Exclusiv
Niște orgolii pe care IGPR a știut să le exploateze dintotdeauna
Ne amuză să-i vedem cum invocă lipsa ”dialogului social”, pe care am criticat-o DOAR noi (SPR Diamantul) în timpul protestelor și observăm că IGPR-istii au simțit pălmuța peste obraz dar s-a supărat ca o fată mare tocmai pe cel care a certat-o și i-a chemat tocmai pe cei care nici măcar nu au înțeles despre ce este vorba! S-au uitat săracii nedumeriți că s-au trezit cu un subiect în brațe și ei ”usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”. Și cum se obișnuiește acum, atunci când ai o problemă pe care nu o poți gestiona, e sigur ceva legat de Ucraina, precizeaza sursa sus mentionata.
De câteva zile circulă printre polițiști un mesaj triumfalist, generat – după câte se vede – de ”cea mai mare structură sindicală reprezentativă”, din care constatăm că mai marii IGPR sunt supărați rău pe SPR Diamantul, al treilea sindicat ca număr de membri! În chip firesc, această atitudine constituie un indiciu clar asupra seriozității întregului demers și a intenției reale a IGPR-ului pentru reformare. Observăm că la dezbateri au fost invitate nu doar federații sindicale reprezentative, ci si structuri minuscule sau în derivă de câțiva ani, care la proteste abia mai găseau oameni, în afara celui înghesuit să pună mâna pe bannerul cu ”sindicatele unite”!
În lipsa vreunor explicații – oricum înzorzonații din IGPR nu sunt obișnuiți cu transparența – nu ne rămâne decât să vedem în acest arbitrariu, predilecția colaborării cu ”sindicatele prietenoase”, cele care nu critică, nu observă, închid ochii și semnează ”ca primarul”. Avem deja precedentul Acordului colectiv de muncă. Ca să devenim ”agreați”, trebuie să ne transformăm în nevertebrate, preferabil moluște după modelul CNP, preluând de la ei cele mai sofisticate tehnici în materie de lingușeală. Unii se conformează, dar noi preferăm să ne păstrăm verticalitatea, indiferent dacă le suntem pe plac ori nu!
Așadar, să observăm ce ne zice minunatul mesaj:
”Astazi, între orele 09.00-12.00 a avut loc o ședință de dialog social între IGPR și sindicatele din IGPR.
Din partea IGPR au participat insp general cu cei doi adjuncți, șeful DMRU.
Din partea sindicatelor au participat SNPPC, sidepol, smart lex, europol, prolex, plus CNP.
Subiecte abordate:
– sporul de risc și solicitare neuropsihică.
IGPR doreste acordarea diferențiată a acestui spor. Având în vedere complexitatea muncii igpr ar vrea un procent mai mare la BCCO, BOS, cu scaderea sa la SIC, SICE, SOP, apoi structuri de politie judiciara la politii municipale, politii orasenesti, politie Rurala. Poziția noastră este majorarea în mod similar a acestui spor pentru toți beneficiarii, în sensul dublării sale ( de la 5 la 10% și de la 10 la 20%)”.
Ce vedem aici, este că – dincolo de voința IGPR – reprezentanții sindicali participanți (câți dintre ei mai sunt polițiști operativi activi) deși au preluat din zbor o mai veche problemă, pe care am tot tocat-o noi de ceva vreme, nu prea i-au înțeles dedesubturile. În chip firesc, indiferent de cele două variante – IGPR vs ”reprezentativi” plus (sau implicit) nevertebrate -, polițiștii din structurile SIC, SICE, SOP cei din structurile de poliție judiciară din urban și rural se pot considera VÂNDUȚI. Și asta pentru că un par în cap sau ”solicitare neuropsihică” poți dobândi și dintr-un dosar de amenințare, nu e musai să fie gruparea infracțională organizată. Nebuni, tembeli, teribiliști găsești pe toate palierele. De ce ar trebui să ia un procent mai mic polițistul de la SIC față de cel de la BOS sau BCCO, câtă vreme greul a stat adesea pe umerii judiciaristului, cum poți ignora presiunile la care este supus un polițist de la economic dinspre ”cetățenii plătitori de taxe și impozite” la cravată, cu relații și potență financiar-politică? De ce ar trebui să fie discriminați colegii de la SOP, de la subunități, care ajung adesea primii la fața locului, susțin munca tuturor și țin piept unei diversități extraordinare de spețe și fapte?
Cităm în continuare:
”– modul de acordare a salariilor de excelență. Au fost aduse critici din partea tuturor sindicatelor legat de lipsa de transparenta a majorității ordonatorilor de credite. Vă propun să solicităm schimbarea procentelor de alocare a indicatorilor din algoritmul de acum ( 30% neoperative, 70% operativi și apoi 40% manageri, 60% funcții executie), în procente calculate la nivelul fiecărui ordonator de credit. Adică dacă la IPJ X avem 1000 angajați, din care 100 sunt sefi profesionali, procentul alocat șefilor sa fie de 10%. Dacă din cei 1000 angajați, 200 sunt neoperativi, procentul alocat sa fie de 20%. Și tot așa.
SNPPC a solicitat și după o scurtă consultare, domnul insp general a admis ca fiecare IPJ să acorde pe viitor un astfel de indicator cel puțin unui personal contractual din procentul slicat neoperativilor.”
Subiectul ”excelențelor” este ”felia” noastră, fiind cei mai înverșunați critici. Dacă unele sindicate s-au luat după noi după ce au văzut că e o ”pâine de mâncat” și într-un târziu au mai zis și ei câte ceva, noi am pus în circuit public Note de fundamentare, cu probe concrete. Ei povesteau ”amintiri din copilărie” în timp ce noi am avut demersuri în instanțe, ne-am ales cu plângeri penale și cercetări disciplinare. De aici putem spune că am dobândit o întreagă experiență legat de aceste ”Oscaruri” și am înțeles cel mai bine cum funcționează jucăria.
Că ceilalți încă au rămas visători în chestiune, o dovedește cât de ușor au intrat în jocul procentelor. Înainte de toate dacă ție îți spune Ordinul că trebuie să dai maxim 30% neoperativilor, asta nu înseamnă că aceștia primesc fix 30%, ci pot primi și 5% sau doar un singur ”indicator”.
Dar nu aici este problema!
Înainte de toate, acest spor pentru lucrări de excepție sau misiuni cu risc deosebit trebuie redefinit în esența lui, adaptat titlului și să fie alocat STRICT pentru lucrări de excepție (adică acțiuni ce exced fișei postului) sau misiuni cu risc deosebit (un risc pentru care trebuie introduse criterii clare de estimare).
În altă ordine de idei, acest ”spor pentru excelență” au devenit un soi de ”pomana șefului”, ce se dă de două ori pe an, prima în ajunul Ignatului (pe vechi) și altul pe la început de vacanță. Oricând, pentru orice lucrător – în condițiile crizei de personal – vei găsi cuvinte destule să dea ”greutate calificabilă” unei Note de fundamentare. Altfel spus, e un joc de babaroase la care participă doar câțiva favoriți din jurul șefului. Ei sudează ori se rânduiesc în defavoarea tuturor celorlalți.
Este drept că într-un serviciu, compararea muncii a doi polițiști va lăsa mereu loc subiectivului pentru că obiectiv nu poți compara munca unui polițist care introduce un infractor în arest, cu altul care întocmește două referate într-o zi sau cu aceea a unui coleg ce își consumă o zi în teren pentru o ridicare de auto ori monitorizare pe monumente, din simplu motiv că fiecare își îndeplinește atribuțiile. El asta trebuie să facă!
Prin urmare, dacă excelența nu e de fapt excelență, ci tradiționala ”pomana șefului”, atunci să-l cheme cumva un spor de ”fidelizare”… să zicem. În fine, întregul concept și substanță ale acestui spor trebuie redefinite.
Câtă vreme, aportul SPR Diamantul nu a fost considerat util, lăsăm această provocare la îndemâna celor ”îndreptățiți”, dar ne rezervăm dreptul de a urmări cu interes și a vă dezvălui calitatea ”prestației” celor ce s-au înghesuit să ne reprezinte… chiar și pe noi!
”– Dispoziția legata de bodycam (se lucreaza la modificari și am solicitat grup de lucru pe acest subiect);
– Dispoziția 123/2012 ( am solicitat grup de lucru cu DOP).”
Comunicatul nu ne lămurește ce au în vedere și deci, nici noi nu putem despărți aici firul în patru.
”– dialogul social
IGPRA și-a însușit vina pentru lipsa de dialog social de pana acum și a propus ședințe lunare. Nu știm care au fost resorturile care au declanșat aceasta reacție, dar este f posibil ca războiul din Ucraina, presiunea din partea populației pe preturile la combustibil, dar și nemulțumirile și presiunile sindicatelor, sa fi determinat aceasta schimbare.
Sperăm că aceste ședințe să se și organizeze așa cum s-a stabilit!”
Ne amuză să-i vedem cum invocă lipsa ”dialogului social”, pe care am criticat-o DOAR noi (SPR Diamantul) în timpul protestelor și observăm că IGPR-istii au simțit pălmuța peste obraz dar s-a supărat ca o fată mare tocmai pe cel care a certat-o și i-a chemat tocmai pe cei care nici măcar nu au înțeles despre ce este vorba! S-au uitat săracii nedumeriți că s-au trezit cu un subiect în brațe și ei ”usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”. Și cum se obișnuiește acum, atunci când ai o problemă pe care nu o poți gestiona, e sigur ceva legat de Ucraina!
Bine, nici IGPR-ul nu a dat dovadă că e dispus chiar să se dea la brazdă și invitații au fost aleși cu grijă, tocmai din aceste motive.
„ Având în vedere subiectele abordate, rog să veniți aici sau în privat cu propuneri legate de poziția pe care o vom adopta în legătură cu :
1. sporul de risc și solicitare neuropsihică
2. modificări la Disp IGPR 60/2022 (folosire bodycam)
3. modificări la Dispozitia 123/2012
4. noi reguli de acordare a salariului de excelență.
Vă mulțumesc anticipat!altminteri nu înțelegem criteriile”
Probabil, ultimul cuvânt trebuia să fie ”criticile” și nu ”criteriile” dar observăm debusolarea lor. Se vede că reprezentanții noștri au mers acolo cam descoperiți si strigă după ajutor. Altfel nu s-ar putea citi disperarea din ultima frază. Adică, ”hai contribuiți, dați-ne voi” aceasta fiind și scuza pentru prestația execrabilă care se anunță.
Și totul pentru niște orgolii pe care IGPR a știut să le exploateze dintotdeauna, mai puncteaza VITALIE JOSANU de la sindicatul Diamantul. (Cerasela N.).
Exclusiv
Gândacul‑șef cu salariu de „merit” – cum își unge pensia comisarul Sadicovici pe spinarea agenților sufocați în autospeciale fără aer condiționat – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XVIII)
De la „abonamentul la șmecherie” la „salariul de merit la gândăceală”
După ce Incisiv de Prahova a arătat, în episodul cu „abonamentul la șmecherie”, cum se umflă banul public la imprimantă în jurul familiei Popescu, „Grădinița de cadre” IPJ Prahova – își continuă spectacolul de prost gust cu un nou personaj: comisarul‑șef Marius Sadicovici, proaspăt uns la Biroul Autostrada A3 și deja abonat la sporuri grase înainte de pensie.
În Prahova, nu mai e loc liber pe panoul „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”. Se extinde acum și pe A3.
Împuternicit ieri, premiat mâine: cariera‑fulger a lui Sadicovici
Comisar‑șef IPJ Prahova Marius Sadicovici este împuternicit de Mirițescu la conducerea Biroului Autostrada A3, în locul comisarului‑șef Ghiță Mădălin, care și‑a ținut scaunul la cald peste 9 ani.
Cronologia „de aur”:
- 27 aprilie – Sadicovici este numit șef la Biroul A3;
- la doar două luni – este propus pentru salariu de merit: 50% din salariul de bază;
- suma: aproximativ 4.300 lei în plus pe lună, timp de 6 luni;
- momentul: fix înainte de pensionare, pentru ca sporul să îi „unga” frumos pensia pe termen lung.
Nu vorbim de un polițist de top, care a salvat instituția, ci de un șef plantat pe repede‑înainte, pentru care „meritul” pare să fie strict eligibilitatea la pensie + pilele potrivite.
Salariu de merit, birou în colaps: „performanța” de pe A3
În timp ce comisarul‑șef Sadicovici încasează spor de merit, Biroul Autostrada A3 se află, după cum reiese din informațiile din teren, în colaps funcțional:
- parcul auto este „la pământ”;
- autospecialele nu au aer condiționat;
- doar 4 mașini funcționale sunt forțate să lucreze non‑stop;
- agenții sunt trimiși în misiuni cu autospeciale defecte, pe propria piele și pe propria răspundere.
În orice sistem normal, rezolvarea acestor probleme ar fi prioritatea numărul unu a șefului de birou. În IPJ Prahova, însă, prioritatea șefului pare să fie dosarul pentru salariul de merit, completat la ceas de noapte.
„Gândacii” din subordine și zeul mic de pe A3
În loc să repare situația mașinilor și să asigure condiții decente de lucru, comisarul‑șef Sadicovici își tratează agenții cu un „stil de conducere” demn de manualul de batjocură:
- îi jignește făcându‑i „gândaci”;
- afișează un aer constant de superioritate;
- îi trimite în teren cu autospeciale care nu funcționează corespunzător;
- când i se atrage atenția, ridică din umeri și transmite, zeflemitor, că „nu e treaba lui ca șef, ci a agenților”.
Cu alte cuvinte, șeful încasează sporul, subordonații încasează praful de pe tobă și riscurile din teren. Structură piramidală clasică: jos sclavii, sus sporurile.
Noapte bună, A7: Sadicovici la kilometru 7, cu pixul pe spor
Biroul rutier funcționează la km 7 pe Autostrada A7, la Cioceni. În noaptea de 2 spre 3 ale lunii, comisarul‑șef Sadicovici nu era pe teren, nu verifica mașini, nu discuta cu agenții despre colapsul parcului auto.
El avea treabă „de merit”:
- s‑a prezentat noaptea la birou,
- ca să își întocmească de urgență documentele pentru aprobarea salariului de merit,
- astfel încât dosarul să fie pus frumos pe masă la prima oră.
Pentru mașinile fără aer condiționat nu există „urgență”. Pentru agenții trimiși în misiune cu autospeciale praf, nu există „urgență”.
„Urgență” există doar pentru ca sporul de 50% să nu rateze următoarea fereastră birocratică.
„Salariu de merit” fără merit: aici sunt banii contribuabililor
Informațiile din interior arată clar: comisarul‑șef Sadicovici nu se remarcă prin nimic în munca de birou. Nu există performanțe spectaculoase, nu există reorganizări de succes, nu există rezultate excepționale care să justifice un astfel de salariu de merit.
Există, în schimb:
- pilele potrivite,
- dispreț constant față de agenți,
- un birou A3 aflat în colaps,
- autospeciale neconforme,
- oameni trimiși în trafic ca „gândaci” cu girofar.
În timp ce infrastructura cade, motorina se duce, mașinile cedează, sporurile se înmulțesc. „Salariul de merit” devine doar încă o formă de sifonare organizată a banului public, mascată în hârtii oficiale.
Aici sunt banii contribuabililor: în sporuri de lux pentru șefi care își bat joc de subordonați și își calculează pensia la minut, nu în siguranța rutieră sau în condițiile reale de muncă.
„Grădinița de cadre” IPJ Prahova: de la abonamente umflate la sporuri umflate
Ce vedem acum, în episodul XVIII al serialului „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (sursa: Incisiv de Prahova), nu este o abatere izolată, ci același șablon de sistem:
- în episodul cu Popescu: abonament de transport plătit 50%, decontat 100%, documente modificate la imprimantă, buget local ciupit lună de lună;
- în episodul cu Sadicovici: birou A3 prăbușit, parcul auto la pământ, agenți umiliți, iar șeful își reglează sporul înainte de pensie, pe banii tuturor.
