Featured
Un program capabil să evite sistemele de identificare biometrică a fost indicat în masiva scurgere de informaţii Wikileaks, într-o secţiune dedicată dispozitivelor CIA
Publicația americană Newsweek dezvăluie informațiile obținute la capătul unei investigații jurnalistice care a durat mai bine de doi ani despre programul secret al Pentagonului de ”reducere a identității”,
Este vorba de 60.000 de agenți infiltraţi în companii şi firme de consultanţă private, unele de referinţă, ce depăşeşte de zece ori numărul celor ce aparțin CIA, care are misiuni atât sub acoperire atât civilă, cât şi militară.
Aceste persoane – civili, soldaţi şi contractori, îşi desfăşoară munca sub identităţi false sub perdeaua unei operaţiuni migăloase şi sofisticate de acoperire.
Raportul Newsweek a fost rezultatul unei investigaţii de doi ani în care jurnaliştii au examinat CV-uri, anunţuri de locuri de muncă,documente obţinute conform legislaţiei privind dreptul la informare, interviuri cu participanţi şi decidenţi în materie de apărare.
Ancheta a scos la iveală aspecte ale unui program secret al armatei SUA a cărui amploare este necunoscută şi care indică existența unei organizații ce pare să ocolească legislaţia SUA, convenţiile de la Geneva, principiile de conduită militară şi posibilitatea de a fi tras la răspundere.
Programul Pentagonului de reducere a identităţii este administrat de aproximativ 130 de companii private şi zeci de organizaţii guvernamentale obscure se ocupă de contracte şi supravegherea operaţiunilor. Aceste companii primesc contracte în valoare de 900 de milioane de dolari anual pentru a fabrica documente, deghizare şi dispozitive de spionaj.
În ce constă gruparea clandestină Peste jumătate din trupele secrete sunt angajate în operaţiuni speciale contrateroriste în zone de conflict, din Pakistan până în vestul Africii, dar şi în spatele liniilor inamice din zone fierbinţi precum Coreea de Nord şi Iran.
Al doilea efectiv ca număr este format din specialişti de informaţii – colectori, agenţi de contrainformaţii şi chiar lingvişti – operând simultan sub diverse grade de acoperire, dezvăluie Newsweek.
Cel mai recent grup al acestor forţe secrete, în continuă creştere, este format din operatori în războiului cibernetic, inclusiv agenţi de colectare – ei îşi creează identităţi false online şi folosesc tehnici de ştergere a prezenţei lor și au ca sarcina identificarea unor ţinte valoroase, colectarea ”informaţiilor accesibile public” şi campanii de influenţă pe reţele sociale.
Cei mai mulţi dintre ei lucrează pentru agenţia de securitate naţională (NSA). În ultimii cinci ani însă, s-au creat celule pentru operaţiuni pe web care se ocupă atât cu colectarea de informaţii, cât şi cu protecţia operaţiunilor.
Un motiv al nevoii de operare sub identităţi false este faptul că datele personale sunt disponibile larg pe internet sau sunt vulnerabile în fața unor hackeri de peste graniţe.
În epoca digitală, agenţiilor de informaţii străine le este mai la îndemână să demaşte identitatea reală a spionilor americani.
Astfel acest program al Pentagonului nu este doar o operaţiune contrateroristă centrală, ci şi o implicare în competiţia de putere cu Rusia şi China, în războiul din ”aria gri”,un spaţiu intermediar între pace şi conflict.
”Totul este problematic – de la statutul Convenţiilor de la Geneva – în eventualitatea că un soldat operând sub identitate falsă e capturat de inamic – la supravegherea din partea Congresului. Mulţi nici măcar nu sunt la curent cu termenul, cu atât mai puţin ce denotă el”m spune, pentru Newsweek, un fost ofiţer senior în rezervă.
Jonathan Darby și viața lui secretă Jonathan Darby operează sub un nume fals şi conduce o maşină cu plăcuţe de înmatriculare false al cărei proprietar nu poate fi identificat.
Darby este militar în rezervă, a lucrat 20 de ani în contrainformaţii cu misiuni în Africa, unde a operat ca om de afaceri expat. Acum lucrează pentru un contractor din Maryland în cadrul programului de reducere a identităţii.
Programul său începe la 10 dimineaţa când merge la poştă. Principala lui sarcină este transmiterea ”mecanismelor” de reducţie şi anume paşapoarte, permise de conducere şi alte documente-pe care le înregistrează în două baze de date: una aferentă călătoriilor peste hotare şi o alta numită ”sistemul de management al achiziţiilor de acoperire” prin care sunt modificate baze de date.
Unitatea lui Darby colaborează cu birouri ale Securităţii Interne şi Departamentului de Stat pentru înregistrarea unor ”mecanisme” autentice sub nume false.
”Legenda” unei identităţi false constă în crearea unei existenţe false ce necesită documentarea unor locuri de naştere, adrese de reşedinţă, email şi conturi pe reţele sociale – totul încât să dea o impresie de autenticitate.
Principiile de reducţie a identităţii sunt riguroase şi înseamnă credibilitate, compatibilitate, realism, susţinere, veridicitate şi complianţa cu sisteme de securitate şi verificare a identităţii la punctele de trecere a frontierei şi nu numai.
Printre sarcinile acestor funcţionari clandestini se numără şi menţinerea aspectelor vieţii reale ale operatorilor – facturi, taxe şi relaţiile cu băncile.
Dar partea de documentare şi planificare operaţională este una din multiplele sarcini ale întregii operaţiuni. Alte organizaţii se ocupă de aşa-numitele Programe de Acces Special (PAS), prin care sunt asigurate călătoriile în siguranţă şi eventual evitarea identificării biometrice – acesta este aspectul cel mai secret şi bine păzit al reducţiei de identitate.
Este vorba de o serie de programe cu nume precum Hurricane Fan, Island Hopper şi Peanut Chocolate, administrate de o serie de organizaţii secrete între care Defense Programs Support Activity şi Personnel Resources Development Office.
Agenţia de Informaţii de Apărare declară că termenul este unul din domeniul artei şi el s-ar putea referi la ”măsuri de securitate operaţională pentru o varietate de activităţi şi operaţiuni”. Pentagonul a comentat în mod similar precizând că ”nu este un termen oficial”.
Un fost oficial senior de informaţii, care a condus o agenţie de securitate a explicat că programul există la intersecţia între acoperit şi sub acoperire – primul termen e definit în legislaţie, necesită aprobare prezidenţială şi aparţine serviciului naţional clandestin al CIA, în timp ce al doilea priveşte misiuni ale operatorilor din forţele de aplicare a legii.
Armata nu efectuează operaţii acoperite, iar soldaţii nu luptă sub acoperire, exceptând cazurile când există detaşări la CIA sau unităţile de operaţiuni speciale operează ca CIA sau împreună cu agenţi CIA.
Apoi, există anchetatorii guvernamentali – din armată, FBI, securitate internă sau oficiali de stat – care, deşi nu sunt sub acoperire ca atare beneficiază de statut de persoane cu identitate redusă mai ales când se implică în verificări ale unor cetăţeni de origine arabă, sud-asiatică şi africană care aplică pentru acces de securitate.
Spionii trec prin întâmplări amuzante
În 2013, Ryan Fogle, angajat ambasadei americane din Moscova, era prins de ruşi cu o perucă blondă prost aşezată şi având asupra sa mai multe perechi de ochelari de soare, un compas, o lanternă, un cuţit militar şi un telefon mobil antic. CIA a deplâns în acel moment starea jalnică a meseriei de spion.
În 2019, un alt caz a făcut înconjurul media: un ofiţer american de informaţii, Kevin Patrick Mallory, a fost prins că spionează pentru China. Deghizările lui erau la fel de nerereuşite cu peruci şi mustăţi false, o recuzită demnă mai degrabă de costumaţiile de Halloween.
Totuşi nu sunt motive de amuzament, spune un fost inginer la CIA, care acum lucrează pentru un contractor din domeniul apărării ce produce deghizări sofisticate pentru operaţiile de diminuare a identităţii.
Acel model vechi de Nokia era un dispozitiv de comunicare, iar în cazul lui Mallory un telefon Samsung cu care l-au dotat serviciile chineze de informaţii era un dispozitiv atât de avansat că FBI nu a fost capabil să identifice o partiţie ascunsă, despre care au aflat doar după ce l-au interograt pe spion.
Mallory mai avea asupra sa și o recuzită neobişnuită – flacoane cu sânge fals al căror scop nu a vrut să-l dezvăluie.
Alte dispozitive cruciale sunt cele de comunicaţii, transmisie şi recepţie, care au evoluat şi pot fi ascunse în diverse obiecte banale.
Connolly vorbeşte de textile capabile să scape detecţiei cu infraroşii, motociclete electrice silenţioase ce se pot deplasa pe teren accidentat şi adevărate reţele electrice ascunse în haine tradiţionale largi sud-asiatice.
Cum ar putea scăpa cineva de identificarea după amprente sau de recunoașterea facială? Doar 1% din operatori sunt cei care au nevoie de ocolirea sistemelor de verificare a identităţii, ceilalţi schimbându-şi identitatea doar după ce au trecut frontiera.
Sunt misiuni din cele mai sensibile în ţări precum Pakistan şi Yemen, implicând colectare detaliată de informaţii sau monitorizare a dispozitivelor inamice, care necesită autorizare directă de la ministrul Apărării.
Un program capabil să evite sistemele de identificare biometrică a fost indicat în masiva scurgere de informaţii Wikileaks, într-o secţiune dedicată dispozitivelor CIA, şi anume ExpressLane ce permite infiltrarea în sistemele de supraveghere şi biometrice.
”Imaginaţi- vă că un agent trebuie să treacă de controlul paşapoartelor. NSA sau CIA are sarcina să corupă/schimbe bazele de date în acea zi. Şi apoi să o restabilească. Nu e ceva imposibil”, spune un expert IT care lucrează pentru Wikileaks.
O altă sursă a indicat o companie operând într-o zonă rurală din Carolina de Nord care instruieşte operatorii cum să ascundă dispozitivele de comunicare şi oferă tehnici de deghizare sofisticate, inclusiv de modificare a trăsăturilor feţei şi a amprentelor cu mâini de silicon.
În prezent, gadget-uri precum dispozitive de fitness pot transmite date despre locaţiile unor operaţiuni sensibile în care sunt angajaţi militarii americani.
Populare sunt și kiturile de ADN ale companiilor care oferă analize despre strămoşii îndepărtaţi din diverse colţuri ale lumii.
Ele au fost obiectul unor note interne transmise de Pentagon militarilor în 2019: ”Expunerea unor informaţii genetice sensibile către terţe părţi aduce riscuri personale şi operaţionale”.
”Suntem abia în zorii lumii transparente. Câştigăm acest război chiar şi pe latura cibernetică în pofida faptului că natura secretă a activităţii noastre face ca mass media să-i prezinte pe ruşi ca giganţi de doi metri”, mai spune ofiţerul în rezervă. (Monica Nistor).
Exclusiv
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?
De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.
Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.
La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.
Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă
Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:
- 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
– Împuternicit în aprilie 2014
– Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!) - 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
- 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
- 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
- 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
- 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
– numai împuterniciri și desemnări,
– fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.
Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)
- Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
– Împuternicit inspector-șef
– În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
– Rezultatul: obține nota 1
– În aprilie 2023, împuternicirea încetează.
Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.
Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”
- 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
– Împuternicit inspector-șef
– Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
– Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.
În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.
Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.
Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine
- Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
– Împuternicit inspector-șef
– Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
– Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
– Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.
Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.
Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!
- Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
– Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.
Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.
Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă
Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.
Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.
Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”
Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:
„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:
Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?
În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.
La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).
Exclusiv
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe
Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:
- Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
- Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.
Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.
Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.
Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu
Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.
- În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
- Astăzi este 4.050 lei.
- De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.
Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.
Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.
În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.
Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat
An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.
Traducere din birocratic în română:
- Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
- Salariul minim a urcat în lumea reală.
- Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.
Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.
Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.
Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.
Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta
Șablonul e deja clasic în România:
- Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
- Nu o aplici integral niciodată.
- Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
- „etape”,
- „perioade tranzitorii”,
- „eșalonări”,
- „implementare graduală”.
Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.
Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:
Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?
Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.
În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.
- Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
- Nu cer aviz de la minister.
- Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.
Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.
Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.
Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș
Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.
Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.
În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.
Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).
Featured
Specialiști „din pix” în energia eoliană: CERONAV, prins de Curtea de Conturi cu pregătiri fictive pentru experți internaționali
„Apucături mioritice” la un centru cu pretenții internaționale
Curtea de Conturi a descoperit că Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV) Constanța, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a „format” specialiști în energia eoliană doar pe hârtie.
Potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul Național, sub semnătura Claudiei Marcu, mai multe persoane au fost trecute ca absolvenți de cursuri internaționale, fără să fi participat vreodată la pregătire. Practica a afectat grav credibilitatea centrului pe plan internațional, în condițiile în care vorbim despre instruiri esențiale pentru siguranța muncii la înălțime, proceduri de salvare și manevrarea în siguranță a sarcinilor grele.
Absolvenți „invizibili”: în WINDA, dar nu și în sălile de curs
Controlul Curții de Conturi a vizat perioada 2024–2025 și cursurile pentru turbine eoliene organizate de CERONAV. Inspectorii au constatat înscrierea, în platforma internațională WINDA – baza de date oficială a Global Wind Organization (GWO) pentru personal calificat în industria eoliană – a unor persoane care:
- nu au participat fizic la cursurile GWO;
- nu apar pe listele de prezență și în cataloage;
- nu figurează în baza de date internă a CERONAV;
- în unele cazuri nici măcar nu au plătit taxele aferente cursurilor.
Din cele 13 persoane verificate, 8 au fost înregistrate ca absolvenți și înscrise în WINDA, deși în realitate nu au trecut prin procesul de formare, se arată în constatarea Curții de Conturi, citată de Cotidianul Național.
Nici cursuri, nici bani: pregătire zero, factură neplătită
Situația este agravată de faptul că o parte dintre „absolvenți” nici măcar nu au achitat contravaloarea cursurilor. Curtea de Conturi notează că:
- 6 din cei 8 beneficiari nu au plătit taxele, în sumă totală de 14.197 lei;
- ceilalți 2 au beneficiat de gratuitate, fiind angajați ai CERONAV, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.
Cursurile GWO, organizate în baza unor standarde internaționale (9 standarde, 28 de module de specialitate), sunt puse la dispoziție prin platforma electronică GWO și livrate de experți ai CERONAV. În mod normal, doar parcurgerea integrală a acestor module permite înscrierea în WINDA.
Cursuri opționale, certificate globale: cum funcționează sistemul GWO/WINDA
Cursurile GWO sunt opționale și sunt organizate de CERONAV în baza unei acreditări acordate de INTERTEK INDUSTRY SERVICES ROMÂNIA SRL, firmă la rândul ei acreditată de Global Wind Organization.
GWO administrează baza de date WINDA (Wind Industry Database), platformă globală care gestionează și verifică calificările lucrătorilor din industria eoliană.
Standardele internaționale publicate de GWO nu impun emiterea unor certificate tipărite; este suficientă înscrierea în WINDA. Pentru angajatori, verificarea se face online, direct în această bază de date. Cu alte cuvinte, odată înscris în WINDA, un lucrător este tratat ca fiind calificat la nivel internațional.
Curtea de Conturi: înscrieri ilegale, riscuri majore de siguranță
Curtea de Conturi concluzionează că CERONAV a înscris ilegal persoane în WINDA, oferindu-le, de facto, acces la piața globală de muncă în domeniul turbinelor eoliene, fără ca acestea să fi parcurs pregătirea obligatorie.
Raportul avertizează că lipsa cunoștințelor poate genera:
- incapacitatea de a reacționa corect în situații critice;
- riscuri majore pentru siguranța persoanelor;
- consecințe juridice și economice semnificative.
Pe plan calitativ, Curtea notează efecte negative asupra bunei gestiuni financiare și asupra climatului de legalitate și credibilitate a cursurilor CERONAV – un centru care ar fi trebuit să fie reper de profesionalism în formarea personalului de specialitate.
Ce ar fi trebuit să învețe „specialiștii” din dosare
Cursurile GWO vizate de controlul Curții de Conturi sunt dedicate personalului din industria energiei eoliene, inclusiv offshore, și au ca scop:
- prevenirea accidentărilor la ridicarea, transportul, împingerea sau tragerea sarcinilor grele;
- reducerea riscurilor asociate cu lucrul în medii periculoase;
- asigurarea procedurilor corecte de lucru și de salvare în situații de urgență;
- formarea în tehnici de legare a sarcinilor, în funcție de greutate, centru de greutate și formă;
- utilizarea semnelor standard internaționale pentru ghidarea macaralei și coordonarea în siguranță a ridicării sau coborârii materialelor.
În lipsa parcurgerii efective a acestor module, așa-zișii „specialiști” sunt validați doar scriptic, dar lipsiți de pregătirea practică esențială pentru activitatea la înălțime și în condiții de risc crescut.
Imaginea României, subminată în industria eoliană
Dezvăluirile prezentate de Cotidianul Național și confirmate de constatări ale Curții de Conturi ridică semne de întrebare asupra modului în care un centru național de pregătire, cu acces la platforme și certificări internaționale, a gestionat un domeniu extrem de sensibil: siguranța în industria eoliană.
„Apucăturile mioritice” descrise în articolul Claudiei Marcu nu afectează doar reputația CERONAV, ci riscă să compromită credibilitatea României în fața partenerilor internaționali, într-un sector strategic pentru tranziția energetică și pentru piața muncii specializate.
-
Exclusivacum 2 zileDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 22 de orePata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum 3 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 22 de orePermis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 3 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 2 zileMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 3 zileEXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
-
Exclusivacum 3 zileANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp



