Featured
Alexandru Georgescu, expert în infrastructuri critice, spune că trăim înconjuraţi de infrastructuri critice, dar am ajuns să nu ne mai dăm seama de ele
Alexandru Georgescu spune că unele infrastructuri critice sunt la vedere, dar multe dintre elementele care le compun sunt secretizate pentru a le proteja de atacuri teroriste sau pentru a contracara planurile de vulnerabilizare a unui stat de către adversari.
Alexandru Georgescu mai spune că pandemia, războiul din Ucraina sunt exemple care ne arată perfect cum este afectată funcţionalitatea infrastructurii critice într-o lume tot mai globalizată şi cu interconexiuni tot mai puternice, dar din ce în ce mai vulnerabilă.
Prezentăm principalele declaraţii ale lui Alexandru Georgescu sâmbătă seara, în emisiunea Insecuritate, de la Aleph News:
Alexandru Georgescu: Infrastructura este un sistem compus atât dintr-o parte tehnică, cât şi organizaţională, dintr-o parte legislativă, de reglementare, care produce bunuri şi servicii sau facilitează viaţa economică, socială, politică a unei ţări. Noi trăim înconjuraţi de infrastructuri critice şi nici nu le mai observăm. Mergem la magazin şi plătim cu cardul, mergem la supermarket, cumpărăm hrană şi nu ne gândim cum a ajuns hrana acolo. Infrastructura este critică dacă distrugerea sau întreruperea funcţionării sale ar afecta foarte mulţi oameni, ar cauza daune materiale semnificative, poate chiar şi pierderi de vieţi omeneşti, ar afecta încrederea în stat, ar afecta încrederea partenerilor, a aliaţilor, respectiv a investitorilor, ar afecta prestigiul naţional, şi, există la nivel european şi naţional, un cadru de protecţie a infrastructurilor critice care stabileşte nişte modalităţi de identificare şi de desemnare a acestora, pentru că nu orice infrastructură poate să fie critică. În primul rând, nu am avea banii, resursele pentru a le proteja pe toate. Noi trebuie să le identificăm pe cele mai importante ca să concentrăm resursele asupra lor şi să le protejăm atât de evenimente accidentale să zicem fenomene naturale, fenomene meteo extreme, dezastre naturale, cât şi de ameninţări deliberate, cum ar fi războiul hibrid, despre care am auzit atât de multe lucruri.
“Prosperitatea societăţii noastre vine din buna funcţionare a infrastructurii critice”
Alexandru Georgescu: Multe dintre aceste elemente legate de infrastructurile critice sunt clasificate, adică omul de rând nu află de ele. În funcţie de gradul de clasificare, dacă e să zicem secret de stat, poate că nu vei afla de ele. De ce? Pentru că ele ar fi o hartă bună pentru un terorist sau un adversar să-ţi ţintească punctele nevralgice. Toată lumea poate să-şi dea seama că centrala nucleară de la Cernavodă este o infrastructură critică, podul de la Feteşti, dar ţinând cont de complexitatea infrastructurilor critice, faptul că multe sunt distribuite geografic, precum o reţea electrică, sunt nişte puncte nevralgice pe care nu le-ai bănui, care trebuie descoperite, şi, când le-ai descoperit, trebuie să le protejezi şi să ai grijă ca alţii să nu afle despre ele sau să nu afle despre ele pe degeaba, să le faci uşoară treaba de a te ţinti.
Alexandru Georgescu: Trebuie să înţelegem că prosperitatea societăţii noastre vine din buna funcţionare a infrastructurii critice. Deci ele trebuie planificate, trebuie construite şi după aceea, prin exploatarea lor, statul, societatea devine mai prosperă, mai funcţională. Spre exemplu ai o autostradă între două oraşe, transportul mărfurilor este mai rapid, faci mai multe drumuri cu acelaşi camion, este productivitate mai mare, este profitabilitate mai mare, poate mai puţine reparaţii, mai puţine accidente, şamd. Dar noi vorbim aici de partea de securitate, felul în care noi ajungem dependenţi în mod critic de aceste infrastructuri. Şi dacă se întâmplă un dezastru natural sau vine un adversar şi încearcă să ne lovească undeva şi ţinteşte acea infrastructură, pe de o parte cum putem să ne protejăm, cum putem să prevenim aceste lucruri, cum putem să minimizăm daunele odată ce s-au produs şi cum să revenim la o funcţionare cât de cât normală, acceptabilă cu infrastructura respectivă.
„Toate aspectele vieţii noastre sunt atinse de această critică a infrastructurii”
Alexandru Georgescu: În România, avem transporturi, energie, alimentarea cu hrană, cu apă, dar şi educaţie sănătate, financiarul şi inclusiv patrimoniul cultural este inclus în multe ţări, şi în SUA, pe lista potenţialelor infrastructuri critice. Pentru impactul pe care l-ar putea avea, pentru centralitatea lor, multe dintre ele sunt în centrele oraşelor, le ţinteşti, eşti şi deznădăjduit sau afectat emoţional, dar în acelaşi timp este afectată şi zona urbană din jur dacă e vreun atac sau ceva de genul. Deci sunt multe aspecte de care trebuie să ţinem cont aici.(…) Exact, toate aspectele vieţii noastre sunt atinse de această critică a infrastructurii. Oraşele sunt aglomerări de infrastructuri critice. Servesc nu numai oraşul respectiv, ci şi regiunile din jur, şi în funcţie de importanţa oraşului respectiv, care poate să fie un hub regional de transport, de cercetare, de turism, de orice altceva, oraşul respectiv poate să aibă un impact european, poate să aibă chiar un impact global. Parisul este un oraş global, New York este un oraş global. Ce se întâmplă acolo poate afecta pieţe financiare, poate afecta şi lucruri dincolo de graniţele acelor ţări.
Alexandru Georgescu: Există o diferenţă între o perturbare temporară a unei infrastructuri critice şi un eveniment care ne afectează atât de rău încât revenirea poate dura şi câteva luni sau poate să nu existe nicio revenire. Şi atunci vorbim despre distrugerea lor fizică, într-un accident industrial sau atacuri teroriste sau o suită de alte probleme, inclusiv atacurile cibernetice care pot avea un impact major asupra infrastructurii reale. (…) Aşa este (un atac predilect pe infrastructura critică în spaţiul cibernetic). Tot mai multe infrastructuri critice sunt conectate la internet. Rezilienţa infrastructurii critice, capacitatea sa de a fi protejată este contrară aşteptărilor de eficienţă şi, în momentul în care devii mai eficient, rişti să devii şi mai vulnerabil. Eficient economic vreau să spun. Noi am conectat infrastructurile critice la internet ca să creăm noi produse şi servicii, ca să fim mai eficienţi, să comunicăm mai bine şi între timp am devenit mai vulnerabili. Am deschis Cutia Pandorei.
Alexandru Georgescu: Din ce în ce mai mult sunt atacate infrastructurile critice civile pentru a cauza pierderi unui stat, pentru a-l descuraja, pentru a-l forţa să facă ceva anume, pentru a speria cetăţenii, dar şi pentru profit, şi de multe ori ai o problemă în a atribui atacul cuiva. Auzim că x sau y a fost în spatele atacului. Este foarte greu să-ţi dai seama în spaţiul cibernetic. Şi asta înseamnă că pentru un atacator raportul cost-beneficiu este unul foarte bun. De ce să rişti să faci o bombă să te duci la o infrastructură critică, poate vei fi descoperit pe drum, când poţi să stai într-o altă ţară cu un laptop şi să exploatezi vulnerabilităţile sistemelor, să poţi să pătrunzi în sistem şi să provoci daune majore, să furi informaţii, să sabotezi sisteme, să sabotezi informaţie şi de ce nu poţi să stai acolo şi să spionezi dacă eşti şi un stat sau un criminal cibernetic, pentru că atâta timp cât nu te detectează nimeni şi nimeni nu-şi dă seama că sistemele au fost compromise, tu poţi să faci foarte multe lucruri acolo.
„Pericolul nu este nepărat de militarizare a zonei civile, ci este legat de securitizare”
Alexandru Georgescu: Este desigur un pericol. Pericolul nu este nepărat de militarizare a zonei civile, ci este legat de securitizare. Totul văzut printr-o lentilă de securitate şi atunci apar compromisuri legate de libertăţi personale, valori şi aceasta este o discuţie care are loc foarte des în contextul supravegherii cibernetice, al utilizării sistemelor automatizate pentru a supraveghea pe toată lumea, tot timpul, nu doar aşa un individ pentru că un judecător a semnat un mandat şi atunci ai voie. Tot timpul, mai ales în zona aceasta cea mai avangardistă, cu tehnologiile emergente, vorbim de inteligenţă artificială, de comunicaţii cuantice, aceste probleme de natură etică, politică şi de politici publice apar şi ele trebuie dezbătute. Până la urmă şi situaţiile de securitate reale trebuie combătute pentru că altfel devii atât de vulnerabil încât este inevitabil că societatea va suferi nişte întreruperi majore ale infrastructurii critice, cu rezultate de multe ori chiar tragice. Partea aceasta de valori, de libertăţi, drepturile individului, ale comunităţilor trebuie respectate şi este o conversaţie continuă. Vedem că a început şi la noi.
Pandemia şi efectele ei asupra infrastructurii critice
Alexandru Georgescu: Pandemia a ilustrat foarte bine tendinţa aceasta, unu, de interdependenţă de infrastructuri critice din diferite domenii şi doi, tendinţa de dependenţă critică transfrontalieră. Ce se întâmplă într-o ţară afectează şi alte ţări. Pandemia şi răspunsul la pandemie au afectat într-un mod care era mult mai puternic decât s-ar fi aşteptat factorii de decizie la nivel naţional şi global, ţinând cont de experienţele trecute. Trăim într-o lume mult mai globalizată, cu interconexiuni nu doar mult mai puternice, dar care se şi manifestă din ce în ce mai rapid. Ca să vă dau un exemplu. Există în zona aceasta a lanţului de aprovizionare o modalitate de lucru care se numeşte just in time. Asta înseamnă că pentru a reduce cheltuielile cu stocurile, cu depozitarea de materiale, tu te bazezi pe faptul că sistemul de transport global şi tot lanţul de producţie şi aprovizionare pe care te bazezi va fi atât de parolist încât atunci când ţi se vor termina stocurile din depozit, sigur va ajunge următoarea navă sau următorul camion care îţi va livra mărfurile. Şi desigur acest lucru nu s-a mai întâmplat în pandemie. Şi am observat felul în care au avut loc întreruperi ale funcţionării la nivelul infrastructurii critice şi din administraţia publică, din educaţie, sănătate şi din celelelalte domenii.
Alexandru Georgescu: În primul rând invazia rusă în Ucraina a declanşat o nouă serie de atacuri asupra infrastructurii critice. Dacă ne uităm la ce se întâmplă în Ucraina, prin capturarea centralei nucleare de la Zaporojie, prin capturarea centrelor industriale, prin blocada aplicată porturilor şi capturarea altor porturi, ţinând cont de numărul redus al efectivelor ruseşti, se încearcă o tehnică, prin preluarea infrastructuriilor critice, de a degrada capacitatea Ucrainei de a funcţiona economic şi de a pune presiune pe ea. Şi în acelaşi timp am asistat nu doar la atacuri asupra infrastructurii ucrainene, am asistat şi la atacuri cibernetice împotriva infrastructurii ţărilor europene şi ale SUA, special pentru a descuraja, pentru a arăta că şi noi suntem vulnerabili, pentru a demonstra că sistemele noastre, chiar dacă sunt mai bine puse la punct decât cele ucrainene, acest lucru nu înseamnă că ele nu sunt în continuare vulnerabile.
„Securitatea se află cu doi paşi în spatele realităţii din acest moment”
Alexandru Georgescu: De multe ori securitatea se află cu doi paşi în spatele realităţii din acest moment. Fie că vorbim despre gradul de interconectare la nivel global al infrastructurilor şi factorii de decizie sunt cu doi paşi în urmă, adică nu şi-au dat încă seama de acea vulnerabilitate sau nu şi-a dat seama cum să o rezolve sau urmează un eveniment cum a fost pandemia care demonstrează cât de vulnerabili suntem. Sau în domeniul cibernetic. Avansează mult mai mult dependenţa noastră de smartphone-uri şi utilizarea lor în viaţa de zi cu zi şi în afaceri decât capacitatea noastră şi cunoştinţele noastre de a ne proteja. Nu vorbim doar de experţi în securitate cibernetică, vorbim de omul, angajatul obişnuit, copiii angajatului obişnuit care, din când în când, mai au acces la laptopul părintelui. Şi astfel noi aproape întotdeauna suntem cu câţiva paşi în spatele realităţii de securitate. Şi de multe ori hackerilor le este mai uşor să se folosească de angajaţi cu un nivel de pregătire redus pe partea cibernetică, cu o cultură de securitate cibernetică proastă decât să încerce să spargă nişte sisteme superavansate. De ce? Se uită după angajatul acela pe pagina lui de Facebook şi vede poate numele copiilor sau data naşterii şi se gândeşte să o încerce drept parolă. Şi uitaţi că funcţionează de multe ori.
“Societatea noastră este vulnerabilă şi prin deceniile de subinvestire în mentenanţa infrastructurii critice”
Alexandru Georgescu: Vulnerabilitatea cea mai mare după părerea mea stă în două lucruri. În primul rând, cam 70% din infrastructurile critice din Europa de vest şi SUA sunt operate de entităţi private care vor să facă profit, vor să fie eficiente. Pentru ele de multe ori securitatea e un cost care trebuie minimizat. Este greu să-i convingi să fie altfel pentru că poţi aplica metoda cu barda şi dai o lege în care spui trebuie asta şi asta. Şi atunci ele vor face minimul necesar şi atât. Trebuie să există o întâlnire între cultura aceasta de securitate pe care o au autorităţile de stat şi cultura de securitate sau de insecuritate pe care de multe ori o au cei din mediul privat. De multe ori trebuie să existe şi o comunicare bună între privat şi public şi între public şi privat.
Alexandru Georgescu: Există şi vulnerabiltatea faptului că statul de multe ori are informaţii pe care nu le are mediul privat şi invers. Multe companii spre exemplu, şi nu vorbesc doar de companii private, orice entitate, dacă a fost atacată cibernetic şi ar suferi o pierdere reputaţională sau financiară ar fi dată în judecată, ar fi amendată, dar de multe ori preferă să nu anunţe că a fost atacată cibernetic, bagă totul sub preş. Dar în acealaşi timp ai şi probleme când statele, spre exemplu, nu trimit mai departe informaţiile pe care le au din vederea de ansamblu acelor entităţi operate de privaţi, care ar avea nevoie de acele informaţii pentru a fi ţinute la curent şi pentru a-şi face şi ele planificarea.
Alexandru Georgescu: În noua legislaţie care nu a fost adoptată încă, dar a fost publicată pentru a fi digerată de către public, sunt 10 domenii de infrastructuri critice europene, de la două, cât erau înainte. De ce? Pentru că în pandemie s-a observat cât de vulnerabilă a fost toată UE la efectele pandemiei. Deci tendinţa la nivel global este să recunoaştem din ce în ce mai multe infrastructuri critice, nu doar IT, transporturi, energie au un impact global, există din ce în ce mai multă cooperare, dar ai şi vulnerabilităţi crescute din cauza interconexiunilor cibernetice, a războiului hibrid şi a preferinţei pentru astfel de atacuri în locul unor metode convenţionale, de atac militar obişnuit şi în acelaşi timp noi avem o problemă legată de felul cum vom aplica tehnologiile emergente. La nivelul României, sigur noi avem obligaţia de a respecta prevederile europene, obligaţia de a ne dezvolta în plan economic, ceea ce înseamnă mai multă infrastructură critică pe care s-o creăm şi o dependenţă şi mai mare, dar în acelaşi timp trebuie să ţinem cont de faptul că societatea noastră este vulnerabilă şi prin deceniile de subinvestire în mentenanţa infrastructurii critice drumuri, poduri, centrale electrice, reţele de termoficare şi de multe ori sistemele vechi care interacţionează cu sistemele noi produc noi riscuri, vulnerabilităţi şi ameninţări.
(Gabriela Antoniu).
Sursă foto: Mediafax
Exclusiv
Episodul 45 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. Lăutari cu epoleți, amante strategice și pipițe de protocol
Serialul nostru despre decăderea IPJ Prahova continuă. Dacă în politica mare ne uitam cum Nicușor Dan se bate cu CCR pe Legea Integrității, cum parlamentarii îngroapă anchete despre întâlniri nocturne între premier și șefa Curții, iar polițiștii de frontieră prind bolizi de 200.000 de euro căutați prin Elveția, în Prahova vedem versiunea low-cost a acelorași reflexe: pile, șpagă, protecție și instituții folosite ca firmă de acoperire.
Diferența? La IPJ Prahova nu mai avem doar derapaje. Avem sistem. O veritabilă grădiniță de cadre.
„Doamna cu curaj” – împuternicită o lună, că altfel se supără băieții
La Băicoi, după ce „Pinochio” Stoican a început să putrezească în lumina reflectoarelor, a apărut o nouă figură: Bulei Laura, de la SPR 2 Poliția Câmpina. Împuternicită șefă la Poliția orașului Băicoi.
Dar atenție: DOAR pentru o lună.
Atât a putut duce sistemul. 30 de zile de „experiment cu femeie cu coloană vertebrală”.
– De ce doar o lună?
– Pentru că, ne spun sursele, „e femeie și are curaj, nu stă să le facă jocurile murdare”.
Culmea: exact asta e problema. Nu faptul că la Băicoi s-au muls ani la rând comercianți, s-au protejat camioane, s-au fabricat dosare și s-au cântat manele la interlopi anchetați ziua. Problema e că vine cineva care n-ar vrea să fie parte la combinații.
Prin birouri, la ordine publică și investigații criminale, deja se șușotește revoluționar:
„Dacă vine ea serios pe funcție, ne unim împotriva ei.”
Unitate de corp, dar nu pentru lege. Pentru privilegiile „era Stoican”.
Țineți aproape. Pe subiectul Băicoi vs. Bulei Laura vom reveni separat. Merită un episod întreg.
Prima bombă: „Fata lui Stoican” – de la pix la pat și de la pat la Protecția Animalelor
Anul 2022–2023. Stoican Bogdan, încă nu „patron” la Băicoi, ci adjunct pe la o secție din Ploiești. În subordinea lui, o tânără polițistă, în jur de 30 de ani.
Inițial, „pisi-pisi” profesional: favoruri, atenții, apropiere. Apoi, spun sursele, relație sexuală în toată regula. Nimic nou sub soare la IPJ Prahova: uniforma ca preludiu, funcția ca afrodisiac, raportul de subordonare ca decor.
Pana ce Stoican sa fie mutat de inspectorul șef de la aceea data la Băicoi, ca șef, începe lupta pentru „transferul iubirii”:
– „Fata” trebuie mutată la Protecția Animalelor.
– Zis și făcut.
La scurt timp, polițista ajunge la Biroul pentru Protecția Animalelor. „Fata lui Stoican”, așa o prezenta „părintele spiritual” prin curtea IPJ.
Apoi, zvonul: ar fi rămas însărcinată cu el. Noi nu putem confirma. Ce putem confirma este că, după ce s-a măritat, „fata lui Stoican” a rupt legătura cu marele protector și îl evită.
Semn că uneori, chiar și în cloaca instituțională, oamenii mai apasă frâna rușinii.
Raportul care „pute” a ilegal: mutarea făcută peste capul comandantului
Noi, cei de la Incisiv de Prahova, am văzut raportul de mutare al acestei polițiste, făcut pe vremea când Stoican era adjunct la Secția 3 Poliție Vest.
Detaliul care sare în ochi:
Pe raport nu apare semnătura comandantului unității.
Ce înseamnă asta?
– Scoaterea deliberată a comandantului din circuit.
– Un transfer împins pe sub ușă, ocolind procedura, pentru a rezolva „nevoile lui Pinochio”.
Adică nu doar imoral, ci foarte probabil ilegal.
Nu-l publicăm, încă, din două motive:
- pentru a proteja identitatea polițistei, care pare să-și fi schimbat viața și să se fi îndepărtat de cloacă;
- și pentru a preveni tentațiile unor „afoni împuterniciți” de la IPJ Prahova să mai ceară ilegal sursele redacției.
Dar ne mai gândim. S-ar putea să apară public, cu numele acoperit. Să vadă și DGIPI & DGA cum arată „dragostea cu antet”.
Stoican „ofiter cu șpagă” – scandalul cu jandarmul, denunțul și cariera construită pe mizerie
Conducerea IPJ Prahova, DGIPI și DGA au orbul găinilor și memoria scurtă.
Le reamintim din arhiva noastră:
Stoican a fost făcut ofițer cu șpagă. Scandal celebru, cu un jandarm, denunț, trocuri, dosar. Stoican a scăpat după ce a făcut denunț. Clasic: nu integritate, ci negociere.
Și totuși, o astfel de figură ajunge:
- adjunct la o secție de poliție,
- apoi șef la o poliție orășenească, Băicoi.
Asta nu mai înseamnă „șansă la reabilitare”. E dovada unei conduceri perpetuu interimare, care nu construiește cariere, ci întreține rețele.
Ofițerii cinstiți, de carieră, sunt umiliți.
În timp ce un „ofiter cu șpagă” devine „față de județ”.
Dusterul alb și balastiera vărului condamnat
De când a venit la Băicoi, Stoican a fost văzut frecvent cu Dusterul alb al Poliției Băicoi făcând traseul „turistic” pe la Bănești, la balastiera vărului său – fost condamnat penal.
Nu e vreun secret. E în presă. Toți știu.
Mai puțin, aparent, DGA și DGIPI, care au alt orar de lucru:
– Dorm ziua, clipesc noaptea, se uită în altă parte când e vorba de ai lor.
Instituțional, IPJ Prahova seamănă tot mai mult cu o șosea de câmp: oficial e „drum public”, în realitate e traseu privat pentru combinațiile neamurilor.
Episodul Mocanu Horia – „Horia de Aur”, lăutarul cu epoleți și dosare
Intrăm acum într-un alt compartiment din „grădiniță”:
Cazul Mocanu Horia, zis „Horia de Aur”.
Profil, conform surselor din anturajul lui:
- 2020: face accident, noaptea, în Băicoi, rupt de beat.
Fără victime. Fuge de la locul faptei, lasă mașina acolo, revine a doua zi, când i-a trecut beția. Orice muritor de rând era „abandon de loc”, dosar penal, carnet adio. La el – liniște. - Lăutar de profesie, de etnie romă, cântă manele în weekenduri.
De aceea nu lucrează de noapte sau schimb 2 în weekend:
ziua „anchetează” interlopi, noaptea le cântă și le bagă bani la chiloți…sau invers? Caci nici noi nu mai stim…. - Acum zece ani: bate măr un cetățean din Băicoi.
Se milogește de victimă până aceasta își retrage plângerea, ca să nu fie dat afară.
Ulterior, „polițistul” se răzbună și îi fabrică un dosar.
Clasica „justiție de răzbunare” cu epoleți. - Droguri: sursele spun că se droghează grav la petreceri, are mereu ochii roșii și un comportament agresiv.
Suspiciuni vechi, tolerate. BCI și antidrog au văzut, au notat, au uitat. - Intervenții în trafic:
Sare ca apărător al celor „protejați” când colegii tineri opresc în trafic oamenii „potriviți”. Intră pe fir, face presiuni, cere „înțelegere”. - 2024: ajunge ofițer „cu șpagă”.
Ca agent pe investigații criminale era, citam sursa: „pământ de flori”.
Dar cu bani și relații, orice „pământ” poate înverzi într-un birou de ofițer.
Acum se visa comandant.
Doar că a intrat în lupa anchetatorilor. Brusc, visul s-a ajustat:
„Mai bine mă mut la Pașapoarte, să-mi duc în liniște lăutăria și postul cald în MAI.”
Lăutarie, dube, mașini noi și bani negri
Cariera „Horia de Aur”:
- Ani la rând, schimba formațiile de lăutărie.
Lua avansul pentru eveniment și nu se mai prezenta, mai ales în zona Plopeni. Rezultat: dat afară din formații, circul continuat în altele. - De ceva ani, are formația „Contakt Băicoi” – publică pe Facebook.
Și-a luat o dubă mare, albă, Fiat Ducato. Plus un Renault break vechi, înlocuit cu unul negru, mai nou.
Întrebarea noastră e simplă:
Din ce bani?
Oficial, spune că nu ia bani din lăutărie – „că e caz de integritate”.
În realitate, banii intră pe numele colegilor de formație și ajung unde trebuie, la el.
Majorul integrității:
– „Eu nu iau, doar familia artistică încasează.”
Între timp, anchetează persoane influente din Baicoi în dosare penale și se milogește la ele să-și angajeze soția paznic, „salariu bun, nu știe și nu face nimic, banii vin în familie”.
Un polițist care stă într-o mână cu Codul penal și în cealaltă cu microfonul, încasând bani la negru, este în continuare în sistem. Protejat.
Telefonul de la miezul nopții: trafic de influență pus „pe mute”
Sursele spun:
- Aproape toate femeile/fetele mai arătoase pe care le cercetează sau le audiază în dosare/petiții sunt sunate ulterior, de regulă când el e beat.
Limbaj porcos, „curtoazie” de lăutar cu epoleți. - În urmă cu 1–2 ani, a fost cercetat de BCI ca urmare a plângerii unui bărbat din Ploiești, care a prezentat istoricul de pe telefon: Mocanu Horia îl suna noaptea și făcea presiuni să-și retragă plângerea.
Clară situație de trafic de influență.
Ce s-a întâmplat cu ancheta?
A „aterizat” la ofițerul Anton Vasile, alt „deștept” de la BCI.
În loc să sesizeze Parchetul, a închis dosarul și a pus batista pe țambal. La propriu și la figurat.
Când lăutarul face trafic de influență, vine alt lăutar instituțional și schimbă melodia.
Lăutarul la Havana: gratis pentru patroni, scump pentru lege
Mocanu Horia cântă aproape în fiecare weekend la Breaza, la clubul „La Havana”, casa Roxy.
Conform propriilor laude, cântă „gratis”.
Doar colegii de formație sunt plătiți. El, așa, „de drag”.
Poate, zicem noi, va cânta tot așa gratis și organelor de cercetare penală, când or avea curaj să-l bage în priză.
Din nou: bani care nu apar în niciun circuit fiscal, bani negri, conexiuni cu localuri, cu personaje „de lucru”, cu oameni din dosare.
Și, în loc să fie dat afară, este păstrat. De ce?
Pentru că într-o grădiniță de cadre nu se caută profesionalism, ci loialitate și „servicii”.
Europol și șeful de la Techirghiol – oglinda lui Mocanu
Pe Facebook, sindicatul Europol a făcut praf un șef de poliție din Techirghiol care face depanări auto. Au explicat clar ce lege se încalcă, ce înseamnă venituri nedeclarate, conflict cu statutul polițistului.
Ei bine, exact în aceleași prevederi intră și cazul Mocanu Horia.
Numai că, în Prahova, litera legii se aplică selectiv:
- Dacă e „fără spate”, se rupe.
- Dacă e lăutar protejat, se cântă altă partitură.
Pipitele din IPJ Prahova: „fina” Mitrea și șefia de la SRPCIV
Ca să înțelegem ce vine în episoadele următoare, închidem prezentul episod cu o mostră de „management de cadre”:
- Șefa împuternicită de la SRPCIV, Mitrea, este fina lui Nae Alexandri.
Acesta a fost agent, „făcut ofițer” la IPJ Mureș, apoi readus la Prahova în două luni, iar acum – împuternicit pe funcții mari.
Scena grotescă:
- Cu o zi înainte de împuternicirea șefei SRPCIV, oamenilor li s-a spus că va fi pus un ofițer de acolo, de carieră, polițist rutier, profesionist.
Omul a fost chemat să vină în ținută pentru investire. - A doua zi, în fața tuturor, se anunță altceva:
nu omul de carieră, ci „fina”.
Ridicol, umilitor, demoralizant.
Exact filmul clasic: profesioniștii sunt făcuți de râs, protejatele intră pe ușă laterală cu „Nașul” la buton.
Aceasta este adevărata față a IPJ Prahova:
- amante și fini în funcții,
- lăutari în uniformă,
- „fete” de șef mutate pe sub mână,
- șefi făcuți cu șpagă, promovați ca exemple.
Concluzie: Grădinița de cadre – episodul 45
IPJ Prahova arată, în acest moment, ca o grădiniță de cadre în care:
- Stoican – ofițer făcut cu șpagă, protejat, cu „fata lui” mutată pe sub mână, cu dube la balastiera vărului condamnat – a fost promovat până la șefie de oraș.
- Mocanu Horia – lăutar, bețiv, violent, suspect de consum de droguri, cu bani negri din manele, presiuni asupra victimelor și femeilor din dosare – rămâne liniștit în sistem, visând la pașapoarte.
- Bulei Laura – una dintre puținele care par să aibă coloană și nu joacă jocurile murdare – e împuternicită doar „o lună”, ca să nu supere rețeaua.
- Mitrea și Nașul – pipițe și fini urcă direct pe funcții, peste capul profesioniștilor umiliți în fața propriei echipe.
Aici nu se cresc polițiști. Se cresc:
- executanți obedienți,
- protejați cu dosare ascunse,
- amante de funcții,
- lăutari de clan cu pistol la brâu,
- șefi specializați în îngropat probe și rapoarte.
Noi vom continua.
Pentru că atunci când poliția ajunge să miroasă a șpagă, a frică, a manele cântate la urechea interlopilor și a protecție de clan, cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume.
Și noi o facem.
Ne vedem în Episodul 46. (Cristina T.).
Peste un miliard de euro pe an și nici urmă de pensie contributivă
Polițiștii și militarii ar fi contribuit anual cu peste un miliard de euro la bugetul statului prin ceea ce este denumit „contribuție individuală la bugetul statului” — CIBS, în cuantum de 25% din salariul brut lunar, echivalentul cotei CAS.
Cel puțin aceasta este acuzația formulată de Sindicatul Diamantul, care susține că banii nu ar fi fost tratați ca o contribuție reală la sistemul de asigurări sociale, ci ca venit la bugetul de stat, prin declarațiile angajatorilor.
Cu alte cuvinte, polițistului și militarului i se reține o sumă consistentă din salariu, banii ajung la stat, însă când vine vorba despre drepturi, contribuția pare să sufere o transformare miraculoasă: din bani reali devine o noțiune contabilă aproape metafizică.
Contul există. Contribuția, mai puțin
Potrivit explicațiilor prezentate de Sindicatul Diamantul, sumele ar fi evidențiate într-un cont a cărui funcție normativă este legată de decontarea impozitelor, taxelor și vărsămintelor asimilate către bugetul de stat sau bugetele locale.
Analiticul le-ar plasa într-o categorie asemănătoare unui „fel de impozit” în cadrul bugetului de stat.
Iar aici apare întrebarea elementară: dacă banii sunt reținuți din venitul polițiștilor și militarilor, dacă reprezintă 25% din salariul brut și dacă se virează statului, de ce nu sunt tratați ca o contribuție la asigurările sociale?
Poate pentru că, în administrația românească, aceeași sumă poate avea mai multe identități, în funcție de moment: contribuție când se încasează, impozit când se contabilizează și simplă amintire atunci când contribuabilul întreabă ce drepturi i se cuvin.
Contul care a fost ignorat
Sindicatul susține că, în același ordin — OMFP nr. 1917/2005 — exista un cont destinat contribuțiilor asiguraților la asigurările sociale, însă acesta nu ar fi fost utilizat pentru banii reținuți polițiștilor și militarilor.
Mențiunea „BASS” din titulatura grupei contabile nu ar schimba situația, deoarece, după cum explică sindicaliștii, denumirea unei grupe nu conferă automat unei operațiuni natura juridică a unei contribuții. Funcția contului este stabilită de instrucțiunile sale de utilizare, nu de decorul administrativ al titulaturii.
Așadar, avem și cont, și instrucțiuni, și bani. Ce pare să lipsească este doar răspunsul clar la întrebarea: unde au fost înregistrați, de fapt, banii oamenilor?
Pensia este necontributivă. Dar contribuția ce este?
Aici se află întrebarea pe care nimeni nu pare dornic să o rostogolească prin studiourile de televiziune:
Dacă pensia militară este necontributivă, ce reprezintă cei peste un miliard de euro pe an reținuți polițiștilor și militarilor?
O contribuție fără efect contributiv?
Un impozit cu nume de contribuție?
O taxă de șmecherie bugetară?
O taxă de golănie fiscală?
Un haraçi modern, plătit către un stat care încasează astăzi și explică eventual peste câteva decenii?
Poate că termenul corect nu se găsește în niciun nomenclator contabil. Poate este nevoie de o categorie nouă: „bani luați de la angajat, fără obligația statului de a explica limpede ce a făcut cu ei”.
PNL, PSD și USR: război pentru mărunțiș, tăcere asupra miliardului
Ipocrizia politică devine cu atât mai vizibilă cu cât partidele se ceartă zgomotos pentru câteva zeci sau sute de milioane de euro din PNRR.
PNL, PSD și USR se acuză reciproc, își lansează comunicate, organizează conferințe și descoperă zilnic câte o nouă catastrofă financiară. Dar când vine vorba despre presupusa reținere anuală a peste unui miliard de euro de la polițiști și militari, brusc se așterne liniștea.
Un miliard de euro pe an nu mai este o problemă politică. Este, probabil, doar o cifră prea mare pentru a încăpea într-un comunicat și prea convenabilă pentru a fi ignorată.
În România, politicienii pot purta lupte titanice pentru bani europeni, în timp ce banii proveniți direct din salariile angajaților statului dispar într-o zonă administrativă în care întrebările sunt considerate deranjante, iar transparența — un risc operațional.
Trei ani de tăcere instituțională
Emil Păscuț afirmă că structurile centrale ar refuza să comunice suma totală reținută la nivelul ministerului, în ultimii trei ani, cu titlu de CIBS.
Dacă informația este corectă, refuzul nu mai pare o simplă întârziere birocratică. Devine o formă de protejare a sistemului și, după cum susține autorul, a „mâinii care îi hrănește”.
Instituția încasează, instituția contabilizează, instituția păstrează tăcerea. Iar angajatului i se oferă, în schimb, privilegiul de a contribui fără să întrebe prea mult.
Pentru că în logica instituțională românească există o regulă de aur: cine plătește trebuie să fie disciplinat, iar cine încasează nu trebuie deranjat cu explicații.
Nota de plată și nota de subsol
Problema CIBS nu poate fi lămurită prin formule vagi, titulaturi contabile sau trimiteri la tradiția administrativă. Este nevoie de date clare:
- care este temeiul juridic al reținerii;
- în ce conturi au fost înregistrate sumele;
- care este destinația efectivă a banilor;
- ce total a fost colectat în ultimii ani;
- și, mai ales, ce drepturi juridice produce contribuția pentru cei de la care a fost reținută.
Până atunci, polițiștii și militarii rămân în situația absurdă de a plăti o contribuție care nu le asigură, potrivit interpretării oficiale, o pensie contributivă.
Statul încasează miliardul. Sindicatele cer explicații. Ministerele tac. Iar contribuabilul uniformizat află, încă o dată, că în România contribuția lui este obligatorie, dar transparența — opțională. (Cerasela N.).
De la colonelul „Stare de Excepție” Florin Cosmoiu la anularea votului din 2024
Fabrica de „stare de excepție”
Cum a vrut Cyberint să scoată judecătorul din priză (2014–2016)
Între 2014 și 2016, România a asistat la o tentativă metodică de a sparge definitiv bariera dintre securitatea națională și spațiul civil. Pe post de dirijor: col. (r) Florin Cosmoiu, șef al Centrului Național Cyberint din cadrul SRI, omul însărcinat să vândă pachetul de „securitate cibernetică” în fața miniștrilor, ONG-urilor și opiniei publice.
În dezbaterile de la Ministerul Comunicațiilor (MCSI) și în conferințele urmărite atent de societatea civilă (APADOR-CH, ApTI, ActiveWatch), Cosmoiu a livrat un spectacol complet de limbaj de lemn instituțional. Ori de câte ori era întrebat dacă inspecțiile tehnice și accesul la date de trafic fără mandat judecătoresc nu calcă în picioare viața privată, colonelul scotea din servietă aceeași casetă cu lozinci:
- „necesități de intervenție în timp real”,
- „răspuns operativ la amenințări asimetrice”,
- „obligații de conformare tehnică”.
Adică exact traducerea birocratică a frazei: „Lăsați-ne să intrăm peste voi în sistem, fără judecător, că știm noi mai bine”. Pentru cine vrea să revadă „capodopera” live, înregistrarea stă încă pe YouTube:
https://www.youtube.com/watch?v=LD59WBaSDyk
În spatele acestei păduri de clișee, linia doctrinară a Cyberint era limpede:
- Scurtcircuitarea judecătorului – Colectarea datelor și inspecția rețelelor „de urgență”, direct de către autoritatea de securitate, fără niciun filtru preventiv din partea unui magistrat.
- Militarizarea spațiului digital civil – O structură de intelligence urma să preia coordonarea tehnică a tot ce înseamnă infrastructură publică și privată. Pe scurt: România, un mare obiectiv militar „cibernetic”.
Doar că, în 2015, un actor incomod a intrat în scenă și a tras brusc siguranțele: Curtea Constituțională a României.
Prin Decizia nr. 17/2015 a CCR, judecătorii au făcut praf filosofia Cyberint și „linia Cosmoiu”. Curtea a fixat două jaloane majore, pe care sistemul securitar le detestă și azi:
- Garanția judiciară obligatorie – Orice intruziune în sisteme și orice acces la date trebuie să fie autorizate prin mandat emis de un judecător. Nu de colonel, nu de „necesitatea operativă”, nu de un powerpoint, ci de un magistrat real.
- Interzicerea normelor secrete pentru drepturi fundamentale – CCR a declarat neconstituționale înființarea și atribuțiile Consiliului Național de Securitate Cibernetică (CNSC), operate prin Hotărâri CSAT clasificate și prin HG 271/2013. Curtea a spus negru pe alb: drepturile cetățenilor și mecanismele de control nu se reglementează prin acte administrative secrete, ci prin lege organică, publică și previzibilă.
Textul integral al deciziei 17/2015 poate fi citit aici (sursa originală):
https://static.sursazilei.ro/wp-content/uploads/2016/04/Decizie_17_2015_CCR_Legea_securitatii_cibernetice.pdf
Pe scurt, CCR a dat jos siguranța monopolului securitar din tabloul cibernetic. Sistemul însă nu a renunțat. A schimbat doar traseele.
„Ușile rotative” de elită
Cum a coborât Cosmoiu din SRI direct la butoanele Sistemului Energetic Național
Deși Curtea Constituțională a interzis jocul cu HCSAT-uri clasificate și hotărâri de guvern opace, rețeaua nu a fost desființată, ci mutată în altă cameră prin metoda clasică a „ușilor rotative” (revolving doors).
După plecarea din SRI, fostul șef Cyberint, Florin Cosmoiu, nu a aterizat într-o bibliotecă universitară sau într-o firmă de consultanță civilă, ci direct în CNTEE Transelectrica SA, ca Chief Information Security Officer (CISO) / Manager Departament Securitate Informațională.
Cu alte cuvinte, omul care a teoretizat intruziunile fără mandat în rețele digitale a ajuns să coordoneze securitatea informațională a companiei de stat care gestionează Sistemul Energetic Național – una dintre cele mai critice infrastructuri strategice din România.
Această „mutare de șah” dezvăluie perfect modul în care monopolul de securitate se conservă, indiferent ce spune CCR:
- Dependența de filieră – În loc ca securitatea cibernetică a nodului energetic național să fie auditată și coordonată în mod transparent de Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC), cu mecanisme civile de verificare, controlul operativ al datelor critice este pus în mâinile fostului comandant al unei structuri de intelligence. Stat civil la suprafață, stat-major în subsol.
- Aspirarea informației în cerc închis – Monitorizarea vulnerabilităților și incidentelor din energie continuă pe canale privilegiate, direct la oameni „de sistem”, ocolind filtrul civil independent. Doctrina „stării de excepție” rămâne aceeași, doar decorul se schimbă: de la serverele României la rețeaua de înaltă tensiune.
Așa arată, în practică, statul de drept capturat cu badge de securitate: CCR rupe cablurile oficiale, dar fluxul real de putere se mută doar pe alte trasee, prin oamenii care trec din uniformă în costum, nu din sistem în societate.
2024 – „Război hibrid” după ureche
Cum s-a reciclat rețeta Cosmoiu în anularea alegerilor prezidențiale
După aproape un deceniu de ignorare elegantă a Deciziei CCR 17/2015 și de marginalizare sistematică a instituțiilor civile (precum DNSC), România a ajuns în 2024 exact acolo unde duce, inevitabil, o „democrație” condusă pe bază de excepții securitare.
La alegerile prezidențiale din 2024, instanța de contencios constituțional a decis anularea scrutinului. Nu pe baza unor anchete judiciare clasice, nu pe baza unor hotărâri penale definitive, ci în bună măsură pe baza rapoartelor desecretizate ale SRI și DGPI. Adică exact produsul acelor structuri care, în 2014, visau să lucreze fără mandat, iar în 2015 fuseseră puse la colț de CCR.
O examinare rece a acestor rapoarte arată că „rețeta” a fost copiată la indigo:
- Marginalizarea DNSC și a altor autorități civile – Atacurile din social media, dinamica algoritmilor TikTok, campaniile politice nedeclarate și manipularea online ar fi trebuit, într-un stat de drept funcțional, să fie tratate transparent de DNSC, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), Biroul Electoral Central (BEC) și alte instituții civile.
În realitate, SRI a izolat informațiile în rapoarte clasificate, trimise strict în circuitul CSAT, închizând din nou boxa de control democratic. - Absența totală a Mandatelor de Securitate Națională (MSN) – Până la ziua votului din 24.11.2024, nicio acțiune din mediul online nu a fost formal încadrată la art. 3 din Legea 51/1991. Nu există nicio urmă a unei proceduri clasice de autorizare prealabilă de către un judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum cere legislația pentru operațiuni specifice de intelligence.
Cu alte cuvinte, nu a existat control judecătoresc formal asupra operațiunilor invocate ulterior ca temei de anulare a unui scrutin național. - OSINT transformat în armă politică – Serviciile au colectat date din surse deschise (OSINT), au făcut analize sociologice de profilare digitală și, printr-o magie instituțională, le-au transformat în „probe de amenințare la suveranitate”. Informații preluate din spațiul public, fără regim special, au fost ambalate ca date clasificate și împinse către decidenții statului.
Ironia supremă: aceleași informații au fost apoi declasificate „lejer”, fără a respecta riguros legea de clasificare și declasificare. Adică, secrete când trebuie speriat CSAT-ul, publice când trebuie justificată decizia în fața opiniei publice. - Calificare retroactivă, ex-post, în cheie de „război hibrid” – Abia după consumarea primului tur de scrutin, fenomenul electoral a fost etichetat ca „război hibrid” și „atac asimetric”. Un act civil și politic, cu toate imperfecțiunile sale, a fost recalificat retroactiv ca amenințare la securitatea națională, fără ca vreo instanță de judecată să se fi pronunțat asupra unei vinovății concrete.
Rezultatul? Anularea alegerilor prezidențiale din 2024 devine punctul culminant al unui deceniu în care arhitectura democratică a fost înlocuită, treptat, cu o rețea securitară paralelă, imună la control civil și alunecoasă față de jurisprudența Curții Constituționale.
Minuta_-MCSI-varianta-finala (1)
Concluzie – „Stat de drept, ocupat. Revenim niciodată.”
Când securitatea nu mai apără democrația, ci o înlocuiește
Dacă unim punctele – discursul tehnocratic din 2014–2016 al col. (r) Florin Cosmoiu, Decizia CCR 17/2015, aterizarea acestuia la cârma securității informaționale din Transelectrica SA, perpetuarea rețelelor de putere prin „uși rotative” și anularea alegerilor din 2024 pe baza rapoartelor de intelligence – se conturează aceeași patologie instituțională:
- Refuzul constant de a supune securitatea națională controlului judiciar și civil.
Când „prevenția hibridă” se face prin HCSAT-uri terțiare, invizibile pentru public,
când infrastructurile critice sunt administrate de foști comandanți de servicii, nu de profesioniști supuși rigorilor civile,
când rapoarte operative nevalidate de instanțe devin probe absolute pentru anularea votului democrat,
atunci securitatea nu mai protejează statul de drept.
Îl înlocuiește.
Sub pretextul apărării României de „amenințări asimetrice” și „război hibrid”, softul democratic este dezinstalat pas cu pas și înlocuit cu o arhitectură de „stare de excepție permanentă”.
Iar cine întreabă de judecători, legi organice și control civil află, invariabil, același răspuns standardizat, marca Cosmoiu: „necesități de intervenție în timp real”.
Doar că, în 2024, intervenția în timp real nu a mai fost într-un server, ci direct în votul popular. (Cristina T.).
Episodul 45 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. Lăutari cu epoleți, amante strategice și pipițe de protocol
Serialul nostru despre decăderea IPJ Prahova continuă. Dacă în politica mare ne uitam cum Nicușor Dan se bate cu CCR...
CIBS: contribuția „individuală” care dispare colectiv în buget
Peste un miliard de euro pe an și nici urmă de pensie contributivă Polițiștii și militarii ar fi contribuit anual...
STATUL PARALEL LA PRIZA: CUM S-A SCURTCIRCUITAT DEMOCRAȚIA LA TABLOUL GENERAL
De la colonelul „Stare de Excepție” Florin Cosmoiu la anularea votului din 2024 Fabrica de „stare de excepție” Cum a...
Șeful de poliție și platforma de tractări: când „misiunea” pare să înceapă după apelul clientului
Europol readuce în atenție cazul Techirghiol Sindicatul Europol readuce în discuție situația șefului Poliției Orașului Techirghiol, din cadrul IPJ Constanța,...
„Tractări la comandă”: șeful Poliției Techirghiol, între uniformă, platformă și acuzații de protecție instituțională
Când șeful secției lasă biroul pentru volanul platformei Sindicatul Europol readuce în atenția publică situația șefului Poliției Orașului Techirghiol, din...
Episodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata
Sau cum s-a transformat poliția într-o pepinieră de protejați, bolnavi strategici, amante ale funcției și specialiști în dosare făcute scrum...
Cai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”
„Nae Comisionaru’ și „Troaca de Aur – TCE”: de la Vijelia dopată la troleibuzul beat Cum s-a transformat Ploieștiul în...
STATUL PARALEL LA PRIZE: CUM S-A ÎNFIPT SRI ÎN PRIZA TRANSELECTRICA
De la epoleți la ștechere: România, țara în care „rezerva de cadre” nu se pensionează, doar își schimbă badge-ul În...
„Ți-ai făcut meseria? Acum plătești!” — noua normalitate pentru polițistul român?
La Buhuși, un episod de ultraj și distrugere stârnește indignare: polițiști amenințați, mașină personală avariată, iar mesajul transmis pare să...
Pietre aruncate, mașină distrusă, atacatorii încă liberi: șase zile de tăcere după agresiunea de la Buhuși
Sindicatul Europol acuză lipsa unei reacții ferme după un atac violent asupra polițiștilor din Buhuși, județul Bacău. Deși dosarul este...
Consiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
„Breaking news” la TCE: Consiliul de Administrație a descoperit… amânarea După ce trei articole au radiografiat, pe rând: dopajul grotesc...
Gradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
Când uniforma e opțională, dar relațiile de familie sunt obligatorii Pamflet – ton foarte serios, dar râzi ca să nu...
COMITETUL FANTOMĂ AL POLIȚIEI ROMÂNE: SE ÎNTRUNEȘTE PE HÂRTIE, DOAR CA SĂ BIFEZE PROSTIA
Cum a reușit Ministerul Afacerilor Interne să inventeze comitetul de securitate și sănătate în muncă care nu apără pe nimeni,...
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”,...
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul....
-
Exclusivacum 4 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Uncategorizedacum 2 zileEpisodul 43 – „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”. Resurse (In)Umane: de la „Academia de Cămătărie” la amanta făcută șefă
-
Exclusivacum 2 zile
Gradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
-
Exclusivacum o zi
Episodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata
-
Exclusivacum 2 zile
Consiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
-
Exclusivacum 3 zile
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
-
Uncategorizedacum 4 zileREȚEAUA CONSERVĂRII CIOLANELOR. Guvernul-zombie care dă lovituri de stat pe hârtie
-
Exclusivacum o zi
Cai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”