Connect with us

Featured

HALUCINANTA ISTORIE A FAKEURILOR UCRAINENE DE RAZBOI

Publicat

pe

(Preluare Inpolitics):

La sfîrșitul lunii mai, Rada Supremă a Ucrainei l-a demis brusc pe comisarul pentru drepturile omului, Lyudmila Denisova, extrem de activă în denunțarea ororilor comise de soldații ruși pe front. Șocanta decizie a fost explicată oficial prin aceea că Denisova nu ar fi obținut suficiente probe pentru faptele comise de ruși, care să poată duce la incriminarea lor legală. Adevărul – deși intuit pe alocuri încă de atunci – a ieșit la iveală săptămîna trecută, cînd un mare ziar ucrainean a dezvăluit că Denisova inventase fapte pe bandă rulantă, ”în numele victoriei”. Trei zile mai tîrziu, autorii articolului ar fi primit amenințări cu moartea, sub acuzația de trădători ai poporului, obligînd organisme internaționale să intervină. Marea întrebare în scandalul-mamut Denisova: chiar să se fi oprit minciunile oficiale?

Cotidianul Ukrainska Pravda (”Adevărul ucrainean”, îi vom spune ”AU”) a publicat pe 27 iunie un material spectaculos despre culisele demiterii fostei Avocate a Poporului. Sub deviza ”minciunile nu ne vor ajuta să cîștigăm războiul”, ziarul face dezvăluiri cutremurătoare despre cum s-au inventat povești terifiante pentru a impresiona opinia publică mondială.

”Acest material nu pune la îndoială faptul că rușii comit violuri în Ucraina. Dar poveștile false servesc doar inamicului. Pentru că lipsa probelor în cazuri specifice se poate întoarce împotriva Ucrainei în instanțele internaționale” scrie ziarista Sonya Lukashova.

Relatează ”AU”:

După începerea războiului, la biroul Avocatului Poporului a fost lansat un hot-line la care oamenii semnalau atrocitățile armatei ruse și diverse alte probleme de război. Suportul tehnic a fost oferit de organizația internațională UNICEF, care cooperează cu AP de ani de zile. S-au achiziționat echipamente suplimentare, telefoane și servere.
În perioada februarie-mai, conform datelor oficiale, Avocatul Poporului ar fi primit apeluri de la peste 50.000 de persoane.

La sfîrșitul lunii martie, Lyudmila Denisova a decis, brusc, să lanseze o linie telefonică suplimentară. S-a motivat că e nevoie să se mai ușureze sarcinile angajaților și să se dea cazurile mai dificile profesioniștilor. A fost prezentat oficial ca un proiect susținut de UNICEF. S-a afirmat că la linia respectivă vor lucra 5 psihologi profesioniști, iar în primele două săptămâni, sute de persoane ar fi cerut ajutor, majoritatea reclamînd infracțiuni sexuale.

Avocatul Poporului l-a prezentat și pe psihologul care urma să conducă această linie, Oleksandra Kvitko, personaj care a acordat în mod repetat interviuri presei ucrainene și ruse, spunând povești înfricoșătoare despre atrocitățile rușilor.
Ulterior, acele informații au început să apară pe paginile oficiale ale Avocatului Poporului și în declarațiile Denisovei. Povești care băgau groaza în oase: violuri în grup asupra fetelor în fața mamelor lor, violarea bebelușilor și a copiilor mici cu lingurițe sau lumânări șamd.

În mai, Denisova a mers la Forumul Economic Mondial de la Davos, povestind și acolo cum sute de oameni depun mărturie în fiecare zi despre crimele groaznice ale ocupanților.

Poveștile ei erau extrem de detaliate, dar și discutabile din perspectiva nerespectării intimității victimelor. Jurnaliştii, şocaţi de brutalitatea invadatorilor, au încercat să afle mai multe, dar confirmările lipseau.
Femeile din presa ucrainenă au semnat apoi un apel colectiv: i-au cerut comisarului să-și schimbe retorica, să-și aleagă cu mai multă grijă cuvintele și să nu publice informații neverificate.

Subordonații Denisovei au fost primii care au intrat la bănuieli, mai ales că linia nou înființată se caracteriza în primul rînd prin secretomanie.

