10% = (8.000 – 3.000 – 500) × 10% = 450 lei
- Total luat de stat: 950 lei
- Dumneata, după o viață de muncă, rămâi cu ce mai scapă printre degetele fiscale.
Și ca ironia să fie completă, măsura e „temporară” până la 31 decembrie 2027.
În august 2026 deja se discută… prelungirea.
La noi nu există nimic mai permanent decât o taxă temporară.
Cine simte pe bune lovitura: veteranii vs „generația plafonată”
Aici e punctul în care manipularea în spațiul public prinde aripi:
„Toți pensionarii militari sunt jupuiți la fel!” Fals. E mai fină șmecheria.
- Pentru cei pensionați PÂNĂ la 14 septembrie 2017 (inclusiv):
- Nu li se aplică plafonarea art. 60 din Legea 223/2015.
- Tot ce se ia ca CASS e scădere reală în pensia netă.
- Adică, da, luna de lună, vedeți în fluturaș mai puțin.
- Pentru cei pensionați ÎNCEPÂND cu 15 septembrie 2017 (după OUG 59/2017):
- Intervine plafonarea: pensia netă nu poate depăși media soldelor/salariilor nete.
- CASS-ul de 10% este „înghițit” de plafonare: se joacă cifrele, dar NET-ul rămâne la fel.
- Tradus: vi se ia pe hârtie, dar nu mai jos de plafon – efectul real în mână este zero.
Deci:
- Diminuarea REALĂ a pensiei nete o simt doar cei pensionați înainte de 15.09.2017.
- Ceilalți sunt doar „culeși statistic” – statul își face scheme contabile, dar lor nu le scade efectiv în buzunar.
De ce NU e CASS-ul „impozit progresiv relansat pe șest”
Aici intră în scenă eterna confuzie piromană din spațiul public:
„CCR a zis că e neconstituțional, cum își permit să ia iar bani din pensii?!”
Răspuns, fără floricele, dar cu sarcasm controlat:
- Temei legal diferit:
- Impozitul progresiv era în Codul fiscal, art. 101 – capitolul impozit pe venit.
- CASS-ul e în titlul V – contribuții sociale, prin Legea 141/2025.
Adică, dacă n-ai voie să intri pe ușă cu o taxă, vii pe geam cu „o contribuție socială”.
- Natura juridică diferită:
- Impozitul progresiv avea cote diferite, în trepte, doar pentru o categorie (pensiile de serviciu).
- CASS-ul are cotă unică (10%), aplicată doar pe ce depășește 3.000 lei.
Nu e progresiv, e plat – doar că doare la fel.
- Sfera de aplicare:
- Impozitul progresiv lovea țintit: pensii de serviciu, inclusiv militare.
- CASS-ul lovește „democratic”: toate pensiile (publice, private) peste 3.000 lei.
Statul a înțeles lecția de la CCR: dacă lovești toți, nu mai pare discriminare.
- Control de constituționalitate:
- Impozitul progresiv: declarat neconstituțional, oficial, prin Decizia CCR 724/2024.
- CASS-ul: în momentul de față, nu există nicio decizie CCR care să-l fi anulat.
Până atunci, el există. Legal. Abuziv moral, poate. Dar juridic – în picioare.
Concluzie pe scurt:
Neconstituționalitatea impozitului progresiv NU șterge și CASS-ul. Sunt două instrumente diferite.
Unul a fost făcut praf de CCR, celălalt funcționează și acum.
Esența, pentru rezervați la buzunar și răbdare
- Impozitul progresiv (01.01.2024 – 31.01.2025):
- A fost o schemă gândită prost și declarată neconstituțională.
- Sumele luate peste 10%:
- trebuie RESTITUITE,
- cu actualizare la inflație,
- cu dobândă legală penalizatoare.
- Aveți 3 ani de la fiecare reținere să cereți banii. Pentru ianuarie 2024 – termen până în ianuarie 2027.
- CASS-ul din august 2025:
- Este alt mecanism, alt temei legal, alt capitol de lege.
- Afectează TOATE pensiile peste 3.000 lei, nu doar pe militari.
- Dintre militari, doar cei pensionați înainte de 15.09.2017 simt real scăderea în net.
- Cei pensionați după 15.09.2017 sunt prinși în plafonarea art. 60: netul rămâne același, chiar dacă pe hârtie se joacă sumele.
- Cele două nu se amestecă:
- Nu poți invoca Decizia CCR 724/2024 (despre impozitul progresiv) ca să oprești CASS-ul.
- Sunt două fronturi diferite:
- unul unde ai câștigat (impozitul progresiv)
- și unul unde încă te ia statul la bani (CASS-ul). (Cristina T.).
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații moderne”, „tabletă în teren”, „fluxuri integrate”.
Dacă te uiți pe teren… vezi un polițist cu tableta în mână și cu procesul-verbal scris cu pixul pe capota Loganului.
Digitalizare made in România: ai tabletă, n-ai aplicație
Scenă clasică:
Polițist de ordine publică, cu atribuții rutiere, trimis în teren, tabletă la el, calitate de polițist rutier dobândită prin act semnat de inspectorul general.
Întrebare simplă: poate să dea amendă electronic?
Răspuns: desigur că nu.
Aplicația-minune de constatare a abaterilor rutiere, „Abateri mobile”, e ca o mașină cu trei roți: există, dar nu te baza pe ea să ajungi prea departe. Nu toți polițiștii care au voie legal să dea sancțiuni rutiere au și voie informatică să le dea. Pe hârtie sunt rutieri, în tabletă sunt invizibili.
Abateri mobile, competențe imobile
Aplicația rutieră e atât de „performantă” încât:
- Nu poți aplica sancțiuni persoanelor juridice – dacă firma încalcă legea, legea se uită în altă parte.
- Nu poți sancționa șoferi cu permise emise de alte state – dacă vii cu permis străin, ești aproape premium user.
- Nu poți sancționa abateri care țin de alte acte normative decât OUG 195/2002 – dacă încălcarea e „mai creativă”, aplicația intră în pauză.
Dar nu-i nimic, există soluția clasică: scoți pixul de la naftalină, deschizi formularul tipizat și scrii ca în 1998.
Tableta? Stă frumos pe bord, face umbră de soare.
Digital cu ora, dar raportarea cu pixul
Cireașa de pe tort: în timp ce se umflă în pene la televizor cu „digitalizarea Poliției Române”, Direcția Rutieră cere de la servicii:
- câte procese-verbale au fost făcute digital;
- câte au fost făcute pe hârtie.
Și, atenție, acest procent de „digitalizare” nu e scos elegant din sistem. Nu. Se raportează „manual”.
Digitalizarea la Poliția Română se măsoară cu… raportări trimise de structurile teritoriale.
Adică:
- Aplicația generează PV electronic.
- Baza de date știe că există.
- Dar în loc să întrebi baza de date, întrebi județul: „Câte ați făcut, mă, digital?”
- Județul întreabă omul.
- Omul se uită în tabelele lui și raportează.
- Direcția Rutieră verifică… cu altă raportare.
Epoca de piatră cu tabletă la purtător.
Întrebări simple, răspunsuri complicate
Sindicatul Europol întreabă, logic:
- Ce garanție e că procentul raportat e real?
- Dacă tot ai baze de date electronice, de ce nu scoți datele direct din ele?
- Cum verifici exactitatea datelor? Cu alte hârtii? Alte tabele? Alte mailuri?
- Ce relevanță are procentul de „digital” când polițistul nu poate folosi tableta pentru toate faptele, oricât ar vrea?
- Pentru cine e important acest procent și ce măsoară el, de fapt? Nivelul de digitalizare sau nivelul de imaginație în excel-uri?
Dar probabil că la aceste întrebări se răspunde cu cel mai modern instrument disponibil la Direcția Rutieră: tăcerea birocratică și un nou formular.
Digitalizare de vitrină, muncă de grotă
Pe scenă: discursuri despre „Poliție modernă, aliniată la standarde europene”.
