Featured
Lumea a intrat sub controlul geometriei variabile a supraputerilor. Din interacțiunile lor pot rezulta oportunități, dar și conflicte.
Este un fapt și că lumea de dinainte de 1990 a intrat în muzeu. Cel puțin retoric, economia de piață, libertățile, democrația, politicile sociale, intervenția statului nu se mai împart între Est și Vest. Și Estul practică economia de piață, iar Vestul practică politici sociale (detaliat în A. Marga, The Sense of our History, 2019). Firește, competiția s-ar cuveni să fie în jurul întruchipării valorilor, dar, în realitate, s-a ajuns la confruntare.
Rădăcina conflictului se află într-un dosar privind arhitectura de securitate din Europa, rămas confuz în urma înțelegerii George Bush – Gorbaciov – Kohl, pe fondul puciului de la Moscova. Acel dosar a dus la situația de azi. Exponentul „realismului politic”, John Mearsheimer (University of Chicago), a atras atenția că suntem în mediul politicii de mare putere, care este cu totul altceva decât politica imperială, și a argumentat: „Eu consider că toată problema în acest caz a început efectiv în aprilie 2008, la summitul NATO de la București, când, la final, NATO a dat o declarație în care a spus că Ucraina și Georgia ar deveni parte a NATO. Rușii s-au exprimat atunci fără echivoc că, în acel moment, ei consideră aceasta ca o amenințare existențială (an existential threat) și au tras o linie de demarcație. Cu toate acestea, ceea ce s-a petrecut în timp a fost că noi am avansat spre a include Ucraina în Vest pentru a face din Ucraina un bastion vestic la granița Rusiei. Desigur că acest demers presupune mai mult decât simpla expansiune a NATO. Expansiunea NATO este nucleul strategiei, dar demersul presupune și expansiunesa UE și convertirea Ucrainei într-o democrație liberală proamericană. Ceea ce, din perspectiva Rusiei, este o amenințare existențială” („The New Yorker”, March 1, 2022)
Am susținut și cu ani în urmă că aceasta este soluția durabilă. Nu este însă deloc sigur că ea va învinge. Ucraina este acum în relația SUA-Rusia-China, iar continuarea conflictului atrage deocamdată. Ce ar fi de luat ca reper pentru a înțelege unde ne aflăm?
Între altele, fiecare dintre cele trei supraputeri este azi după o evoluție. Când nu se ia în seamă această evoluție, clișeele copleșesc mințile. Personalizări teatrale ale evenimentelor și epitete aruncate pentru a șoca nu explică și nu rezolvă ceva.
Se știe că, urmare a destrămării URSS, din 1991, SUA au rămas singure la conducerea lumii. George Bush și Gorbaciov și-au făcut promisiuni. Președintele american, gentleman, spre a nu umili Rusia, nici nu a participat la celebrarea unificării Germaniei, pe care, de fapt, o pusese în mișcare mai mult decât oricine. L-a succedat Bill Clinton, sub care Zbigniew Brzezinski, nemulțumit că fostul președinte nu s-a repezit în ruși, a recâștigat influență. Noul președinte a reorganizat conducerea lumii de către Statele Unite pe baze neoliberale, cu piață liberă, drepturi și libertăți cetățenești, pluralism politic, parlamentarism.
Știm bine că politica externă americană are un mesaj deja de la John Adams și Thomas Jefferson – să răspândească valorile libertății individuale și ale democrației în lume (detaliat în A. Marga, Reconstrucția pragmatică a filosofiei. America clasică, 2017). Succesul istoric al mesajului și acțiunii Americii sunt impunătoare și recunoscute.
Mai știm, însă, din analizele americane, că a rămas riscul de a forța lucrurile în favoarea libertăților, dar în pofida democrației – forțare mai ales acolo unde este vorba de națiuni care, neputând să-și integreze democratic apartenenții, și-au pierdut busola. S-a văzut aceasta în bombardarea Belgradului cu mai bine de două decenii în urmă, într-un context, desigur, și al paraliziei din Europa. Bill Clinton și Tony Blair au declarat atunci că drepturile omului sunt peste suveranitatea națională. Ei au și postulat că neoliberalismul și democrația sunt una.
La cererea unor țări din Europa Centrală și Răsăriteană, care avuseseră experiența nefastă a dominației sovietice, s-a trecut la extinderea NATO sub promisiunea președintelui Bill Clinton că niciun soldat și nicio armă nu vor fi amplasate în noile țări membre ale alianței. Extinderea a avut sprijin larg. Dar chiar oficiali americani – începând cu James Backer și Paul Nitze – au avertizat că ea va aduce primejdii în viitor, odată cu intrarea pe ceea ce Rusia consideră a fi centura ei de securitate.
George W. Bush a operat cu ideea lumii unipolare – îngrijindu-se, însă, de aprobarea Consiliului de Securitate al ONU atunci când a decis intervenția în Irak și războiul din Afganistan. Barack Obama nu a reușit înțelegeri și a dispus măsuri de „încercuire (containement)” a Rusiei și Chinei. Donald Trump a preconizat reconsolidarea SUA și a adus trupe acasă. Azi Joe Biden proclamă axarea acțiunii internaționale pe sintagma democrație vs. autoritarism, formulată de Karl Popper în 1945, tatonată mai târziu de John McCain și reactivată de George Soros.
Democratizarea ar fi, desigur, un pas istoric și este oricând de sprijinit. Nu este cauză publică mai actuală decât democratizarea! Iar America are mai mult decât oricine potențialul de a o sprijini. Numai că s-au adunat patru „dacă”.
Dacă se ia ca democrație ceea ce au făcut regimurile portocalii, atunci democrația se stinge. Place ori nu să se observe, dovezile sunt că acele „democrații” au reluat piese din Mein Kampf – politica drept distincție amic-inamic, instrumentarea justiției și a serviciilor secrete, stigmatizarea rivalilor ca toxici, interdicții de partide etc. Doar ca un exemplu, în Ucraina, unsprezece partide au fost interzise de portocaliii actuali, alături de instituirea cenzurii – ca nu cumva să se ridice contracandidați! Dacă democrație este ceea ce s-a creat, de pildă, în România, din 2005 încoace, și afectează grav statul de drept al unei națiuni care ar fi putut să decoleze, atunci soarta democrației este ingrată. Dacă ceea ce rezultă din „democratizare” este cleptocrație, ce unește corupți interni și patroni externi (Sarah Chayez, Thieves of State. Why Corruption threatens Global Security, 2015), atunci democrația este o amintire. Dacă democrația nu află alte baze decât neoliberalismul darwinist, ea nu poate izbuti.
O supraputere de anvergura Americii nu se împiedică de puteri oarecari. Dar dacă vrem democrație, atunci ar fi nevoie de privirea lucrurilor dinspre „democrația ca formă de viață” (John Dewey) a părinților Americii. Tezaurul de idei de la baza Statelor Unite, ce leagă intim democrația cu morala, a redevenit actual! În orice caz, „democrația instrumentată” nu are de a face cu mesajul Americii.
În situația de azi a lumii, lucrurile depind de ceea ce se petrece în SUA. Îi convinge Joe Biden pe cetățenii americani? Rivalii îi pun deja în seamă încâlceala din pandemie, retragerea dezastruoasă din Afganistan, inflația, prețul carburantului, conflictul armat din Ucraina. Vom vedea deznodământul începând cu noiembrie 2022. În orice caz, America are datoria față de sine să fie la înălțimea republicanismului ei democratic, cu o viziune interesată de valori și de soarta cetățenilor, luate împreună.
Să ne observăm pe date sigure că după cincizeci de ani de cooperare fructuoasă SUA-China, care atinsese schimburi de peste un miliard de dolari pe zi, Joe Biden a descoperit brusc situația uigurilor, Hong Kongul, Taiwanul și a trecut la atacarea Chinei. Pentru ca deunăzi, tot brusc, în discuția cu președintele chinez, Joe Biden să promită Chinei orice: că nu vizează poporul chinez, că nu vrea să schimbe regimul de la Beijing, că nu susține „independența” Taiwanului, că nu face alianțe împotriva Chinei. Promisiuni stupefiante, căci China știe că are dreptul la toate acestea! Iar președintele țării nu a ascuns că nu are încredere în asemenea declarații.
Acum, de fapt, nu atât regimuri, cât țări întregi sunt în joc. În mod sigur, China a luat notă de situație. Concret, Ucraina poate însemna și apropierea de arme sofisticate la frontierele de vest ale Chinei.
Desigur, China declară că vrea să folosească timpul pentru a se consolida. În orice domeniu, însă, ea înregistrează dezvoltări, grație minților deschise și creativității. Economia, forța militară, politica deschiderii spre lume, cultura străveche o avantajează (detalii în A. Marga, China ca supraputere, 2021). Este vorba, în definitiv, de o forță de muncă de peste opt sute de milioane de oameni, angajați în producție efectivă, în condițiile unei educații care a învățat din experiențele de referință din lume și ale unui nivel ridicat al tehnologiei, uneori cel mai înalt – toate pe fondul unei culturi a cărei bogăție abia se dezvăluie.
Anunțul consilierului prezidențial (Hu Angang, China in 2020. A New Type of Superpower, 2011), după care China devine supraputere, s-a împlinit. Declarația președintelui Xi Jinping că s-a intrat în linia dreaptă a urcării Chinei pe locul primei puteri economice și științifico-tehnologice și lansarea celui mai mare proiect de infrastructură din istorie au pus pe gânduri. Cei mai buni cunoscători francezi, germani, asiatici ne spun că nu se poate împiedica această ascensiune.
Aplicarea diplomației armoniei în politică externă, angajată deja de Jiang Zemin și Hu Jintao, asigură Chinei avantaje morale și politice în relațiile internaționale, pe lângă restul avantajelor. China nu se implică militar pe glob, prin urmare nici în Ucraina, dar fără China vor fi tot mai puține soluții durabile.
Rusia a plătit scump haosul anilor lui Boris Jeltzin. Se știa că acesta este „beat, corupt și incompetent” (Perry Anderson, American Foreign Policy and its Thinkers, 2015, p.218), dar renunțarea oficială la comunism a fost aclamată, pe bună dreptate. Azi se pot citi și scrisorile lui Bill Clinton, care arată cum s-au petrecut lucrurile.
Nu poți scoate popoarele din geografie și istorie. Dar este o eroare reducerea prezentului unei țări la momente din trecut. Dincoace de istorie, ar fi naiv să nu se ia în seamă ponderea Rusiei în lume. Și să se creadă că ea se reazemă doar pe gaz și petrol – exporturi, firește, importante. Bogățiile Rusiei sunt comparabile doar cu cele ale Americii, iar schimbările din Rusia ar trebui cunoscute. În multe țări, în zona noastră, în Germania, Austria, Ungaria, se cunosc datele și se fructifică oportunități de cooperare.
Desigur, Rusia nu va avea curând forța economică pe care i-o atribuie azi cei care agită pericolul incursiunii militare dincolo Ucraina. Nu există acest pericol. Rusia are acum de compensat ceea ce pierde, deocamdată, prin sancțiuni.
Ne îndreptăm, însă, așa cum presează unele forțe europene, fără să ia în calcul urmările, spre o scindare a lumii, cu valute, rețele bancare, turistice, comunicaționale partajate? Cui folosește?
Continuarea incursiunii în Ucraina nu avantajează pe nimeni. Rusia va trebui să-i pună capăt curând și o va face, foarte probabil, asigurându-și securitatea. Dar oricine conduce la Moscova va apăra Rusia. Patriotismul poporului rus este proverbial. Să citim reflecțiile lui Dostoievski, Lev Tolstoi, Soljenitzin – ei au fost concludenți!
Cum spunea un ziarist italian, se plutește azi într-o „hipnoză creată de nulități deghizate în oameni importanți”. Nu se va putea trăi, totuși, la nesfârșit, din pretenții care te depășesc, ca individ și ca țară, apelând continuu, în lipsa capacității, la propagandă facilă. Se fac deja deservicii unor cauze ale umanității, iar comedia a devenit tragedie.
Nu aș spune, precum Ivan Krastev, că nazismul este doar pretext în polemică. Poate că este și pretext, dar, cine vrea să vadă, găsește nazism în Ucraina actuală. Dosarul crimelor de acolo de sub nazism a fost ascuns sub compromisurile conducerii URSS și va intra inevitabil pe ordinea de zi. Acum, însă, neonazismul este integrat în instituții ale statului. Ocupând orașe, acesta atrage bombardamente asupra lor. Ambasadorul ucrainian la Berlin spunea deunăzi că nu participă la un concert în care se exprimă cultura și artiști ruși, cât timp cad bombele. E regretabil, dar opinia nu este nouă, altădată fiind vorba de evrei! La drept vorbind, abia acum Ucraina începe să descopere minorități pe teritoriul ei.
Revenirea la argumentul istoriei redată integru, de altfel masiv ignorat azi, pe care o propune Niall Ferguson, este binevenită. Cel mai proeminent istoric al contemporaneității a conchis: „După părerea mea – și efectiv mi-ar plăcea să mă înșel asupra acestui punct – administrația Biden face o eroare colosală gândind că poate prelungi războiul în Ucraina, că poate să stoarcă de resurse Rusia, că poate să-l răstoarne pe Putin și să atragă atenția Chinei să-și ia mâinile de pe Taiwan. Fiecare pas al acestei strategii este bazat pe o istorie dubioasă. Ucraina nu este Afganistanul anilor 1980 și, chiar dacă ar fi, războiul nu va dura 10 ani – mai curând 10 săptămâni. Permițând ca Ucraina să fie bombardată la ras de Putin nu este inteligent; aceasta îi creează șanse să-și atingă scopul – acela de a face sesizabil faptul că independența ucrainiană nu este viabilă. Asemenea celor mai mulți lideri ruși în istorie, Putin va muri cel mai probabil din cauze naturale. Iar China va privi toate acestea cu un simț crescând al certitudinii că nu este împotriva SUA lui Truman și Kennan. Căci acea Americă – una care a cântărit atât de încrezător prima fază a Războiului Rece 1- este ea însăși acum istorie” („New York Times”, March, 22, 2022). Mai limpede nu se poate!
Sunt azi operaționale și alte decizii greșite. Helmut Schmidt spunea că nu ar trebui slăbită integrarea europeană de dragul extinderii. Aceasta a fost însă, în fapt, slăbită – vezi discrepanțele de dezvoltare! Fostul cancelar federal avertiza să nu se interfereze în relația celor două popoare – cele mai mari din Răsăritul Europei și organic legate. S-a interferat – a ieșit războiul, iar Europa îl decontează. Sancțiunile economice nu au rezolvat ceva vreodată – acum ele dau în urmă cu decenii viața oamenilor. Adevărul rămâne condiția civilizației – dar sfera publică s-a umplut cu post-adevăruri pentru imaturi, care agravează crizele, oricum existente.
Dacă nu se schimbă strategiile, vor fi ciocniri în lume. Deteriorarea aiurea a mediului economic și social generează revolte. Crizele legate de Afganistan, Iran, Coreea de Nord, Liban, accesul la Pacific sunt pe țeavă. În lumea arabă și în zone din Africa, mocnesc reacții. Extremismul se simte încurajat. Se poate spune fără teama de a greși că în Europa nu va fi liniște dacă Rusia și Ucraina nu-și garantează mutual securitatea.
Andrei Marga
Exclusiv
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional
Primăria care funcționează pe încredere, nu pe lege
Dacă ai fi crezut că într-o comună din România, în anul 2025, Codul fiscal și legislația bugetară chiar se aplică, raportul Curții de Conturi a României privind U.A.T.C. Drăgănești îți dovedește contrariul. Potrivit acestui raport oficial de audit de conformitate, întocmit de Camera de Conturi Prahova, administrația locală a transformat respectarea legii într-o activitate… facultativă.
Concluzia Curții de Conturi este fermă: modul de stabilire și încasare a veniturilor proprii ale bugetului local NU este în conformitate cu legislația, iar neconformitățile sunt „semnificative și generalizate”. Tradus din limbaj tehnic: aproape tot ce se putea face prost, s-a făcut prost. Restul nu s-a mai făcut deloc.
„Control intern”: hârtie avem, bani nu
Curtea de Conturi constată că la U.A.T.C. Drăgănești nu a fost asigurată funcționalitatea controalelor interne în domeniul fiscal. Adică există legi, există norme, există atribuții… dar nu există aplicare.
Rezumatul pe scurt, conform raportului:
- Hotărâri de Consiliu Local privind impozitele și taxele locale nu respectă în totalitate Codul fiscal.
- Impunerea contribuabililor nu se face peste tot, iar când se face, nu neapărat corect.
- Documentele justificative lipsesc, sunt incomplete sau se plimbă liber, fără să fie puse în ordine fiscală.
- Formele de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală sunt uitate prin sertare, ceea ce a dus la debite neîncasate de aproape 2,83 milioane lei la 31.12.2025.
Cu alte cuvinte, Drăgănești este locul unde controlul intern există mai mult în teorie, iar banii bugetului local fac coadă afară, dar nu îi deschide nimeni ușa.
Registrul agricol – roman SF: terenuri, impozite și fantezie administrativă
Potrivit constatărilor Curții de Conturi, primăria nu și-a bătut capul să verifice și să coreleze datele dintre Registrul agricol și evidența fiscală.
Rezultatul:
- suprafețe de teren care nu sunt corect luate în calcul;
- terenuri care apar „în acte”, dar parcă nu și în impozite;
- proprietăți scutite sau impozitate greșit;
- risc real ca baza de impozitare să fie incorectă, iar bugetul local să fie păgubit.
Recomandarea Curții de Conturi? Să facă ce trebuia făcut de la început: punctaje, reconcilieri, verificări periodice. Altfel spus, să descopere că satul nu e doar pe hârtie, ci și pe hartă, iar terenurile chiar există și trebuie impozitate.
Executare silită? Nu, mulțumim, preferăm restanțele
În anul 2025, conform raportului Curții de Conturi, U.A.T.C. Drăgănești nu a aplicat formele de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Consecința?
- neîncasarea veniturilor la potențialul real;
- menținerea unei liste de restanțe de 2.824.732 lei, bani care ar fi trebuit să fie în buget, nu în aer.
Cu alte cuvinte, dacă nu-ți plătești taxele în Drăgănești, nu vine nimeni după tine. E aproape o invitație oficială la neplată, cu antet de instituție publică.
Concesiuni, redevențe și bani pierduți pe drum
Un capitol savuros – dacă n-ar fi vorba de bani publici – îl reprezintă modul în care sunt administrate redevențele și concesiunile, conform raportului Curții de Conturi:
- Nu există proceduri operaționale clare pentru colectarea veniturilor din concesionarea activităților de exploatare a resurselor pe suprafață a statului;
- Nu sunt urmărite corespunzător declarațiile fiscale și documentele justificative ale concesionarilor;
- Nu sunt verificate toate sumele datorate bugetului local.
Curtea de Conturi recomandă elaborarea de proceduri, constituirea de dosare fiscale pentru concesionari, solicitarea tuturor documentelor justificative și chiar verificarea unui contract prin care un teren de peste 10.000 mp este închiriat, cu potențial de redevențe serioase pentru buget.
Pe scurt, comuna stă pe bani, dar nu se apleacă să-i culeagă.
Impozite pe clădiri calculate „la ghici”
Raportul arată că, în 2025, veniturile bugetului local au fost diminuate din cauza:
- stabilirii eronate a valorii impozabile pentru clădiri rezidențiale deținute de persoane fizice;
- neactualizării suprafețelor reale ale clădirilor;
- clădiri noi, cu autorizații de construire expirate și fără recepție finală, care nu au intrat la impozitare la timp.
Curtea de Conturi estimează o diminuare a veniturilor cu peste o mie de lei doar pe un eșantion de cazuri analizate, ceea ce sugerează un fenomen mai larg. Recomandarea este clară: inspecții fiscale la contribuabilii vizați, verificarea documentelor, stabilirea corectă a impozitelor și a accesoriilor.
Dar până atunci, bugetul local pierde bani, iar contribuabilii corecți subvenționează, de fapt, haosul administrativ.
Zonarea fiscală: au fost zone, dar nu s-au păstrat hărțile…
Un episod demn de un scenariu de comedie neagră: în urma verificărilor privind zonarea fiscală a localității (folosită la calculul impozitelor și taxelor locale), U.A.T.C. Drăgănești nu a putut demonstra documentar cum au fost stabilite și delimitate zonele fiscale.
Practic:
- există o hotărâre a Consiliului Local,
- dar actele administrative și documentația care au stat la baza acesteia nu mai sunt de găsit în arhivă.
Cu toate acestea, zonarea fiscală este folosită pentru calculul impozitelor. Cu alte cuvinte, impozitele se percep pe baza unui sistem ale cărui fundamente… nu mai sunt de găsit. Curtea de Conturi cere reconstituirea sau readoptarea documentației și arhivarea ei corespunzătoare.
În „Republica Drăgănești”, nici harta fiscală nu mai știe pe ce lume este.
Închirieri și concesiuni: reguli lipsă, penalități uitate
Potrivit raportului Curții de Conturi, activitatea de închiriere și concesionare a bunurilor din patrimoniul public și/sau privat al unității administrativ-teritoriale suferă de:
- inexistența unui cadru intern de reglementare clar;
- lipsa unor clauze contractuale ferme privind penalitățile pentru întârzierea plăților;
- necalcularea și neîncasarea penalităților de întârziere datorate în 2025.
Consecința directă: diminuarea veniturilor bugetului local.
Recomandarea Curții de Conturi: actualizarea cadrului de reglementare, introducerea clară a penalităților, urmărirea tuturor sumelor datorate și aplicarea unitară a regulilor.
Cu alte cuvinte, nu ajunge că se închiriază și se concesionează – trebuie și să se încaseze, nu doar să se semneze hârtii.
„Control intern managerial”: sistem formal, realitate informală
În capitolul dedicat bunei guvernanțe, Curtea de Conturi descrie sistemul de control intern managerial de la U.A.T.C. Drăgănești ca fiind, în mare parte, formal și neadaptat dimensiunii și specificului entității.
Deficiențele constatate:
- lipsa și insuficiența controalelor interne reale;
- neidentificarea și negestionarea riscurilor majore legate de stabilirea și încasarea veniturilor;
- documente și proceduri care există mai mult pentru bifă decât pentru aplicare efectivă.
Recomandarea: implementarea reală a standardelor de control intern, adaptarea sistemului la specificul entității, astfel încât să prevină nu doar erorile, ci și… risipa.
Pe scurt, pe hârtie există control. În practică, controlul pare a fi doar asupra modului în care nu se aplică regulile.
Concluzie: Comuna unde legea se aplică „după posibilități”
Din raportul oficial al Curții de Conturi a României reiese imaginea unei administrații locale care tratează:
- Codul fiscal ca pe un sfat opțional,
- controlul intern ca pe o colecție de formulare,
- arhiva ca pe o loterie de documente pierdute,
- veniturile bugetare ca pe un bonus, nu ca pe o obligație.
Când Curtea de Conturi îți scrie negru pe alb că „neconformitățile sunt semnificative și generalizate”, nu mai e vorba de o simplă scăpare, ci de un mod de lucru.
„Republica Drăgănești” pare să fi inventat un nou model de administrație: statul de drept… dacă avem timp, chef și documente. Până atunci, banii publici rămân la stadiul de potențial, iar cetățeanul plătește, la propriu, nota de plată a nepriceperii administrative. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează
Potrivit Curții de Conturi a României, Ceptura pare a fi prima comună din țară în care bugetul local e tratat ca un animal pe cale de dispariție: se uită la el cu duioșie, dar nu e voie să-l deranjezi cu încasări.
Din primul raport rezultă că:
- Impozitele și taxele locale se calculează… cu milă, nu cu legea.
- Debitele restante zac prin evidențe ca vinul în beci: peste 1,54 milioane lei (conform Curții de Conturi) pierduți din cauză de „neîncasare cronică”.
- Executarea silită e doar o poveste urâtă cu care se sperie contribuabilii cuminți – în realitate, nu se aplică.
- Chiriile și redevențele nu se actualizează, că poate se supără cine plătește.
- Evidența fiscală e atât de „creativă”, încât nici nu mai știi dacă e primărie sau atelier de literatură fantastică.
Curtea de Conturi reține, negru pe alb, că sistemul de control intern și financiar preventiv nu funcționează. Adică, pe românește: banii intră și ies după modelul „vedem noi”, iar primăria privește situația cu un calm demn de mănăstire.
Investiții de carton: canalizare imaginară și stații de încărcare pe curent bugetar
Al doilea raport de audit de conformitate, tot al Curții de Conturi, arată cum Ceptura a inventat un nou tip de infrastructură: lucrări vizibile mai ales în documente.
Potrivit raportului:
- Pentru extinderea rețelei de canalizare (Programul „Anghel Saligny”), s-au plătit zeci de mii de lei pentru lucrări neexecutate conform și pentru o dirigenție de șantier care a păzit, după caz, fie nimicul, fie lucrarea greșită.
- Pentru stațiile de încărcare pentru vehicule electrice, comuna a reușit performanța să încarce sigur ceva: bugetul, cu sume nejustificate (cu tot cu dirigenție de șantier aferentă).
- La clădirea Serviciului Public de Gospodărire comunală, extinderea și compartimentarea au produs și ele plăți nejustificate, dar perfect justificate… în contabilitatea defectuoasă.
Curtea de Conturi vorbește de cheltuieli nejustificate, de plăți fără bază reală și de un control intern care nu doar că nu previne paguba, dar pare să țină și ușa deschisă.
Cireașa de pe tort:
- O garanție de bună execuție de 1,84 milioane lei emisă de o societate radiată de BNR este acceptată și ținută la inimă de primărie, ca și cum ar fi un adevărat scut bugetar.
- Alte garanții de zeci de mii de lei nu sunt constituite sau nu sunt evidențiate, după modelul: „dacă nu le înregistrăm, poate nu răspundem de ele”.
Potrivit Curții de Conturi, aproape 9,7 milioane lei stau blocați, fictiv, la „active în curs de execuție”, deși lucrările sunt finalizate și recepționate. Cu alte cuvinte, patrimoniul e machiat contabil, ca să arate altfel decât e.
În Ceptura, salariul se calculează cu bonus de imaginație
Al treilea raport de audit de conformitate al Curții de Conturi (privind recrutarea, promovarea și salarizarea în 2025) e o adevărată antologie de „așa nu” în materie de plăți salariale.
Conform constatărilor oficiale:
- Spor de control financiar preventiv pentru… altă entitate
- Doi salariați ai Primăriei Ceptura au primit majorarea salariului de bază pentru activitate de control financiar preventiv.
- Problema, arată Curtea de Conturi: ei exercitau acest „control” asupra documentelor SC Aquaceptura SRL, o societate comercială unde Consiliul Local e acționar unic.
- Adică: sunt plătiți din banii primăriei pentru a controla altă entitate, deși legea prevede clar că fiecare entitate publică își are propriul control financiar preventiv.
Suma plătită nejustificat: 6.020 lei (plăți de personal nejustificate, după Curtea de Conturi).
- Majorări la salariu și în concediu: vacanță plătită în regim „proiect european”
- Personalul din echipele de implementare de proiecte europene a primit majorările de salariu și în zilele de concediu de odihnă.
- Curtea de Conturi indică explicit: 17.021 lei majorări salariale acordate eronat, plus contribuții aferente.
În traducere: unii au lucrat atât de intens în proiecte, încât au prestat pentru fonduri europene și de pe șezlong.
- Salariu mai mare decât viceprimarul
- Un salariat implicat în proiecte cu fonduri europene a ajuns, potrivit Curții de Conturi, să aibă venitul lunar brut peste indemnizația viceprimarului (deja majorată cu 40%).
- Legea spune clar că veniturile acestor persoane trebuie plafonate la nivelul viceprimarului cu majorarea aferentă. La Ceptura însă, plafonul legal e considerat mai mult o recomandare literară.
Prejudiciul constatat aici: 5.643 lei, plăți salariale peste plafonul legal.
- Cadouri în bani de 8 Martie, din bani publici, fără temei legal
- În februarie 2025, primăria a acordat salariaților cadouri în bani de 3.600 lei, cu ocazia zilei de 8 Martie.
- Curtea de Conturi reține că nu există temei legal pentru astfel de „atenții” salariale în instituțiile publice.
Așadar, în loc să respecte Legea nr. 153/2017, s-a ținut cont de „Codul Bunelor Maniere Bugetare”: la sărbători, dăm ceva „din bani publici, că doar nu-s ai noștri”.
- Concediu de odihnă plătit în contradicție cu legea
- Un salariat a primit, la încetarea raportului de serviciu, 4.292 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent anului 2025.
- Numai că, așa cum precizează Curtea de Conturi, OUG nr. 156/2024 interzice compensarea în bani a concediilor neefectuate aferente anului 2025.
Cu alte cuvinte, s-a plătit fix ce legea spunea explicit să nu se plătească.
- Controlul financiar preventiv: absent motivat prin… neexercitare
- Controlul financiar preventiv nu a fost exercitat asupra tuturor operațiunilor prevăzute, inclusiv asupra deciziilor de angajare, promovare, stabilire a salariilor, ordonanțări de plată și obligații fiscale aferente.
- Documentele fără viză CFP nu au fost nici măcar trecute la „Refuz de viză”, ci au rămas într-o zonă gri, perfectă pentru erori și plăți nelegale.
Curtea de Conturi constată un risc evident: plăți nelegale și erori care nu sunt prevenite.
Sistemul de control intern: mort, dar bine plătit
Toate acestea converg într-o concluzie oficială extrem de clară, formulată de Curtea de Conturi în rapoarte și în scrisorile către primărie:
- Sistemul de control intern managerial „nu a fost funcțional”.
- Nu a fost capabil să prevină apariția erorilor în salarizare, în investiții și în gestionarea garanțiilor.
- Controalele interne sunt mai curând formale, pe hârtie, în timp ce în practică se derulează:
- plăți salariale nejustificate,
- plăți pentru lucrări neexecutate sau executate necorespunzător,
- acceptarea de garanții emise de entități radiate,
- denaturarea situației patrimoniale prin ținerea a milioane de lei în „active în curs”, deși lucrările sunt finalizate.
În plus, Curtea de Conturi notează și ceva aproape neverosimil: primăria nu a avut nicio obiecție la constatările din proiectele de raport, a transmis că nu are puncte de vedere divergente și a solicitat chiar să nu participe la ședința de conciliere. Pe scurt: „Nu contestăm nimic, dar nici nu venim să discutăm”.
Republica Ceptura: concluzie amar-comică
Dacă adunăm liniile mari ale celor trei rapoarte ale Curții de Conturi a României, iese următorul tablou pamfletar:
- Venituri locale neîncasate, taxe și impozite lăsate în pace, ca să nu se supere debitorul.
- Investiții cu probleme, plăți nejustificate, lucrări discutabile, garanții fantomă și un milion și ceva în garanții legate de o societate radiată.
- Situație patrimonială cosmetizată, cu aproape 9,7 milioane lei ținuți artificial la „în curs”, deși ar fi trebuit recunoscuți corect în patrimoniu.
- Salarii umflate, sporuri acordate pentru controlul documentelor altei entități, bonusuri și majorări pentru perioada de concediu, venituri peste nivelul viceprimarului, cadouri în bani fără temei legal, concedii plătite contrar unor interdicții exprese din OUG.
- Control financiar preventiv și control intern managerial mai degrabă fictive, incapabile să prevină erorile; în practică, exact ce trebuia împiedicat s-a întâmplat, în serie.
Toate acestea nu sunt zvonuri, ci constatări oficiale ale Curții de Conturi a României, consemnate în:
- Raportul de audit asupra bugetului local și administrării creanțelor și patrimoniului;
- Raportul de audit de conformitate privind investițiile și garanțiile;
- Raportul de audit de conformitate privind recrutarea, promovarea și salarizarea personalului în 2025;
- Scrisorile de informare adresate primarului Comunei Ceptura.
În loc de epilog, rămâne imaginea unei administrații locale în care:
- bugetul e tratat ca un sponsor anonim,
- legile sunt citite mai mult ca literatură opțională,
- iar controlul intern e un fel de angajat imaginar: trecut în organigramă, invocat la nevoie, dar complet absent când e vorba de prevenit risipirea banului public.
Iar cetățeanul – cel care plătește taxe, așteaptă canalizare reală, drumuri reparate, școli decente și administrație serioasă – află, din rapoartele Curții de Conturi a României, că în loc de toate acestea a primit: plăți nejustificate, lucrări cu probleme și un control intern în concediu prelungit. Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)
La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid, altele n-au fost urmărite până la capăt, iar câteva documente esențiale n-au putut fi găsite când a venit vremea controlului. Nu e scenariul unei comedii birocratice, ci tabloul desprins dintr-un audit al Camerei de Conturi Prahova privind formarea și încasarea veniturilor locale în 2025.
Raportul nu acuză pe cineva de fapte penale și nici nu spune că întreaga activitate a primăriei ar fi fost neconformă. Concluzia este una „cu rezerve”: în linii mari, activitatea s-ar fi încadrat în regulile aplicabile, dar auditorii au consemnat numeroase deficiențe — de la impozite calculate greșit până la control intern care, în unele privințe, pare să fi funcționat mai mult pe hârtie.
Impozitele au pornit în urmărirea clădirilor. N-au prins toate proprietățile
În cazul a trei persoane juridice, primăria nu ar fi identificat și impus toate clădirile deținute și nici nu ar fi stabilit corect impozitul pentru unele bunuri deja declarate. Auditul a stabilit obligații suplimentare de 69.423 de lei, plus 9.574 de lei accesorii.
Nici la persoanele fizice evidența nu a fost fără surprize: pentru 15 contribuabili, suprafețele folosite în scop rezidențial și nerezidențial ar fi fost delimitate incorect. Rezultatul: impozite stabilite cu 14.214 lei mai puțin și majorări de întârziere de 1.739 de lei.
Pe scurt, în unele dosare, impozitul pare să fi fost calculat după principiul „să nu supărăm clădirea”.
Pădurea era acolo. În evidența fiscală, mai puțin
Auditorii au constatat că proprietarii unei suprafețe de 132.700 de metri pătrați de teren forestier nu figurau în evidența fiscală. În timpul controlului, terenurile au fost introduse în registre, iar obligațiile suplimentare stabilite au însumat 2.430 de lei, la care s-au adăugat 625 de lei accesorii.
Alte terenuri extravilane au ieșit la iveală după compararea datelor cadastrale cu evidențele primăriei. Pentru acestea s-au stabilit impozite suplimentare de 5.714 lei și accesorii de 1.535 de lei.
Registrul agricol și evidența fiscală, așadar, nu păreau să țină mereu legătura. Poate că se întâlneau la ședințe, dar nu neapărat și la punctaj.
Datorii lăsate să îmbătrânească până la prescripție
Pentru trei societăți agricole, raportul consemnează creanțe fiscale de 8.858 de lei — din care 4.131 de lei debit principal și 4.727 de lei majorări — pentru care, la 31 decembrie 2025, se împlinise termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Potrivit Camerei de Conturi, nu fuseseră întreprinse toate demersurile necesare pentru identificarea sediilor actuale ale debitorilor și nu fuseseră folosite corespunzător procedurile de executare. O metodă administrativă cu efect garantat asupra creanțelor: dacă le lași suficient timp în sertar, ajung să aibă propriul termen de expirare.
Raportul mai arată că, pentru un contribuabil care era și consilier local, primăria instituise poprire doar asupra indemnizației de consilier. Nu fusese extinsă măsura asupra disponibilităților bancare ori a veniturilor salariale și nici nu fusese analizată executarea asupra bunurilor. La finalul lui 2025, restanțele acestuia erau de 19.002 lei.
Documentul nu îi dezvăluie numele și nu stabilește vreo vinovăție personală dincolo de situația fiscală descrisă. Dar episodul ridică o întrebare cât se poate de serioasă: cât de hotărâtă poate fi recuperarea datoriilor când debitorul ocupă și un loc la masa consiliului local?
Șapte construcții, un complex turistic și o monitorizare care n-a ajuns la fața locului
Pe un teren de 46.574 de metri pătrați funcționa un complex turistic alcătuit din șapte construcții, ridicate ori modernizate, pentru care auditorii nu au identificat certificate de urbanism și autorizații de construire. Raportul mai constată că primăria nu și-ar fi exercitat corespunzător atribuțiile de monitorizare și control al disciplinei în construcții.
Cu alte cuvinte, construcțiile au crescut, dar vigilența instituțională n-a ținut pasul. Camera de Conturi recomandă verificări periodice și documentarea lor — o idee simplă, dar care presupune ca cineva să iasă din birou și să observe ce se construiește.
Tot la capitolul inspecție fiscală, auditorii spun că verificările s-au limitat la documentele prezentate și la evidențele existente, fără controale faptice și documentări suficiente pentru a stabili situația reală a contribuabililor. Hârtiile au fost consultate; realitatea din teren, mai puțin.
Certificat fiscal fără datorii. În registre: peste 56.000 de lei restanțe
Un certificat de atestare fiscală ar fi consemnat că o persoană juridică nu avea obligații de plată, deși evidențele primăriei arătau restanțe de 56.366 de lei: 47.696 de lei debit principal și 8.670 de lei accesorii.
Aici, hârtia oficială și baza de date par să fi avut opinii diferite. Auditorii au recomandat reguli mai stricte pentru emiterea certificatelor, inclusiv verificarea unui extras de cont fiscal la aceeași dată.
Comodat cu iz de chirie și penalități rămase neîncasate
Raportul mai consemnează că un spațiu din domeniul privat al comunei a fost dat unei societăți prin contract de comodat, deși relația dintre părți ar fi avut, în fapt, caracter oneros. Potrivit auditorilor, nu fuseseră respectate procedurile aplicabile închirierii, nu exista aprobarea prealabilă a Consiliului Local și nu fusese stabilită și încasată chiria în condițiile legii.
Într-un alt caz, primăria nu ar fi stabilit și încasat 425,53 lei penalități pentru plata cu întârziere a unei arende. Nu e o avere, dar tocmai asemenea sume arată dacă regulile sunt urmărite consecvent sau doar când își amintesc registrele de ele.
Auditorii au semnalat și deficiențe în verificarea redevențelor pentru exploatarea resurselor la suprafață: primăria nu ar fi urmărit depunerea declarațiilor fiscale și nu ar fi verificat documentele care stau la baza calculului sumelor datorate.
Control intern cu comisie, dar fără frână la toate operațiunile
Sistemul de control intern managerial exista formal, însă raportul spune că nu fusese adaptat suficient la dimensiunea și activitatea instituției. În plus, pentru unele operațiuni privind bunurile comunei — inclusiv contracte de comodat și de arendă — nu fusese acordată viza de control financiar preventiv, deși procedurile interne o cereau.
Mai era și problema arhivei: Primăria nu a prezentat actul administrativ și documentația care justificau zonarea fiscală folosită la calcularea impozitelor pe 2025. Reprezentanții instituției au spus că aceasta se bazase pe o hotărâre a Consiliului Local, dar documentele nu au fost găsite în arhivă pentru a fi puse la dispoziția auditorilor.
Iar 129.451 de lei reprezentând majorări de întârziere aferente creanțelor restante nu fuseseră reflectați în evidența contabilă și în situațiile financiare la 31 decembrie 2025. Raportul precizează că această abatere a fost remediată ulterior.
Concluzie cu rezerve: nu chiar dezastru, dar nici premiu pentru evidență
Camera de Conturi Prahova a identificat zece abateri privind veniturile fiscale, trei privind veniturile nefiscale și alte deficiențe legate de evidența creanțelor și documentele pentru stabilirea taxelor locale. Primăria nu a formulat puncte de vedere divergente față de constatările raportului, potrivit documentului.
Verdictul instituțional rămâne nuanțat: cu excepția neconformităților consemnate, activitatea ar fi fost în conformitate, sub aspectele semnificative, cu cadrul legal aplicabil. Dar, în această comedie administrativă, poanta nu stă într-o singură sumă și nici într-un singur dosar. Stă în repetarea aceluiași tipar: proprietăți care nu apar la impozitare, datorii urmărite prea târziu, documente care nu se găsesc și controale care nu ajung întotdeauna din registru pe teren.
Pamfletul se sprijină pe constatările raportului de audit de conformitate al Camerei de Conturi Prahova privind formarea, evidențierea, urmărirea și încasarea veniturilor bugetului local al comunei Gherghița în anul 2025. Constatările sunt ale auditorilor; ironia, a noastră. (Paul D.).
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...
Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)
La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...
Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...
Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...
Mizil – orașul unde legea e „opțională”, dar nota de plată o achită contribuabilul
În România în care fiecare leu bugetar ar trebui cântărit, la Mizil pare că s-a inventat un nou sport: aruncatul...
Penitenciarul unde pâinea se cumpără la mica înțelegere, iar lucrările se fac pe hârtie
„Ordine și disciplină”: doar pentru deținute, nu și pentru achiziții (cazul Penitenciarului de Femei Ploiești – Târgșoru Nou, după raportul...
„Excelența” la M.A.I.: Cum să furi legal (sau nu) din buzunarele propriilor oameni
Conflictul privind majorarea pentru „lucrări de excepție” – sau „excelența”, cum o alintă, ironic, șefii din M.A.I. – a scos...
IPJ Prahova – „Structuri SRL” și lăutarul de serviciu. Mocanu Horia, duba nouă, Renaultul „upgrade” și planul de a pune mâna pe Băicoi
În universul paralel numit IPJ Prahova, unde „Structuri SRL” pare să fie adevărata firmă de apartament care coordonează uniformele, cariera...
„Academia de invârtit facturi”: Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE!
„Formare profesională” pe bani publici: când controlul intern ia pauză Curtea de Conturi a României, prin Camera de Conturi Prahova,...
„Secret” cu ștampilă Nesecret: cum a inventat I.P.J. Neamț infracțiuni din propriile hârtii
Ministerul face, sindicatul întreabă, poliția „se autosesizează” Există un gen special de umor administrativ în România: îți tipărești „secretele” pe...
Eroi de unică folosință: ne aducem aminte de polițiști doar când cad la pământ
Jurământ cu glonț inclus: „chiar cu prețul vieții” nu e o figură de stil În primele săptămâni de școală, tinerii...
Fermierii, la cuțitul Bruxelles-ului: FAPPR intră în ring cu noul PAC 2028–2034
Luni, 9 noiembrie 2026: Bruxelles-ul taie, FAPPR trage de mânecă Luni, 9 noiembrie 2026, Parlamentul European mai bifează o rundă...
I.P.J. Prahova – De la «Siguranță și Încredere» la «parapet și fier vechi»
IPJ Prahova – Facem zob mașinile, Nu infractorii! Încă o mașină făcută praf. Nimic nou la IPJ Prahova Încă un...
Polițistul român, plătit la preț de 2009, folosit la standard NATO: „Salariul tău a fost, rămâne și va fi o glumă proastă”
România, 2026: statul cu iPhone 15, dar cu fluturaș de salarizare pe Nokia 1100 În anul 2026, într-o țară membră...
-
Exclusivacum o zi
IPJ Prahova – „Structuri SRL” și lăutarul de serviciu. Mocanu Horia, duba nouă, Renaultul „upgrade” și planul de a pune mâna pe Băicoi
-
Exclusivacum 4 zile
I.P.J. Prahova – De la «Siguranță și Încredere» la «parapet și fier vechi»
-
Exclusivacum 2 zile
„Academia de invârtit facturi”: Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE!
-
Exclusivacum o zi
Mizil – orașul unde legea e „opțională”, dar nota de plată o achită contribuabilul
-
Exclusivacum 4 zile
Polițistul român, plătit la preț de 2009, folosit la standard NATO: „Salariul tău a fost, rămâne și va fi o glumă proastă”
-
Exclusivacum 4 zileMAI, fabrica de șefi „desemnați”: cum s-a transformat DGMRU în biroul de lipit grade și pile
-
Ancheteacum 4 zileDe la dosar la refren: cum a ajuns „Rapcea” rimă pentru „Garcea” în România justiției pe beat de hip-hop
-
Exclusivacum o zi
Penitenciarul unde pâinea se cumpără la mica înțelegere, iar lucrările se fac pe hârtie