Angajații Oficiului Avocatului Poporului nu știau nimic despre munca Oleksandrei Kvitko: cine o sună și cât de des, dacă aceste apeluri sunt înregistrate, ce asistență este acordată victimelor.
Necunoscuți au rămas și psihologii care au lucrat cu Kvitko. Chiar au existat?
Mai mult, în ciuda faptului că Denisova i-a numit „psihologi UNICEF”, în mod oficial erau simpli operatori.
Kvitko, în schimb, nu reprezenta un mister pentru angajații biroului.

Pentru că e chiar fiica Denisovei.

Denisova, folosind puterile statului, i-a oferit fiicei sale un loc de muncă în timpul războiului. În mod oficial, nu există niciun conflict de interese aici. Familia a reușit să-l evite datorită faptului că Kvitko a primit un contract cu UNICEF, și nu o funcție sub Denisova.

Poveștile crimelor pe care Denisov și fiica lui le-au livrat public nu au fost transmise și oamenilor legii. Nici datele personale ale victimelor.
Când subordonații Denisovei au încercat să ridice numite probleme și să înțeleagă motivul comportamentului ciudat al managerului lor, au auzit de la ea, potrivit unei surse a ziariștilor doar că: „Luptăm pe frontul informației!”.

Sursele ”AU” din cadrul parchetului spun că în aprilie aveau date despre un singur caz confirmat de abuz asupra copiilor. De la mijlocul lunii iunie, acest număr a crescut la două. Toate astea, în timp ce comisarul arunca pe piață noi și noi ”cazuri”.

Oamenii legii au început să „sape” singuri. Au fost strânse toate apelurile către medici, declarații la poliție, informații despre morți, încercând să descopere cazurile descrise de Denisova.

De exemplu, i-au căutat pe gemenii de doi ani din regiunea Herson, care, potrivit ombudsmanului, au murit în urma unui viol. Nu au găsit nimic.
Pentru a afla de unde își ia Denisova poveștile, procurorii au chemat-o la audiere în calitate de martor. Dar în biroul oamenilor legii, oficialul a fost laconic, neoferind sursa informațiilor ei.
Mai târziu, în timpul celui de-al doilea interogatoriu, chiar înainte de eliberare, Denisova a recunoscut că afla totul de la fiica ei.
Oleksandra Kvitko a fost, de asemenea, chemată de mai multe ori la audieri. Potrivit ”AU”, psihologul a dat asigurări că linia ei de asistență telefonică a primit aproximativ 1.040 de apeluri într-o lună și jumătate. Dintre acestea, 450 se refereau la violări de copii.

Însă, când procurorii au luat transcrierile oficiale, s-a dovedit că fuseseră doar 92 de apeluri.

Kvitko nu a putut oferi detalii: cine a sunat-o, la ce medici a trimis victimele. Nimic care să indice că aceste victime au existat cu adevărat.

Potrivit surselor ”AU”, Denisova repeta procurorilor aceeași mantră pe care o livrase și subordonaților ei: a spus acele povești înfricoșătoare pentru că a vrut victoria Ucrainei.

„AU” nu a putut obține pozițiile lui Denisova și Kvitko, în ciuda demersurilor, motivul invocat fiind ancheta în derulare.

În paralel, evenimentele se precipitau și în birourile guvernamentale. În conducerea partidului prezidențial, „Sluga Poporului”, din cauza declarațiilor Denisovei au început să apară probleme.

Partenerii europeni s-au adresat anchetatorilor și parlamentului ucrainean, cerînd dovezi ale atrocităților. Una dintre aceste solicitări l-a afectat direct pe ministrul Afacerilor Interne, Denys Monastyrskyi.

Nu au primit niciun răspuns– ombudsmanul a dat-o la întors.

În plus, sursele ”AU” din „Sluga Poporului” spune că Denisova nu și-a coordonat deloc acțiunile cu parlamentul, care îi încredințase funcția. Ea a mers la forumul de la Davos fără acordul Președintelui Radei, Ruslan Stefanchuk.

Toate acestea au dus la demiterea ei rapidă.

Ce urmează: uitarea sau pedeapsa?

Răspunsul la această întrebare ține de adevăratele motive ale ombudsmanului și ale fiicei sale. Este posibil ca unul dintre ele să fi fost îmbogățirea materială.

Dintr-o sursă apropiată Denisovei, ”AU” a aflat că ea a cerut cu insistență de mai multe ori UNICEF să majoreze plata pentru psihologii liniei fierbinți. Organizația internațională nu a răspuns la întrebarea ”AU” cu privire la sumele alocate pentru acest proiect.
Datele financiare nu au fost încă furnizate nici parchetului.

UNICEF nu se grăbește să coopereze. La mijloc ar putea fi vorba și de o încălcare a legii. De un dosar penal pentru fraudă sau delapidare.

UNICEF, ca și alți factori implicați în poveste, a ales până acum calea delimitării tăcute. Deși, cu mare probabilitate, organizația e o victimă în această poveste. O victimă a devenit și statul Ucrainei, în numele căruia a acționat Denisova. Ombudsmanul nu era autorizat să mintă.

”Povestea Denisovei nu va reuși și nu este nevoie să o acoperim. Trebuie transmis un mesaj clar: Ucraina luptă de partea adevărului. Nu e necesar să-i demonizăm pe ruși. Ei înșiși au făcut asta cu brio”, este concluzia articolului din ”Adevărul ucrainean”.

Trei zile mai tîrziu, Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor, ONG american, cu sediul în New York, care promovează libertatea presei și apără drepturile jurnaliștilor a cerut autorităților de la Kiev să asigure protecția ziaristei Sonya Lukashova și a redactorului șef al ”AU”, Sevgil Musaieva, după ce ar fi primit amenințări cu moartea în urma articolului sus menționat.

De aici, în opinia Inpolitics, intervin, totuși, niște întrebări.
Pentru că e foarte posibil, chiar probabil, că articolul aparent demn și curajos din ziarul ucrainean, să fie, de fapt parte din piesă.

Minciunile de-a dreptul delirante uneori ale propagandei ucrainene de după invazie nu aveau cum să țină la infinit. Cu cît mai gogonate, cu atît mai efemere,
Cînd s-a considerat că falsurile nu mai pot fi mascate, regimul de la Kiev a recurs la cea mai ieftină stratagemă din istorie: aruncarea vinii pe persoană fizică. Nu întîmplător ziarul flutură ideea delapidării de bani de către fostul ombudsman.
Biroul intoxicator s-a creat la fel ca celebrul grup de comunicare al lui Arafat, din pandemie, despre care românii nu știau, practic, nimic. Totul secretizat la maxim. Pînă cînd secretele nu au mai putut fi ținute și statul român a livrat, în fine, informațiile despre echipa lui Manciu. Dar maurii dezinformării își făcuseră datoria.

Zelenski o aruncă acum pe Denisova în ghearele leilor, pentru că epoca dronelor doborîte cu borcane de murături și a bebelușilor violați cu lingura a apus. Finalul războiului ar putea fi aproape, iar din acel moment Ucraina va trebui să iasă cu probe concrete vizavi de tot ceea ce a imputat rușilor. Iar probele nu există, pentru că nici faptele nu au existat.
De ce a fost nevoie ca unor invadatori criminali să li se pună în cîrcă și ce nu făceau, deși era mai mult decît suficient ce făceau?

De ce a fost nevoie ca după Revoluție să ni se spună despre Ceaușescu minciuni imense, că făcea baie în sînge de copii, că avea robinete de aur la baie, miliarde în conturi secrete etc?
Simplu: pentru că acele știri nu avea rostul de a descoperi faptele dictatorului, ci de a acoperi faptele noilor instalați la butoanele puterii.

Cam la fel trebuie să fi fost justificate și invențiile Denisovei: să creeze o perdea de fum astfel încît opinia publică mondială să nu se concentreze pe adevăratele chestiuni ce stîrneau semne de întrebare în derularea războiului. Și au fost destule, nu mai insistăm aici. Cît despre rolul UNICEF în poveste, s-ar putea să fi fost similar celui al Crucii roșii în situații cunoscute, cînd sub acoperirea de medicamente, transporta pentru CIA arme în diverse zone de război. Viitorul va stabili exact cum au stat lucrurile.

Featured

Porți deschise în „citadela digitală” a României: Vulnerabilitățile sistemice care transformă instituțiile statului în teren de joacă pentru hackeri

Publicat

pe

De

Într-o analiză de impact publicată de Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, se conturează un tablou sumbru al securității cibernetice din România. În timp ce statul a accelerat procesul de digitalizare sub presiunea cerințelor europene, măsurile de protecție au rămas în urmă, lăsând instituțiile publice și datele cetățenilor la mila unor atacatori care nu mai au nevoie de metode sofisticate pentru a provoca ravagii. Potrivit datelor furnizate de Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) și citate de Ziarul Național, România se află în fața unei „alerte de gradul zero”.

Digitalizare fără „baterii de stocare”: Carul pus înaintea boilor în administrația publică

Marea problemă a României nu este neapărat ingeniozitatea infractorilor cibernetici, ci vulnerabilitatea structurală a propriilor sisteme. Sursa citată, Cotidianul Național, subliniază că digitalizarea accelerată, adesea forțată de jaloanele Comisiei Europene, a fost implementată fără o arhitectură de securitate solidă.

DNSC avertizează că profilul de risc al țării este determinat de carențe elementare: servicii expuse direct la internet fără segmentare, absența proceselor de backup și lipsa autentificării multi-factor. În acest context, incidentele nerezolvate de la Cadastru sau de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene devin simptome ale unei boli cronice: „Am pus carul înaintea boilor”, notează publicația, comparând digitalizarea fără protecție cu boom-ul fotovoltaicelor fără capacități de stocare.

Resursa umană, marele absent: România, sub media UE la specialiști IT

În spatele zidurilor virtuale șubrede stă o realitate statistică dureroasă. Deși România se mândrește cu talentul informaticienilor săi, raportul DNSC indică faptul că țara dispune de doar 2,8% specialiști ICT în totalul forței de muncă, mult sub media europeană de 5,0%.

Fără personal calificat și fără resurse financiare alocate strategic, securitatea cibernetică rămâne un concept teoretic. Jurnalista Claudia Marcu punctează în Cotidianul Național că în 8 din 10 sectoare evaluate, lipsa banilor și a experților reprezintă obstacolul principal în calea apărării. Din această cauză, atacuri banale precum phishing-ul sau ingineria socială reușesc să blocheze instituții întregi, nu prin complexitate, ci prin exploatarea „culturii de securitate deficitare”.

Era inteligenței artificiale: Atacuri autonome care depășesc capacitatea de reacție a statului

Anul 2025 a marcat o schimbare radicală a paradigmei de risc. Potrivit raportului DNSC citat de Ziarul Național, a fost documentat primul caz de spionaj cibernetic executat în proporție de 90% de un sistem de Inteligență Artificială (IA) agentică. Această tehnologie permite atacatorilor cu resurse modeste să lanseze campanii autonome care anterior erau accesibile doar marilor puteri statale.

Mai mult, instrumentele de tip deepfake sunt deja utilizate operațional în fraude care vizează cetățenii români. În timp ce hackerii folosesc IA pentru a automatiza exploatarea vulnerabilităților, statul român se luptă încă cu baze de date interconectate insuficient gestionate, unde dispozitivele mobile ale angajaților rămân în afara oricărui perimetru de securitate.

Sectorul bancar, principala țintă: 71% din atacuri vizează banii și datele financiare

Analiza sectorială arată că infractorii cibernetici se concentrează acolo unde este capitalul. Sectorul bancar domină distribuția atacurilor (71%), urmat de serviciile poștale și infrastructurile financiare. O metodă recurentă în 2025 a fost utilizarea BitLocker — un instrument legitim de criptare — pentru a bloca datele firmelor de contabilitate și audit.

Impactul este devastator pentru mediul de afaceri: datele financiare și de personal devin indisponibile în câteva ore, iar detecția este aproape imposibilă pentru organizațiile care nu dispun de monitorizare continuă. „Vulnerabilitățile sunt atât de mari încât nici nu este nevoie de prea multă imaginație pentru a face ravagii”, conchide analiza din Cotidianul Național, lăsând deschisă o întrebare critică: cât timp își mai permite România să ignore securitatea în drumul său spre modernizare?

Citeste in continuare

Anchete

Cutremur la Tribunalul Mehedinți: Judecătorul și procuroarea unui dosar DIICOT, recuzați la pachet după o vizită „de taină” în birou înainte de ședință

Publicat

pe

De

O situație tensionată, care pune sub semnul întrebării imparțialitatea actului de justiție, a izbucnit recent la Tribunalul Mehedinți. Potrivit unei dezvăluiri publicate de Lumea Justiției, avocatul Alin Cismaru a declanșat o procedură rară în practica judiciară: cererea de recuzare simultană a judecătorului Laurențiu-Marius Grecu și a procuroarei DIICOT Maria-Magdalena Mișa. Miza? O presupusă întâlnire neoficială între cei doi magistrați, desfășurată cu ușile închise, chiar înainte de strigarea unei cauze vizând un grup infracțional organizat.

„Vizita de la ora 14:00”: Suspiciuni de nerespectare a egalității armelor în birourile magistraților

Incidentul care a dus la depunerea cererilor de recuzare s-a petrecut miercuri, 22 iulie 2026. Conform susținerilor avocatului Alin Cismaru, citate de Lumea Justiției, procuroarea de ședință ar fi fost observată deplasându-se în grabă prin zona de acces restricționată către biroul judecătorului cauzei, exact în momentul în care părțile așteptau începerea procesului.

Apărarea invocă art. 64 lit. f din Codul de procedură penală, argumentând că o astfel de întrevedere neoficială, într-un spațiu inaccesibil avocaților, este de natură să creeze „o îndoială legitimă asupra aparenței de imparțialitate”. Deși avocatul precizează că nu cunoaște conținutul discuției, acesta subliniază că simpla existență a unei întâlniri private între acuzator și judecător, înaintea ședinței, aruncă o umbră asupra obiectivității instanței.

Proba video: Avocatul cere vizionarea imaginilor surprinse de sistemul de supraveghere al Tribunalului

Situația a fost sesizată inițial de unul dintre inculpați, Mihăiță-Daniel Cernea, care ar fi observat ieșirea procuroarei din zona biroului magistratului Grecu. Pentru a clarifica aceste „elemente factuale”, apărarea solicită oficial conservarea și vizionarea înregistrărilor video de pe coridoarele Tribunalului Mehedinți.

„Pozițiile acuzării, cererile și chestiunile referitoare la probe trebuie dezbătute în cadrul procesual, în condiții de contradictorialitate”, se arată în solicitarea depusă de Alin Cismaru. Acesta insistă că o „întâlnire neoficială” este incompatibilă cu standardele unui proces echitabil, indiferent de subiectul discutat între cei doi magistrați.

Tensiuni pe „notele grefierului”: Acuzații de refuz al accesului la înregistrările audio ale ședințelor

Contextul acestei duble recuzări este unul mai amplu și vizează dificultăți de comunicare între instanță și apărare. Avocatul a reclamat faptul că, deși a solicitat copii ale înregistrărilor audio ale tuturor ședințelor și notele grefierului pentru a verifica corectitudinea declarațiilor, instanța a refuzat parțial cererea.

Conform publicației Lumea Justiției, apărarea a primit doar notele de la un singur termen de judecată, acestea fiind descrise ca fiind „imposibil de descifrat” în porțiuni esențiale. Mai mult, deși avocații au depus suporturi optice (DVD-uri) la solicitarea grefierului, înregistrările audio nu le-au fost puse la dispoziție, fapt ce a sporit gradul de nemulțumire și suspiciune privind transparența procedurilor în acest dosar complex (nr. 474/101/2021).

Concluzii: O „întrevedere neoficială” care ar putea bloca dosarul

Această dublă recuzare pune Tribunalul Mehedinți într-o postură delicată. Dacă suspiciunile se confirmă prin înregistrările video, echilibrul procesului ar putea fi iremediabil afectat, forțând înlocuirea completului de judecată și a reprezentantului parchetului. Mesajul transmis de apărare este clar: într-un stat de drept, justiția nu trebuie doar să fie imparțială, ci să și pară astfel în ochii unui observator obiectiv (Irinel I.).

Citeste in continuare

Administratie

Tentativă de fraudă la frontieră dejucată la Otopeni; Patru pasageri prinși cu pașapoarte false după un „supracontrol” în zona non-Schengen

Publicat

pe

De

Vigilența polițiștilor de frontieră de pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” Otopeni a dus la interceptarea a patru persoane care au încercat să eludeze controalele de securitate pentru a ajunge ilegal în Irlanda. Metoda folosită de aceștia — o „dublă identitate” bazată pe documente autentice la ieșire și acte false la îmbarcare — a fost deconspirată în urma unei verificări inopinat în zona tranzit.

Stratagema de pe Otopeni: Documente autentice pentru control, pașapoarte străine false pentru Dublin

Potrivit informațiilor furnizate de Poliția de Frontieră Română, incidentul a avut loc în zona non-Schengen a aeroportului. Patru persoane (doi bărbați și două femei) au reușit inițial să treacă de ghișeele de control folosind documente legale: trei documente de călătorie austriece pentru refugiați și un pașaport tanzanian. Aceste acte, deși autentice, nu le-ar fi permis intrarea pe teritoriul Irlandei.

Odată ajunși în zona de tranzit, cei patru au încercat să schimbe tactica. La momentul îmbarcării pentru cursa spre Dublin, aceștia au prezentat la poarta de control un nou set de acte: trei pașapoarte cu însemnele autorităților din Norvegia și unul irlandez.

„Supracontrolul” care a dărâmat planul: Verificări tehnice asupra actelor norvegiene și irlandeze

Sursa citată, Poliția de Frontieră Aeroport Otopeni, precizează că suspiciunile agenților au apărut imediat ce au fost prezentate noile documente. În cadrul unui „supracontrol”, polițiștii au observat discrepanțe majore între actele prezentate la îmbarcare și cele folosite la intrarea în terminal.

Verificările tehnice au confirmat rapid bănuielile: pașapoartele norvegiene și cel irlandez nu îndeplineau condițiile de formă și fond ale unor documente autentice, fiind identificate ca fiind false. Mai mult, în cazul documentului irlandez, s-a constatat că posesorul nu era una și aceeași persoană cu cea înscrisă în pașaport, fiind vorba despre o substituire de persoană.

Final de drum la București: Suspecții, preluați de Inspectoratul General pentru Imigrări

Planul celor patru pasageri de a ajunge în spațiul anglo-saxon folosind identități europene false s-a încheiat brusc în aeroportul bucureștean. După identificarea documentelor reale — cele eliberate de Austria și Tanzania — a devenit clar că tentativa de fraudă a fost motivată de restricțiile de călătorie aplicate documentelor lor originale.

Ca urmare a celor constatate, persoanele în cauză au fost extrase din fluxul de pasageri și predate unei echipe din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). Autoritățile continuă cercetările pentru a stabili proveniența documentelor false și pentru a dispune măsurile legale ce se impun, conform procedurilor de securitate transfrontalieră. (Sava N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv23 de ore ago

Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene

România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o...

Exclusiv23 de ore ago

O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”

Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă...

Exclusiv23 de ore ago

O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți

Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță,...

Exclusiv23 de ore ago

Hipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor

Culise murdare la trap: regulamentul, călcat în picioare Pe hipodromul din Ploiești nu se mai aleargă doar caii, ci și...

Exclusiv2 zile ago

IPJ CONSTANȚA, MANUAL DE ABUZ INSTITUȚIONAL: NU CONTEAZĂ LEGEA, CONTEAZĂ TURNĂTORUL!

PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are...

Exclusiv2 zile ago

„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale

Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor” Când polițiștii și militarii cer bani,...

Exclusiv2 zile ago

TIR-istul cu „curaj” de cauciuc: beat criță, fără permis și cu tupeu cât DN 57

Așa arată inconștiența la volan: 40 de tone, alcool și zero creier AȘA CONDUCE UN ȘOFER INCONȘTIENT! – o spun...

Exclusiv2 zile ago

„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii

„Unde s-au evaporat experții de serviciu?” Unde sunt acum „experții” care strigă, cu mâna pe tastatură și curajul în spatele...

Exclusiv3 zile ago

De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX

Grădinița de cadre – sezonul XXIX: întoarcere la Blejoi, unde cadrele cresc pe tractor Serialul „Grădinița de cadre – IPJ...

Exclusiv3 zile ago

„Prescripția salvează hoția”: cum a ajuns România cimitirul dosarelor cu fonduri europene, pus la zid de CJUE

„Dragi hoți de fonduri europene, nu vă mai bazați pe calendar!” Prescripția dosarelor cu fonduri europene din România a fost...

Exclusiv3 zile ago

MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere, în baza Legii 544/2001 și a Constituției, să afle cine, de ce și cum...

Exclusiv4 zile ago

Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii

Un proiect nou, o lege veche „ucisă din pix” La 16 iulie 2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale...

Exclusiv4 zile ago

Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul

De la „nu am fost eu” la „da, recunosc!”: când tractorul minte, camera de bord vorbește Totul a pornit de...

Exclusiv4 zile ago

Noul proiect al legii salarizării: polițiști la tarif de chilipir, promisiuni la preț de lux

Sindicatele bat la ușă, parlamentul se preface că nu e acasă Federația Sindicatelor Democratice din România (FSDR), organizație reprezentativă la...

Exclusiv5 zile ago

IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane

Breaking-ul mic, gunoiul mare În timp ce un „caz incredibil” face turul Facebook, realitatea inventarului la IPJ Prahova arată mult...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv