În această logică, este ratat războiul de ambele părți. Federația Rusă nu poate să obțină o victorie cât de cât semnificativă, dacă nu paralizează comerțul Ucrainei și ieșirile ei strategice la Marea Neagră. Iar Ucraina nu poate supraviețui pe termen mediu și lung fără cele două porturi. Care, comercial și strategic, sunt legate între ele.

Zilele trecute, o declarație făcută la cel mai înalt nivel de Marea Britanie, a scurtcircuitat literalmente planeta. Marea Briatnie, cu de la sine putere, fără a se fi consultat în prealabil cu aliații NATO, a anunțat că intenționează să-și deplaseze în Marea Neagră suficiente nave de război, astfel încât să deblocheze Odesa și să protejeze comerțul pe mare care se desfășoară prin acest port. Acest anunț rupe practic, sub aspect comercial și geostrategic, Odesa de Mariupol. Ceea ce până la urmă nu este convenabil pentru niciuna dintre părțile beligerante. La rândul ei, Federația Rusă încearcă să contracareze viitoarea mișcare a Marii Britanii, anunțându-și ieri decizia de a crea culoare comerciale protejate de marina rusă, care să asigure plecarea din cele două porturi a navelor aparținând altor state. Nu se precizează dacă navele vor fi încărcate sau cu calele goale. Dar în mod cert Federația Rusă vizează doar evacuarea respectivelor porturi, după care ele ar urma să fie accesibile doar pentru flota ei comercială. Iar marea problemă a Moscovei este că Odesa nu îi aparține. Încă.

Este momentul să dezbatem cât se poate de succint importanța strategică a celor două porturi de a Marea Neagră. Mariupol, plasat în sud-estul Ucrainei, parte a regiunii Donețk, cu aproape o jumătate de milion de locuitori, este un port care, din punct de vedere comercial și militar, asigură tranzitul pe Marea Azov, dar și pe Marea Neagră. Capturarea lui de către Federația Rusă înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât transformarea Mării Azov într-un lac închis, crearea unui avanpost comercial și strategic extrem de important în Marea Neagră și, ceea ce în conjunctura actuală pare și mai important, consolidarea terestră între Crimeea și estul Ucrainei și, până la urmă, un culoar care leagă Rusia de Crimeea. Întrucât Azovstal, unul dintre cele mai mari combinate de oțel din lume, a căzut în mâna rușilor, ultimele rezistențe ucrainene predându-se, se poate spune pe drept cuvânt că a fost distrusă capacitatea Ucrainei de a produce fier și oțel. Capturare acestui oraș, incluzând portul și combinatul de oțel, reprezintă și o mare victorie psihologică pentru Vladimir Putin și armata Federației Ruse. Dar fără Odesa, treaba nu e încheiată. Din punctul de vedere al Moscovei. La fel cum Ucraina și aliații ei nu concep să nu recupereze Mariupolul.

Odesa, aflată la nord-vestul Mării Negre, localitate cosmopolită cu un milion de locuitori, a fost declarat în anul 2000 port liber. Zonă economică liberă. Din acest motiv, a prosperat. În defunctul URSS, Odesa era cel de-al doilea port ca importanță după Sankt Petersburg. În acest moment, Odesa reprezintă un oraș liber, dar un port asediat. Ieșirea din port este blocată de navele militare rusești, dar și de cele circa 12.000 de mine plantate de ucraineni și pe care marina Moscovei pretinde că ar fi reușit să le îndepărteze. Cucerirea de către Federația Rusă a Odesei, care în mod cert reprezintă, după „curățarea” Donbasului, cel de-al doilea obiectiv strategic cheie, ar crea pentru Moscova o cale de acces la canalul fluvial de circulație Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră, cu gura de vărsare în apropierea orașului Constanța. Odesa se află la doar 200 de kilometri de România. Dacă ar fi cucerită Odesa, ar fi creată o linie de legătură de-a lungul coastei Mării Negre cu Mariupolul și cu Peninsula Crimeea, ieșirea Ucrainei la Marea Neagră ar fi blocată, iar Putin și-ar putea dizloca importante forțe militare în zona Odesei, amenințând militar în special două state NATO, România și Bulgaria.

Din punctul de vedere al statelor NATO, aflate în război indirect cu Federația Rusă, o asemenea perspectivă ar fi catastrofală. Pentru că Rusia nu numai că a reușit să transforme Marea Azov într-un lac închis, controlat în totalitate de forțele ei navale, ci și Marea Neagră ar deveni un lac rusesc. Este din această perspectivă extrem de ciudată expectativa în care se plasează Turcia, care este garantul Strâmtorilor Bosfor și Dardanele și, respectiv, al Mării Nege, conform Convenției de la Montreux și care, dincolo de acest statut, are interese majore în bazinul Mării Negre și în Mediterana. În acest balans al puterii la care asistăm și în care coasta Mării Negre și cele două porturi devin balanța care trasează linia de demarcație dintre victoria și înfrângerea Ucrainei, și respectiv dintre victoria strategică sau înfrângerea strategică a Federației Ruse, deciziile pe care le va lua NATO în următoarele zile sunt cardinale. Abia acum se joacă cu adevărat victoria și înfrângerea părților combatante. Dar rețineți. Nici NATO, nici Federația Rusă nu concep victoria în afara sintagmei „Nici Odesa fără Mariupol, nici Mariupol fără Odesa”.

Sorin Rosca Stanescu