Featured
Cum l-am așteptat treizeci de ani pe Godot și ne-am trezit că a venit Drulă
Zilele acestea am primit pe WhatsApp o imagine cutremurătoare, așa cum primiți, sunt sigur, și dumneavoastră. Uneori mesajele sunt amuzante, alteori nu-i stârnesc nici un zâmbet. Deh, s-a mai pleoștit și humorul proverbial al românului…
Era o fotografie în care la „sosiri”, într-un aeroport, un tânăr avea atârnată de gât o pancartă pe care era scris numele celui așteptat, fără a fi cunoscut. Banal, am putea spune. Dar nu e așa, fiindcă pe pancartă, numele scris era … „GODOT”!
Caut, de un timp, un sinonim mai puternic al termenului de „nesimțire”, acordat în primă instanță „politicianului” Drulă. M-am oprit pentru moment la „abjecție”, dar nu mi se pare relevant pentru a exprima într-un cuvânt tot ceea ce poate să inspire o asemenea formă de viață înghesuită de Creator parcă împotriva lui însuși, într-un moment nefast, într-o existență umanoidă. După ce am suportat șocul provocat de zicerea unui membru marcant USR, Lucian Viziteu, care declara pe față în comisia de supraveghere a SRI că el se află acolo să apere SRI de dușmanii săi, a izbucnit cea a lui Drulă. „Din tot ce vedem, există o tendință de militarizare a societății – premierul Ciucă militar, Dl. Bode se comportă ca o miliție, după cum vedem în cazul Șercan. Se încearcă o semimilitarizare a societății, pe ideea că e prea multă democrație”
Tare, Drulă. Doar un ochi aruncat în presă și aflăm amănunte. Tânărul Cătălin este fiul lui Gheorghe Drulă. Gheorghe Drulă a fost numărul doi în firma Felix Telekom, controlată de generalul SIE în rezervă Teodor Ilieș. Una dintre acoperirile lui Ilieş a fost aceea de diplomat în Elveţia. Acum generalul Ilieş face şi consultanţă pentru firmele de armament. Începând din 1995, acesta este numărul doi în firma Felix Telekom. În 2015, cu totul întâmplător, Drulă junior a fost numit consilier personal al prim-ministrului Dacian Cioloș, pe teme de infrastructură. Cred că e destul ca să ne punem întrebarea firească: „Oare dlui Drulă junior atmosfera din timpul când creștea și era tânăr adolescent, amestecându-se cu personajele mature de mai sus, atmosfera din România nu i se părea militarizată?”
Nu că aș aștepta neapărat răspunsuri de la toți tinerii „aparținători” ai Securității lui Ceaușescu, azi niște urmași ai unor veritabili oligarhi români, adunați la ordinul tăticilor și al Statului Subteran, Elsa (organizație e care e bine să nu uităm!) & Soros, pentru a forma USR. Dar când îi văd, spilcuiți, slăbuți, bogați și școliți, de parcă ar fi crescut în incubatoare, dând lecții sau judecându-i pe români, mi se întoarce stomacul pe dos. Părinții și bunicii lor, belferii Securității de ieri, transformați azi în oligarhi neomarxiști stau și privesc satisfăcuți de faptul că un Drulă, un Voiculescu sau Năsui au reușit să înșele vigilența unui popor „adormit”, cu minciunile lor seci, prezentate în locul „carierelor” de prin străinătăți.
Majoritatea acestor Oligarhi români părinți, unchi, bunici de USR-iști s-au construit mai mult sau mai puțin după rețeta celor din Rusia, dar la un nivel mai adaptat României. Mai toți s-au îmbogățit ca ofițeri acoperiți sau nu ai Securității, trimiși de Ceaușescu să se infiltreze în ceea ce însemna până în 1989 industria putredului Occident. Oligarhii creați de Securitate, răspândiți prin Lumea largă, s-au îmbogățit pe banii și relațiile comerțului exterior al României, așa cum oligarhii lui Putin s-au îmbogățit exploatând resursele Rusiei. Acum îmi dau seama cât de naivi eram când așteptam ca investigațiile de fațadă să scoată la iveală așa-zisele „conturi ale lui Ceaușescu”…
Cum a fost posibil? Simplu. O explicație extraordinară se află în celebra piesă de teatru a lui Samuel Bekett, „Așteptându-l pe Godot”. Apariția acestor specimene de formă umană a fost posibilă datorită comportamentului acestui popor. Popor din care fac, și eu parte. A fost posibil fiindcă noi n-am fost destul de atenți.
Noi îl așteptam pe Godot. Dar a apărut Drulă cu ai lui. Șeful interimar al USR, Cătălin Drulă, a intrat în politică cu plasamente de 3.527 de dolari și a terminat, în toamna anului trecut, mandatul de ministru al Transporturilor, cu plasamente de 2,5 milioane de dolari. De asemenea, în 2016, când candida pentru primul mandat de deputat, Cătălin Drulă avea în conturi 83.000 de lei și 70.000 de dolari, iar în octombrie 2021 economisea 380.000 de lei și 650.000 de dolari. De când a preluat al doilea mandat de deputat, Cătălin Drulă a vorbit o singură dată în Plen. În ziua în care a depus jurământul.
Beckett a considerat „Waiting for Godot” o piesă proastă, dar posteritatea a hotărât altfel, iar acum este privită drept cea mai mare piesă de teatru în limba engleză a întregului secol XX. În plus, iată, celebra piesă de teatru ne dă și nouă, românilor o cheie în care putem analiza ceea ce s-a întâmplat cu România în cei 30 de ani de așa-zisă democrație.
După cum arată titlul lui Beckett, actul central al piesei este așteptarea, iar unul dintre cele mai importante idei ale piesei este că nimic nu pare să se întâmple cu adevărat. Două personaje străbat întreaga piesă așteptându-l pe Godot, care nu vine niciodată. Estragon vrea în mod repetat să plece, dar Vladimir insistă să rămână, în cazul în care Godot chiar apare. Așa cum s-a întâmplat și cu românii… Ca urmare a acestei așteptări nesfârșite, atât Vladimir, cât și Estragon sunt „plictisiți de moarte”, așa cum spune Vladimir însuși. Atât Vladimir, cât și Estragon concluzionează pe parcursul piesei că nu este „nimic de făcut”. Ei se chinuie să găsească modalități de a-și petrece timpul, așa că ajung să discute tot despre nimic, inclusiv despre cum nu știu despre ce să vorbească, doar pentru a face ceva în timp ce așteaptă. Plictiseala personajelor de pe scenă aduce și plictiseala publicului. La fel ca personajele publicul așteaptă în timpul piesei un eveniment major, care nu are loc niciodată. Pare că autorul introduce o viziune asupra lumii determinată de negație, de lipsa adevărului, a moralității, sau valorii, ci a sentimentului de alienare. Beckett sugerează, parcă referindu-se la dinamica socio-psihologică a românilor , – că acest tip de indiferență față de tot, față de durerea altora este ceea ce permite cercului vicios al suferinței să continue la nesfârșit.
Când dramaturgul francez Jean Anouilh a văzut premiera piesei la Paris în 1953, el a descris-o ca fiind „Gândurile lui Pascal interpretate de clovni”.
Sigur, piesa are multe interpretări, însă aceea care se potrivește României mi se pare mai importantă pentru reflexie. În raport cu ceea ce s-a petrecut la noi în cei mai bine de 30 de ani din 1989, și poate, parțial și înainte, este cea mai curată fotografie teatrologică și sociologică totodată, făcută devenirii unui popor.
Noroc că mai există unul dintre mesajele cheie din „Așteptându-l pe Godot”, care este similar cu ceea ce găsim la Camus: puterea de a vedea absurditatea comică în mijlocul tragediei vieții și de a „continua” mersul înainte, în ciuda a tot ce se întâmplă. Un fel ciudat în care Românul s-a salvat întotdeauna…
„Nu le trebuie celebrități, că ei sunt o unitate cvasimilitarizată, – spune Alina Mungiu, cea care îi cunoaște cel mai bine pe useriști -, le trebuie doar oameni care și-ar omorî și părinții ca să parvină și care par în Parlament sau la televiziune copii după același model de robot tras la indigo, recitînd orice, fără nuanțe afective, fără un strop de originalitate, li s-a dat un script unde zice că cine nu e cu ei e cu rușii și, deși nu deosebesc Harkovul de Rostov, o țin langa cu asta.
Pe ei i-am așteptat treizeci de ani, Românii? E o întrebare la care dacă nu dăm acum un răspuns, vom regreta amarnic.
„Din acest grup, continuă d-na Mungiu, unii, ca Vlad Voiculescu, Claudiu Năsui sau Cătălin Drulă, au în spate familii prospere prin firme descinse din Securitate, cum a documentat Marius Oprea, firme care iau contracte de la instituțiile de forță și astăzi, și care au deja ani buni de cînd s-au profilat ca noua generație de dreapta. Pentru acești oameni au lucrat o masă de voluntari, din care o parte au sperat și au reușit să parvină prin politică, acesta fiind motorul oricărei asocieri politice la noi, și o parte au fost pur și simplu fraieri. (…) De opinia europeană îi doare strict în cot. Au un asemenea tupeu că după ce au aranjat pe bani europeni să își facă campanie internă cu Monitor PNRR (mișcare riscantă, pentru care e posibil să dea socoteală cine și-a spus semnătura) strigau că nu iau nici un ban, deși iau pe declarațiile lor, nu pe ale altora.
Evident, sunt oameni de asemenea valoare că atunci când nu mai sunt miniștri redevin șomeri sau se duc în pozițiile ridicole unde așteptau vremuri mai bune înainte de 2016. E partidul din lume cu cei mai mulți doctori care nu au lucrat o zi în cercetare sau în știință. Acesta e doar grupul doctorilor din partid, că în rest există o mare trupă de oameni fără diplome sau diplome luate după zece ani. Ah, nu sunt citiți băieții ăștia despre politică deloc, legea de fier a oligarhiei de partid și toate acelea, sau complet cinici, dacă votanții sunt fraieri și vor să fie fraieriți, le dăm nu meritocrație, ci pe noi înșine. E drept că aveau ajutorul sistemului, de la televiziuni cu grade la reviste pentru intelectuali subvenționate din banii serviciilor, care nu pot arăta un bilanț curat”.
Doamna Mungiu, asemeni lui Samuel Bekett este un extrem de valoros dramaturg. Juriul Galei UNITER a desemnat drept „cea mai bună piesă românească” a anului 1992, piesa domniei sale „Evangheliștii”. Dar românii, neștiutori, nu au prea avut ocazia s-o vadă pusă în scenă, pentru același motiv „de ev mediu” – subiectul extrem de controversat -, batjocorirea Religiei Creștine. Motiv pentru care chiar și unele teatre din străinătate au evitat proiectul. La noi în ţară încercările de montare a piesei au eşuat din pricina vulgarităţii scenelor care l-ar fi avut ca protagonist pe însuşi Mântuitorul Hristos. Acum, că dna Mungiu este expertă în „elita” USR, mă aștept din partea domniei sale la o piesă de teatru de succes, cu personajele din „noua politică” Românească: oameni fără Dumnezeu. Chiar merită!
Disperat de ireparabila pierdere a lui Vasile Cîțu, un userist implantat în PNL, Drulă sare la bătaie: „Sunt oameni care, pe canale oculte, vor să pună o liniște de tip iliberal pe România și noi ne vom lupta cu ei. Nu trebuie să uităm rolul celor care sunt arhitecții și acum predau ștafeta. Arhitecții sunt Iohannis, sprijinit de politicianul Eduard Hellvig, care niciodată nu a încetat să fie politician. Un șef de serviciu secret nu ar trebui să facă politică. Iohannis și Hellvig îl păstoresc acum pe Ciucă ca să devină continuatorul proiectului Iohannis”.
Asta spune Drulă, „politicianul de tip nou”, cel ce a permis instituțiilor, organelor să plaseze microfoane „împrumutate” de la DNA Constanța, în biroul său ministerial, tocmai ca să-și provoace și să-și înregistreze partenerii de coaliție de la PNL. Același care alături de altă „celebritate” USR-istă, Stelian Ion, au redctat „Legea turnătorului la locul de muncă”, care a fost elaborată, sub forma unui proiect, de USR. Turnătorul, arhicunoscut de pe vremea fostei Securități, este numit pompos „avertizor” și va fi prezent și la Stat și la privat. Vom fi obligați să plătim salarii turnătorilor și să-i protejăm, mulțumită legii pentru care se zbat vlăstarele oligarhiei Securiste.
Asta este, în mare ce ne-a venit și ni s-a băgat pe gât în locul oricărui Godot pe care l-am așteptat. Așteptare care ne-a împiedicat să vedem cum oligarhii români ai lui Ceaușescu tind spre preluarea puterii politice în România. Sincer, ca pe majoritatea românilor, nu m-ar fi interesat de felul cum l-au trădat pe Ceaușescu, nici măcar cum și-au făcut averile, pe spatele României și al Securității, dacă ne-ar fi lăsat în pace și nu și-ar fi dorit să stăpânească din nou acest popor căruia i-au distrus fibra și destinul. Numai că ei vor să fie, iarăși ei, direct stăpânii politici peste poporul român.
Acesta este nenorocirea de a aștepta, ca popor, un iluzoriu Godot. Riști să te pomenești cu gașca de odrasle ale oligarhilor Securității ceaușiste, adunată în jurul lui Drulă, mai periculos decât cel mai rău Godot pe care ni l-am putut imagina.
Octavian Hoandră
Exclusiv
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?
De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.
Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.
La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.
Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă
Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:
- 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
– Împuternicit în aprilie 2014
– Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!) - 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
- 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
- 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
- 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
- 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
– numai împuterniciri și desemnări,
– fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.
Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)
- Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
– Împuternicit inspector-șef
– În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
– Rezultatul: obține nota 1
– În aprilie 2023, împuternicirea încetează.
Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.
Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”
- 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
– Împuternicit inspector-șef
– Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
– Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.
În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.
Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.
Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine
- Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
– Împuternicit inspector-șef
– Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
– Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
– Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.
Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.
Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!
- Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
– Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.
Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.
Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă
Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.
Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.
Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”
Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:
„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:
Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?
În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.
La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).
Exclusiv
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe
Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:
- Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
- Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.
Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.
Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.
Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu
Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.
- În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
- Astăzi este 4.050 lei.
- De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.
Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.
Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.
În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.
Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat
An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.
Traducere din birocratic în română:
- Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
- Salariul minim a urcat în lumea reală.
- Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.
Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.
Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.
Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.
Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta
Șablonul e deja clasic în România:
- Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
- Nu o aplici integral niciodată.
- Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
- „etape”,
- „perioade tranzitorii”,
- „eșalonări”,
- „implementare graduală”.
Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.
Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:
Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?
Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.
În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.
- Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
- Nu cer aviz de la minister.
- Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.
Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.
Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.
Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș
Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.
Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.
În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.
Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).
Featured
Specialiști „din pix” în energia eoliană: CERONAV, prins de Curtea de Conturi cu pregătiri fictive pentru experți internaționali
„Apucături mioritice” la un centru cu pretenții internaționale
Curtea de Conturi a descoperit că Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV) Constanța, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a „format” specialiști în energia eoliană doar pe hârtie.
Potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul Național, sub semnătura Claudiei Marcu, mai multe persoane au fost trecute ca absolvenți de cursuri internaționale, fără să fi participat vreodată la pregătire. Practica a afectat grav credibilitatea centrului pe plan internațional, în condițiile în care vorbim despre instruiri esențiale pentru siguranța muncii la înălțime, proceduri de salvare și manevrarea în siguranță a sarcinilor grele.
Absolvenți „invizibili”: în WINDA, dar nu și în sălile de curs
Controlul Curții de Conturi a vizat perioada 2024–2025 și cursurile pentru turbine eoliene organizate de CERONAV. Inspectorii au constatat înscrierea, în platforma internațională WINDA – baza de date oficială a Global Wind Organization (GWO) pentru personal calificat în industria eoliană – a unor persoane care:
- nu au participat fizic la cursurile GWO;
- nu apar pe listele de prezență și în cataloage;
- nu figurează în baza de date internă a CERONAV;
- în unele cazuri nici măcar nu au plătit taxele aferente cursurilor.
Din cele 13 persoane verificate, 8 au fost înregistrate ca absolvenți și înscrise în WINDA, deși în realitate nu au trecut prin procesul de formare, se arată în constatarea Curții de Conturi, citată de Cotidianul Național.
Nici cursuri, nici bani: pregătire zero, factură neplătită
Situația este agravată de faptul că o parte dintre „absolvenți” nici măcar nu au achitat contravaloarea cursurilor. Curtea de Conturi notează că:
- 6 din cei 8 beneficiari nu au plătit taxele, în sumă totală de 14.197 lei;
- ceilalți 2 au beneficiat de gratuitate, fiind angajați ai CERONAV, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.
Cursurile GWO, organizate în baza unor standarde internaționale (9 standarde, 28 de module de specialitate), sunt puse la dispoziție prin platforma electronică GWO și livrate de experți ai CERONAV. În mod normal, doar parcurgerea integrală a acestor module permite înscrierea în WINDA.
Cursuri opționale, certificate globale: cum funcționează sistemul GWO/WINDA
Cursurile GWO sunt opționale și sunt organizate de CERONAV în baza unei acreditări acordate de INTERTEK INDUSTRY SERVICES ROMÂNIA SRL, firmă la rândul ei acreditată de Global Wind Organization.
GWO administrează baza de date WINDA (Wind Industry Database), platformă globală care gestionează și verifică calificările lucrătorilor din industria eoliană.
Standardele internaționale publicate de GWO nu impun emiterea unor certificate tipărite; este suficientă înscrierea în WINDA. Pentru angajatori, verificarea se face online, direct în această bază de date. Cu alte cuvinte, odată înscris în WINDA, un lucrător este tratat ca fiind calificat la nivel internațional.
Curtea de Conturi: înscrieri ilegale, riscuri majore de siguranță
Curtea de Conturi concluzionează că CERONAV a înscris ilegal persoane în WINDA, oferindu-le, de facto, acces la piața globală de muncă în domeniul turbinelor eoliene, fără ca acestea să fi parcurs pregătirea obligatorie.
Raportul avertizează că lipsa cunoștințelor poate genera:
- incapacitatea de a reacționa corect în situații critice;
- riscuri majore pentru siguranța persoanelor;
- consecințe juridice și economice semnificative.
Pe plan calitativ, Curtea notează efecte negative asupra bunei gestiuni financiare și asupra climatului de legalitate și credibilitate a cursurilor CERONAV – un centru care ar fi trebuit să fie reper de profesionalism în formarea personalului de specialitate.
Ce ar fi trebuit să învețe „specialiștii” din dosare
Cursurile GWO vizate de controlul Curții de Conturi sunt dedicate personalului din industria energiei eoliene, inclusiv offshore, și au ca scop:
- prevenirea accidentărilor la ridicarea, transportul, împingerea sau tragerea sarcinilor grele;
- reducerea riscurilor asociate cu lucrul în medii periculoase;
- asigurarea procedurilor corecte de lucru și de salvare în situații de urgență;
- formarea în tehnici de legare a sarcinilor, în funcție de greutate, centru de greutate și formă;
- utilizarea semnelor standard internaționale pentru ghidarea macaralei și coordonarea în siguranță a ridicării sau coborârii materialelor.
În lipsa parcurgerii efective a acestor module, așa-zișii „specialiști” sunt validați doar scriptic, dar lipsiți de pregătirea practică esențială pentru activitatea la înălțime și în condiții de risc crescut.
Imaginea României, subminată în industria eoliană
Dezvăluirile prezentate de Cotidianul Național și confirmate de constatări ale Curții de Conturi ridică semne de întrebare asupra modului în care un centru național de pregătire, cu acces la platforme și certificări internaționale, a gestionat un domeniu extrem de sensibil: siguranța în industria eoliană.
„Apucăturile mioritice” descrise în articolul Claudiei Marcu nu afectează doar reputația CERONAV, ci riscă să compromită credibilitatea României în fața partenerilor internaționali, într-un sector strategic pentru tranziția energetică și pentru piața muncii specializate.
-
Exclusivacum 2 zileDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum o ziPata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum o ziPermis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 3 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 3 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 2 zileMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 3 zileEXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
-
Exclusivacum 3 zileANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp



