Featured
În timpul domniilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt în Moldova şi a lui Vlad Tepeş în Ţara Românească este constatată o activitate de informaţii şi contrainformaţii de prestigiu şi recunoaştere în epocă
În devenirea Ţărilor Române, până la unificarea realizată de Mihai Viteazul, au avut loc aproape 80 de înscăunări în Ţara Românească, peste 50 în Moldova şi peste 100 în Transilvania. Toate acestea au fost şi rezultatul, cel puţin implicit, al unor confruntări, cel mai adesea acute, în domeniul spionajului şi contraspionajului. Putem afirma că istoria noastră naţională stă sub semnul rolului informaţiilor şi contrainformaţiilor în cunoaşterea şi înlăturarea unui lung şi neîntrerupt şir de pericole care au ameninţat fiinţa şi entitatea poporului dintru obârşia sa pierdută în negura mileniilor şi care continuă şi în prezent, proiectându-se asupra viitorului destinelor României.
Înţelegând resorturile lumii informaţiilor şi contrainformaţiilor ni se deschide, astfel, o carte de căpătâi a secretului supravieţuirii demne într-o competiţie continuă, acerbă şi nemiloasă pentru priorităţi şi supremaţie.
Vom descoperi că fundamentul unei politici raţionale, caracterizate de asumarea responsabilităţilor implicate de deţinerea puterii l-a constituit, dintotdeauna, între altele atâtea necesare, o susţinută activitate secretă de informaţii. Vom mai avea şi revelaţia faptului că obiectivele şi mijloacele unor puternice servicii de spionaj ale epocilor trecute şi-au conservat şi păstrat întocmai actualitatea, că acestea şi astăzi ca şi ieri fac din „aventură o profesie, din duplicitate un merit, din intrigă o vocaţie şi din disimulare un principiu”, iar „jurămintele de credinţă, ataşamentul afişat, bunăvoinţa de faţadă şi promisiunile fără acoperire” fac parte dintr-un instrumentar îndelung şi eficient exersat.
Vom mai putea descoperi că cei mai de seamă conducători ai neamului au ştiut a preţui cu măsură cuvenită devotamentul serviciilor de informaţii, păstrând o deosebită taină asupra oamenilor şi rosturilor acestora.
Începuturile activităţilor de informaţii şi contrainformaţii se localizează în perioada separării daco-geţilor din ramura tracilor de nord şi stabilirea limitelor spaţiului geografic locuit de poporul daco-get între Carpaţii Păduroşi, Nistru, Marea Neagră, Munţii Balcani, Dunărea de Mijloc şi Moravia. Din primele momente ale individualizării lingvistice şi etnoculturale a strămoşilor noştri, între grijile de căpătâi s-a aflat prevenirea atacului prin surprindere şi a ocupaţiei teritoriului de către străini, aceste misiuni fiind îndeplinite de cele mai simple structuri informative – străjile. Dar, deopotrivă, existau elemente informative înaintate care, sub diverse pretexte, coabitau dimpreună cu vrăjmaşul potenţial, pentru a putea să-i descifreze din timp intenţiile.
În acele timpuri activitatea de informaţii pentru prevenirea ameninţărilor din exterior era preponderentă, latura contrainformativă fiind mai puţin dezvoltată, ceea ce explica, de altfel, şi faptul că Burebista a căzut victima unui complot. După epoca romană a Daciei, ulterioară influenţelor civilizaţiilor persană şi elenă, au urmat cicloanele devastatoare ale migraţiilor. Furtunile bântuiau ţara – goţii, hunii, avarii, slavii, bulgarii, cumanii,tătarii … Timp de opt secole s-au succedat invaziile, în jurul României au apărut şi s-au dezvoltat noi puteri ce privesc pofticios spre câmpiile fertile şi subsolul ei bogat. În nord, ungurii şi polonezii îşi dispută Transilvania, la sud Valahia şi la est Moldova se străduiesc să reziste asaltului Bizanţului şi al Imperiului Otoman.
Explicaţia rezistenţei nu poate fi în afara cunoaşterii şi a apărării în faţa atâtor pericole decât prin mijlocirea informaţiilor obţinute în secret. În timpul domniilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt în Moldova şi a lui Vlad Tepeş în Ţara Românească este constatată o activitate de informaţii şi contrainformaţii de prestigiu şi recunoaştere în epocă. Moldova devine un adevărat centru informativ al epocii, ale cărui servicii erau utilizate, pe calea tratativelor convenite cu Ştefan cel Mare şi Sfânt, de către împăratul Maximilian I al habsburgilor şi regele Cazimir al polonezilor.
Nu este neglijată nici latura contrainformativă, deoarece toate uneltirile şi comploturile împotriva domnitorului Ştefan au fost dejucate, trădările demascate, iar trădătorii decapitaţi. Activitatea secretă de informaţii este abil împletită cu diplomaţia şi strategia militară. Astfel, domnul Moldovei, cunoscând bine intenţiile şi mişcările uneltitorilor externi, ca şi calităţile şi slăbiciunile conducătorilor neamurilor vecine, întemeiază alianţe cu polonezii, se înţelege cu tătarii, îi ţine la respect pe turci şi pe ungurii din Transilvania, instaurând o perioadă de stabilitate şi consolidare ce, în pofida numeroaselor războaie şi a mobilizării permanente, va dura aproape jumătate de secol. Dregătoriile abilitate cu afacerile de taină aveau în arsenalul mijloacelor de acţiune ceea ce este îndeobşte utilizat şi în prezent: iscoadele, ancheta, interceptarea solilor, cercetarea prizonierilor, verificarea la faţa locului, dezinformarea şi întinderea de curse, diversiunea, cunoaşterea şi încercarea loialităţii colaboratorilor etc.
Aria culegerii informaţiilor era vastă, agenţii siguri, iar rezultatele exacte.
A doua jumătate a secolului al XVI-lea se caracterizează, de asemenea, prin conjuraţii şi comploturi, accentuării dominaţiei otomane asociindu-i-se ofensiva catolică din Polonia.
„Pentru a îndruma această întoarcere (n.n. de la credinţa ortodoxă) nu-i nevoie de bani mulţi ci de 1000 -1200 de scuzi pe an care să slujasca pentru… ascultarea către scaunul apostolic”, avea să se raporteze într-o misivă secretă trimisă nunţiului papal din Polonia, după ce domnitorul Petru Şchiopul (1574-1577) fusese convertit la catolicism.
Reţelele informative străine ajung, în această perioadă să infesteze structurile de putere, având loc distrugerea sau lichidarea sistematică a multor dregători loiali ţării. Domnitorul Ţării Româneşti – Mircea Ciobanul (1545-1554) numit direct de către Poartă, duce o aprigă campanie împotriva multor dregători, cronicile vremii referindu-se la trădări şi trădători, nemenţionându-se, însă, că cei executaţi erau nevinovaţi, trădătorul fiind domnitorul care se dispensa astfel de oamenii ce nu conveneau intereselor străine.
În fine, trebuie subliniat că după 1550 în Ţările Române are loc o puternică penetrare a unor servicii de informaţii europene la curţile domneşti prin secretari, sfetnici, şefi de gărzi personale sau medici care ştiu să se facă indispensabili.
Chiar şi în asemenea împrejurări, pe frontul contraspionajului, sunt repurtate succese, deoarece cronicile lasă în acest sens mărturii de necontestat,care atestă o bună cunoaştere a reţelelor de spionaj. Aşadar şi această perioadă îşi are oazele ei de lumină, sistemul informativ şi contrainformativ de apărare îndeplinindu-şi misiunile de căpătâi, între care pregătirea terenului primei uniri a Ţărilor Române ce se va înfăptui sub Mihai Viteazul în pragul veacului următor.
Pe plan extern mazilirea cozilor de topor a stârnit reacţii pe măsura trădărilor săvârşite. Ca urmare, unii dintre “nedreptăţiţi” au fost împinşi în nenorocite conspiraţii, astfel încât instabilitatea politică şi echilibrul precar al Ţărilor Române s-a datorat mai mult amestecului extern, adeseori brutal şi făţiş decât unor cauze organice interne. Racolarea unor importanţi dregători autohtoni avea, la începutul secolului al XVII-lea, şi câteva determinări obiective, fiindcă debutul veacului avea să însemne, în planul informaţiilor, pentru Ţările Române:
-
rolul foarte activ al Poloniei în susţinerea mişcărilor interne de opoziţie din Tarile Române. Nu puţini au fost aceia care, aciuindu-se la curţile regilor poloni, au cerut acestora “protecţie” pentru ţară;
-
Giovani di Marini Poli, Alexandru Comuleo. Alfonso Carillo, Carlo Magno, loan Darahi Radibrat, Chirii Lukarios – dregători veneţieni. misionari croaţi, iezuiţi spanioli, gentilomi ai unor curţi occidentale, tălmaci de împrumut, un diacon cretan ce avea să ajungă patriarh la Contantinopol, ambasadori olandezi, generali polonezi şi agenţi, pur şi simplu, sunt doar câteva exemple ilustrative ale spionajului habsburgic;
-
sporirea influenţelor greceşti;
-
o politică dusă, pe un plan mai amplu, de către puterile străine vecine, în direcţia încurajării elementelor alogene.
Intr-un asemenea context avea să purceadă Mihai Viteazul la împlinirea conştiinţei unităţii naţionale a românilor – fără a avea nimic favorabil lui pe plan extern şi într-o adâncă şi cuprinzătoare prăpastie a neloialităţii în interior…
Planurile puterilor vecine Ţărilor Române aveau să le fie nefaste acestora din urma.
Alianţe secrete turco-poloneze în nord, turco-tătare la est şi la sud, promisiuni deşarte din partea habsburgilor la vest şi peste tot o invizibilă “conspiraţie universală” avea să frângă, prin asasinarea lui Mihai Viteazul, visul de unitate statal-naţională al românilor. Căci ce altceva a fost odiosul asasinat decât expresia intervenţiei brutale a acelor centre de putere şi grupuri de presiune externe care nu puteau concepe afirmarea unui stat românesc puternic prin unitate, a unui popor curajos, viteaz şi demn prin obârşie, răbdător şi tenace prin destin?
In pofida jocului duplicitar al unor regi poloni, pe planul relaţiilor informative externe, domnitorii Ţărilor Române continuă a dovedi bună credinţă, furnizând celor dintâi informaţii strategice cu privire la intenţiile turcilor sau tătarilor, ceea ce atestă că structurile informative romaneşti dispuneau de extensii solide în taberele adverse.
Sorţii potrivnici au făcut adeseori ca ţările româneşti să se spioneze între ele. La 10 mai 1653, când Matei Basarab l-a aşteptat la Finta cu oastea pregătită pe Vasile Lupu, victoria domnului muntean s-a datorat cert succesului repurtat anterior în planul informaţiilor.
Operaţiunile speciale „umede” au fost şi ele prezente. Un important agent al Porţii Otomane, Antonio Grillo, prim dragoman al Veneţiei, fost agent al domnitorului Matei Basarab şi ginerele domnitorului Vasile Lupu, a avut, în cele din urmă, neşansa să fie, în 1684, arestat de socrul său. Ulterior, ajuns la Constantinopol, Grillo îşi intensifică urzelile împotriva domnului Vasile Lupu, acesta fiind nevoit să ordone agenţilor săi de la Constantinopol lichidarea indizerabilului. Şi, într-adevăr, un raport al spionilor veneţieni din 1649 menţionează uciderea lui Grillo “prin cooperarea agenţilor moldoveni”.
Operaţiunile speciale ofensive de interceptare a curierilor şi mesajelor, furtul scrisorilor, coruperea ori asasinarea purtătorilor documentelor de taină erau practici curente în epocă. Ele nu trebuie să surprindă de vreme ce însăşi Sanctitatea sa Papa Grigore al XlII-lea nu ezita să ordone suprimări, iar Sir Francisc Walsingham, ministrul serviciilor secrete ale Reginei Elisabeta a Angliei, utiliza criminali de profesie, aventurieri sau bandiţi de care oraşele europene prisoseau, fiindcă, în opinia sa “o informaţie utilă merită orice preţ”. Penetrarea informativă externă şi infiltrarea agenţilor de spionaj, îndeosebi la Constantinopol, rezultă a fi fost trainice. Alte spaţii cercetate informativ erau Polonia, Ungaria, Transilvania şi ţinuturile tătărăşti.
Sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui deal XVIII-lea stau, incontestabil, în istoria Ţării Româneşti, sub semnul tragic al destinului domnitorului Constantin Brâncoveanu. După Mircea cel Bătrân care a domnit 32 de ani, Constantin Brâncoveanu a avut cea mai lungă domnie, 26 de ani, şi aproape toţi i-au fost potrivnici … Constantin Brâncoveanu şi Vasile Lupu au fost ultimii domni pământeni care au reuşit să se menţină vreme mai îndelungată la conducerea treburilor ţării într-o perioadă de puternice presiuni, subversiuni şi conspiraţii externe, abil întrepătrunse cu permanentele rivalităţi şi trădări interne.
Serviciile secrete otomane şi-au creat o puternică şi cuprinzătoare agentură de influenţă în rândul dregătorilor importanţi şi al marilor boieri, cu sprijinul căreia determinau decizii politice favorabile intereselor Turciei, ceea ce avea să faciliteze era neagră a domniilor fanariote. Austria, cu un corp de armată sub comanda generalului Heissler, a pătruns în Muntenia, ocupând cele doua oraşe capitale – Tîrgovişte şi Bucureşti. Pentru a-l scoate din ţară fără luptă, Constantin Brâncoveanu” cu asistenţa unor maeştri ai dezinformării, influenţei şi propagandei, îl determină pe generalul Heissler să părăsească în grabă Ţara Românească, pentru a nu fi surprins de o confruntare puternică cu tătarii, care ar veni, chipurile, în ajutorul domnitorului. Această stratagemă este în prezent unanim acceptată ca principiu de acţiune al serviciilor speciale, dar nu numai, respectiv ca regulă a potenţializării exprimată de axioma „demonstrează posibilitatea atacului şi vei obţine rezultatul atacului”. Constantin Brâncoveanu avea să înfiinţeze o rezidenţă informativă la Moscova, pe care o întreţinea cu informaţii importante, obţinute de la o agentură bine amplasată în cercurile înalte ale Constantinopolului. Informaţiile privind intenţiile Turciei erau bine primite nu numai la Moscova, ele conferindu-i domnitorului o platformă europeană prin facilitarea integrării Ţării Româneşti în jocurile diplomatice ale vremii în care, pe lângă Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman şi Rusia, mai erau activ angajate Anglia, Franţa, Olanda, statele italiene şi, nu în ultimul rând, Vaticanul. Afirmarea internaţională a domnitorului nu a fost atât de deranjantă, precum profundul său ataşament faţă de interesele naţionale. Domnitorii români care au lucrat spre binele ţării au fost ţinta a numeroase şi perfide conspiraţii, cu extinse şi adânci semnificaţii internaţionale, organizate pe planuri complexe, după toate regulile artei informative şi cu tot talentul geniului pus în slujba subversiunii.
Constantin Brâncoveanu a dejucat două asemenea comploturi împotriva sa, fiind victima celui de-al treilea şi executat de Sfânta Mărie Mare a anului 1714.
Pentru înlăturarea şi răpunerea lui Constantin Brâncoveanu şi-au dat mâna conspiratori din interior cu ambasadori ai puterilor vremii, în special cel al Franţei la Constantinopol, care-1 dorea în tronul Ţării Româneşti pe Emeric Tokoly, agenţi secreţi ai Vienei şi Budapestei ori Suediei, cu toţii sub o regie concepută şi perseverent urmărită de Dimitrie Cantermir de la Constantinopol.
Dimitrie Cantemir
O însemnată excepţie de la limitele contrainformative o constituie faptul că domnitorul Constantin Brâncoveanu a realizat un centru internaţional de curierat secret, instituind în acest mod interceptarea şi exploatarea sistematică a mesajelor Austriei, Rusiei, Franţei, Angliei, Poloniei, Suediei ş.a. cu Poarta. In pofida recunoaşterii interceptării chiar de către domnitor, precum şi a unor constatări – acestea în Moldova – de “stricăciuni ale peceţilor” şi “prădări de către hoardele tătărăşti a curierilor”, cei care utilizau canalul respectiv nu pregetau să-1 aprecize ca “mijlocul cel mai sigur şi cel mai secret”. Interceptarea şi decodarea mesajelor cu Poarta ale Rusiei şi principalelor puteri europene a întărit, pentru o perioadă, latura contrainformativă, de apărare, a activităţilor secrete de informaţii. Forţele potrivnice Ţărilor Române au beneficiat însă de avantajele superiorităţii conspiraţiei externe antiromâneşti, după urma căreia aveau să profite, între alţii, şi “muscalii” din Rusia devenită imperială.
Toate cele menţionate nu au întărit ordinea şi siguranţa internă. Corupţia era mult mai puternică, ea cuprinzând îndeobşte sistemul administraţiei şi pe cei însărcinaţi special cu eradicarea nelegiuirilor şi abuzurilor.
De-a dreptul incitantă ne apare perioada 1821-1848. Viaţa politică internaţională este marcată de afirmarea într-o formă nouă a instituţiilor şi funcţiilor diplomatice, îndeosebi pe planul protecţiei rezidenţilor străini, ceea ce indirect, va redimensiona activităţile informative secrete.
Austria şi Prusia, Franţa şi Anglia, Turcia şi Rusia, Polonia, Italia şi Vaticanul continuă a întreţine şi dezvolta importante reţele de agenţi secreţi, concomitent cu culegerea de informaţii pe alte canale, îndeosebi diplomatice şi comerciale.
Prezenţa rusească activă în Ţările Române este semnificativă atât prin evoluţiile interne, cât şi în ceea ce priveşte relaţiile cu Poarta şi cu puterile occidentale, înrăutăţirea tot mai evidentă a situaţiei Ţărilor Române, care primesc, practic, statutul unor teritorii sub ocupaţie, va face să crească rolul oportuniştilor interni, a celor ce se vor situa pe linia echilibrului precar dintre Turcia şi Rusia.
Aceasta din urma îşi extinde protecţia cuprinzând în cleştele imperial şi Ţările Române. După aplicarea Regulamentelor Organice, în 1830, va fi elaborată Legea Poliţiei Statului.
Rolul acesteia avea să devină din ce în ce mai important, îndeosebi în ceea ce priveşte controlul străinilor, avându-se în vedere pregătirea subterană, în întreaga Europă, a anului revoluţionar 1848.
Aurel I. Rogojan
Un telefon poate fi proiectat într-o țară, poate folosi componente produse în mai multe regiuni și poate fi asamblat în altă parte înainte să ajungă într-un magazin din România. Același lucru, la o scară diferită, se întâmplă cu hainele, alimentele, mașinile și serviciile digitale. Lanțurile de producție au devenit o formă concretă prin care globalizarea intră în viața de zi cu zi.
Conceptul nu se reduce la comerț. El include circulația capitalului, a informației, a tehnologiei și a oamenilor. Legăturile mai strânse dintre economii pot crea acces la piețe și produse noi, dar pot transmite și problemele mai repede. O întrerupere într-un port important sau o lipsă de componente poate afecta producția la mii de kilometri distanță.
O explicație despre ce este globalizarea devine mai clară când este legată de astfel de exemple, nu doar de definiții. Prețul unui produs importat poate fi influențat de transport, curs valutar, taxe, disponibilitatea materiilor prime și concurența dintre furnizori. Consumatorul vede rezultatul final, nu toate etapele.
Pentru firme, globalizarea poate însemna o piață mai mare, dar și mai mulți competitori. Un producător local poate vinde în afara țării mai ușor decât în trecut, în timp ce clienții locali pot compara produse din mai multe piețe. Avantajul accesului mai larg vine împreună cu presiunea de a concura la preț, calitate și livrare.
Tehnologia a accelerat procesul. O echipă poate lucra de la distanță pentru clienți din alte țări, iar o firmă mică poate cumpăra servicii software dezvoltate oriunde. În același timp, dependența de furnizori externi poate deveni vizibilă atunci când apar întârzieri sau schimbări de preț.
Globalizarea nu produce aceleași efecte pentru toată lumea. Unele industrii câștigă acces la cerere nouă, altele se confruntă cu concurență mai puternică. Unele locuri de muncă apar, altele se transformă sau dispar. De aceea, discuția este mai utilă când privește un sector concret decât când încearcă să eticheteze întregul proces drept bun sau rău.
Pentru a urmări astfel de teme economice în limbaj accesibil, publicații online precum Creditinfo pot servi drept punct de plecare, dar efectele globalizării se văd cel mai bine în exemple concrete. Pentru cumpărător apar în prețuri și disponibilitate, iar pentru o firmă în furnizori, clienți, costuri și riscuri.
Cursul de schimb este una dintre punțile dintre economia externă și prețul local. Chiar dacă un produs este vândut în lei, componentele sau materia primă pot fi cumpărate în altă monedă. Variațiile valutare nu se transmit automat și imediat în preț, dar pot influența costurile firmelor care depind de importuri.
Companiile încearcă să reducă riscul prin diversificarea furnizorilor sau prin stocuri de siguranță. Aceste măsuri au însă propriul cost. Un stoc mai mare blochează capital, iar mai mulți furnizori înseamnă relații și standarde de gestionat. Reziliența lanțului de aprovizionare nu este gratuită, ci o alegere între eficiență și rezervă.
Pentru consumator, originea produsului nu spune singură toată povestea. Un obiect asamblat într-o țară poate conține materiale și tehnologie din multe altele. Din acest motiv, eticheta finală surprinde doar ultima parte a unui traseu economic mult mai lung.
Serviciile fac parte din aceeași poveste. O companie românească poate cumpăra găzduire, software sau consultanță de la furnizori străini și poate vinde la rândul ei către clienți din alte țări. În astfel de cazuri, globalizarea nu mai înseamnă containere și fabrici, ci contracte, date și plăți transfrontaliere.
Cea mai simplă dovadă rămâne coșul de cumpărături. Etichetele, componentele și mărcile arată câte economii au contribuit la produsele obișnuite. Globalizarea nu este un fenomen îndepărtat, ci o rețea de relații care devine vizibilă de fiecare dată când una dintre legături se schimbă.
Bingo–Rosal – datoriile uriașe și „eroii” care țin spatele unei firme îngropate în gunoi și miliarde vechi de lei
CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ, DOSARELE EXPLODEAZĂ, IAR BINGO ÎNCĂ FACE FIGURI LA GUNOI
Tot ce a scris Incisiv de Prahova, ani la rând, despre „Bingo penal” – fosta Rosal, actuala Bin Go Solutions, experta în bunuri de retur dispărute și tarife unse cu toate alifiile – se aliniază, pas cu pas, cu o realitate juridică și financiară de manual:
- rapoarte ale Curții de Conturi,
- procese pe rol,
- cereri de insolvență și faliment,
- datoriile istorice de aproape 800 de milioane de lei, prezentate de NewsCenter.ro, site de știri pentru București și Ilfov.
Adică, pe românește: hoția, incompetența și combinațiile cu iz penal nu mai sunt „exagerări de presă”, ci subiecte de dosar, cu număr de înregistrare și termen de judecată.
ANAF VINE DUPĂ SALARII ȘI SĂNĂTATE: DOSARUL CARE POATE STINGE DEFINITIV „STEUA” BINGO
Dosarul nr. 37635/4/2025, în care ANAF își cere drepturile pentru fondurile de salarii și sănătate, are termen în 2 decembrie 2026.
Acolo se joacă, foarte probabil, biletul final al societății „devalizate” de Bogdan Niculescu, așa cum rezultă din Rechizitoriul depus de Silviu Prigoana („Prigoană răposatul” în jargonul politicii) la DIICOT în 2021.
Dacă Bingo pierde acest proces, putem să spunem „adio”:
- nu doar unei firme sleite de datorii și scandaluri,
- ci întregului mecanism prin care, ani la rând, banii de salarii, sănătate și taxe s-au plimbat prin conturi, în timp ce cetățenii plăteau tarife și respirau mizeria neputinței instituționale.
ANAF nu vine pentru pamflete. Vine pentru bani. Iar când Fiscul bate la ușă, nu se mai joacă nimeni de-a „parteneriatul public-privat”.
ECO SUD APASĂ BUTONUL ROȘU: DOUĂ DOSARE ȘI O FIRMĂ CARE NU PLĂTEȘTE PE NIMENI
În paralel, Eco Sud, operatorul depozitului de la Vidra, a trecut de la nervi la acțiune:
- Dosarul nr. 38424/3/2026, înregistrat la Tribunalul București, în care Eco Sud cere falimentul Bin Go Solutions.
- Un termen în ianuarie 2027, tot la București, în care Eco Sud îi mai cere, încă o dată, falimentul lui Bingo.
Potrivit documentărilor realizate de NewsCenter.ro, conflictul financiar are o istorie lungă:
- sechestre pe participații,
- garanții pe autogunoiere,
- bilete la ordin de milioane de lei,
- executări stinse sau mutate pe alte trasee juridice.
Traducere:
Bingo nu-și plătește statul, nu-și plătește furnizorii, nu-și plătește corect salariații, dar rămâne, miraculos, un „partener” suportat de administrații publice care se plâng, în același timp, că „nu sunt bani de pensii mai mari decât 7%”.
MUTAREA BANILOR PE BLUE PLANET: CÂND NU POȚI SĂ PLĂTEȘTI DATORIILE, MUȚI FACTURILE
În timp ce Fiscul și Eco Sud bat la ușă, Bin Go nu pierde vremea:
Conform dezvăluirilor NewsCenter.ro, în Sectorul 4 din București,
începând cu 1 octombrie 2026, serviciile de salubrizare sunt facturate și încasate de Blue Planet Services SA, partenera din contractul de delegare.
Notificarea, purtând ștampila Bin Go Solutions din 15 octombrie 2026, vorbește frumos despre:
- „actualizare de date de facturare”,
- „modificare cu caracter administrativ”,
- „tarife neschimbate, aceeași frecvență de colectare”.
În realitate, pentru cetățean se schimbă ceva esențial:
- facturile noi nu le mai plătește către Bingo,
- ci către Blue Planet Services SA, firmă cu cont la Exim Banca Românească,
- în timp ce datoriile vechi rămân, liniștite, agățate de o firmă împinsă spre insolvență.
Când mută cineva beneficiarul plăților, dar lasă datoriile în urmă, nu e „inginerie administrativă”, ci o coregrafie a supraviețuirii pe spinarea creditorilor și a statului.
STRUCTURI ÎN FIDUCIE, ASOCIAȚI COMUNI ȘI DATORII DE 800 DE MILIOANE: ARHITECTURA UNUI COLOS PE PICIOARE DE HÂRTIE
NewsCenter.ro a arătat, cu documente, că:
- Bin Go Solutions avea în 2024:
- afaceri de ~481,5 milioane de lei,
- datorii contabile de ~779,8 milioane de lei,
- restanțe fiscale de ~39,47 milioane de lei,
- 1.268 de angajați.
- În acționariat:
- participații majore deținute prin fiducie,
- un asociat comun cu Blue Planet – Imperial Master Invest,
- structuri în care unii apar ca „proprietari fiduciar”, în timp ce adevărații beneficiari economici rămân în ceață.
Pe scurt:
O firmă cocoșată de datorii, cu schemă de proprietate sofisticată, își pasează încasările spre o parteneră din asociere, în timp ce statul și creditorii se uită la portalul instanțelor și bifează termene.
ÎN PRAHOVA, BINGO ȚINE ORAȘUL OSTATIC. DAR LA ORIZONT SE VEDE PAPREC–BRATNER
În timp ce la București se mută încasările pe Blue Planet,
în Ploiești și Prahova încă mai rezistă „Bingo penal”, agățat de:
- contracte vechi,
- complicități locale,
- o administrație care se mișcă greu când e vorba să apere interesul public.
Dar ecuația se poate schimba radical:
- Firma Brantner, adusă și în discuțiile despre alternative de salubritate, a fost cumpărată de Paprec, gigant francez și lider de piață în tratarea și colectarea deșeurilor în Europa.
Dacă procesele se termină așa cum o arată logica economică și documentele din dosare, Bingo va deveni doar o amintire urât mirositoare, iar Prahova ar putea, în sfârșit, să se spele pe mâini de o societate care a făcut avere din gunoi și datorii.
Întrebarea este:
vor avea autoritățile locale curajul și voința să închidă, definitiv, robinetul?
SALARIAȚII, ÎN PRIMA LINIE A UMILINȚEI: 7 ZILE ÎNTÂRZIERE LA LEAFĂ, ANI DE LUMINĂ ÎNTÂRZIERE LA MORALĂ
În timp ce vorbim de:
- sute de milioane de lei datorii,
- mutări de facturare,
- garanții executate și dosare în instanță,
există o categorie lovită direct, rapid și fără „fiducie”: salariații.
La Ploiești, oamenii de pe mașinile de gunoi, cei care cară zilnic, la propriu, mizeria orașului, au început să își încaseze salariile cu întârzieri de minimum 7 zile.
Pentru un director abonat la contracte publice, 7 zile nu înseamnă nimic.
Pentru un angajat care trăiește de la un salariu la altul, 7 zile înseamnă:
- chirie întârziată,
- rate neplătite,
- facturi amânate,
- nervi și umilință.
În acest context geopolitic, cu războaie în apropiere, inflație, crize energetice și guverne care se scuză că pot mări pensiile doar cu 7%,
statul român tolerează, senin, un grup de firme cu milioane de lei datorii, care:
- nu plătește corect salariații,
- își întârzie obligațiile către stat,
- își enervează furnizorii până la cereri de faliment,
- dar încă primește gunoiul orașului în brațe, ca un „partener serios”.
„BINGO PENAL” – DE LA BUNURI DE RETUR FURATE ÎN PRAHOVA, LA DATORII URIAȘE ÎN BUCUREȘTI. LANȚUL SLĂBICIUNILOR, CU CIFRE ȘI NUMERE DE DOSAR
Incisiv de Prahova a arătat primul, cu probe, cum:
- 65.000 de bunuri de retur, în valoare de ~10 milioane de euro, inventariate de Lexexpert, au dispărut din peisajul public, deși au fost plătite prin tarife de cetățeni;
- Curtea de Conturi a confirmat oficial, cu formulări tehnice, ceea ce noi am numit direct: „furtul bunurilor de retur”;
- ADI – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova și primari precum Mihai Polițeanu au stat, ani la rând, cu mâinile în buzunar, în timp ce bunurile care trebuiau preluate gratuit în domeniul public rămâneau pierdute între operator și dezinteres.
Acum, NewsCenter.ro completează tabloul la București:
- mutarea facturării pe Blue Planet Services,
- datoriile imense ale Bin Go,
- cererea de insolvență de la Eco Sud,
- istoricul garanțiilor și executărilor.
Nu mai vorbim de incidente izolate, ci de un model de business:
bani din tarife publice, datorii uriașe, complicități, tăceri, mutări de risc pe alte firme din aceeași familie de interese.
ÎNTREBAREA CARE ARDE: CINE LE ȚINE SPATELE ȘI DE CE?
În fața acestui tablou:
- Curtea de Conturi confirmă ce a scris Incisiv de Prahova despre Prahova.
- NewsCenter.ro documentează, punctual, datoriile, fiducia și mutările de bani în București.
- ANAF își caută fondurile pentru salarii și sănătate, în dosarul 37635/4/2025.
- Eco Sud cere falimentul, în dosarul 38424/3/2026 și în alte dosare cu termene în 2027.
- Salariații își iau lefurile cu întârziere, pe fundal de restanțe fiscale și furnizori neplătiți.
Și atunci:
Cine își mai permite, în acest context economic și geopolitic, să țină spatele unui asemenea grup?
- Cine semnează prelungiri, adrese, „actualizări administrative”?
- Cine lasă orașele prizoniere unui operator care nu-și onorează datoriile, dar își mută încasările în alte buzunare?
- Cine refuză, cu încăpățânare suspectă, să caute alternative solide, precum Brantner – acum parte a grupului francez Paprec, lider în domeniu la nivel european?
CONCLUZIE CU ZARUL PE MASĂ: ORAȘELE TREBUIE SĂ STRIGE „STOP JOC!”
Acest text nu este doar un pamflet usturător.
Este radiografia unui sistem de gunoi în care:
- banii publici se topesc în datorii și combinații,
- instituțiile se mișcă lent,
- presa de investigație – Incisiv de Prahova, respectiv NewsCenter.ro – aduce probe, documente, numere de dosar,
- iar cetățeanul rămâne cu nota de plată și cu sacul la poartă.
Dacă:
- în Prahova nu se recuperează bunurile de retur,
- în București nu se tranșează ferm dosarele de insolvență și faliment,
- ANAF și Eco Sud nu duc până la capăt demersurile,
- autoritățile locale nu taie cordonul ombilical cu Bingo–Bin Go,
atunci nu mai vorbim doar de hoție și incompetență,
ci de complicitate politică, administrativă și instituțională.
Orașele trebuie să spună, clar și răspicat:
„Stop joc! Bingo s-a terminat. De acum înainte, curățăm nu doar străzile, ci și contractele.” Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Polițist acuzat că „închide ochii” la propriile fapte: deversare suspectă, intervenție contestată și suspiciuni de abuz de funcție în I.P.J. Prahova
Sesizare la 112, dar cu prea puține răspunsuri
Un caz din Starchiojd ridică semne de întrebare despre verificarea reclamațiilor cetățenilor
Un apel la 112, înregistrat în comuna Starchiojd, județul Prahova, readuce în atenție o problemă de interes public: cine verifică modul în care polițiștii gestionează sesizările cetățenilor și ce se întâmplă când acuzațiile îi vizează chiar pe cei care ar trebui să aplice legea?
În centrul acestor acuzații se află Stănciulescu Marian, indicat ca șef de post al comunei Bătrâni, precum și comisarul-șef Popescu Valentin, prezentat drept șef al Secției de Poliție Rurală SPR 11 Drajna, superiorul direct care ar fi tolerat presupusa conduită problematică.
Informațiile au fost transmise redacției de către persoane care susțin că au fost afectate direct sau indirect de situație.
Lichid cu miros înțepător, deversat în șanțul public
Reclamată: o posibilă scurgere de ape uzate spre centrul localității
Potrivit relatărilor transmise redacției, la data de 14 octombrie 2026, în apropierea locuinței lui Stănciulescu Marian din comuna Starchiojd, strada Unirii, ar fi fost observată o deversare de lichid cu miros puternic, pe care reclamantul îl suspectează a proveni dintr-o fosă septică.
Conform sesizării, lichidul ar fi curs prin șanțurile de pe marginea drumului public, ajungând până în zona centrală a localității și, potrivit aceleiași surse, chiar în pârâul Stâmnic. Locuitorii de pe strada Unirii ar fi resimțit un miros persistent, descris ca fiind deranjant în apropierea gospodăriilor.
Până la acest moment, nu există o confirmare oficială, printr-o analiză de laborator sau printr-un raport public, privind natura exactă a lichidului și eventualul impact asupra mediului. Toate detaliile se bazează pe declarațiile persoanei care a sesizat incidentul și pe afirmațiile unor localnici.
Intervenția poliției, pusă sub semnul întrebării
Fără camere pornite, fără probe preluate, fără Garda de Mediu?
În urma apelului la 112, un echipaj din cadrul Secției de Poliție Rurală SPR 11 Drajna s-ar fi deplasat la fața locului pentru verificarea situației.
Reclamantul susține însă că intervenția nu ar fi respectat standardele minime de transparență și rigoare. Potrivit relatării transmise redacției:
- polițiștii nu ar fi folosit camerele video portabile pe durata intervenției;
- ar fi refuzat să preia recipientul cu probe de lichid colectate de cel care a făcut sesizarea;
- nu ar fi solicitat sprijinul Gărzii de Mediu, în pofida suspiciunii că ar putea fi vorba despre o deversare de ape uzate într-un șanț public și, posibil, într-un curs de apă.
Echipajul ar fi apreciat, conform aceleiași relatări, că lichidul ar proveni din apa de ploaie, considerând astfel că nu se impune implicarea autorităților de mediu. Rămâne neclar, în lipsa unui punct de vedere oficial, dacă această concluzie a fost consemnată în vreun document și ce argumente au stat la baza deciziei de a nu efectua verificări suplimentare.
În acest context, numele comisarului-șef de poliție Popescu Valentin, indicat ca șef al SPR 11 Drajna, apare în legătură cu acuzația de „tolerare” a comportamentului subordonatului. Sursele care au contactat redacția susțin că o eventuală influență din partea conducerii ar fi putut afecta modul în care echipajul a tratat sesizarea, aspect ce reclamă clarificări oficiale.
„Nu e prima dată”: suspiciuni privind alte sesizări rămase fără urmări
Localnici invocă apeluri anterioare la 112
Relatările venite din zonă susțin că incidentul din 14 octombrie 2026 nu ar fi unul izolat. Potrivit unor afirmații atribuite unor locuitori, situații similare s-ar fi produs și în trecut, iar pentru acestea ar fi existat mai multe apeluri la 112.
Aceleași surse susțin că unele dintre sesizări ar fi fost, în final, consemnate ca „neconfirmate”. Pentru a verifica dacă aceste acuzații au un temei real, ar fi necesară o analiză a evidențelor de intervenție, a notelor de constatare și a modului în care au fost soluționate reclamațiile anterioare.
Dacă suspiciunile formulate de cetățeni se confirmă, ar apărea întrebări legitime privind modul în care sunt tratate sesizările de mediu și dacă există eventuale deficiențe în mecanismele de control intern ale structurilor de poliție din zonă.
Acuzații privind conduita personală și folosirea funcției
Presupusă relație extraconjugală și dosar penal văzut ca „răzbunare”
Pe lângă aspectele legate de deversarea suspectă și modul de intervenție, informațiile furnizate redacției conțin și acuzații cu privire la viața personală și conduita profesională a lui Stănciulescu Marian.
Sursele invocă o presupusă relație extraconjugală pe care acesta ar fi avut-o, în trecut, cu o femeie din satul Poiana Mare, comuna Bătrâni – localitate în care polițistul este prezentat ca deținând funcția de șef de post. Femeia ar avea un copil minor, iar relația ar fi contribuit, potrivit acestor relatări, la destrămarea cuplului.
Mult mai gravă este însă acuzația că, după ce soțul femeii i-ar fi cerut explicații polițistului cu privire la presupusa relație, Stănciulescu Marian ar fi folosit autoritatea funcției împotriva acestuia. Surse din comuna Bătrâni susțin că bărbatului i-ar fi fost întocmit un dosar penal și i-ar fi fost reținut permisul de conducere, considerând că aceste măsuri ar fi reprezentat o formă de răzbunare.
Cine verifică pe cei care ar trebui să apere legea?
Necesitatea unui răspuns oficial din partea IPJ Prahova și a structurilor de control
Cazul ridică mai multe întrebări esențiale pentru comunitate și pentru încrederea publicului în instituțiile statului:
- Au fost respectate procedurile în intervenția din 14 octombrie 2026 la Starchiojd?
- De ce nu ar fi fost prelevate probele de lichid, dacă această afirmație se confirmă?
- A fost evaluată oportunitatea sesizării Gărzii de Mediu, ținând cont de suspiciunile de deversare în șanț public și în pârâu?
- Există sesizări anterioare privind incidente similare și cum au fost ele soluționate, din punct de vedere procedural?
- Au existat sau există verificări interne privind presupusa folosire a funcției în scop personal, în comuna Bătrâni?
Acuzațiile transmise redacției – atât cele legate de deversarea suspectă, cât și cele privitoare la viața personală și la posibile abuzuri de autoritate – reclamă un răspuns transparent și documentat din partea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova și, dacă se constată indicii concrete, o evaluare din partea structurilor de control abilitate.
Respectarea legii trebuie să fie aceeași pentru toți, indiferent de funcție sau grad profesional. Tocmai de aceea, atunci când suspiciunile vizează persoane aflate în poziții de autoritate, singura cale corectă este verificarea riguroasă, pe bază de probe și proceduri legale clare. (Irinel I.),.
Acest material are la bază informațiile și relatările transmise redacției de către persoane din comuna Bătrâni și comuna Starchiojd, județul Prahova, și nu substituie concluziile unor anchete oficiale sau ale instanțelor de judecată.
BINGOUL GUNOIULUI: CUM DISPAR MILIOANELE, IAR CETĂȚENII RĂMÂN CU SACII ÎN BRAȚE
Bingo–Rosal – datoriile uriașe și „eroii” care țin spatele unei firme îngropate în gunoi și miliarde vechi de lei CURTEA...
Polițist acuzat că „închide ochii” la propriile fapte: deversare suspectă, intervenție contestată și suspiciuni de abuz de funcție în I.P.J. Prahova
Sesizare la 112, dar cu prea puține răspunsuri Un caz din Starchiojd ridică semne de întrebare despre verificarea reclamațiilor cetățenilor...
Specialist de clasă, datornic de serviciu: MAI îți dă sporul, apoi îți trimite nota de plată
În administrația românească, salariul poate deveni o surpriză cu termen de rambursare. Astăzi primești o majorare prin dispoziția unității. Mâine,...
DOMNULE MINISTRU, V-AȚI MUTAT MINISTERUL PE FACEBOOK? Poliția Penitenciară află de pe „news – feed” ce se întâmplă cu propriul sistem
„Mulțumim că aflăm și noi de pe Facebook!” – noua formă de dialog social În România anului 2026, reforma nu...
Serviciul Protecția Mediului al Poliției Locale Ploiești: munți de gunoi, dar eroina Constantinescu Camelia vânează parcări
Ploieștiul înecat în gunoaie, dar „spațiul verde” e dușmanul public nr. 1 Orașul sufocat de gunoaie, Poliția Locală sufocată de…...
MAI spală pe „program scurt” – prin Corpul de Control: intră o plângere, iese „nu se impune”
La Corpul de Control, rufele nu se cercetează. Se limpezesc din condei. Există spălătorii unde se spală haine. Și există,...
M.A.I. – Libertate de circulație, cu notificare obligatorie: excursia e liberă, dar întâi să afle aplicația
Registrul a fost tras pe dreapta. Birocrația a schimbat doar vehiculul. La I.T.P.F. Sighetu Marmației, polițistul de frontieră a primit,...
Apt limitat, răbdare nelimitată? ANP numără bolnavii, dar nu prea spune de ce
Centralizarea misterioasă: protecție medicală sau inventar pentru austeritate? Administrația Națională a Penitenciarelor a cerut unităților să numere polițiștii de penitenciare...
Diagnoză organizațională sau „batista pe țambal”? La IPJ Călărași, testul e pentru climat — nu pentru șefi
După sesizarea SIDEPOL, IGPR anunță verificări și o diagnoză organizațională. Sindicatul se teme că, în loc să lumineze problemele, instituția...
„Ambiții la ea acasă”. Arhitecta-șefă Veronica Rădună îl pune în întârziere pe primarul Polițeanu și anunță plângeri penale dacă hotărârea definitivă nu este executată
Un abuz turnat în beton, o hotărâre definitivă și un primar care preferă platoul „TV” Conflictul de la vârful Urbanismului...
Rachete, minciuni și iodură de argint: fermierii prahoveni CONFIRMĂ dezvăluirile Incisiv de Prahova despre mafia antigrindină!
Mafia antigrindină, prinsă între secetă, rachete și minciună: fermierii îi dau în judecata Cum a ajuns o „minune tehnologică” netestată,...
Străpungerea de Vest a integrității de Est. Pământul e contaminat, primarul (Primarul Ploieștiului) e curat? (DOCUMENTE)
Așa cum a promis ziarul nostru de investigații, Incisiv de Prahova revine cu o întrebare simplă, dar atât de incomodă...
I.P.J. Prahova – Cascadorii „girofarului” – sezonul III: BMW-ul zburat, Renaultul kamikaze și Dacia-cazan cu folie de bezmetic de la Politia Baicoi
IPJ Prahova își lovește singur parcul auto și anchetează, tot singur, „victimele în uniformă” De la BMW-ul de aur la...
Rambo de România la Filiala – ‘Structuri SRL’: cum se împart gradele, șpaga și curajul la pahar
Justiție cu epolet, amenințări la băutură, „diavoli” deveniți Dumnezei peste noapte și România transformată în platoul unui film prost de...
I.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
După ce Pinochio Stoican a plecat la pensie cu portbagajul plin de carne, brânză, ouă, lapte și bani din „atențiile”...
-
Exclusivacum 4 zile
I.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 18 ore
Polițist acuzat că „închide ochii” la propriile fapte: deversare suspectă, intervenție contestată și suspiciuni de abuz de funcție în I.P.J. Prahova
-
Exclusivacum 5 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești
-
Exclusivacum 2 zile
Apt limitat, răbdare nelimitată? ANP numără bolnavii, dar nu prea spune de ce
-
Exclusivacum 5 zile„Nu trage, că-s polițist, nu hoț… de rând!” – Cum s-a tras cu pușca în polițiști la Slatina, iar legea a clipit
-
Exclusivacum 3 zile
I.P.J. Prahova – Cascadorii „girofarului” – sezonul III: BMW-ul zburat, Renaultul kamikaze și Dacia-cazan cu folie de bezmetic de la Politia Baicoi
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. si beția de impunitate: cum a parcat DNA dosarul în șanț și a pus sindicatele să plătească benzina
-
Exclusivacum 4 zilePoliția Locală Ploiești și bariera nemuririi…sau cum să nu ai „nicio competență” pe banii contribuabililor (DOCUMENTE)