De la abonamentul „corectat” la xerox, la salariul de merit „cosmetizat” în miez de noapte, numitorul comun rămâne același:
- funcția nu e despre responsabilitate,
- funcția e trambulină pentru avantaje personale,
- banul public e doar „materie primă” pentru pensii grase și confort de șef.
Inspectoratul de Protecție al Jmecherului, ediția „Gândacul‑șef de pe A3”
Comisarul‑șef Sadicovici Marius bifează, în câteva luni, toate ingredientele rețetei IPJ Prahova:
- numire pe repede‑înainte la șefia Biroului Autostrada A3;
- ignorarea colapsului real din teren (parc auto, condiții de lucru);
- tratament umilitor la adresa agenților – „gândaci”;
- misiuni cu autospeciale nefuncționale, cu responsabilitatea pasată în jos;
- noapte de lucru dedicată exclusiv salariului de merit;
- spor de 50% din salariul de bază, aproximativ 4.300 lei lunar, timp de 6 luni – exact cât trebuie să‑i „unga” pensia.
Așa arată, în practică, IPJ Prahova – Inspectoratul de Protecție al Jmecherului:
sus, „gândacul‑șef” cu salariu de merit;
jos, „gândacii” adevărați – agenții, storși de resurse, trimiși în misiuni cu mașini‑epavă.
Serialul «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVIII) nu inventează nimic. Doar pune o oglindă.
Iar în oglinda asta, pe A3, se vede foarte clar un comisar‑șef care și‑a parcat onoarea pe banda de urgență și își accelerează doar pensia. (Cristina T.).
Exclusiv
O nouă revoluție la poliție: marele mop iese din fișa postului
După opt decenii de „lasă că merge și-așa”, descoperim secolul XXI
Da, ați citit bine: în anul 2026, în Uniunea Europeană, în țara care organizează summit-uri NATO, scanează cerul după drone și visează la inteligență artificială, polițistul român de la țară a primit, în sfârșit, un drept istoric, aproape utopic: dreptul de a nu mai spăla el WC-ul postului de poliție.
Știrea este dezvăluită de Sindicatul „Diamantul”.
Aplauze, dar nu pentru sistemul care a dormit 80 de ani, ci pentru colegii care au avut curajul să dea statul în judecată pentru mizeria lui – la propriu.
Ev mediu cu uniformă: polițist, om bun la toate și sclav de toaletă
Decenii întregi, la posturile de poliție comunale și la sediile polițiilor orășenești din județul Brăila – ca peste tot în România – polițistul era „omul universal”:
- ziua: lucrător de siguranță publică
- între două sesizări: femeie de serviciu cu grad profesional.
Mătura, mopul și soluția de WC făceau parte, neoficial, din „dotarea individuală”. Pistolul în toc, mopul după ușă, demnitatea la garderobă.
Fișa postului? Document decorativ, bun de lipit pe perete, nu de respectat.
Demnitatea uniformei? Un moft pentru discursuri de Ziua Poliției.
Normele SSM? Legendă urbană, gen „am auzit că există”.
În ultimii doi ani, Sindicatul „Diamantul” a expus public această stare de fapt, apoi a făcut ceea ce doare cu adevărat administrația: a mutat lupta în instanță.
SPR „Diamantul” a acționat în judecată IPJ Brăila (dosar nr. 2046/113/2025), cerând:
- daune reparatorii pentru munca de femeie de serviciu băgată pe gât polițiștilor
- obligarea angajatorului să asigure igienizarea spațiilor cu personal dedicat sau firme specializate, nu cu polițistul în uniformă, în genunchi, cu peria de WC.
Când vede dosarul, angajatorul descoperă brusc secolul 21
Astăzi, 03.07.2026, în cadrul unei ședințe de „dialog social”, șeful IPJ Brăila a anunțat oficial ceea ce până mai ieri părea science-fiction administrativ: inspectoratul a semnat contract de prestări servicii de curățenie pentru toate cele 43 de sedii din mediul rural ale județului.
Concret, o firmă specializată va asigura lunar, în toate cele 43 de locații:
- curățarea, spălarea și lustruirea ușilor de acces și a ferestrelor din spațiile comune
- măturatul umed și spălatul pardoselilor (gresie, mozaic, parchet) cu echipamente profesionale
- golirea coșurilor de gunoi și înlocuirea sacilor menajeri
- spălarea și dezinfectarea completă a grupurilor sanitare, cu odorizarea încăperilor, ca în secolul în care pretindem că trăim.
Toate materialele – detergenți, dezinfectanți, saci, mopuri, găleți – sunt asigurate de prestator.
Transportul personalului și al materialelor în toate cele 43 de locații: tot de prestator, fără costuri suplimentare.
Contractul e valabil de azi până la 31.12.2026, cu posibilitate de prelungire.
Adică exact ce a urmărit acțiunea în instanță: sub presiunea judiciară, angajatorul a cedat înainte ca judecătorul să-i scrie, negru pe alb, rușinea.
Imposibilul bugetar devine posibil: când există frică de instanță
Sindicatul „Diamantul” dă credit, corect, conducerii IPJ Brăila și șefului Serviciului Logistic pentru că au ales, în cele din urmă, calea normalității.
Tradus din limbaj diplomatic:
- când există voință managerială (sau teamă de verdict), brusc apar bani
- „nu se poate, nu avem fonduri” se transformă peste noapte în „iată contractul, cu tot cu mop profesional”.
Este dovada clară că nu legea lipsea, ci aplicarea ei.
Textele legislative erau acolo. Ce nu exista era intenția de a le respecta, până în ziua în care sindicatul a pus IPJ Brăila cu spatele la zid, prin dosarul 2046/113/2025.
Liderul SPR „Diamantul” de la Brăila, Petrea Georgian, și colegii care au susținut demersul procesual sunt felicitați public: „împreună am făcut istorie”.
Ironic și amar: în România anului 2026, „istorie” înseamnă faptul că mopul e ținut, în sfârșit, de cine trebuie.
Locomotiva sindicatului: omul care a transformat mopul în probă la dosar
Sindicatul nu-l uită nici pe omul din spatele strategiei: Emil Păscuț, de 20 de ani locomotiva și vizionarul SPR „Diamantul”.
Potrivit textului semnat de Vitalie Josanu, Păscuț este cel care:
- a observat de ani buni cum angajatorul se sustrage de la obligațiile legale, punând polițiștii să facă muncă de personal de curățenie
- a făcut munca intelectuală de redactare a documentelor procesuale prin care IPJ Brăila a fost împins în fața unei singure opțiuni raționale: să respecte legea, înainte să fie obligat public prin hotărâre judecătorească.
Pe scurt, un om care a luat mopul din mâna polițistului și l-a pus, simbolic, pe masa judecătorului.
Brăila e doar începutul: urmează Galați și încă cel puțin zece județe
Sindicatul „Diamantul” subliniază că procesul de la Brăila nu e o excepție exotică.
Un dosar similar este deja pe rol împotriva IPJ Galați, iar în perioada următoare vor fi deschise cel puțin zece procese asemănătoare în alte județe.
Criteriul este simplu: acolo unde membrii de sindicat de la posturile de poliție s-au săturat să „facă sectoare” și să dea cu mopul pentru ca angajatorul să facă economie pe spinarea lor, se va ajunge în instanță.
Și, foarte important, în textul SPR „Diamantul” este nominalizat și autorul moral al „strategiei de economisire”:
schema „economisirilor” la curățenie pe seama polițiștilor este impusă șefilor de inspectorate „de sus, de la DGF” – Direcția Generală Financiară.
Adică nu e abuz izolat, e politică de sistem.
Mesajul-cheie formulat de sindicat:
economiile bugetare nu se fac cu polițistul în genunchi, cu peria de WC în mână.
Mesaj pentru inspectorate: mopul nu e anexă la pistol și la baston
Către ceilalți șefi de inspectorate din țară, SPR „Diamantul” trimite un avertisment limpede:
- ce s-a putut la Brăila se poate oriunde
- polițiștii din subordinea voastră nu sunt personal de curățenie
- obligarea lor la activități în afara fișei postului încalcă legislația muncii și normele de sănătate și securitate în muncă.
Iar instanțele, arată cazul Brăila, sunt perfect deschise acestor acțiuni.
Așadar, variantele sunt doar două:
- anticipați și rezolvați administrativ, cum s-a întâmplat la Brăila – contracte de curățenie, personal dedicat, respectarea legii
- sau ne vedem la tribunal, ca la Brăila – unde rezultatul final e același, doar factura diferă: la costurile de curățenie se adaugă cele de proces și rușinea publică.
Normalitatea, noul lux sindical în România anului 2026
„Normalitatea nu se primește. Se câștigă. Iar noi abia am început”, încheie Vitalie Josanu, președintele SPR „Diamantul”.
Într-o țară normală, un astfel de comunicat ar părea farsă: nimeni nu și-ar imagina că, în 2026, un sindicat de polițiști trebuie să se bată în instanță pentru ca membrii lui să nu mai spele WC-ul instituției.
În România, însă, asta se numește „luptă pentru demnitatea profesiei”.
SPR „Diamantul” își asumă clar această misiune:
- polițistul să prindă infractori, nu să prindă calcarul din vasul de toaletă
- pistolul și bastonul să nu mai fie, de facto, accesorii pentru detartrant
- iar buda statului să fie, în sfârșit, spălată de cine este plătit să o facă, nu de cel chemat s-o apere.
SPR „Diamantul” – continuăm să luptăm pentru demnitatea profesiei de polițist. (Cerasela N.).
Exclusiv
De la „Alo, 112?” la „Fugi, Costine, fugi!” – cum a ajuns un dispecerat să țină loc de SMURD, ISU și Minister
Eroii de serviciu: comunicatul lacrimogen marca Sindicatul Europol
Sindicatul Europol ne anunță, cu patos de telenovelă și inimioare albastre, că în România adevărații eroi nu poartă pelerine, ci… cască de dispecerat și uniformă de poliție.
În prim-plan: Costin Stoica, polițist în cadrul Dispeceratului Secției 4 Poliție Brașov, transformat peste noapte din voce la telefon în pompier, paramedic și cărăuș de victime inconștiente.
Totul pornește, desigur, de la un apel la 112, semnalând izbucnirea unui incendiu la un apartament aflat la „doar câteva sute de metri” de secție. Aproape ironic: atât de aproape blocul, atât de departe echipajele.
Dispecerul universal: operator 112, pompier, alergător de fond și erou de serviciu
Conform relatării Sindicatului Europol, „în mod normal” misiunea unui dispecer este să direcționeze cel mai apropiat echipaj. Doar că „în mod normal” în România e o specie pe cale de dispariție.
Costin constată că echipajele disponibile erau:
- deja implicate în alte intervenții
sau - prea departe ca să ajungă la timp.
Așa că, în lipsă de stat capabil, urmează pasul următor din procedura neoficială:
– Dispeceratul, bună ziua!
– Alo, tot eu. Închid și vin personal.”
Fără să piardă nicio secundă, dispecerul abandonează dispeceratul și o ia la fugă spre locul incendiului. Într-o țară normală, asta ar ridica întrebări despre proceduri. În România, ridică doar like-uri pe Facebook.
Femeie în flăcări, stat în aer: când vecinul și polițistul țin loc de sistem
Ajuns la blocul în flăcări, Costin află că în apartamentul cuprins de fum se află o femeie în vârstă, captivă, fără nicio șansă să iasă singură.
Pompierii? Pe drum.
Ambulanța? Pe drum.
Statul? Pe hârtie.
În ciuda fumului dens și a pericolului evident, polițistul urcă până la etajul al doilea. Găsește ușa întredeschisă, iar pe hol, căzută și inconștientă, proprietara locuinței.
Fără echipamente, fără aparatură, fără mască, fără nimic – doar cu plămâni proprii și tupeu – reușește, cu ajutorul unui vecin, să o evacueze în siguranță. Cu alte cuvinte, s-a făcut ceea ce, teoretic, ar fi trebuit să facă „structurile specializate”, dar care, practic, ajung la final să „lichideze incendiul” și să bifeze misiunea.
La scurt timp sosesc și pompierii, și echipajul medical, care preiau victima și sting focul. Femeia este acum „în afara oricărui pericol”. Din fericire pentru ea. Din nefericire pentru imaginea unui stat care funcționează doar dacă un dispecer decide să lase biroul și să joace ruleta rusească cu propria viață.
Fișa postului: „altele, la dispoziția șefului și a haosului general”
Sindicatul Europol ne spune grav: „Sunt momente care nu pot fi cuprinse într-o fișă a postului.”
În România, lista arată așa:
- îți depășești atribuțiile? – erou pe Facebook
- respecți atribuțiile? – ești „funcționar rigid”
- sistemul nu face față? – nu e o problemă, avem „devotament și vocație”.
Costin și-a pus propria viață în pericol pentru a salva viața unui om. Fapt incontestabil și profund uman. Dar tot acest episod, prezentat pompos de Sindicatul Europol, spune altceva, mult mai brutal, despre noi ca stat:
- n-avem oameni suficienți
- n-avem intervenții suficient de rapide
- n-avem proceduri care să nu transforme fiecare misiune într-o improvizație eroică.
În loc să fie un caz de manual despre ce NU ar trebui să se întâmple (dispecer transformat în intervenient direct), este prezentat ca model de urmat. Cu inimioare, salut militar și autosuficiență instituțională.
„Ne înclinăm cu respect” – și atât?
Comunicatul se încheie cu o plecăciune solemnă:
„Ne înclinăm cu respect în fața colegului nostru, care și-a pus propria viață în pericol pentru a salva viața unui semen.”
Și, evident:
„Felicitări, Costin! Ai demonstrat, încă o dată, că devotamentul, profesionalismul și curajul definesc adevărata misiune a polițistului.”
Tradus din limbaj sindical în româna crudă:
- omul a făcut ce trebuia ca om, nu ce era normal ca sistem
- instituțiile își dau singure flori, dar nu-și pun întrebări
- eroismul individual acoperă catastrofa organizatorică.
Eroul adevărat și decorul fals
Nimeni nu contestă gestul lui Costin Stoica. Din contră: el arată ce înseamnă să fii OM, nu paragraf într-o procedură.
Dar când Sindicatul Europol transformă un act disperat, aflat dincolo de limitele fișei postului, într-o poveste de PR eroico-motivațional, problema nu mai e doar de comunicare, ci de sinceritate.
Într-o țară normală, din astfel de cazuri s-ar trage:
- proceduri noi
- angajări
- dotări
- reguli clare despre cine face ce și când.
În România, tragem altceva: un pamflet și o concluzie amară – dacă nu era un dispecer să fugă pe jos la incendiu, azi nu mai vorbeam despre o viață salvată, ci despre o „tragedie produsă pe fondul intervenției întârziate”.
Și, la final, rămânem cu imaginea perfectă a sistemului:
O femeie în vârstă, inconștientă pe hol.
Un polițist-dispecer, fugind pe scări prin fum.
Un vecin, tras în misiune fără fișă a postului.
Pompierii și echipajul medical, „la scurt timp” după.
Iar peste toate, Sindicatul Europol, cu mesajul său lacrimogen:
„Devotament, profesionalism și curaj!”
Corect ar fi fost să adauge:
„Și o doză uriașă de improvizație, pentru că altfel sistemul nu ține.” (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 3 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 3 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 22 de oreGândacul‑șef cu salariu de „merit” – cum își unge pensia comisarul Sadicovici pe spinarea agenților sufocați în autospeciale fără aer condiționat – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XVIII)
-
Exclusivacum 3 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Exclusivacum 5 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”
-
Exclusivacum 2 zileNu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor
-
Exclusivacum 2 zileRepublica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX



