În esență, lupta sindicală are ca „adevărat țel” restabilirea echilibrului de putere inegal dintre angajat și angajator, apărarea necondiționată a drepturilor și intereselor angajatului, chiar și prin conflict direct cu angajatorul.

Alin Sebastian Rusu, Președinte SPRD-SPF Suceava, atrage atenția asupra unui model oportunist de sindicalism care se îndepărtează de acest țel fundamental.

Cum se îndepărtează sindicalismul oportunist de țelul autentic?

Modelul oportunist inversează prioritățile, punând pe primul plan supraviețuirea organizației sindicale și o relație de coabitare pașnică cu angajatorul, în detrimentul intereselor membrilor.

Strategii ale sindicalismului oportunist:

• Evitarea conflictului: Conflictul, necesar pentru apărarea drepturilor, este văzut ca o amenințare la adresa statutului liderului sindical. Drepturile membrilor sunt sacrificate pentru a menține o relație confortabilă cu puterea.
• Prioritizarea relației cu angajatorul: Puterea liderului sindical nu mai derivă din susținerea membrilor, ci din recunoașterea angajatorului ca „partener de dialog”. Evitarea supărării angajatorului devine mai importantă decât reprezentarea fermă a angajaților.
• Capitalizarea victoriilor mici: Rezultate minore, obținute prin compromisuri mari, sunt prezentate ca realizări excepționale, creând o imagine falsă de eficiență, în timp ce problemele grave sunt ignorate.

„Sindicatul sistemului”: O parte a establishment-ului pe care ar trebui să-l conteste

Acest model de sindicalism devine parte a establishment-ului pe care ar trebui să-l conteste, pierzând din vedere misiunea de bază de a apăra drepturile și interesele angajaților. (Irinel I.).

Într-o declarație alarmantă, fostul judecător Andi Malaliu de la Tribunalul București denunță „degradarea statului de drept” din România, acuzând Guvernul că nu mai respectă hotărârile judecătorești definitive, în special în ceea ce privește plata restantelor salariale pentru bugetari. Acuzațiile sunt formulate în contextul deciziei Guvernului de a amâna plata acestor restanțe, deși au fost acordate prin hotărâri judecătorești definitive.

„Cu Guvernul Bolojan a dispărut orice aparență de stat de drept”

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, citată de publicația Lumea Justiției, Andi Malaliu afirmă: „Cu Guvernul Bolojan a dispărut orice aparență de stat de drept.” Fostul judecător susține că, deși guvernele anterioare eșalonau plata drepturilor salariale restante, nimeni nu și-a permis să nu aloce fonduri pentru plata sumelor restante și să nu le plătească, tocmai pentru că o hotărâre judecătorească definitivă, chiar nefavorabilă statului, trebuie respectată.

„Nu veți primi NIMIC”: Bugetarii cu hotărâri judecătorești definitive, lăsați fără drepturi?

Malaliu avertizează că bugetarii (profesori, militari etc.) care au hotărâri judecătorești definitive și speră să primească măcar o tranșă din restanțe, nu vor primi nimic anul acesta, banii urmând să fie dați, „dacă se vor da”, undeva în 2026.

Pasivitatea instituțiilor: „Avocatul Poporului e tot mai pasiv”

Fostul judecător critică și pasivitatea instituțiilor statului, susținând că „Guvernul știe că-și poate permite să încalce liniștit hotărârile judecătorești, deoarece nu prea are cine să atace la CCR respectiva ordonanță.” Malaliu menționează că teoretic, Avocatul Poporului ar putea ataca ordonanța la Curtea Constituțională, dar acesta este „tot mai pasiv într-o democrație tot mai hibridă și tot mai puțină.” (Irinel I.).