Actualitate
Uniunea Europeană a intrat pe o turnantă, la capătul căreia fie se desface în bucăți, fie se reformează și devine mai puternică decât oricând
Uniunea Europeană a fost supusă pe neașteptate unei terapii de șoc, într-o perioadă extrem de nefavorabilă. La scurt timp după Brexit. Și în condițiile în care se coagulau în interiorul ei grupuri de state cu interese și cu viziuni diametral opuse. Pe acest fond, pandemia și războiul din Ucraina zgâlțâie din temelii marea organizație europeană. Oare va fi capabilă UE să se reformeze din mers și, astfel, să reziste?
Tensiunile, chiar și până la pandemie, s-au acumulat atât din interior, cât și din exterior. În interior, statele – hai să le spunem fondatoare – ale Uniunii Europene, cele existente în această organizație economică, politică, vamală și financiară înaintea căderii Zidului Berlinului, s-au văzut confruntate cu statele primite ulterior, cele care făcuseră parte din lagărul socialist și respectiv din CAER. Acestea au venit în Uniunea Europeană cu mult entuziasm și cu speranța unui viitor mai bun. Care nu putea fi asigurat altfel decât prin manifestarea din direcția statelor fondatoare a unei generozități de natură să le ajute să recupereze uriașul decalaj economic. La rândul lor, fără să o mărturisească explicit, statele fondatoare au văzut o oportunitate în lăgirea aproape explozivă a UE. Și nu numai în sensul lărgirii pieței economice libere și a creșterii potențialului acesteia. Ci și sau mai ales pentru că astfel ar fi putut beneficia de materii prime la prețuri spectaculos de mici, de un uriaș rezervor de forță de muncă ieftină, de piețe noi de desfacere semnificativ de mari și, nu mai puțin, de influență politică. Pentru Germania în special, motorul economic al UE, reunificarea și apoi primirea de noi membri, care indiscutabil au intrat cei mai mulți în sfera ei de influență, a însemnat crearea premizelor pentru a se debarasa de tutela Statelor Unite instituită după război. Au existat astfel destul de multe perioade critice în care, la semnalul Germaniei, Uniunea Europeană a instituit restricții disimulate sau chiar fățișe în ceea ce privește penetrarea capitalului american și, totodată, mai mult sau mai puțin discret, aceeași Germanie și-a înșurubat interesele economice și chiar politice cu cele ale Federației Ruse. Cele două categorii de state nou intrate în UE, unele din faimosul Grup de la Visegrad, celelalte admise ulterior, au beneficiat, cu sau fără ghilimele, de tratamente diferite. În linii mari însă, ele s-au simțit călcate în picioare, umilite, restricționate și exploatate de statele din nucleul dur, ai căror reprezentanți vorbeau de dimineața până seara despre coeziune, dar în parctică semnalizau lipsa de coeziune. Iar această situație a generat forme diferite de rezistență – nu prea a fost cazul României – și tentative din ce în ce mai insistente de a-și recupera suveranitatea și de a acționa din ce în ce mai mult în interes național, atunci când interesul național venea în coliziune cu interesul comunitar, care se identifica cu cel al statelor din nucleul dur.
Și parteneriatul dintre Statele Unite și Uniunea Europeană a avut mult de suferit. Alegătorii din Statele Unite începuseră să se sature să finanțeze din propriul portofel apărarea și securitatea europeană. Făceau presiuni din ce în ce mai mari pentru întărirea NATO, mai ales pe flancul sud-estic și nu doar exclusiv prin siluirea Trezoreriei americane.
Iar într-un final, ca o lovitură de măciucă, a venit Brexitul, care a dat peste cap întreg echilibrul puterilor europene, fie și doar prin faptul că, în toiul disputei dintre Berlin și Paris, a dispărut un arbitru. Și totdată a dispărut un cenzor al apropierii periculoase și imorale dintre Berlin și Moscova.
Pe acest fond au venit valurile succesive de pandemie, care au dat peste cap, prin costurile lor exorbitante, costuri normale sau artificiale, economiile tuturor statelor europene. Lovind, firește, mai dur în cele mai slabe. Germania, susținută de Franța, s-a repliat și a recurs la diferite scheme de susținere a mediului de afaceri și populației. Aceste scheme au fost mai degrabă concepute pentru a fi aplicate la nivelul întregii comunități, în paralel cu schemele strict naționale. Pe acest fond, rolul Comisiei Europene, întotdeauna secondată de Parlamentul European – secondată și nu controlată, din nefericire – a crescut exponențial. Reușind să impună statelor nu numai seturi de restricții, unele raționale, altele iraționale, ci și costuri legate de achiziționarea instrumentelor medicale, în vederea combaterii coronavirusului. Cel mai spectaculos și în același timp cel mai scandalos episod a fost consumat atunci când, peste capul statelor, doamna Ursula von der Leyen, șeful Comisiei Europene, a încheiat un contract secret vizând achiziționarea unei cantități uriașe de vaccinuri, într-un număr disproporținat de mare față de nevoile populației europene. Scandalul generat a fost pe măsură. Și se pare că e de natură să blocheze alte două demersuri asemănătoare, unul legat de achiziționarea, în numele statelor, de petrol, gaze și curent electric, cel de-al doilea vizând aplicarea unui nou set de sancțiuni împotriva Federației Ruse. Iar de aici se poate răsturna căruța.
Dacă, în ceea ce privește pandemia, între statele europene a existat o oarecare solidaritate, în materie de răspunsuri prin sancțiuni adresate Moscovei, solidaritatea este din ce în ce mai mult pusă sub semnul întrebării. O serie de state pun pe primul plan necesitatea vitală de a consuma în continuare petrol și gaz rusesc, alte state sunt de acord să-și sacrifice interesele pe altarul cauzei ucrainene și să utilizeze soluții alternative și, în fine, o a treia categorie de state, mai ales cele de pe flancul sud-estic, sunt decise să meargă cu sacrificiul până în pânzele albe. Din nou, deci, interesele divergente riscă să acționeze cu o forță mai mare, de natură să copleșească interesele comune.
Și iată că, pe acest fond, s-a produs un fenomen nemaipomenit. Dacă este adevărat că Germania continuă, în ciuda crizelor de la care nu se poate sustrage, să fie principalul motor economic al Uniunii Europene, ea a încetat să mai îndeplinească și rolul de pilot politic. A fost decuplată de această poziție și de către Statele Unite, și de către partenerii europeni, în special de către Franța. În mod miraculos, rolul Berlinului a fost preluat cu multă fermitate, cu înțelepciune și cu diplomație de către Varșovia. Polonia devine astfel, într-un interval extrem de scurt de timp, odată cu schimbarea polilor de putere europeni, o țară care determină cele mai importante decizii.
Dar și această situație se adaugă celorlalte pe care le-am relevat și, împreună, creează un context periculos. Uniunea Europeană a intrat pe o turnantă, la capătul căreia fie se desface în bucăți, ceea ce ar da o satisfacție supremă Moscovei, fie se reformează și devine mai puternică decât oricând.
Sorin Rosca Stanescu
O schimbare radicală în pregătire pregătește aviatorii pentru cerințele cognitive ale războiului modern.
Timp de zeci de ani, pregătirea piloților de vânătoare s-a concentrat pe abilitățile fizice și pe măiestria mecanică. Dar, odată cu apariția aeronavelor de generația a cincea, precum F-35, este nevoie de un nou tip de războinic – unul care poate procesa cantități vaste de date, poate lua decizii în fracțiuni de secundă și poate opera ca un nod într-un sistem de luptă complex, în rețea. Așa cum subliniază Robbin Laird, un expert veteran în domeniul apărării, „Succesul în cabina de pilotaj nu mai depinde în primul rând de priceperea fizică… În schimb, factorul definitoriu a devenit capacitatea cognitivă.”
Decalajul cognitiv: un nou tip de provocare
Metodele tradiționale de pregătire a zborului au creat un „decalaj periculos”, lăsând piloții nepregătiți pentru cerințele cognitive ale războiului modern, afirmă Laird. Vechiul model, conceput pentru o eră în care noile capacități însemnau atașarea de noi componente hardware, pur și simplu nu mai este suficient într-o lume în care actualizările de software pot modifica fundamental capacitățile unei aeronave între misiuni.
Intră în scenă Școala Internațională de Pregătire pentru Zbor
La Școala Internațională de Pregătire pentru Zbor (IFTS) din Sardinia, Italia, această transformare nu este doar recunoscută; ea este abordată sistematic. Susținută de Leonardo în colaborare cu CAE, IFTS remodelează modul în care forțele aeriene occidentale pregătesc aviatorii pentru luptă.
Laird, care a vizitat Baza Aeriană Decimomannu, unde se află IFTS, notează că școala folosește avionul de antrenament avansat M-346, o platformă centrată pe software care oglindește arhitectura aeronavelor de luptă moderne. Acest lucru permite IFTS să „preia concepte operaționale și tehnici tactice direct de la escadrilele F-35 sau Eurofighter de primă linie și să le integreze în mediul de antrenament aproape imediat.”
„Mobilier mental”: redefinirea mentalității aviatorului
IFTS nu doar învață piloții să zboare; ei remodelează „mobilierul mental” al pilotului de luptă – cadrele cognitive și tiparele de luare a deciziilor care determină eficacitatea în lupta aeriană modernă. În aeronavele mai vechi, piloții dedicau resurse cognitive enorme controlului de bază al aeronavei. Sistemele moderne fly-by-wire gestionează automat aceste sarcini, eliberând lățime de bandă mentală pentru gestionarea informațiilor și luarea deciziilor.
Descărcarea antrenamentului: ecosistemul LVC
IFTS utilizează un ecosistem de antrenament Live Virtual Constructive (LVC) cu patru grupuri. Grupul unu oferă antrenament nelimitat, gratuit, folosind simulatoare care rulează software-ul real al aeronavei. Grupul doi introduce tehnologii de realitate augmentată și virtuală. Grupul trei avansează studenții la antrenamentul la nivel de misiune cu aeronave reale, piloți pe simulatoare și forțe generate de calculator.
Grupul patru funcționează ca o sală de integrare, injectând amenințări sintetice, rachete sol-aer și aeronave inamice în operațiunile aeronavelor reale, reducând consumul de combustibil și costurile.
Revoluția conductelor: armonizarea antrenamentului
Poate că cea mai importantă inovație a IFTS este armonizarea completă a întregului sistem de pregătire a piloților de vânătoare din Italia. Începând cu 2016, Forțele Aeriene Italiene au revizuit fiecare fază de pregătire, asigurându-se că fiecare se bazează pe cea precedentă.
Instructori din programul M-346, unități de conversie operațională și piloți de escadrilă operațională se întâlnesc la fiecare șase luni pentru a revizui procedurile și a ajusta programele de studiu pe baza experienței operaționale reale. Acest lucru creează o buclă continuă în care lecțiile operaționale se întorc în sistem.
Rezultate măsurabile
Studenții care absolvă faza 4 necesită acum cu treizeci la sută mai puțin timp de antrenament la unitatea de conversie operațională Eurofighter. Ei sosesc cunoscând deja tacticile, apelurile radio și procedurile, cu arhitectura lor mentală deja pusă la punct. Studenții italieni obțin în mod constant cele mai bune rezultate la programul de pregătire F-35 de la Baza Aeriană Luke.
Un motor de construire a coalițiilor
Cu douăsprezece forțe aeriene aliate care trimit studenți, IFTS a devenit un motor de construire a coalițiilor. Menținând transparența cu privire la curriculum și standarde, Forțele Aeriene Italiene construiesc încredere și interoperabilitate la nivelul pilotului individual.
Lecții pentru viitor
Modelul IFTS demonstrează principii cruciale: proprietatea militară asupra standardelor contează; armonizarea conductelor de pregătire elimină risipa; feedback-ul continuu menține pregătirea relevantă; iar sistemele de pregătire definite prin software se potrivesc cu platformele de luptă definite prin software.
Școala Internațională de Pregătire pentru Zbor creează aviatori al căror „mobilier mental” a fost creat pentru un viitor incert, în care software-ul determină capacitatea, dominația informațiilor determină rezultatele, iar integrarea coalițiilor definește succesul. „Aceasta este adevărata revoluție care se întâmplă în Sardinia”, conchide Laird, „nu învățarea piloților să zboare mai bine, ci învățarea lor să gândească diferit.”
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Startup-ul de inteligență artificială Shield AI a anunțat astăzi planuri de extindere în domeniul hardware-ului militar, dezvăluind un nou concept de dronă de luptă, denumită X-BAT, pe care compania intenționează să o piloteze cu software-ul său de autonomie intern.
Aripioară fără pilot de dimensiuni importante
Aripioara fără pilot este o dronă de Grupa 5, terminologia Pentagonului pentru cele mai mari sisteme fără pilot, care poate decola și ateriza vertical. Imaginile publicate de Shield AI arată teste cu un motor cu reacție mare, alături de o dronă cu suprafețe elegante concepute pentru a reduce semnătura radar a sistemului.
Un concept inspirat, potrivit președintelui Shield AI
„Este o aeronavă cu adevărat inspirațională”, a declarat președintele și co-fondatorul Shield AI, Brandon Tseng, în timpul unui eveniment de prezentare în Washington, marți, pentru noua dronă, unde a fost expus un model static unui public format din reprezentanți ai industriei și ai guvernului. „Și când o veți vedea, cred că vă veți gândi probabil: ‘La naiba, chestia asta e super cool.'”
Parteneriate viitoare pentru producția X-BAT
Evenimentul de marți a prezentat un model la scară al dronei, mai degrabă decât un model complet de producție. În timp ce Shield este proiectantul sistemului, oficialii companiei au declarat că un partener va fi implicat pentru a ajuta la producerea efectivă a X-BAT, Armor Harris, șeful unității de afaceri aeriene a firmei, spunând reporterilor că „vom anunța parteneriatele noastre în următoarele săptămâni”.
Motor de Clasa F-16, dar opțiuni multiple
În mod similar, Harris a declarat că furnizorul de propulsie cu care compania colaborează va fi anunțat „în următoarele săptămâni”. Cu toate acestea, el a descris X-BAT ca funcționând cu un „motor de clasa F-16” care dispune de un postcombustor și o duză de vectorizare a tracțiunii, care a fost „dezvoltat inițial pentru un program de vectorizare a tracțiunii F-15 de la sfârșitul anilor 1990”. El a declarat ulterior reporterilor că „sunt disponibile multiple opțiuni de motor”.
Un sistem complet, ghidat de inteligența artificială Hivemind
X-BAT este prezentat ca un sistem „complet”, a spus Harris, cu pilotul computerizat „Hivemind” al firmei în centrul aeronavei pentru a se asigura că drona cu reacție poate opera în medii cu comunicații întrerupte. (În timp ce Shield AI oferă X-BAT cu Hivemind ca pilot, drona poate suporta și software autonom de la furnizori externi.)
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Teoroc și tăcerea „Mielului Penitenciar”: Când SNPP era mut ca peștele și Halchin arunca cu salarii pe WC-uri ilegale!
Circul grotesc al ipocriziei sindicatelor penitenciare – Ediția „când tăcerea e de aur, dar corupția e platină!” În lumea pestriță...
Polițista din Botoșani, acuzată că a beneficiat ilegal de servicii turistice, a câștigat procesul cu IPJ!
O angajată a Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Botoșani, reprezentată de Sindicatul Diamantul, a câștigat definitiv un proces intentat de...
Familia Teoroc: De la padoc de lux la circ de strada – Râsul plânsului în sistemul penitenciar! (Ediția cu polițiști santajați și vuvuzele sub frică)
Motto: În România, corupția e ca o telenovelă: nu se termină niciodată, dar măcar ne mai amuză (amar). Atenție, însă,...
„Conduită infectă și abuzivă”: Sindicatul Diamantul denunță secretizarea cercetării disciplinare a lui Vitalie, invocând o comparație flagrantă cu o altă procedură
Emil Pascut de la Sindicatul Diamantul a dezvăluit un fragment dintr-o analiză comparativă menită să demonstreze caracterul abuziv al secretizării...
Circul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
În lumea pestriță a sistemului penitenciar românesc, familia Teoroc, abonații de lux la robinetul puterii, ne oferă un nou spectacol...
Update/Apocalipsa de plastic de la Aricestii Rahtivani: Fumul ne mântuiește!
Coseco Waste ne arată cum se face „reciclare” cu artificii și mult tupeu Un iPhone disperat ne anunță sfârșitul lumii...
Ploieștiul în fierbere: Primarul Politeanu dezlănțuie infernul asupra viceprimarului Alexandru Săraru!
De la popriri ignorate la acuzații penale: Un scandal de corupție zguduie Primăria Ploiești! Prahova, tărâmul unde scandalurile politice și...
Politeanu, Primarul-Paratrăsnet: Cum gunoiul imobiliar incearcă să murdărească imaginea unui oraș infrumusețat
De la nunta pe Bulevard la acuzații halucinante: Mafia imobiliară scoate artileria grea, dar Politeanu rămâne neclintit Prahova, județul unde...
De la „fofilica” la Prefectură: Ascensiunea halucinantă a unui combinagiu politic – Zoia, „mama” lui Matei, chiar ești bine?!
Atenție, cetățeni! În lumea pestriță a politicii românești, mai apare câte un personaj de te face să te întrebi dacă...
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
Apt limitat la muncă, nelimitat la inimioare pe Instagram și maestru într-ale concediilor strategice. Valentin Matei, un nume sonor în...
Protestul sindical din 29 Octombrie: Circ cu ursul Bolo sau apărarea ultimă a barosanilor?
Oare chiar le pasă liderilor sindicali de nenorocirile polițiștilor sau vor doar să-l vadă pe Bolo zburând de la Palatul...
Coca-Cola: secretul murdar din Ploiești – Cum ne otrăvește „băutura fericirii” cu apa de canal, sub ochiul complice al autorităților!
De la zâmbet american la coșmar românesc, Coca-Cola a ajuns să fie sinonimă cu corupția și nepăsarea crasă. La Ploiești,...
APIA, tremură sub ploaia de întrebări! Fermierii prahoveni, pe urmele hoților de la antigrindină: Cer date incendiare și miros a DNA mai rău ca iodura de argint!
De la tunurile antigrindină la tunurile cu subvenții: Prahova, epicentrul unui cutremur agricol cu replici penale! După ce au trimis...
Sindicatul Diamantul pune sub semnul intrebării angajările de balerini la MAI
„De ce ne trebuie balerini la MAI?” – întrebarea care stârnește controverse Sindicatul Diamantul își exprimă nedumerirea cu privire la...
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) demască mascarada SNPP: Minciuni gogonate și manipulări grosolane în spatele unui protest de doi bani!...
-
Exclusivacum 4 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum o zi
Circul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 4 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 15 ore
Familia Teoroc: De la padoc de lux la circ de strada – Râsul plânsului în sistemul penitenciar! (Ediția cu polițiști santajați și vuvuzele sub frică)
-
Exclusivacum 2 zile
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi