Featured
„Suicid Altruist pentru Lumea Nouă”
Cred că nu va mai trece mult timp, și după „recomandările” și „proiectele” Uniunii Europene legate de eliminare a umorului, de protejare a comunităților LGBTQ, și altele, pe care nici nu cred că le putem bănui, (registrul, după cum se știe, mergând până „sexul forestier” efectuat cu o capră de tăiat lemne), se va simți tot mai pregnant necesitatea unui proiect cu tema „Suicid Altruist pentru Lumea Nouă”.
Ca urmare necesară al un mod de susținere și încurajare a educației copiilor în spiritul onaniei, legiferării turnătoriei, a înlocuirii cărnii comestibile cu gândaci de Colorado, de bucătărie sau lăcuste, a renunțării la numele Ioan și Maria, întru uitarea lui Dumnezeu, e clar că e nevoie de o Directivă a Sinuciderii Altruiste Obligatorii – pentru crearea unui anumit „echilibru” în populația „Europei moderne”; o Directivă, sau o Recomandare, măcar, care să se ocupe cu creearea unui mediu uman liniștit, propice, pentru „omul nou”. Nu sinuciderea oricui, ci a acelor gunoaie „non-europene”, care nu înțeleg și nu vor să se conformeze și, care cu siguranță vor trebui „ajutați”, printr-un astfel de Act, să părăsească de bună voie această Lume nouă, neomarxizată, pe care o încurcă. Culmea e că nici măcar nu putem spune că n-au existat vizionari, care să ne avertizeze…
I.D. Sârbu ne povestește în minunatul său jurnal cum Sergiu Al. George, (filolog și orientalist român, care a dat numele Institutului de Studii Orientale din București, colaborator al revistei „Gândirea” împreună cu Nichifor Crainic, Valeriu Anania, Lucian Blaga, Radu Gyr, Sandu Tudor și Dumitru Stăniloae), i-a descris ceeace avea să urmeze. „Noi vom muri pe viu. Vom muri cu ochii deschiși, lucizi, cu acea disperare pustie și absurdă a celor care nu mai știu de ce au trăit, în ce au crezut, ce lasă în urmă, și cui. Singura noastră anesteziere va consta în gândul că vom părăsi lumea asta fără nici un regret. Știu că scârba de această lume nu anulează frica de moarte – ușurează însă gheara semnelor de mirare și întrebare ce nu s-au înecatîncă în mâlul disperării.”
Sper doar că Directiva Europeană va avea, totuși, un caracter umanist, pe lângă cel umanitar, oferind celor care „pleacă” o mai scurtă sau mai lungă anesteziere, – prin ștergerea memoriei -, cu care să înceapă fatala și penibila „operație”, – „marea trecere” și marea curățire a Europei globalist-neomarxiste de elementele vetust-incompatibile. Toate astea ne fac să avem speranțe că pentru „omul nou” lucrurile vor fi mai bune, viața lor va fi una extrem de fericită… Speranța în mai bine în Europa neomarxistă se profilează din ce în ce mai conturat. „Specialiștii” – cum le place prompteristelor să spună, ne asigură că „împărtășirea experiențelor personale legate de suferință și criză psihologică, gânduri și tentative suicidare, precum și poveștile despre viața de după decesul prin sinucidere al cuiva drag, pot inspira speranță. De ce? Pentru că aceste povești de viață conțin, împreună cu durerea, suferința, deznădejdea, mărturii vii ale modului în care oamenii trec prin suferință.
Sper ca această generație de politicieni și specialiști care a preluat de la „decadenți” frâiele Eurpei să prindă în acest nou proiect pe care îl văd absolut necesar și o componentă de „ștergere a memoriei”. Este esențial că trebuie să dispară pentru totdeauna ceeace noi numeam „bucuriile simple”. Ele trebuiesc șterse din memoria tuturor. Căci, pentru majoritatea viitorilor candidați la programul UE de suicid, copii fiind, vacanța la bunici era bucuria autentică totală. Parfumul fânului, somnul în pături în podul șurii, gustul fagurelui abia luat din stup, mirosul de pâine caldă scoasă de bunică din cuptor, gustul inconfundabil al laptelui gros de bivol proaspăt muls, prinderea cu mâna, sub bolovani a unui păstrăv sclipitor, în apa rece a văii care străbătea satul, ochii mari și botul umed al vițeilor, jocul în iarba înmiresmată. Toate acestea nu numai că trebuie să nu mai valoreze nimic; sunt chiar nocive. Însă nici bucuriile simple de mai târziu nu mai au relevanță. Aceea de a găsi „pe sub mână” cărțile lui Breban, Petru Popescu sau Buzura, o vodcă Wiborova, un pachet de cafea Wiener sau a unui pachet de țigări americane. Bașca a unei bucăți de parizer, a câtorva felii de salam „Victoria”, sau a brânzei telemea mâncată cu slănină și roșii, pe o bancă în parc…
Cumva, toți aceștia care nu s-au bucurat niciodată plenar de vreun „proiect”, de vreun „parteneriat”, de „multiculturalism”, de arta „Queer”, cei care nu se pot bucura de friptura de lăcuste și viermi, de vinderea la bucată a industriei și resurselor țării, trebuiesc canalizați spre sinucidere. Cei care n-au pomenit până acum politicieni aculturali și bâlbâiți, care n-au trăit în orașe „smart”, și n-au folosit „aplicația care măsoară lungimea pasului și timpul de contact a tălpii cu pământul în timpul alergării”, trebuiesc a fi eliminați, fiindcă doar încurcă „minunata lume nouă” Și, chiar așa: ar trebui scoase din biblioteci chiar și cărțile unuia dintre „părinții” Lumii Noi, Huxley. Iată ce blasfemie scria acesta în „Ends and Mean”: „Nici statele sau națiunile nu scapă de acest adevăr. Nu poți atinge scopuri înalte, luminoase, prin mijloace murdare, josnice sau criminale. La fiecare bilanț istoric pe care îl intreprindem, constatăm că nu am atins nici unul din scopurile fundamentale propuse. Nu facem decât numărătoarea mijloacelor greșite pe care le-am folosit”… O fi fost băut, când a scris așa ceva… Să fi uitat că scopul scuză mijloacele? Enfin. Passons! Revenons a nos moutons! – cum ne spunea nouă doamna de Franceză când începeam să punem întrebări inutile…
Emile Durkheim, sociologul care s-a preocupat cel mai mult de acest fenomen, al suicidului, identifică mai multe tipuri de sinucidere, din care cel puțin două ar trebui să stea la viitorului fundament al Proiectului UE de Sinucidere. Anume, „Sinuciderea altruistă” – „Când omul este detaşat de societate, el se omoară cu uşurinţă, dar tot la fel de uşor se omoară când este prea legat de ea.” Apoi, ar fi „sinuciderea anomică” – „Societatea nu este numai ceva care absoarbe, cu intensitate egală, sentimentele şi energia individului, ea este şi puterea care le reglează.” Sinuciderea este provocată şi de modificarea echilibrului unei societăţi care sporesc ideea de eşec şi izolează indivizii care nu se adaptează schimbărilor în ritmul impus de ea. Poate că vom avea, înainte de ne topi în neant, ca să nu-i mai deranjăm pe globaliști, cîteva zile de liniște. Precum cea descrisă de Rodrigo Garcia – fiul lui Gabriel Garcia Marquez, pe care a trăit-o autorul celor 100 de ani de singurătate, după pierderea memoriei. „Trăiește strict în prezent, scăpat de povara trecutului, fără așteptări pentru viitor…”
După primele pagini ale cărții – „Rămas bun, Gabo și Mercedes – amintirile unui fiu despre Gabriel Garcia Marquez și Mercedes Barcha” am avut un acces de furie, așa cum am avut și după cărțile care descriau ultimele zile ale lui Cioran și Monica Lovinescu. De ce ai scrie despre un om bolnav, aflat în fază terminală? Un om. Un uriaș scriitor. Spital, piederea memoriei, descrierea fazelor în care un cancer suprimă viața… Trebuie să recunoaștem, așa cum și fiul lui Marquez recunoștea, că sub nevoia de a scrie despre moartea celor dragi, se poate ascunde, inevitabil, tentația de a-ți face să crească propria importanță într-o epocă a vulgarității. Dar cred că un Proiect, (neapărat un PROIECT!) al noii lumi civilizate, de anulare a memoriei celor care încurcă minunata Lume nouă neomarxistă, este extrem de necesar.
O „recomandare” a Uniunii Europene, care să fie urgent votată ca Lege în Parlamentele statelor, va scuti întreaga populație de o tevatură inutilă, excluzând obligatoriu ca această „acțiune” să aibă conotații emoționante sau tulburătoare. Nu vor exista, cu siguranță dramatisme ieftine și lumea va învăța să fie umilă și smerită în prezența unei selecții, atât de necesare Lumii moderne…
Octavian Hoandră
Exclusiv
OPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului
Arheologie administrativă: S-a dezgropat un ordin din epoca de piatră pentru a instaura dictatura „specialilor”
Într-o demonstrație de agilitate legislativă care ar face invidios orice iluzionist de bâlci, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a reușit performanța de a transforma industria optică românească într-un experiment de laborator politic. Rețeta e simplă și miroase a praf de pușcă și interese de grup: se ia o companie strategică precum S.C. IOR S.A., se ignoră cu desăvârșire orice regulă de guvernanță corporativă și se reactivează, ca prin minune, un „cadavru” administrativ sub forma Ordinului nr. 1210 din 2016.
De ce să te complici cu concursuri transparente, cu profesioniști sau cu birocrația plictisitoare a legii, când poți să scoți de la naftalină o procedură de „administrare specială”? Astfel, sub bagheta ministrului USR, Ambrozie-Irineu Darău, IOR a încetat să mai fie o mândrie a industriei naționale, devenind, peste noapte, un fief personal unde transparența este tratată ca o boală contagioasă.
Miron, „Omul-Orchestră”: De la Carfil la IOR, cu aceleași pârghii de fier
Personajul central al acestei epopei a capturării statului este Adriana-Laura Miron, o figură care pare să fi descoperit secretul ubicuității administrative. După ce s-a instalat confortabil la S.C. Carfil S.A., „pupila” ministerului a primit prin Ordinul nr. 444/18.03.2026 și cheile de la IOR.
Sursa noastră, analiza documentelor oficiale (Ordinul 444 și Mandatul Special aferent), ne relevă un tablou de un absurd kafkian: doamna Miron nu este un simplu administrator, ci un veritabil „administrator suprem”. Cu un istoric judiciar care ar ridica sprâncenele oricărui ofițer de integritate, dar cu sprijinul necondiționat al „reformatorilor” de la minister, aceasta controlează acum două entități critice ale industriei de apărare. Se pare că în viziunea actuală, expertiza se măsoară în dosare la DNA și în capacitatea de a executa ordine fără a pune întrebări incomode.
Mandatul „Terminator”: Puteri dictatoriale deghizate în restructurare
Dacă citiți Mandatul Special al doamnei Miron, s-ar putea să aveți senzația că parcurgeți decretul de numire al unui guvernator militar într-o provincie cucerită. Articolele din mandat îi oferă puteri care fac un CEO de multinațională să pară un biet stagiar:
- Marea tăiere: Poate decide restructurări și concedieri după bunul plac, fără filtrul vreunui Consiliu de Administrație.
- Marea vânzare: Articolul 4 îi dă dreptul să decidă „vânzări de active” și fuziuni. Într-o lume a imobiliarelor scumpe, IOR-ul devine brusc o tartă foarte apetisantă.
- Marea epurare: Sub pretextul „anulării actelor frauduloase”, Miron are „justiția proprie” în mână, putând elimina orice voce critică din interiorul companiei sub amenințarea instanței.
Guvernanța corporativă, aruncată la coș sub paravanul „avariei”
Este fascinant cum, în 2026, Ministerul Economiei folosește o „stare de avarie” inventată pentru a ocoli OUG 109/2011. Guvernanța corporativă, evaluările de performanță și independența sunt doar niște cuvinte pompoase folosite în campania electorală. În realitate, se preferă „înghețarea” legii și instalarea unui om de casă cu puteri discreționare.
Întrebările rămân, ca de obicei, fără răspuns: Cum poate o persoană vizată de anchete penale să gestioneze active strategice de miliarde? Cine verifică dacă „restructurarea” nu e doar un nume codificat pentru „devalizare”? Și, mai ales, cât timp va mai trece până când IOR va deveni doar o amintire optică, privită printr-un binoclu reglat greșit de la minister?
Până la un răspuns oficial, S.C. IOR S.A. rămâne captivă într-un joc de putere unde „specialul” din titlul de administrator nu se referă la competență, ci la regimul de imunitate și control absolut asupra resurselor statului. Voom reveni. (Cristina T.).
Notă: Adriana-Laura Miron beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o decizie definitivă a instanței, chiar dacă mandatul său la cârma IOR și Carfil pare deja o sentință pentru industria de apărare.
Exclusiv
IPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
Dacă s-ar organiza un campionat național de „a albi degeaba”, Secția 11 Poliție Rurală Drajna ar pleca cu medalia de aur, iar comisarul-șef Popescu Valentin ar fi căpitanul echipei. Sub bagheta sa, aplicarea legii a devenit un fel de interpretare artistică, unde victimele violenței sunt plimbate între legi ca între rafturile unui supermarket, iar „profesionalismul” se măsoară în sancțiuni șterse miraculos cu ocazia sărbătorilor oficiale. Potrivit unor surse din sistem, la Drajna nu se face poliție, ci un soi de experiment administrativ în care legea este mai mult o sugestie facultativă.
„CALEIDOSCOPUL” JURIDIC: CÂND NU ȘTII DACĂ E VIOLENȚĂ DOMESTICĂ SAU EXCURSIE ÎN TEREN
La Secția 11 Drajna, formularele sunt un inamic mai mare decât infractorii. Conform verificărilor făcute de Biroul Control Intern din cadrul IPJ Prahova, sub comanda comisarului-șef Popescu, polițiștii din teren au ajuns să încurce borcanele juridice într-un mod demn de cascadorii râsului. Să confunzi Legea 217/2004 (violența domestică) cu Legea 26/2024 (ordinul de protecție extins) înseamnă să joci „v-ați ascunselea” cu viața oamenilor aflați în pericol.
Este o performanță rară ca un comisar-șef să dea îndrumări atât de „iluminate” încât subalternii să nu mai știe ce tipizat să completeze. Practic, la Drajna, dacă ești victimă, trebuie să te rogi ca polițistul să fi nimerit formularul corect, nu să fi completat vreun tabel de inventar pentru mături.
REȚETA SUCCESULUI LA DRAJNA: ZERO DOSARE SOLUȚIONATE, DAR „MERITE DEOSEBITE”
Dar stați, că spectacolul abia începe! În timp ce alți polițiști își tocesc coatele prin arhive și pantofii prin noroaie pentru a soluționa dosare, la comisarul-șef Popescu Valentin eficiența are un alt nume: „Zero”. Sursele indică faptul că, pe parcursul întregului an 2025, bilanțul dosarelor penale soluționate de domnia sa este la fel de gol ca un cont bancar după sărbători.
Și totuși, minunea s-a produs! Deși în noiembrie 2025 fusese „recompensat” cu o mustrare scrisă pentru confuziile de mai sus, pe 25 martie 2026, de Ziua Poliției Române, sancțiunea s-a evaporat. În loc de „pedeapsă”, am asistat la o ridicare a sancțiunii pentru „merite deosebite”. Probabil meritul deosebit constă în capacitatea rară de a nu face absolut nimic timp de un an și de a fi premiat pentru asta. Este „alchimia” supremă: cum să transformi o mustrare scrisă într-o medalie de onoare, în timp ce fișetul cu dosare e plin de praf.
SCLAVAGISM ADMINISTRATIV ȘI ODIHNA CARE NU EXISTĂ
Dacă la capitolul legi aplicate victimelor e ceață totală, la capitolul gestionării subalternilor, comisarul-șef pare să fi adoptat manualul de management al unei plantații de bumbac. Deficiențele administrative constatate arată un dispreț suveran față de timpul de muncă și repausul săptămânal al polițiștilor din subordine.
Planificările de serviciu la Drajna par a fi făcute pe genunchi, între două „confuzii” de formulare, încălcând flagrant drepturile minime ale lucrătorilor. Să fii polițist sub comanda lui Popescu Valentin înseamnă să uiți că legea muncii există și să te transformi într-o piesă de șah mutată haotic pe tabla unei gestiuni catastrofale.
CONCLUZIA: CÂND SISTEMUL ÎȘI PREMIAZĂ PROPRIILE EȘECURI
Cazul de la Secția 11 Drajna nu este doar despre un șef care încurcă legile și ignoră dosarele. Este despre un sistem care, în loc să curețe incompetența, o parfumează cu „recompense” de Ziua Poliției. Când un comisar-șef primește iertarea păcatelor administrative fără să fi rezolvat măcar un dosar, mesajul transmis către restul polițiștilor este clar: „Nu munca te ridică, ci capacitatea de a supraviețui sancțiunilor până la următoarea sărbătoare”.
Sursa acestor dezvăluiri, dublată de tăcerea suspectă a celor care ar trebui să asigure ordinea, ridică o întrebare legitimă: la Drajna se mai aplică Codul Penal sau se merge pe „Legea lui Popescu”, unde zero înseamnă totul și eroarea este recompensată cu onoruri? Până la următorul miracol de Ziua Poliției, rămâne cum am stabilit: la Secția 11, legea e facultativă, dar recompensele sunt obligatorii. (Cristina T.).
În timp ce polițiștii din stradă sunt măsurați la milimetru dacă au cascheta dreaptă, la vârful IPJ Neamț legea a devenit un fel de plastilină pe care conducerea o modelează după bunul plac. Cea mai recentă „operă de artă” administrativă, Regulamentul de Ordine Interioară (ROI) semnat în februarie 2026, este dovada supremă că poți avea stele de chestor pe umăr și, în același timp, să fii repetent la capitolul siguranței propriilor oameni. Potrivit celor de la Sindicatul Polițiștilor „Diamantul”, IPJ Neamț a reușit performanța de a ignora complet Legea 319/2006, transformând instituția într-o feudă unde normele de protecție a muncii sunt tratate ca niște glume de prost gust.
VÂNĂTORII DE FANTOME ȘI COMITETUL CARE „EXISTĂ, DAR LIPSEȘTE CU DESĂVÂRȘIRE”
La IPJ Neamț, Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă (CSSM) este un fel de Bigfoot: toată lumea a auzit de el prin ROI, dar nimeni nu l-a văzut la față. Deși legea obligă orice unitate cu peste 50 de angajați să aibă acest comitet funcțional, IPJ Neamț – cu sutele sale de oameni – preferă ficțiunea. Sursa dezvăluirilor, Sindicatul Diamantul, scoate la lumină un paradox hilar: conducerea recunoaște în scris că trebuie să se consulte cu CSSM, dar uită să explice cum se înființează acesta. Practic, chestorul a semnat un regulament prin care promite să vorbească cu niște fantome administrative. Este un „Ghostbusters” instituțional, unde singurele spirite capturate sunt cele ale legalității.
MEDICINA „LA GHICI”: CÂND UN PLASTURE ÎNLOCUIEȘTE CONTROLUL PSIHOLOGIC
O altă mostră de „geniu” managerial este confundarea medicului de unitate cu medicul de medicina muncii. Conducerea IPJ Neamț pare să creadă că dacă ai un stetoscop la gât poți face orice, de la transplant de cord la evaluarea stresului post-traumatic. Legea cere specialiști, dar IPJ-ul oferă „medici de unitate” care, biieții de ei, au competențe de medicină generală, nu de medicina muncii. Rezultatul? Polițiști care lucrează 24 de ore în stres major sunt declarați „apți” pe bandă rulantă, fără ca un specialist real să le verifice inima sau mintea. Este o ruletă rusească jucată pe sănătatea angajaților, totul sub patronajul unei conduceri care preferă să ignore adresele oficiale ale sindicatului decât să pună mâna pe codul muncii.
DEMOCRAȚIA DE TIP „CIOCUL MIC”: REPREZENTANȚI ALEȘI PRIN DEGETUL ȘEFULUI
Cum se aleg reprezentanții lucrătorilor la Neamț? Nu prin vot, cum cere legea, ci prin „consultare directă” – un eufemism pentru „te-am numit eu pentru că ești cuminte”. În loc de alegeri libere și transparente, avem o desemnare administrativă care anulează orice urmă de independență. Sindicatul Diamantul acuză că acest simulacru de reprezentare transformă siguranța polițistului într-o anexă a Serviciului de Resurse Umane. Practic, „lupul” este pus să verifice dacă stâna este sigură pentru oi, iar procesele-verbale de alegere sunt mai secrete decât codurile nucleare, fiind refuzate sistematic la comunicare.
RADIOGRAFIA UNEI INDIFERENȚE CARE UCIDE: 46 DE ZILE, DOUĂ TRAGEDII
În timp ce IPJ Neamț se joacă de-a actualizarea regulamentelor „nedestinate publicității”, realitatea lovește cu pumnul în masă. Două sinucideri în rândul polițiștilor, în mai puțin de două luni, arată că sistemul de protecție a muncii este, în realitate, o gaură neagră. Un tânăr de 20 de ani și un coleg de 40 au ajuns la capătul puterilor în timp ce conducerea asigura sindicatul că „nu există indicii de neconformitate”.
Este de o cruzime birocratică rară să susții că totul e în regulă când oamenii tăi se împușcă în timpul serviciului. Lipsa monitorizării stresului și absența unui medic specialist nu sunt doar omisiuni, ci complicități morale la aceste tragedii. Vitalie Josanu, din partea Sindicatului Diamantul, pune punctul pe i: avem un ROI de 42 de pagini în care nu există niciun cuvânt despre prevenirea riscurilor psihosociale.
EPILOG PENTRU UN CHESTOR: EXAMENELE TREC, LEGEA RĂMÂNE NE CITITĂ
Rămâne întrebarea de un milion de puncte: ce caută un chestor la cârma unei instituții dacă nu e capabil să aplice normele de bază ale siguranței muncii? Se pare că la IPJ Neamț, funcțiile de conducere vin cu un bonus de imunitate în fața logicii. Până când instituțiile de control (ITM, IGPR) se vor hotărî să verifice dacă legea se aplică și pentru „șerifii” județului, polițiștii din Neamț rămân singuri în fața riscurilor, protejați doar de o maculatură numită Regulament de Ordine Interioară.
Este timpul ca cineva să aprindă lumina în Republica de la Neamț, înainte ca „fantomele” din CSSM să devină singurele entități care mai „lucrează” legal în această instituție. (Cerasela N.).
OPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului
Arheologie administrativă: S-a dezgropat un ordin din epoca de piatră pentru a instaura dictatura „specialilor” Într-o demonstrație de agilitate legislativă...
IPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
Dacă s-ar organiza un campionat național de „a albi degeaba”, Secția 11 Poliție Rurală Drajna ar pleca cu medalia de...
NOAPTEA MINȚII LA IPJ NEAMȚ: CUM SE TOPEȘTE LEGEA SUB STELELE DE CHESTOR
În timp ce polițiștii din stradă sunt măsurați la milimetru dacă au cascheta dreaptă, la vârful IPJ Neamț legea a...
BINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!
În „Republica lui Caragiale”, mizeria nu mai este demult o chestiune de estetică urbană, ci a devenit o formă de...
FEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
Într-o țară în care sindicatul ar trebui să fie ultima redută în fața abuzurilor puterii, la Penitenciarul București-Jilava, sub oblăduirea...
OPERAȚIUNEA „PENALA LA NATO”: CUM SE JOACĂ DARĂU ȘI OPREA DE-A ARMATA CU CARACATIȚA MIRON LA BUTOANE
În timp ce România se preface că exportă inteligență strategică la Bruxelles, sub fustele Ministerului condus de Irineu Darău se...
GENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!
România, țara unde norii sunt „dresați” prin stație, iar bugetul de stat e „însămânțat” cu rachete de milioane, trăiește un...
BINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
Orașul lui Caragiale a depășit oficial faza de vodevil și a intrat în epoca „penalului de aur”, unde mirosul de...
Secretomanie cu „virgulă” la MAI: Neo-securiștii care au uitat alfabetul în fața instanței
Într-o țară în care „secretul de stat” este adesea doar paravanul sub care incompetența se odihnește pe bani publici, asistăm...
MAREA DEZINFECȚIE A BARONULUI NAN: CUM SE SPALĂ URMELE DE FECALE TEHNOLOGICE LA COCA-COLA PLOIEȘTI ÎNAINTE DE „ZBORUL” CĂTRE ȚĂRILE CALDE!
Într-o Românie unde instituțiile statului par anesteziate cu sirop de fructoză „fantomă”, la curtea „Sultanului Sifonului” de la Ploiești, Dragoș...
Bolid de lux, creier în revizie: „Marele Premiu” de la Popeni s-a terminat în chitanțierul poliției
Se pare că plaiurile mioritice au devenit prea strâmte pentru ego-urile gonflate ale tinerilor „piloți” de ocazie, care confundă ulițele...
Prahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)
Județul Prahova a devenit, în ultimii ani, un soi de mausoleu al legalității, unde instituțiile statului nu mai miros a...
„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului
România, 19 aprilie 2026. Bine ați venit în rezervația naturală a absurdului, unde statul român a reușit imposibilul: a transformat...
Buna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției
Sărbătoarea Poliției Române, menită să onoreze uniforma și legea, s-a transformat la I.P.J. Prahova într-un spectacol grotesc, unde onoarea s-a...
Safari cu emoții pe strada Minerva: Ploieștiul, orașul unde gropile mănâncă mașini sub nasul poliției rutiere
În timp ce administrația locală pare ocupată cu număratul frunzelor de pe asfalt, strada Minerva din Ploiești s-a transformat într-un...
-
Exclusivacum o zi
FEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 4 zile
Prahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)
-
Exclusivacum 4 zile
Buna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției
-
Exclusivacum 4 zile
„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului
-
Exclusivacum 2 zile
BINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
-
Exclusivacum 2 zile
MAREA DEZINFECȚIE A BARONULUI NAN: CUM SE SPALĂ URMELE DE FECALE TEHNOLOGICE LA COCA-COLA PLOIEȘTI ÎNAINTE DE „ZBORUL” CĂTRE ȚĂRILE CALDE!
-
Exclusivacum 2 zile
GENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!
-
Exclusivacum o zi
BINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!