O plimbare urbană prin Sectorul 4 al Capitalei poate fi, surprinzător, sursă de inspirație pentru un articol cu tematică militară. Stația de metrou Dimitrie Leonida poartă un nume care, în cele mai multe cazuri, nu spune absolut nimic celor care o folosesc. Stațiile de autobuz plasate pe cele două sensuri, la ieșirea de la metrou,  propun călătorilor superbe retrospective istorice, cu Smaranda Brăescu și Elisa Leonida Zamfirescu.

Dacă despre Smaranda Brăescu s-a mai scris în Observatorul militar, este cazul să recuperăm o bucățică de istorie și să aflăm câte ceva și din ravisanta personalitate a celei care a fost Elisa Leonida Zamfirescu.

Primăria Sectorului 4 din București a ales o interesantă campanie de culturalizare, denumită sugestiv și simbolic Te plimbi prin 4, te faci de 10.

Cei care așteaptă mijloacele de transport în comun au ocazia să afle câteva detalii despre personalități ale culturii și științei românești. Elisa Leonida Zamfirescu este una dintre cele alese să acompanieze așteptarea pe liniile de autobuz 125, 232, 438 și 475.

Elisa Leonida s-a născut la Galați, la 10 noiembrie 1887, într-o familie de intelectuali. Tatăl ei, Atanase Leonida, fost ofițer de carieră, și-a îndrumat copiii să învețe carte și să urmeze facultăți de top. Fratele mai mare, Gheorghe Leonida, a fost un cunoscut sculptor, opera sa majoră fiind capul statuii lui Iisus Hristos din Rio de Janeiro.

Un alt frate, Dimitrie, cel care dă numele stației de metrou, a fost inginer, specialist în energetică, om de știință și profesor universitar. Sora mai mică, Adela Leonida-Paul, a fost medic oftalmolog român, prima care a utilizat curentul electric în tratamentul cataractei.

După absolvirea liceului, Elisa s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele din București, Politehnica de azi, însă a fost respinsă din cauza prejudecăților vremii, care considerau că o astfel de școală nu se potrivește femeilor. Acest obstacol nu a împiedicat-o ca în 1909 să plece la Berlin și să se înscrie la Academia Regală Tehnică.

Unele surse susțin că ar fi fost prima femeie-student la o facultate inginerească și apoi prima femeie-inginer din lume, ipoteza fiind demontată totuși de faptul că Alice Perry a absolvit și a devenit inginer, în 1906.

După obținerea diplomei, Elisa Leonida a avut ocazia să rămână în Germania, fiind ofertată de firma BASF, a ales să se întoarcă în țară, așa cum făceau majoritatea tinerilor români care studiau în străinătate, la începutul secolului al XX-lea.

Alegerea i-a cauzat anumite greutăți, în cele din urmă reușind să obțină un post de inginer, la laboratorul Institutului Geologic din București.

Apoi a început războiul, iar lumea a fost bulversată de această mare conflagrație. Elisa Leonida și-a riscat viața, mergând voluntar pe front, unde a desfășurat o intensă activitate în cadrul organizației Crucea Roșie. S-a remarcat prin afecțiunea cu care i-a îngrijit pe cei răniți, cărora le-a alinat suferințele.

Acțiunile sale pe front au făcut-o iubită de soldați, iar mai târziu i s-a încredințat conducerea unor spitale de campanie din sectorul Mărășești, unde s-au dus lupte grele în timpul Primului Război Mondial. A primit mai multe medalii și decorații, românești și străine, pentru faptele sale și ajutorul oferit armatei române.

Tot pe front l-a întâlnit pe viitorul ei soț, inginerul Constantin Zamfirescu, fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu. Nunta celor doi îndrăgostiți a avut loc în anul 1918, iar din acest mariaj au rezultat două fete.

Cea mare a devenit profesor, iar mezina a urmat tradiția de familie, îmbrățișând cariera de inginer. La nunta celor doi a participat inclusiv regina Maria, cu care Elisa Leonida-Zamfirescu legase o strânsă prietenie pe front.

După război și-a reluat activitățile profesionale, revenind în echipa Institutului Geologic, unde a condus un laborator de analize în care a elaborat metode originale, raționalizări, a introdus tehnici noi și a efectuat studii importante, toate având drept scop cunoașterea și valorificarea bogățiilor și resurselor din solul țării noastre.

De asemenea, printre preocupările sale profesionale regăsim analiza apei potabile, a diverselor minerale, petrol, gaze, cărbune, bituminide solide, roci de construcție și de prepararea minereurilor, semnând peste 85.000 de buletine de analize ale căror rezultate științifice au fost publicate în seria Studii economice, editată de Institutul Geologic din București.

Elisa Leonida-Zamfirescu a descoperit importanța utilizării bentonitei în filtrarea vinului, cu ocazia cercetărilor profesionale efectuate. În paralel, a avut o prodigioasă carieră didactică, fiind profesor la Școala de Fete Pitar Moș sau la Școala de Electricieni și Mecanici din București, condusă de fratele ei, Dimitrie.

A fost extrem de longevivă, lucrând până la vârsta de 75 de ani, pensionarea consemnându-se abia în 1963. Membră a Asociației Generale a Inginerilor din România și prima membră din România a Asociației Internaționale a femeilor Universitare, Elisa Leonida- Zamfirescu dă, din 1993, numele unei străzi din Sectorul 1 al Bucureștiului.

De asemenea, o altă stradă din Galațiul natal îi poartă numele.

La inițiativa Confederației Naționale a Femeilor din România, în 1997, a fost instituit „Premiul Elisa Leonida-Zamfirescu“ care se acordă pentru merite în domeniul științei și tehnicii unor personalități feminine.

La Muzeul Tehnic din București și la Muzeul Național Geologic sunt panouri din care vizitatorii pot afla biografia și realizările primei femei inginer din România. (Cristian Frisk)