Connect with us

Featured

Ajungerea sa printre vorbitorii de la o asemenea ceremonie, precum și participarea sa la masa rotundă organizată de comuniști nu puteau avea loc atunci fără știința și acceptul AVO și KGB.

Publicat

pe

De-a lungul ultimului secol, respectiv după Primul Război Mondial, mai mulți conducători ilustrativi ai Ungariei (Bela Kun, Imre Nagy, Janos Kadar) au făcut jocurile Rusiei Sovietice (URSS), fiind colaboratori ai principalului serviciu secret sovietic, denumit CEKA sub Lenin, NKVD sub Stalin si KGB ulterior, rebotezat FSB după destrămarea Uniunii Sovietice.

Actualmente, premierul iliberal, conservator și ultranaționalist Viktor Orban, conducătorul forte al Ungariei de 12 ani, este acuzat ca ar face jocurile Rusiei întrucât ar fi șantajat de președintele Vladimir Putin cu colaborarea sa din tinerețe cu Securitatea comunistă maghiara (denumită AVO), care s-a aflat sub controlul KGB cel puțin până la schimbarea regimului comunist în 1990 sau la retragerea trupelor sovietice în 1991. În ultimul deceniu, pe cateva site-uri online din Ungaria au apărut acuzații și dovezi privind colaborarea premierului Orban cu Securitatea comunistă maghiară, din care unele au fost preluate de publicații occidentale (din SUA și din Germania), precum și din România (Adevărul și Evenimentul Zilei) de-abia în primăvara acestui an, după ce guvernul de la Budapesta a iritat lumea democrată prin atitudinea conciliatoristă și chiar colaboraționistă față de Rusia, după invadarea Ucrainei.

Șeful guvernului de la poalele dealului Gellert și câțiva din colaboratorii săi apropiați (ca Zsolt Nemeth, inițiatorul și președintele Senatului așa-zisei universităti) sunt așteptați mâine, pe teritorul României, în munții Carpați, la a 31-a ediție a Universității de vară de la Balvanyos/Tusvanos (în stațiunea Tușnad-Băi, județul Covasna), care a început ieri, sub motto-ul „Unele lucruri sunt eterne”. Orban a participat la toate edițiile și, la fiecare din acestea, a rostit un discurs, de obicei cu o o tentă revizionistă sau iredentistă radicală. Conform surselor noastre, și mâine va rosti un discurs radical, axat pe problema autonomiei teritoriale a maghiarilor din Transilvania, în pofida avertismentelor transmise, în ultimele două săptămâni, de Ministerul de Externe al României și de Departamentul de Stat al SUA ca politicienii maghiari să se abțină de la discursuri provocatoare, care să afecteze sensibilitățile românilor, în actuala conjunctura de război în vecinătatea imediată și de criză economică și socială în toată lumea.

După Primul Război Mondial, respectiv în martie 1919, în Ungaria a izbândit prima si singura revolutie bolșevica după cea rusă din octombrie 1917, fiind instaurată o republică sovietică ungară, sub conducerea lui Bela Kun (Cohen), care era omul de încredere al lui Lenin si a fost colaborator al CEKA și al NKVD. După cum se știe, în vara anului 1919, la cererea puterilor din cadrul Antantei, armata română a lichidat republica sovietică ungară, spulberând armata bolșevică a lui Bela Kun in cateva zile și ocupând Budapesta, unde a pus opinca românească pe clădirea Parlamentului Ungariei. În 1938, după ce se refugiase la Moscova, Bela Kun a fost lichidat într-un gulag sovietic, la ordinul lui Stalin, fiind acuzat de troțkism. Și conducătorul așa-zisei revolutii anticomuniste maghiare din 1956, Imre Nagy, care ocupa functia de prim-ministru al guvernului comunist de la Budapesta, a fost arestat, condamnat la moarte si executat prin spânzurare, la cererea Moscovei. Conform unor istorici maghiari, Imre Nagy a activat in Armata Roșie in timpul războiului civil din Rusia Sovietică si în perioada celui celui de-al doilea război mondial și a devenit membru al Partidului Bolșevic din URSS și colaborator al NKVD. Unii îl acuza pe Imre Nagy si că ar fi făcut parte din plutonul de execuție al ultimului țar al Rusiei. În opinia lor, pentru aceste motive, îndeosebi pentru colaborarea cu NKVD, toate guvernele postcomuniste din Ungaria au refuzat sa desecretizeze toate documentele legate de evenimentele din 1956, mai ales că, cu ocazia reînhumării sale în 16 iunie 1989, Imre Nagy a fost declarat erou la marea adunare anticomunistă din Piața Eroilor din Budapesta, la care au participat 250.000 de maghiari.

Și cel mai longeviv lider al partidului comunist maghiar și al Ungariei socialiste, Janos Kadar (1956-1988), a fost un colaborator loial al URSS și al NKVD respectiv al KGB. Kadar a fost cel care a solicitat și a obținut intervenția trupelor sovietice în Ungaria pentru înăbușirea pretinsei mișcări reformiste din 1956, fiind instalat de URSS la putere, după înlăturarea lui Imre Nagy. Anterior, in perioada marii represiuni din Ungaria, Kadar a fost ministru de interne si șeful Securității maghiare, care a fost controlată și condusă in fapt de fratele mai mare de la Moscova. Este de reținut că, după primul război mondial, Ungaria a devenit prima și singura republică sovietică după Rusia bolșevică, că, înainte de Al Doilea Război Mondial, Ungaria horthistă a devenit al doilea aliat al Germaniei după Italia fascistă, iar, după acest război, Ungaria comunistă a devenit aliatul cel mai obedient al URSS dintre țările socialiste. În fine, in anul de grație 1989, alături de Polonia, Ungaria a început destructurarea regimului comunist și apropierea de Occident, îndeosebi de Germania și SUA, fiind printre primele țări membre ale Tratatului de la Varșovia admise în NATO și în Uniunea Europeana, iar, după invadarea Ucrainei în 2014 și în 2022, Ungaria condusă cu mână forte de premierul Viktor Orban a devenit principalul colaborator, aproape un aliat, al Rusiei putiniste din cadrul NATO și al Uniunii Europene.

Într-un asemenea context, având in vedere atitudinea guvernului de la Budapesta de nesprijinire a Ucrainei în războiul declanșat de Rusia invadatoare, cu motivatia că „nu este războiul nostru”, si de obstructionare a sancțiunilor adoptate împotriva Federatiei Ruse de către statele membre ale NATO și Uniunii Europene, precum si intervenția în favoarea Patriarhului Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse, pentru a nu-i fi ridicată viza de către statele occidentale, premierul Viktor Orban este acuzat că ar face jocurile Rusiei întrucât ar fi șantajat de presedintele Vladimir Putin cu dosarul său de colaborare cu Securitatea comunistă maghiară, care, așa cum am arătat, s-a aflat sub controlul KGB cel puțin până în 1990. Apropierea dintre noul regent de la Budapesta și noul țar de la Moscova a devenit tot mai vizibilă incepând din 2014, după anexarea peninsulei Crimeea si declanșarea secesiunii regiunii Donbas, cand premierul Ungariei s-a declarat adept al „iliberalismului”, abandonând democrația de tip liberal, inspirat îndeosebi de modelul politic patentat de președintele Putin in Rusia, care este aplicat și în China, Turcia, India și Singapore. Astfel se explică că „Orban cel Rău” a ajuns să reproșeze Uniunii Europene că a devenit „o nouă Uniune Sovietică” si să cânte prohodul acesteia, precum si al supremației mondiale a Statelor Unite ale Americii, profețind emergența și supremația Eurasiei și resetarea ordinii mondiale de către Rusia și China. Astfel se explică că Ungaria să construiască, in baza unui acord din 2018, cu sprijinul financiar si tehnologic al Rusiei, nu al partenerilor occidentali din Uniunea Europeană și NATO, două noi reactoare la centrala nucleară de la Paks si să sprijine construirea gazoductului Nord Stream 2 intre Rusia si Germania, in pofida opoziției Statelor Unite față de acest proiect. Astfel se explică că Ungaria a fost prima și singura țară din Uniunea Europeana care a achiziționat, în primăvara anului trecut, vaccinul rusesc Sputnik V împotriva virusului Covid-19. Astfel se explică că Ungaria a reușit să încheie în vara anului trecut un contract favorabil de aprovizionare cu gaz metan, pe termen de 15 ani și la un preț de trei ori mai mic, cu concernul rus Gazprom. Astfel se explică că Ungaria a ajuns sa ceară moderație din partea Uniunii Europene in aplicarea sancțiunilor decise impotriva Rusiei atât dupa anexarea Crimeei în 2014 cât și după invadarea Ucrainei în acest an. Astfel se explică că Ungaria a sărit la gâtul Ucrainei, solicitând autonomie teritorială pentru minoritatea maghiară din regiunea Transcarpatia, după declanșarea de către Rusia a conflictului secesionist din Donbas. Astfel se explică că a ajuns cameleonul Orban să-l onoreze pe șacalul Putin cu o vizită la Moscova, cu doar trei saptămâni înainte de invadarea Ucrainei.

În partea a doua a unui articol publicat in Cotidianul în vara anului trecut, sub titlul „Un cuplu revizionist periculos pentru Romania”, am lansat supoziția că premierul Orban ar putea fi șantajat de președintele Putin cu o posibilă colaborare din tinerețe cu Securitatea comunistă maghiară, despre care liderul de la Kremlin ar avea știință, având in vedere că a fost ofițer KGB până la destrămarea URSS, activând inclusiv într-o altă țară socialistă (în RDG, unde a devenit șeful rezidenței de la Dresda) până în 1989 și a aflat sigur de operațiunile de pregătire a viitoarelor elite din fostele țări comuniste europene, ale căror servicii secrete, cu excepția României, s-au aflat sub controlul KGB, precum și că, după ce a devenit președintele Federației Ruse în 1999, a avut acces nelimitat la arhivele omniprezentului și omnipotentului serviciu secret sovietic. Referitor la colaborarea vehementului anticomunist de mai târziu, Viktor Orban, cu regimul comunist maghiar si cu poliția sa politică (AVO), am invocat o serie de argumente, pe care o să le reiterez și completez cât mai succint posibil.

In 1983, după declanșarea crizei din Polonia de către organizația sindicală necomunistă Solidaritatea, longevivul si puternicul lider comunist maghiar Janos Kadar, cunoscut ca marionetă a Moscovei, a înființat Colegiul Bibo Istvan din Budapesta, la care au fost cooptați 60 din cei mai buni studenți ai facultăților de științe juridice si de științe economice din Ungaria, pentru a asigura o pepinieră pentru viitoarea conducere a statului maghiar. La acest colegiu a fost racolat si Viktor Orban, care era student la Facultatea de Drept și Științe Sociale a Universității Eotvos Lorand din Budapesta. Sugestiv este ca Viktor Orban a condus atât partidul FIDESZ cât si Ungaria, in perioadele in care acest partid s-a aflat la guvernare, respectiv din 1998 pana in 2002 si din 2010 pana in prezent, împreună cu circa 30 de colegi si prieteni de la Facultatea de Drept si de la Colegiul Bibo. Cei mai reprezentativi dintre aceștia au fost Laszlo Kover (principalul sfetnic pe probleme interne, președintele FIDESZ după ce Orban a devenit premier, ministru fără portofoliu insărcinat cu coordonarea serviciilor secrete maghiare în perioada 1998-2002, președintele Parlamentului Ungariei din 2010 până in prezent, președinte interimar al Ungariei în perioada aprilie-mai 2012), Zsolt Nemeth (principalul sfetnic pe probleme de politică externă, vicepreședinte al FIDESZ, președintele Comisiei pentru politică externă din Parlamentul Ungariei în trei legislaturi, secretar de stat pe probleme politice în Ministerul de Externe in guvernările FIDESZ din perioadele 1998-2002 și 2010-2014, când a coordonat și Biroul pentru maghiarii din străinătate și a fost perceput drept eminența cenușie a diplomației ungare), Janos Ader (președintele Ungariei în perioada 2012 -2022), Janos Simiska (șeful Fiscului in perioada 1998-2002, iar ulterior cel mai mare milionar si proprietar de media din Ungaria, până ce a căzut in dizgrația lui Orban după 2010), Ildiko Vida (adjunctul șefului Fiscului in perioada 1998-2002 si șeful Fiscului din 2010 până in prezent), Joszef Szajer (liderul grupului FIDESZ din Parlament, care a condus procesul de elaborare si de adoptare a noii Constituții a Ungariei in 2011, ulterior europarlamentar), Tunde Hando (soția lui Jozsef Szajer, numită in 2011 președinte al Oficiului Curții Supreme, o instituție similară Consiliului Superior al Magistraturii din România), Gabor Fodor (vicepreședinte FIDESZ, care s-a despărțit de Orban in anii ’90).

Un astfel de colegiu nu putea funcționa fără o supraveghere strictă din partea AVO și implicit a KGB. Un argument in acest sens este faptul că directorul acestui colegiu a fost Istvan Stumpf, ginerele longevivului si temutului ministru de interne ungar Istvan Horvath, sub conducerea căruia s-a aflat si Securitatea ungară și care era considerat omul forte al regimului de la Budapesta în ultimii ani ai epocii Kadar. Ministrul Horvath a devenit în perioada respectivă și principalul colaborator al KGB din Ungaria. Viktor Orban și logodnica sa Aniko Levai, colegă de facultate și viitoare soție, au avut relații strânse de prietenie cu fiica atotputernicului ministru de interne, Andrea Horvath, și cu soțul acesteia, Istvan Stumpf, care era și decanul Facultății de Drept a Universitații din Budapesta, având frecvente întâlniri cu aceștia și realizând împreună inclusiv petreceri și excursii în țară și în străinătate. Conform unor documente întocmite de Securitatea și de Miliția din Ungaria, Viktor Orban a beneficiat în perioada respectivă de o protecție totală și constantă din partea ministrului de interne Istvan Horvath, logodnica sa lăudându-se de mai multe ori cu acest fapt. Din aceste documente mai rezultă că, în perioada respectivă, Orban și logodnica sa dețineau informații ultraconfidențiale legate de cele mai înalte niveluri ale statului și partidului comunist maghiar, care puteau proveni numai de la ministrul Horvath.

Colegiul Bibo a fost finantat incepand din 1986 de miliardarul american de origine maghiara George Soros, marele dușman de astazi al premierului Viktor Orban și al principalilor săi colaboratori. Culmea este că, după absolvirea facultății, Viktor Orban si cei mai apropiați amici și colaboratori ai săi, Laszlo Kover și Szolt Nemeth, au beneficiat de burse Soros la celebra universitate Oxford din Marea Britanie: Kover în perioada 1987-1988, Nemeth în perioada 1988-1989, iar Orban în perioada 1989-1990. Ori este evident că finanțarea Colegiului Bibo de către un miliardar capitalist american, precum și plecarea la studii în străinătate, taman în Occidentul dușman, perfid și decadent, nu se puteau face fără știința și aprobarea AVO și KGB, mai ales în condițiile în care Ungaria se afla încă sub ocupația armatei sovietice. În martie 1988, cu câteva luni inainte de retragerea de la putere a lui Janos Kadar si cu doi ani înainte de pierderea puterii de către comunisti, Orban și amicii săi Kover și Nemeth au înființat Alianța Tinerilor Democrați (FIDESZ), care a fost definită atunci ca organizație de tineret necomunistă, iar ulterior a fost transformată în partid politic, de factură democrat-liberală, devenind partid parlamentar după primele alegeri libere din 1990 și aflându-se în opoziție până la alegerile din 1998, când a câștigat puterea pentru prima oară. După înființare, au devenit membri ai FIDESZ o mare parte a prietenilor și colegilor lui Orban. de la Colegiul Bibo. Ori, este evident că înființarea unei organizații necomuniste în perioada respectivă nu se putea face fără știința și acceptul AVO și KGB.

În data de 16 iunie 1989, îmbrăcat in costum de blue-jeans, cu plete și barbă, Viktor Orban s-a numărat printre cei doar șase vorbitori de la ceremonia de reinhumare a fostului prim-ministru Imre Nagy și a celorlalți eroi ai așa-zisei revoluții anticomuniste maghiare din 1956, la care au fost prezenți un sfert de milion de participanți. Atunci, Orban a fost cel mai tânăr și singurul necunoscut dintre vorbitorii de la ceremonia din Piața Eroilor din Budapesta. Atunci, Orban a rostit cel mai radical discurs dintre vorbitori, șocând asistența prin curajul său întrucât a solicitat atât democrație, plecarea comuniștilor de la putere și organizarea de alegeri libere cât și independență si retragerea trupelor sovietice din Ungaria. Ulterior, tot în vara anului respectiv, Orban a fost invitat si a participat, alături de Laszlo Kover, ca reprezentanți ai opoziției, la masa rotundă organizată de partidul comunist de guvernământ pentru realizarea unei tranziții pașnice spre democrație, care a culminat cu organizarea de alegeri libere in primăvara anului 1990. Ori, ajungerea sa printre vorbitorii de la o asemenea ceremonie și rostirea unui discurs atât de radical, precum și participarea sa la masa rotundă organizată de comuniști nu puteau avea loc atunci fără știința și acceptul AVO și KGB.

Valer Marian
(preluare Cotidianul)

Administratie

Revoluție verde la vârful administrației: Palatul Administrativ din Ploiești trece pe energie solară

Publicat

pe

De

Într-un demers curajos către independență energetică, inima administrativă a județului Prahova se pregătește să devină un model de sustenabilitate. Potrivit datelor furnizate de Agenția pentru Eficiență Energetică și Energii Regenerabile „AE3R Ploiești-Prahova”, clădirea simbol a orașului ar putea fi alimentată direct de la soare, marcând o schimbare de paradigmă în gestionarea resurselor publice.

Independență energetică „sub sigiliul” soarelui: 80 kWp pe acoperișul județului

Tranziția de la bune intenții la soluții tehnice concrete a fost făcută odată cu finalizarea studiului de prefezabilitate realizat de specialiștii AE3R. Documentul propune o transformare radicală a acoperișului Palatului Administrativ din Ploiești prin instalarea unui sistem fotovoltaic on-grid performant. Cu o putere instalată de 80 kWp, acest sistem este proiectat să transforme radiația solară în energie pură, destinată exclusiv consumului propriu al instituției.

Conform raportului întocmit de AE3R Ploiești-Prahova, această investiție nu este doar o declarație de imagine, ci un calcul matematic riguros: aproximativ 98 MWh de energie verde ar putea fi generați anual. Această producție va permite Consiliului Județean Prahova — membru fondator al agenției — să își reducă semnificativ dependența de rețeaua națională și să optimizeze costurile de funcționare ale clădirii.

Eficiență chirurgicală: Facturi mai mici și emisii reduse

Cifrele prezentate în studiu sunt elocvente pentru impactul pe care tehnologia verde îl are asupra sectorului public. Implementarea acestui proiect ar asigura aproximativ 16,3% din necesarul anual de energie electrică al clădirii. Dincolo de economiile financiare imediate, proiectul reprezintă un pas ferm în direcția atingerii obiectivelor asumate de România și Uniunea Europeană în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Sursa citată subliniază că astfel de inițiative sunt vitale pentru diminuarea amprentei de carbon și accelerarea tranziției către o economie cu emisii reduse. Prin producția locală de energie regenerabilă, Palatul Administrativ încetează să mai fie doar un consumator pasiv, devenind un actor activ în gestionarea resurselor sustenabile.

AE3R: Motorul sustenabilității în județul Prahova

Realizarea acestui studiu de prefezabilitate reconfirmă rolul strategic pe care AE3R Ploiești-Prahova îl joacă în regiune. Agenția nu se limitează la consultanță tehnică, ci acționează ca un partener activ al administrațiilor locale, identificând soluții care să facă județul mai competitiv și mai sigur din punct de vedere energetic.

Într-un context global marcat de volatilitatea prețurilor la energie, viziunea promovată de AE3R oferă o foaie de parcurs clară: independența energetică a instituțiilor publice nu mai este un lux, ci o necesitate administrativă. Prin astfel de proiecte, Prahova își consolidează statutul de județ orientat către viitor, unde eficiența energetică devine coloana vertebrală a dezvoltării durabile.

Citeste in continuare

Exclusiv

IPJ CONSTANȚA, MANUAL DE ABUZ INSTITUȚIONAL: NU CONTEAZĂ LEGEA, CONTEAZĂ TURNĂTORUL!

Publicat

pe

De

PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL

La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are treabă cu legea și nici cu examenele corecte. Adevărata „situație operativă” pare să fie una singură: nu verificarea abuzurilor, ci identificarea colegului care a avut îndrăzneala să spună adevărul.

Conform informațiilor făcute publice de Sindicatul Europol, în loc să se ocupe de situațiile în care unor polițiști li s-au cerut angajamente contrare legii, înainte de examenul de definitivare în profesie, conducerea inspectoratului ar fi preocupată să prindă „vinovatul” suprem: polițistul care a scos gunoiul de sub preș și l-a arătat publicului.

„VICTIMA INOCENTĂ” IPJ CONSTANȚA: LACRIMI DE CROCOSIL ÎN COMUNICATELE OFICIALE

Instituția, ne spune Sindicatul Europol, continuă să pozeze într-o biată victimă neînțeleasă, aproape sfântă, nedreptățită de sindicat și de opinia publică. Totul ar fi, după cum lasă să se înțeleagă, o simplă invenție a Sindicatului Europol.

Numai că, pentru a risipi ceața, sindicatul vine cu „proba materială”: modelul de angajament primit de polițiștii absolvenți ai promoției decembrie 2024, încă de anul trecut, înainte ca aceștia să susțină examenul de definitivare în profesie. Un angajament scris, în care agentul se obligă să nu își modifice raporturile de serviciu decât într-un anumit cadru, document care devine, în context, piesa-cheie a acestui puzzle instituțional.

ÎNTREBĂRILE LA CARE IPJ CONSTANȚA NU VREA SĂ AUDĂ RĂSPUNSUL

Într-un comunicat de presă, IPJ Constanța afirmă nonșalant că nu a fost sesizat de niciun polițist privind vreo presiune pentru completarea unor astfel de angajamente. Până aici, manualul clasic de „spălat pe mâini”.

Numai că rămâne o listă incomodă de întrebări, pe care, după cum arată Sindicatul Europol, inspectoratul refuză cu grație să o deschidă:

  • Cine a conceput acel tip de angajament?
  • Cine l-a distribuit polițiștilor pentru completare, înainte de susținerea examenului de definitivare în profesie?
  • În baza cărei prevederi legale a fost solicitat?
  • Cine și-a asumat răspunderea pentru folosirea lui?

Răspunsuri? Zero. În locul lor, se aude doar foșnetul „hârtiilor interne” și tropăitul grăbit al celor care vor să închidă subiectul, nu să-l lămurească.

CÂND ABUZUL NU DERANJEAZĂ, DAR DERANJEAZĂ DOVEZILE

Conducerea inspectoratului, potrivit relatării Sindicatului Europol, nu a făcut o prioritate din a clarifica legalitatea acestor angajamente. În schimb, la nivelul Serviciului Siguranța Transporturilor, „misiunea zilei” ar fi fost alta: identificarea polițistului care a pus documentul la dispoziția sindicatului.

Pe scurt, nu documentul deranjează. Nu conținutul lui. Nu suspiciunea de practici ilegale.
Deranjează faptul că a ieșit la lumină. Că a ajuns în spațiul public. Că nu mai poate fi băgat la loc în sertarul cu „așa se face la noi”.

LOGICA INFRACȚIONALĂ A „CAZANULUI CU TĂCERI”

Sindicatul Europol pune degetul pe rană: această mentalitate seamănă izbitor cu ceea ce întâlnim în mediul infracțional. Nu fapta e problema, ci denunțătorul. Nu încălcarea legii deranjează, ci cel care îndrăznește să o arate.

Hoții – spune logica simplă a străzii – nu se grăbesc să-și recunoască vina, ci să afle cine i-a „turnat”. Iar când acest tip de reflex apare, după cum reclamă sindicatul, chiar într-o instituție de aplicare a legii, contrastul devine grotesc.

În loc de „ne-am înșelat, corectăm, respectăm legea”, avem „cine a vorbit?”. Un fel de cod al tăcerii transformat în politică de personal.

DE CE POLIȚIȘTII NU SE MAI DUC LA ȘEFI, CI LA SINDICAT

Nu întâmplător, tot mai mulți polițiști aleg, conform Sindicatului Europol, să se adreseze organizației sindicale, și nu conducerii inspectoratului sau structurilor de control intern.

Explicația este devastator de simplă: mulți au convingerea că, prea des, anchetele interne nu urmăresc să lămurească faptele, ci să identifice persoana care a îndrăznit să le reclamat. Nu adevărul contează, ci vânătoarea celui care l-a spus.

Într-un astfel de climat, frica devine instrument de management, iar sindicatul devine, de facto, singura supapă pentru cei care nu vor să intre în jocul tăcerii.

IPJ CONSTANȚA: PROBLEMA NU ESTE „DENUNȚĂTORUL”, CI SISTEMUL TOLERAT

Mesajul transmis de Sindicatul Europol către conducerea IPJ Constanța este cât se poate de clar: orice tentativă de a găsi „denunțătorul” nu face decât să confirme problema, nu să o stingă.

Nu sindicatul este problema. Nu polițistul care a vorbit este problema.
Problema, așa cum reiese din acest caz, sunt practicile ilegale sau abuzive care continuă să fie tolerate în interiorul instituției, acoperite de comunicate liniștitoare și de o tăcere disciplinată.

Atâta vreme cât prioritatea nu va fi adevărul și respectarea legii, ci identificarea celui care „a îndrăznit să vorbească”, IPJ Constanța riscă să-și confirme singur, zi de zi, propriul pamflet: un model de management în care abuzul este „incident”, dar cel care îl expune devine „dușmanul” de vânat. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale

Publicat

pe

De

Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor”

Când polițiștii și militarii cer bani, nu poezie, reacția „morală” o știm pe dinafară:
„Ați ales o vocație, nu o meserie. Ați jurat. Serviți țara. Onoarea uniformei nu se măsoară în bani.”

Subtitlu nespus, dar urlat din toți rărunchii:
„Dacă vrei salariu, ești trădător de jurământ. Dacă ceri drepturi, dezonorezi uniforma.”

Ce pare, la prima vedere, o românească ieftină de ultimii 30 de ani – marca „te-am făcut, fraiere”, servită de politicieni ipocriți și de boșii din structurile centrale cu reflexe de secretar de partid – e de fapt o schemă veche de 250 de ani.

Adam Smith, părintele capitalismului, cel pe care îl flutură toți gură-cască atunci când justifică „piața liberă”, a descris exact acest mecanism în 1776, în „Avuția națiunilor”.
Nu ca ideal, ci ca șmecherie de preț: cum să plătești mai puțin pentru munca cea mai grea, îmbrăcând restul în „onoare”.

Analiza este readusă în actualitate, în cheie românească, de Sindicatul Diamantul, prin vocea lui Emil Păscuț. Și e nimic mai usturător pentru discursul oficial decât să vii peste el cu Adam Smith însuși.

Regula lui Smith: muncă grea și periculoasă = bani mai mulți. Cu o excepție monstruoasă

În Cartea I, capitolul X, Adam Smith pune întrebarea simplă: de ce diferă câștigurile între profesii?

Răspunsul lui, devenit clasic în economie:
pe o piață liberă, avantajele și dezavantajele diferitelor ocupații tind să se compenseze.

Cu alte cuvinte:

  • munca ușoară, curată, sigură = bani mai puțini;
  • munca grea, murdară, periculoasă = bani mai mulți.

Exemplele lui:

  • calfa de croitor câștigă mai puțin decât țesătorul;
  • țesătorul, mai puțin decât fierarul;
  • minerul, care își riscă pielea în subteran, câștigă în 8 ore cât potcovarul în 12.

Riscul, murdăria, oboseala, răspunderea se plătesc.
Asta e regula. E manual de economie, nu fluturaș sindical.

Exemplul extrem la Smith: călăul public:

„The most detestable of all employments, that of public executioner, is, in proportion to the quantity of work done, better paid than any common trade whatever.”

Tradus:
Cea mai detestabilă dintre toate îndeletnicirile, aceea de călău public, este, raportat la cantitatea de muncă prestată, mai bine plătită decât orice meserie obișnuită.

De ce? Pentru că e odioasă, detestată.
Societatea îl urăște, deci trebuie să-l plătească regește.
Dezonoarea e o taxă pe care angajatorul o plătește în plus.

Reversul otrăvit: când „onoarea” nu se adaugă la salariu, ci îl taie

Tot acolo, Smith formulează fraza care spulberă discursul cu „vocația”:

„Honour makes a great part of the reward of all honourable professions. In point of pecuniary gain, all things considered, they are generally under-recompensed.”

Tradus pe românește, fără livraj cu fundiță:
Onoarea constituie o mare parte din recompensa tuturor profesiilor onorabile. Din punctul de vedere al câștigului bănesc, ele sunt în general insuficient recompensate.

Deci:

  • la profesiile onorabile, onoarea nu se adaugă la salariu;
  • onoarea este o parte din salariu – adică o parte pe care angajatorul nu o mai plătește în bani.

Cu cât profesia e mai „onorabilă”, cu atât portofelul e mai subțire.
Diferența se achită în stimă, ceremonii, medalii, drapele și poze.

Statul a înțeles perfect schema:

  • banii dor bugetul;
  • moneda simbolică (stegulețe, diplome, „eroism”, „vocație”, „onoare”) nu costă nimic.

Sindicatul Diamantul nu inventează nimic: doar arată că ceea ce azi e prezentat ca morală patriotică, Adam Smith a despuiat, acum 250 de ani, ca mecanism rece de exploatat profesii onorabile.

Polițistul și militarul: combinația perfectă pentru a fi înșelat legal

Orice polițist sau militar care citește își recunoaște fișa zilnică:

  • ture de noapte,
  • expunere la violență,
  • risc de moarte sau invaliditate,
  • răspundere penală pentru decizii luate în secunde,
  • uzură fizică accelerată,
  • restrângeri de drepturi pe care alții nici nu le concep.

După regula lui Smith, ar trebui să fie plătiți cu vârf și îndesat.
De ce nu sunt?

Pentru că polițistul / militarul nu este o excepție de la teoria lui Smith, ci cazul-limită unde două reguli ale aceluiași sistem se ciocnesc frontal:

  1. Muncă extrem de periculoasă → ar cere cea mai mare primă de risc.
  2. Profesia extrem de onorabilă → duce, conform lui Smith, la subplată în bani, diferența fiind plătită în „onoare”.

Rezultatul, notează Adam Smith și confirmă România lui 2026:
cea mai periculoasă profesie ajunge plătită sub cea mai banală.

Polițistul și militarul sunt pe diagonala blestemată:

  • periculoși la maximum,
  • onorabili la maximum,
  • plătiți la minim.

Călăul – detestabil, bine plătit pentru dispreț.
Soldatul/polițistul – onorabil, plătind el pentru stima primită.

Formula lui Smith, rezumată dur:

„Călăul este plătit pentru disprețul pe care îl suportă; soldatul plătește pentru stima pe care o primește.”

Nota de plată a uniformei: dublu minus, zero plus

Aplicată la polițist/militar, harta lui Smith arată așa:

  • pentru componenta onorabilă:
    statul taie din salariu și plătește în „stimă” – ceremonii, discursuri, medalii, parade, „eroi în uniformă”.
  • pentru componenta periculoasă:
    aceeași regulă cere o primă masivă de risc
    exact cea care la polițiști și militari lipsește de facto.

Bilanțul omului în uniformă, pe contabilitatea smithiană, în România:

  • la rubrica „onoare” – debit (i se scad bani);
  • la rubrica „pericol” – zero credit (nu primește nimic în plus).

Dublu debit, zero credit.
Același casier – Statul – aplică doar regula care îi convine: invocă „onoarea” când trebuie să nu plătească, „riscul” când trebuie să ceară mai multă obediență.

„Întreg prețul sângelui lor”: cum se cumpără viață cu speranțe romantice

Adam Smith nu se oprește la salariu. Lovește direct în mecanismul de recrutare:

„These romantic hopes make the whole price of their blood. Their pay is less than that of common labourers, and in actual service their fatigues are much greater.”

Aceste speranțe romantice alcătuiesc întreg prețul sângelui lor. Plata lor este mai mică decât a muncitorilor de rând, iar în serviciul efectiv oboseala lor este mult mai mare.

Tradus pe șleau pentru uniforma din 2026:

  • Nu solda plătește sângele soldatului/polițistului.
  • Sângele este cumpărat cu vise de glorie, decorații, „onoare națională”.

Iar marfa e mereu disponibilă, spune Smith, pentru că:

  • tinerii supraestimează șansele de reușită,
  • subestimează riscurile reale,
  • se lasă ademeniți de viața de aventuri, nu de viața reală cu hernie, infarct, dosare și pensii tăiate.

„The dangers and hairbreadth escapes of a life of adventures, instead of disheartening young people, seem frequently to recommend a trade to them.”

Primejdiile și scăpările la limită ale unei vieți de aventuri, în loc să-i descurajeze pe tineri, par adesea să le recomande o asemenea meserie.

Comentariul românesc, cum îl subliniază Emil Păscuț – SPR DIAMANTUL:

  • nimeni nu intră în poliție la 20 de ani gândindu-se la hernia de disc de la 45,
  • la bolile de inimă care îl bagă în groapă cu 10 ani mai devreme,
  • la procesele pe care le va da propriului angajator ca să își primească ce scrie deja în lege.

Statul exploatează exact ce știa Smith:

  • optimismul vârstei,
  • prestigiul uniformei,
  • dorința de aventură și de respect.

„Compensația de risc” în România: lege vie pe hârtie, moartă pe fluturaș

Te-ai aștepta ca România să fie atât de „balcanică” încât nici măcar să nu fi auzit de compensația de pericol.
Realitatea e mai cinică: a auzit, a scris, a votat, a publicat… și apoi a înghețat.

Sindicatul Diamantul arată clar:

  • Legea-cadru 153/2017, Anexa VI, art. 14 alin. (1):
    pentru „munca cu grad ridicat de risc sau în condiții de pericol deosebit”, personalul militar și polițiștii „beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit”.

Pe hârtie – impecabil, occidental.
În realitate – Adam Smith + OUG made in Romania:

  • dreptul există,
  • aplicarea lui este eșalonată „în trepte”,
  • iar fiecare treaptă este înghețată anual prin OUG-uri succesive de „încetinire”, „prudență bugetară” și alte minciuni ambalate tehnic.

Două legi-cadru succesive (L. 284/2010 și L. 153/2017) au făcut aceeași mișcare:

  1. au creat dreptul la compensație de risc;
  2. au amânat intrarea lui în vigoare „treptat”;
  3. guvernele, an de an, au venit cu OUG-uri care blochează exact treptele.

Mecanism perfect:

  • dreptul există suficient cât să nu mai poată fi cerut;
  • nu ajunge niciodată în buzunar.

În 16 ani, compensația de risc/pericol deosebit:

  • nu a fost plătită nici sub Legea 284/2010,
  • nici sub Legea 153/2017,
  • nici astăzi.

Dreptul trăiește în Monitorul Oficial;
moare pe fluturașul de salariu.

Statutul polițistului: „Adam Smith” scris cu mâna statului român

Legea 360/2002 – Statutul polițistului conține, fără să-și dea seama, esența lui Smith.

  • Art. 1 alin. (2):
    Exercitarea profesiei de polițist implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.

    Deci: riscul e structural, nu accidental.

  • Art. 1 alin. (3):
    Statutul special este conferit de îndatoririle și riscurile deosebite…

    Cu alte cuvinte: tot „statutul special” se sprijină pe risc.

  • Art. 6:
    Polițistul beneficiază de drepturi compensatorii acordate… pentru condițiile speciale și riscurile pe care le implică exercitarea profesiei.

Lanț logic simplu:

  1. profesia are risc mare, prin natura sa;
  2. acesta justifică „statutul special”;
  3. riscul trebuie compensat în bani.

Realitatea:

  • „statutul special” este invocat zilnic ca motiv de restrângere a drepturilor,
  • riscul – ca motiv de datorie sporită,
  • dar nu ca motiv de plată sporită.

Statul ia din Smith ce îi convine:

  • partea cu „onoarea profesiei”,
  • taie partea cu „diferențialul de risc”.

Statul minimal al lui Smith: primele două datorii – apărarea și ordinea. Fix ce plătește România la discount

În Cartea a IV-a și a V-a, Adam Smith reduce statul la esență.
„Suveranul sau statul” – spune el – are trei mari îndatoriri:

  1. Să protejeze societatea de violența și invazia altor societăți (apărarea).
  2. Să protejeze fiecare membru al societății de nedreptatea sau opresiunea celorlalți (ordine, justiție).
  3. Să susțină lucrări și instituții publice pe care piața nu le poate finanța singură.

Adică, în termeni actuali:

  • armata, poliția, justiția – pe primul loc;
  • restul – după.

Smith nu se rușinează să scrie:

„defence… is of much more importance than opulence”
apărarea este cu mult mai importantă decât opulența”.

Cu alte cuvinte:
Statul care își plătește prost oamenii din apărare și ordine nu face economie; își sabotează propria existență.

Mai mult, Smith spune clar:

  • războiul și ordinea nu produc bunuri vandabile,
  • deci oamenii din aceste domenii sunt întreținuți din munca celorlalți, prin stat.
  • deci nu pot fi lăsați pieței.
    Nu există „poliție privată care să țină loc de stat”.

„E vocație, nu salariu”: nu e omagiu, e refuz de plată

Sindicatul Diamantul, citând și explicându-l pe Adam Smith, închide cleștele:

  • Pe de o parte, Smith spune:
    apărarea și ordinea sunt primele datorii ale statului, nu mofturi.
  • Pe de altă parte, tot el explică:
    statul trişează folosind „onoarea” ca monedă de plată în locul banilor.

De aici vine discursul oficial de azi:

„Meseria de polițist e o vocație, nu o sursă de venit.”
„Ați depus un jurământ, nu ați semnat un contract de salariu.”

Pare elogiu.
În analiza lui Smith, e altceva: refuz de plată mascat în limbaj patriotic.

Adam Smith, scos din raft și pus pe masa discuției de Emil Păscuț și SPR DIAMANTUL, spune negru pe alb:

  • onoarea e reală și nimeni nu v-o poate lua;
  • dar nu e treaba statului să o contabilizeze ca formă de salariu.

Onoarea aparține omului.
Solda este datoria statului.

Cine le amestecă:

  • nu înalță uniforma,
  • ci arată cât de puțin îi respectă pe polițiști și militari.

Concluzie: când îți flutură drapelul, îți achită în natură ce îți datorează în bani

De la 1776 la 2026, firul e același:

  • Statul are obligația esențială să asigure apărarea și ordinea.
  • Pentru asta angajează oameni în uniformă.
  • Le restrânge drepturi, le cere viața la nevoie, îi umple de „onoare” la ceremonii.
  • Când vine vorba de bani:
    • invocă „vocația”,
    • invocă „jurământul”,
    • blochează compensația de risc prin OUG-uri,
    • lasă drepturile să trăiască doar pe hârtie.

Ce arată Sindicatul Diamantul, cu Adam Smith în mână, e simplu:

  • când ți se spune „serviți țara, nu salariul”,
  • ți se comunică, de fapt:
    „onoarea ta e moneda cu care îți plătești singur riscul, noi nu mai băgăm nimic în cont.”

Data viitoare când vreun șef, ministru sau comunicator îți spune „nu mai vorbiți de bani, purtați cu mândrie uniforma”,
deschide în minte Cartea I, capitolul X din „Avuția națiunilor” și articolul 14 din Legea 153/2017.

Nu e lipsă de vocație să ceri bani.
Este lipsă de onoare a statului să te plătească în drapele în loc de soldă. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv23 de ore ago

IPJ CONSTANȚA, MANUAL DE ABUZ INSTITUȚIONAL: NU CONTEAZĂ LEGEA, CONTEAZĂ TURNĂTORUL!

PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are...

Exclusivo zi ago

„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale

Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor” Când polițiștii și militarii cer bani,...

Exclusivo zi ago

TIR-istul cu „curaj” de cauciuc: beat criță, fără permis și cu tupeu cât DN 57

Așa arată inconștiența la volan: 40 de tone, alcool și zero creier AȘA CONDUCE UN ȘOFER INCONȘTIENT! – o spun...

Exclusivo zi ago

„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii

„Unde s-au evaporat experții de serviciu?” Unde sunt acum „experții” care strigă, cu mâna pe tastatură și curajul în spatele...

Exclusiv2 zile ago

De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX

Grădinița de cadre – sezonul XXIX: întoarcere la Blejoi, unde cadrele cresc pe tractor Serialul „Grădinița de cadre – IPJ...

Exclusiv2 zile ago

„Prescripția salvează hoția”: cum a ajuns România cimitirul dosarelor cu fonduri europene, pus la zid de CJUE

„Dragi hoți de fonduri europene, nu vă mai bazați pe calendar!” Prescripția dosarelor cu fonduri europene din România a fost...

Exclusiv2 zile ago

MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere, în baza Legii 544/2001 și a Constituției, să afle cine, de ce și cum...

Exclusiv3 zile ago

Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii

Un proiect nou, o lege veche „ucisă din pix” La 16 iulie 2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale...

Exclusiv3 zile ago

Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul

De la „nu am fost eu” la „da, recunosc!”: când tractorul minte, camera de bord vorbește Totul a pornit de...

Exclusiv3 zile ago

Noul proiect al legii salarizării: polițiști la tarif de chilipir, promisiuni la preț de lux

Sindicatele bat la ușă, parlamentul se preface că nu e acasă Federația Sindicatelor Democratice din România (FSDR), organizație reprezentativă la...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane

Breaking-ul mic, gunoiul mare În timp ce un „caz incredibil” face turul Facebook, realitatea inventarului la IPJ Prahova arată mult...

Exclusiv4 zile ago

Cum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară

Sindicatul „Diamantul” deschide sertarul cu rușini Există dosare care schimbă jurisprudența. Și există dosare care schimbă manualul de prostie instituțională....

Exclusiv4 zile ago

CCR dă cu OUG-ul de gard: Guvernul inventează urgențe, Curtea le stinge lumina

Guvernul, prins cu „urgența” falsă în buzunar Nu există urgență, nu există ordonanță de urgență – asta este, pe scurt,...

Exclusiv5 zile ago

Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică

Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv...

Exclusiv5 zile ago

Republica Rachetă, lovită de… ploaie: cum au oprit fermierii din Prahova experimentul cu iodură de argint și au pornit recoltele RECORD

„Mafia antigrindină” sub umbrelă: când se opresc rachetele, începe să plouă În timp ce la București se plâng politicieni și...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv