Featured
Relația București-Chișinău nu poate fi decât una pragmatică de vreme ce podurile de flori au fost batjocorite și identitatea românească a fost înlocuită cu moldovenismul civic
În 2015-2017 guvernele Ponta și Cioloș au susținut guvernele Filat&Plahotniuc, ulterior doar Plahotniuc de la Chișinău la cererea expresă a SUA (via Victoria Nuland). Ideea era că trebuia evitată destabilizarea Republicii Moldova în contextul primei invazii ruse din Ucraina din 2014.
Chestia asta s-a spart în capul României, acuzată intens de la Chișinău că l-a sprijinit pe oligarhul Plahotniuc. Ideologia politică de la Chișinău s-a întors împotriva identității românești, pe fundamentele moldovenismului civic și al respingerii condiționărilor geopolitice. În contextul celei de-a doua invazii ruse a Ucrainei, brusc vocile de la Chișinău au uitat de moldovenismul civic și geopolitica a devenit o chestiune de interes. Din nou este solicitat sprijinul României, imperativ chiar – România trebuie să plătească și să scoată Chișinăul din situația de criză!
De ce ar face România chestia asta încă o dată? Aici avem o mulțime de argumente șubrede: de la podurile de flori și frăția de neam (aceleași poduri de flori de care făceau mișto adepții moldovenismului civic), la argumente de geopolitică (venite de la oameni care ne explicau cu un an în urmă că Republica Moldova „nu mai trebuie să facă geopolitică”). Coerența nu e punctul forte. Apoi memoria recentă este extrem de scurtă. Singurul partener comercial relativ onest față de România la Chișinău a fost Voronin. Pe vremea lui Filat și Plahotniuc firmele românești și-au luat țepe pe bandă rulantă în Republica Moldova. Și sub regimul Maia Sandu se întâmplă exact același lucru. Încă o dată: de ce ar trebui România să achite facturile pentru scoaterea Republicii Moldova din criză?
Identitatea națională nu a fost o chestie susținută de actualul regim de la Chișinău, acolo oamenii sunt setați pe moldovenism civic (cum zicea liderul pro-european Andrei Năstase că și-a luat cetățenie română ca să poată călători fără viză în UE). La fel, actualul regim de la Chișinău nu face geopolitică, deci nu avem nici argumente geopolitice. Din punctul de vedere al profitului avem câteva exemple recente cu firme românești țepuite la Chișinău. Din punct de vedere politic sprijinirea actualului regim de la Chișinău riscă să urmeze algoritmul anterior: România a ajutat guvernarea Filat&Plahotniuc și apoi Plahotniuc și a fost acuzată că a sprijinit „regimul oligarhic”. România sprijină acum regimul Maia Sandu și riscă peste doi ani să fie acuzată la Chișinău că a sprijinit „regimul tiranic” (ipotetic vorbind, nu știm încă ce epitet va primi regimul Maia Sandu).
Nu stă în picioare nici argumentul „România abandonează Basarabia ca în 1940″. Soldații români care au murit în luptele cu Uniunea Sovietică au făcut asta pentru Basarabia, nu a fost nici un fel de abandon. Acum guvernul României ar trebui să pregătească un plan pentru protejarea cetățenilor români din Republica Moldova, dar chestia asta nu trebuie confundată cu sprijinirea unui guvern de la Chișinău care se manifestă cvasi-ostil față de firmele românești.
Acestea nu sunt niște rânduri „împotriva” Republicii Moldova, este vorba de un raționament pragmatic și de întrebări legitime, relația București-Chișinău nu poate fi decât una pragmatică de vreme ce podurile de flori au fost batjocorite și identitatea românească a fost înlocuită cu moldovenismul civic.
George Damian
Exclusiv
Familia Teoroc: De la padoc de lux la circ de strada – Râsul plânsului în sistemul penitenciar! (Ediția cu polițiști santajați și vuvuzele sub frică)
Motto: În România, corupția e ca o telenovelă: nu se termină niciodată, dar măcar ne mai amuză (amar). Atenție, însă, că te poți trezi figurant fără să vrei!
Jilava, mon amour (sau mai bine, mon „caușmar”!) cu figuranți forțați
În adâncurile sistemului penitenciar românesc, acolo unde dreptatea și legalitatea se ascund sub pat, o familie a transformat corupția într-o artă: familia Teoroc. Dar, ca în orice comedie (neagră), vine și momentul de cotitură, când clovnii își dau arama pe față și publicul începe să arunce cu roșii. Iar ieri, la Ministerul Justiției, am avut parte de un spectacol trist: polițiști trimiși în stradă ca ostatici ai răzbunării unui clan.
„Baroneasa WhatsApp” și aventurile padocului fantastic (continuă!)
Cristina Teoroc, alias „Baroneasa WhatsApp”, a transformat Penitenciarul Jilava într-un fel de „Fermă Animalelor” a lui Orwell, dar cu mai multă risipă și mai puțină morală. În loc de porci conducători, aveam câini de lux, tolăniți în padocuri construite pe bani publici, în timp ce angajații se întrebau dacă nu cumva au greșit meseria și trebuiau să se facă dresori. Acum, însă, „ferma” e în vizorul autorităților, iar „Baroneasa” încearcă să își spele imaginea cu orice preț.
Ștefan Teoroc, Liderul de sindicat cu vedere selectivă (si santaj inclus)
Și unde era Ștefan Teoroc, marele apărător al drepturilor angajaților? Probabil prea ocupat să numere banii din cotizații sau să admire „realizările” soției. Că doar nu era să se supere pe „Baroneasă” pentru niște fleacuri, cum ar fi colectările ilegale de fonduri sau amenințările la adresa subalternilor. Ah, și să nu uităm de liderii din teritoriu, recompensați cu funcții de conducere pentru a ține „armata” de membri în frâu! Asta nu e reprezentare sindicală, e șantaj curat!

SNPP: Sindicatul care apără corupția cu unghiile și cu dinții (sau mai bine, cu vuvuzele sub frică și pensionari recrutați cu forța)
Când „Baroneasa” a fost detronată de șeriful Bogdan Burcu, SNPP a sărit ca ars. Circa 400 de polițiști au fost trimiși în stradă, mulți dintre ei fără voia lor, obligați, șantajați sau intimidați de șefi. Au strigat împotriva Ministerului Justiției și a ANP de frică, nu din conștiință. Au suflat în vuvuzele de frică pentru susținerea unei familii care a pus mâna pe un sindicat și îl folosește pentru influență și îmbogățire personală. Asta nu e luptă sindicală, e răzbunare personală pe banii și nervii oamenilor!
FSSP: O umbră ieftină și inutilă a lui Teoroc
Și să nu uităm de Florin Șchiopu și FSSP, o prelungire inutilă a SNPP, o umbră ieftină a lui Teoroc, fără personalitate și fără principii. Prezența lor la protest? O glumă proastă, o încercare disperată de a da greutate unui protest care s-a dovedit a fi un eșec total.
Bogdan Burcu: Eroul sau nebunul? (sau poate doar un tip sătul de mizerie?)
Haos în sistemul penitenciar – Un director general vs. caracatița corupției (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.
În mijlocul acestui circ grotesc, apare un personaj: Bogdan Burcu, directorul general al ANP. Unii îl consideră un erou, un justițiar care a venit să curețe cloaca din sistemul penitenciar. Alții îl văd ca pe un nebun, un Don Quijote care se luptă cu morile de vânt. Un lucru e cert: a avut curajul să dea cu bâta-n baltă și să deranjeze liniștea corupților. Și, se pare, a reușit să spulbere mitul invincibilității familiei Teoroc.
Morala poveștii (dacă exista așa ceva în România, mai ales când vine vorba de corupție)
Familia Teoroc a crezut că poate transforma sistemul penitenciar într-o afacere de familie. SNPP a crezut că poate manipula angajații la nesfârșit. Dar, ca în orice comedie proastă, vine și momentul în care publicul se trezește și începe să huiduie. Iar polițiștii care au refuzat să participe la mascaradă sunt dovada vie că, în sistem, încă mai există conștiință, discernământ și rușine.
Concluzie: România, tara minunilor (si a corupților cu polițiști santajați și lideri disperați)
Sperăm că instituțiile statului vor avea curajul să pună capăt acestei mascarade și să curețe sistemul penitenciar de corupție și abuzuri. Până atunci, nu ne rămâne decât să râdem (sau să plângem) și să ne întrebăm: oare câți Teoroci mai trebuie să apară ca să ne dăm seama că ceva e putred în Danemarca (pardon, în România)? Și, mai ales, câți polițiști vor mai fi folosiți ca marionete în războaiele personale ale unor lideri corupți?
Întrebarea zilei:
Oare dacă am pune toți corupții din România într-un penitenciar administrat de familia Teoroc, cu lideri SNPP pe post de gardieni șantajatori, s-ar mai fura ceva sau ar ajunge să se fure între ei (și să dea vina pe Burcu)? Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
„Conduită infectă și abuzivă”: Sindicatul Diamantul denunță secretizarea cercetării disciplinare a lui Vitalie, invocând o comparație flagrantă cu o altă procedură
Featured
Polițiștii SIDEPOL se alătură protestului național din 29 octombrie: „Uniți pentru o viață decentă!”
-
Exclusivacum 3 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 11 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