În culise:
- scheme de personal subdimensionate,
- aplicații șchioape,
- rapoarte făcute cu pixul despre cât de „digitali” suntem,
- polițiști care fac muncă de teren și muncă de „secretariat” pentru a demonstra că folosesc o aplicație care oricum nu-i lasă să-și facă toată treaba.
Așa arată digitalizarea când e făcută pentru prezentări PowerPoint, nu pentru oamenii care chiar lucrează în stradă.
Concluzie pamfletară: România, țara în care digitalul se scrie cu pixul
Polițistul rutier din 2026:
- Tabletă în mână,
- Pix în buzunar,
- Tabel Excel în așteptare,
- Șeful care îl întreabă câte procese-verbale electronice a făcut,
- Aplicația care nu știe de firme, de permise străine și de alte acte normative.
Digitalizarea Poliției Române, varianta scurtă: „Aplicația nu poate, dar nu contează – important e să raportați că o folosiți.” (Cerasela N.).
La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea oamenilor în instituțiile statului. Flabor Licsprod SRL, punct de lucru Blejoi, funcționează ca un incinerator de bun-simț: fum negru, zgomot continuu, vibrații, sunete de joasă frecvență, risc de incendiu – și, foarte probabil, mult mai important decât toate: profit uriaș, estimat la peste 15.000 lei pe zi.
Iar în timp ce zeci de vecini își numără nopțile nedormite și apelurile la 112, statul român numără… nimic. Pentru că acolo unde legea spune „interzis fără autorizație de mediu”, realitatea spune: „Stați liniștiți, a fost cândva șef al Gărzii de Mediu.”
Fabrica de damigene ilegale: de la atelier liniștit la monstru industrial
Ani la rând, în același punct de lucru a funcționat un atelier de prelucrat sticlă care nu deranja pe nimeni. Nimic spectaculos, nimic exploziv.
Apoi, noii proprietari au instalat:
- cuptor de mare capacitate pentru topirea sticlei
- matriță automată
- ventilatoare, compresoare
- bandă de transport automatizată
Rezultatul:
- zgomot puternic, continuu
- vibrații și sunete de frecvență joasă care intră în pereți, în case și în oameni
- un disconfort constant dublat de frica reală de incendiu sau explozie
Activitatea începe în februarie 2026. În doar câteva săptămâni, vecinii trec de la mirare la revoltă: nopți nedormite, tensiune psihică, zgomot industrial într-o zonă rezidențială. Și, peste toate, suspiciunea legitimă că cineva „tare” îi ține în spate.
Cronologia unui abuz cu acte… de neputință
Între sfârșitul lui martie și începutul lui mai 2026, vecinii fac tot ce scrie în manualul „Cetățean responsabil”:
- trimit sesizări în nume propriu și colectiv către:
- DSP Prahova
- ITM Prahova
- Garda de Mediu Prahova
- ISU Prahova
- IJP Prahova
- ANMAP Prahova
- ISC Prahova
- depun o petiție colectivă la 7 mai 2026, semnată de locatarii a 12 case aflate în imediata vecinătate
- sună de nenumărate ori la Dispeceratul IJP Prahova și la 112, sesizând deranjarea liniștii publice și riscurile de incendiu
Și ce primă reacție primesc?
ITM Prahova
- „A efectuat un control.”
- Atât. Fără precizări, fără concluzii, fără urmări vizibile. Control de decor.
ISU Prahova
- inițial: își „declină răspunderea”
- apoi, la insistențele vecinilor: control inopinat
- concluzia oficială: „toate neregulile constatate au fost sancționate”
Neregulile există, dar atelierul – cu același risc de incendiu – continuă să funcționeze. Focul e prost, dar banii sunt buni.
ANMAP Prahova
- răspunde prompt: „nu are activitate de verificare, inspecție și control în teren”
- dar oferă date de contact pentru alte instituții „care pot ajuta”
Birocrația perfectă: n-ai competență, dar ai numere de telefon. MULȚUMIM!
ISC Prahova
- răspunde în 2 zile
- redirecționează sesizarea mai departe
MULȚUMIM, încă o ștampilă pe drumul hârtiilor, niciun pas pe teren.
DSP Prahova
- participă la controlul mixt din 15.04.2026
- recomandă „întocmirea unui studiu pentru evaluarea impactului asupra sănătății populației”
- termen: două luni și jumătate
În timp ce vecinii își pierd nopțile și sănătatea, DSP recomandă STUDII. Nu oprirea sursei de poluare, nu decizii ferme, ci hârtii și evaluări. Ca și cum oamenii ar fi cobai într-un experiment sociologic cu zgomot industrial și fum negru.
Garda Națională de Mediu Prahova (GNM)
- participă la același control mixt din 15.04.2026
- după 37 de zile (da, 37):
- constată că Flabor Licsprod NU ARE autorizație de mediu
- aplică amendă de 60.000 lei
- dispune „SISTAREA ACTIVITĂȚII” începând cu 07.05.2026
Pe hârtie, totul perfect. În realitate, rotițele cuptorului continuă să se învârtă, iar profitul curge.
IJP Prahova
După controlul din 15.04.2026:
- concluzie scrisă: „NU AU FOST CONSTATATE FAPTE DE NATURĂ PENALĂ SAU CONTRAVENȚIONALĂ”
Funcționarea fără autorizație de mediu, cu risc de incendiu, cu poluare și zgomot insuportabil într-o zonă de case, NU este faptă? Atunci ce este? Hobby industrial?
Profitul care bate amenda: 15.000 lei/zi vs. 60.000 lei o dată
Vecinii estimează un profit de peste 15.000 lei pe zi pentru sticlăria ilegală.
Dacă înmulțim cu o lună de funcționare, depășim 450.000 lei.
Comparativ, amenda de 60.000 lei a Gărzii de Mediu arată ca o taxă de protecție legalizată: plătești și mergi mai departe. O zi pierdută de producție, câteva semnături, și gata – sistemul e mulțumit.
Paranteza esențială: DJM Prahova confirmă negru pe alb ilegalitatea
Adresa ref solicitare acord de functionare Flabor Licsprod
La 21.08.2026, Direcția Județeană de Mediu Prahova transmite oficial firmei Flabor Licsprod:
- că NU are autorizație de mediu
- că, în baza art. 14 alin. (2) din OUG 195/2005, „funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă”
- și, în consecință, REFUZĂ solicitarea firmei de a primi un „acord de funcționare” temporar pentru perioada 24.08.2026–10.09.2026
Pe românește: sticlăria nu are voie să funcționeze. Punct.
Pe teren, însă, fumul e tot acolo. Iar zgomotul nu citește OUG 195/2005.
17–19 august 2026: reînceperea activității și flăcări la orizont
După ce, în 7 mai 2026, activitatea este, teoretic, oprită, vecinii trăiesc câteva luni de liniște în așteptarea „rezolvării”.
Apoi vine august:
- 17 august: activitatea reîncepe. Cuptoarele pornesc, banda se mișcă, zgomotul revine.
- 19 august: pană de curent, flăcări mari în exteriorul atelierului, pericol evident de incendiu pentru vecini; intervine ISU.
Se poate mai clar de atât că locul acestei sticlării NU este într-o zonă de locuințe?
În paralel, vecinii:
- trimit solicitări și informări către:
- GNM Prahova
- DSP Prahova
- IJP Prahova
- ISU Prahova
- justifică totul cu:
- filmări audio-video cu zgomotul și fumul
- liste de semnături (32 de semnatari în august 2026)
- copii ale tuturor răspunsurilor și petițiilor
DSP răspunde la 31 august 2026: transmite mai departe, către GNM Prahova, solicitarea de soluționare. Cerc închis: vecinii trimit la instituții, instituțiile trimit la alte instituții, iar cuptorul topește în continuare sticla și nervii oamenilor.
Spanu: trecutul de la Garda de Mediu, prezentul imunității practice
Din informațiile disponibile reiese un element-cheie:
Spanu este fost șef al Gărzii de Mediu.
Într-un stat normal, asta ar însemna cunoașterea legii și a procedurilor.
În România practică, pare să însemne ceva mult mai „util”: imunitate de facto.
Când o societate:
- funcționează fără autorizație de mediu
- produce zgomot și poluare într-o zonă rezidențială
- este sancționată formal, dar își reia activitatea
- sfidează, în fapt, toate avertismentele și interdicțiile…
…iar în spate găsim nume cu istoric la Garda de Mediu, întrebarea devine legitimă:
Mai avem un stat de drept sau un stat de „drept de relație”?
Piesa lipsă: legătura Raican Romică – familia Spinu
Din perspectiva ziarului de investigații „Incisiv de Prahova”, o direcție majoră este următoarea:
- Identificarea legăturii (de afaceri, de rudenie, de interese) dintre:
- Raican Romică
- familia Spinu
Ipoteza rezonabilă pentru un demers jurnalistic de investigație:
- Dacă sticlăria ilegală funcționează în pofida:
- interdicțiilor legale
- amenzilor
- refuzului oficial al DJM Prahova de a acorda vreo formă de funcționare
- petițiilor multiple ale vecinilor (inițial 12 case, apoi 32 de semnatari)
- Atunci este extrem de probabil să existe:
- conexiuni de putere
- protecție informală
- interese economice comune
Până la probarea strictă a faptelor, întrebările jurnalistice rămân:
- Ce legături directe sau indirecte există între Raican Romică și familia Spinu?
- Există firme, contracte, asocieri sau interpuși comuni?
- Cum se explică „orbirea selectivă” a unor instituții exact acolo unde foști șefi ai Gărzii de Mediu au interese?
Vocile sufocate ale vecinilor
Câteva realități reci:
- 32 de vecini semnează, în august 2026, o listă prin care reclamă disconfortul grav creat de atelier.
- Sesizările vin la pachet cu:
- înregistrări audio-video
- copii după petiții, răspunsuri, somații
- Oamenii trăiesc:
- cu zgomot industrial în casă
- cu teama că un nou incident de tipul celui din 19 august (flăcări în exterior) poate deveni tragedie
- cu senzația că legea se aplică doar „fraierilor”, nu și celor cu prieteni și trecut „strategic”
Concluzie: stat de (ne)drept fabricat la cuptor
Avem, în Blejoi:
- o sticlărie care:
- funcționează fără autorizație de mediu
- produce poluare și zgomot
- a fost, teoretic, oprită și, practic, repornită
- vecini exasperați, documentați, organizați, care cer:
- SISTAREA DE URGENȚĂ a activității ilegale
- respectarea unui drept elementar: la viață decentă, fără fum toxic și zgomot industrial
- instituții care:
- constată, amendează, recomandă studii, pasează responsabilitatea
- dar nu reușesc să oprească efectiv o activitate care, din actele proprii, este ILEGALĂ
- și un nume cu greutate:
- Spanu, fost șef al Gărzii de Mediu, menționat ca element-cheie pentru lipsa de măsuri reale
Pe fundal, o întrebare pe care Incisiv de Prahova are datoria să o ducă până la capăt:
Cum se leagă Raican Romică de familia Spinu, iar această rețea de relații de „invincibilitatea” unei firme fără autorizație de mediu, care sfidează, în plină zi, atât vecinii, cât și legea?
Până când răspunsul va fi clar, rămâne doar imaginea unei Românii în care:
- fum negru iese din horn
- bani mulți ies din cuptor
- iar din instituții iese, mai mereu, doar aer cald. (Cerasela N.).
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Sticlărie fantomă în Blejoi: când fumul e negru, dar protecția e… verde Spanu (II)
La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...
IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
În comuna Blejoi, județul Prahova, nu mai e nevoie de filme horror. E suficient să locuiești lângă punctul de lucru...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 3 zile
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 2 zile
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum o zi
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 4 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 3 zile
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
-
Exclusivacum 3 zile
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)