Featured
Proiectul MALORUSIA/Şi dacă Putin reuşeşte scenariul pentru care a plecat la luptă?
Cred că, de-abia acum, începe să se concretizeze posibilitatea ca invazia rusă în Ucraina să poată fi înţeleasă de mare public, cu demonstraţia de forţă, nemiloasă şi sălbatică din teren care să impună îndeplinirea scopul iniţial urmărit constant, fără abateri, bazat pe o ideologie precis formulată.
Într-adevăr, întrebarea firească, dar nu foarte des pusă, este de a şti ce au vrut cu adevărat strategii Kremlinului, altceva decât etalarea de forţă brută, câteodată chiar destul de puţin convingătoare, culminând cu bombardamentele nediferenţiate asupra obiectivelor militare şi civile de-a valma, provocând o reacţie dură şi şi o condamnare violentă din partea lumii occidentale. În opinia mea, demonstraţia fundamentală pe care Putin a fundamentat-o acum în atenţia opiniei publice interne şi a aliaţilor săi din CSI şi nu numai, este legată de marea sa promisiune programatică, cea de a susţine şi proteja interesele comunităţilor de ruşi şi de a răspunde apelurilor de ajutor, inclusiv prin intervenţii ca aceasta de acum din Ucraina.
Este, din perspectiva, Kremlinului, un răspuns la nivelul secolului XXI motivat de constanta pan-slavă, amestec de viziune mesianică, dar şi de ortodoxism militant, pe nedrept socotit desuet şi cu valoare de funcţionare expirată. Nu este aşa, este mesajul Moscovei care, exact în acest context, pentru a explica raţiunile invaziei, a scos la bătaie întreg arsenalul propagandei ofensive folosit în Marele Război pentru Apărarea Patriei împotriva duşmanului nazist care voia să distrugă Mama Rusie. O invazie, „operaţiune specială” care este programată să se sfârşească pe 9 mai, proclamând victoria într-o zi care devine o Dublă Zi a Victoriei, tocmai pentru a avea întregul sens simbolic justificativ pentru poporul rus condamnat acum să suporte din nou privaţiunile şi sacrificiile pe care le presupune susţinerea mersului unei economii de război.
Aşa se poate explica acum şi dublul anunţ apărut pe piaţă: pe de o parte, şeful serviciilor de informaţii din Ucraina vorbeşte despre un posibil scenariu „tip Coreea” prin care Putin să urmărească partiţia Ucrainei şi, pe de altă parte, mesajul venit din partea surselor oficiale militare ruseşti privind concentrarea operaţiunilor pentru „eliberarea regiunii Donbas”. Ambele scenarii presupunând sau implicând un proces de dezmembrare a ceea ce este entitatea statală ucraineană de acum şi apariţia unei noi formule (sau a unor noi formule) administrative. Variantele despre care se vorbeşte acum sunt multiple: 1. un stat federal sub garanţii internaţionale; 2. acordarea independenţei tuturor regiunilor care mai doresc acest lucru şi apoi, aşa cum se sau să se meargă pe apa fie entităţi cu autonomie extinsă în cadrul uneia federale, care să evolueze pe drumul pe drumul previzibil deschis de „precedentul Crimeea” adică referendum pentru alipirea la Federaţia Rusă, adică exact ce se anunţă acum în Lugansk.
Reapare o discuţie mai veche, cea privind crearea, în final, a unei sau a mai multor mari unităţi statale. Să începem cu Proiectul MALORUSIA mereu ignorat mai ales în Occident deoarece considerat aproape exclusiv un reflex naţionalist rămas din moştenirea epocii sovietice: „Deşi, la origini, termenul «Rusia Mică» a fost folosit pentru desemnarea unei realităţi geografice, lingvistice şi etnice, folosirea lui este considerată că ţine de domeniul trecutului, mai mult chiar, în contextul contemporan se poate considera că folosirea lui pentru desemnarea naţiunii ucrainene, a limbii sau culturii sale este un anacronism jignitor. Folosirea termenilor „Rusia Mică» şi a derivatelor acestora sunt percepute în Ucraina zilelor noastre ca un reflex imperialist, care face trimitere la visul naţionaliştilor ruşi, «Rusia, una şi indivizibilă”. Indiferent dacă sunt sau nu conştienţi de originile lor, cea mai mare parte a ucrainenilor consideră folosirea termenului «Rusia Mică” ca fiind defăimătoare, o atitudine de «frate mai mare” sau una imperialistă rusă/sovietică, de negare a ideii naţionale ucrainene.
«Rusia Mică» este un termen folosit, în continuare, în discursurile naţionaliştilor ruşi, în care Ucraina independentă este prezentată ca o regiune secesionistă a fostului Imperiu Rus. Discursurile naţionaliste pan-ruse au adăugat noi pagini la tensiunile ucraineano-ruse.
La 18 iulie 2017, separatiştii proruşi din estul Ucrainei au proclamat crearea unui nou stat: „Mica Rusie» (Malorusia), relatează agenţia DPA. Preşedintele Ucrainei, Petro Porosşenko a condamnat planul propus de Alexandr Zaharcenko, liderul Republicii Populare Doneţk, afirmând că este dirijat de Rusia. Franţa şi Germania au catalogat planul drept «inacceptabil», avertizând că este subminat procesul de pace şi protocolul de la Minsk din 5 septembrie 2014.” (sursa Wikipedia).
Este posibil? Cred că singurului răspuns corect din acest moment este că nimic nu este imposibil, inclusiv acest tip de variantă de rupere completă a tuturor asigurărilor şi reasigurărilor privind securitatea graniţelor în conturul lor recunoscut de Naţiunile Unite. Şi revenirea la conceptul acela vechi asupra statelor pure din punct de vedere etnic care a făcut să curgă atât de mult sânge, scos acum din magazia istoriei pentru a fi reşapat în urgenţă şi pus să justifice ridicarea sentimentului naţionalist. Acum în această zonă anume, dar gata să fie exportat rapid, integral, exact în aceeaşi termeni, mai departe înspre vestul Europei şi, dacă este nevoie, în alte republici fost sovietice.
Harta pe care v-am prezentat-o este varianta extinsă a proiectului. Mai există una care ar împărţi Ucraina în patu entităţi, cu „Novorusia” acoperind o zonă extinsă Lugansk+Doneţk+Crimeea, a doua „Malorusia” cu extensia Donbas peste zona centrală a Ucrainei inclusiv o viitoare „Republică populară Kerson”, apoi zona „Rusia subcarpatică” unde populaţia este majoritar formată din etnici unguri şi, în fine, mică-mică, Ucraina locuită de ucrainieni. Iată, din 2018, exista un asemenea apel la ridicarea armelor pentru impunerea acestei soluţii de rupere statală a Ucrainei, însoţind harta reprezentativă a intenţiilor ruseşti:
Sau, şi mai precis, o argumentaţie în acest sens cu trasarea de zone de influenţă care, la nevoie, să fie negociate în cadrul unor înţelegeri privind partiţia Ucrainei şi apariţia „celor trei Ucraine”. Atenţie, asta spuneau ruşii din 2017 şi s-a crezut că este o simplă inflamare de ambiţii naţionaliste:
După părerea mea, acesta este scenariul pe care se montează acum diverse variante funcţionale în vederea negocierii pe baza singurului argument rămas în joc: forţa şi ameninţarea cu suplimentarea folosirii forţei, inclusiv cu perspectiva intrării în ecuaţie a unor mijloace extreme şi a internaţionalizării conflictului la dimensiuni mult mai ample decât ce se petrece acum. Dar baza pe care se construieşte totul – fără ca în Occident să fie încă realizată importanţa edificiului ideologic fundamentat de invazia rusă – este ceea ce ei au înscris inclusiv pe această hartă: „auto-determinarea, autoidentificarea naţională bazată pe limbă, cultură şi etnicitate”, valori care au devenit, printr-un proces foarte simplu de manipulare, motive de război, distrugând totul şi provocând dezastrul umane şi material din Ucraina.
Scenariul nu este imposibil să reuşească şi pare să le fie indiferent iniţiatorilor săi care este nivelul de suferinţă impus celor care trăiesc în Ucraina eliberată de oricine şi de orice. Perspectiva însă este mai mult decât dramatică: în orice variantă, acolo va fi suferinţă şi procesele de reconstrucţie vor dura cel puţin decenii.
Şi războiul continuă, mânat neobosit înainte şi mereu amplificat de propria sa logică dementă. Totul, fireşte, în numele unei viitoare vieţi mai bune, neapărat creştine, neapărat pentru libertatea şi demnitatea generaţiilor viitoare. Posibil, pentru cine mai apucă dacă lui Putin îi reuşeşte până la capăt scenariul pentru care a plecat la luptă.
Cristian Unteanu
Administratie
Dincolo de cifre și programe: Tinerii, motorul schimbării în viziunea lui Victor Negrescu
Într-un peisaj politic adesea dominat de statistici și bugete reci, Ziua Tineretului devine un prilej de reflecție asupra adevăratei resurse a Europei: capitalul uman. Europarlamentarul PSD Victor Negrescu propune o schimbare de paradigmă, mutând reflectorul de pe succesul birocratic către potențialul real al noii generații.
Banii nu sunt totul: Când Erasmus+ se transformă în destine
Deși bilanțul activității sale la Bruxelles include realizări financiare de necontestat, precum obținerea unor fonduri record pentru programul Erasmus+ sau negocierea resurselor pentru Anul European al Tineretului, Victor Negrescu avertizează că politicile publice rămân simple documente dacă nu au în centru omul. „Aș putea să menționez inițiativele concrete dedicate tinerilor. Sunt importante, dar nu spun totul”, subliniază europarlamentarul PSD, punctând faptul că succesul unei strategii se măsoară în vieți schimbate, nu doar în cifre raportate.
Colaboratorii de azi, liderii de mâine: Puterea ideilor noi
Pentru Negrescu, motivația din spatele activității sale legislative provine direct din interacțiunea cu tinerii care trec pragul cabinetului său. Stagiarii și colaboratorii cu care a lucrat de-a lungul timpului nu au fost doar simpli asistenți, ci veritabili catalizatori de energie.
„Tinerii m-au impresionat prin idei, prin ambiție și prin felul în care privesc viitorul. Energia lor nu este doar o promisiune, este deja schimbare”, afirmă acesta. Această abordare pragmatică demonstrează că tineretul nu mai este doar „viitorul de mâine”, ci o forță activă care remodelează prezentul politic și social al României și al Uniunii Europene.
Solidaritate fără bariere: Șanse egale pentru mediile vulnerabile
Dincolo de holurile instituțiilor europene, realitatea din teren impune măsuri de sprijin direct. Prin implicarea constantă alături de PES activists România, Victor Negrescu își concentrează eforturile pe susținerea copiilor și tinerilor proveniți din medii defavorizate.
Mesajul este unul de solidaritate socială: succesul individual al unui tânăr vulnerabil reprezintă o victorie colectivă. „Atunci când un tânăr reușește, câștigăm cu toții”, susține europarlamentarul, reafirmând responsabilitatea clasei politice de a crea mecanisme care să ofere fiecăruia, indiferent de mediul de proveniență, șansa corectă la reușită.
În viziunea lui Victor Negrescu, Ziua Tineretului nu este doar o celebrare calendaristică, ci un memento al datoriei de a transforma promisiunile electorale în rampe de lansare pentru generația care deține deja cheile schimbării.
Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), într-o unitate de detenție din România ar fi fost semnalate practici care depășesc cu mult rigorile managementului ferm și intră în zona abuzului de putere.(aici)
Conform acestor surse, un director de penitenciar ar fi recurs la mutări succesive ale subalternilor dintr-o funcție în alta, aparent fără legătură directă cu interesul serviciului, ceea ce ar fi fost resimțit de personal ca formă de umilire și presiune, nu ca măsură administrativă justificată. În relatarea respectivă, conducătorul instituției este descris ca având un comportament care, în percepția unor angajați, se apropie de tiparul „hărțuirii” dintr-o poziție de autoritate.
Redacția Incisiv de Prahova, analizând aceste informații și coroborându-le cu propriile date obținute din interiorul sistemului, a identificat indicii care par să trimită către conducerea Penitenciarului de Maximă Siguranță Mărgineni și, în mod special, către directorul acestei unități, Aldea Marian, despre care unele surse susțin că ar beneficia de sprijin la nivel central.
Climat tensionat și comparații cu alte „mandate controversate”
Conform informațiilor intrate în posesia redacției, în interiorul penitenciarului Mărgineni s-ar contura un climat tensionat, marcat de acuzații privind un stil de conducere contestat și de abuzuri reclamate de personal. Situația este comparată de unele surse interne cu perioada de la Penitenciarul Jilava, din timpul unui mandat considerat controversat, în care s-ar fi vorbit despre presiuni exercitate inclusiv asupra membrilor de sindicat.
Nu vorbim, la acest moment, despre concluzii oficiale, ci despre percepții și relatări ale unor angajați care descriu o atmosferă „apăsătoare”, în care semnalarea problemelor ar fi urmată, în unele cazuri, de consecințe rapide și resimțite ca punitiv-administrative.
Evadarea din august 2025: un episod grav, multe întrebări, puține răspunsuri publice
Un episod care ridică semne majore de întrebare este incidentul grav din august 2025, când, potrivit surselor, un deținut ar fi reușit să părăsească incinta penitenciarului de maximă siguranță. Vorbim despre un tip de eveniment considerat, de regulă, extrem de serios în orice sistem de detenție, cu atât mai mult într-o unitate care se revendică a fi „de maximă siguranță”.
Până în prezent, nu există în spațiul public o prezentare detaliată și transparentă a concluziilor oficiale legate de acest incident, ceea ce alimentează, în mediul intern, suspiciuni privind posibile disfuncționalități de organizare, supraveghere sau comandă. Absența unei comunicări clare lasă loc interpretărilor și întreținerii unui climat de neîncredere.
Recompense financiare pe fondul scandalului: merit sau paradox?
În acest context tensionat, alte surse susțin că directorul penitenciarului, Aldea Marian, ar fi beneficiat de recompense financiare, inclusiv de acordarea unui „salariu de merit” de 50%. Dacă aceste informații se confirmă, apare un paradox evident: pe de o parte, relatări privind climat tensionat, acuzații de hărțuire și un incident major de securitate; pe de altă parte, recompensarea conducerii.
Această juxtapunere ridică întrebări legitime în rândul personalului și al opiniei publice cu privire la criteriile reale de evaluare a performanței în sistemul penitenciar: se recompensează rezultatele obiective și climatul sănătos de lucru sau loialități și aliniamente instituționale?
Mutări, programe împovărătoare, „sancțiuni mascate”
Conform unor relatări din interiorul Penitenciarului Mărgineni, angajații care ar fi îndrăznit să semnaleze probleme sau să formuleze critici la adresa stilului de conducere ar fi fost „recompensați” cu:
- mutări considerate abuzive,
- programe de lucru mai împovărătoare,
- sarcini suplimentare care, în ansamblu, ar duce la epuizare profesională.
Există relatări potrivit cărora mai mulți agenți din structurile de intervenție ar fi solicitat sau acceptat transferul către alte unități, invocând presiuni constante și un mediu de lucru dificil. Alți angajați care au cerut transfer ar fi fost redistribuiți, conform acestor surse, pe posturi mai solicitante, măsuri percepute ca „sancțiuni mascate”, nu ca simplă reașezare a personalului.
Mecanismul deciziei: când „acoperirea juridică” nu convinge personalul
Într-un alt articol publicat pe același site de specialitate (penitenciare.info), este conturată o imagine și mai îngrijorătoare a modului în care ar fi luate deciziile la nivelul conducerii. Informațiile apărute sugerează existența unui mecanism prin care măsurile dispuse de management ar fi susținute formal de structurile juridice și de resurse umane, astfel încât să existe o „acoperire” procedurală, chiar și atunci când fondul deciziei nu este perceput intern ca fiind justificat de nevoile reale ale instituției.
Problema semnalată nu este, așadar, utilizarea personalului „acolo unde este nevoie”, ci modul în care aceste decizii ajung să fie resimțite de angajați: ca impuse, uneori în contra voinței lor, și interpretate drept instrumente de control, presiune sau sancțiune neoficială. În acest cadru, invocarea „deficitului de personal” apare, pentru unii, mai mult ca pretext decât ca explicație reală.
„Persoana apropiată”, trecutul prin ANP și promisiunea unor dezvăluiri viitoare
Conform surselor citate în spațiul online, ar exista și o „persoană apropiată” de directorul Aldea Marian, cu un trecut legat de structurile Administrației Naționale a Penitenciarelor, ale cărei legături și influențe ar urma să fie subiectul unor analize viitoare. Menționarea unei astfel de figuri în proximitatea conducerii unui penitenciar ridică, în mod natural, întrebări privind eventuale rețele de sprijin, protecție sau influență, însă aceste aspecte reclamă documentare riguroasă înainte de orice concluzie.
Redacția anunță că va reveni, într-un material separat, cu informații suplimentare pe această temă, dacă și în măsura în care datele strânse vor putea fi susținute prin probe verificabile.
Necesitatea unui control de specialitate: probe, transparență, răspundere
În contextul acestor relatări, redacția Incisiv de Prahova anunță intenția de a formula sesizări oficiale către:
- Ministerul Justiției,
- Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP),
- și alte organe abilitate,
în vederea clarificării situației semnalate.
Potrivit unor surse, ar exista deja plângeri formulate de angajați, însă până la acest moment nu sunt cunoscute public rezultatele verificărilor sau eventualele măsuri dispuse. Pentru un sistem care gestionează libertatea și siguranța publică, opacitatea nu poate fi o soluție.
Se impune, așadar, declanșarea unui control de specialitate, riguros și transparent, cu obiective clare:
- verificarea faptelor semnalate,
- stabilirea existenței sau inexistenței unor abuzuri,
- analiza climatului de muncă și a respectării drepturilor personalului,
- evaluarea modului de gestionare a incidentului grav din august 2025,
- verificarea justificării recompenselor acordate conducerii, inclusiv a salariului de merit, dacă acestea se confirmă.
Concluzie: dincolo de zvonuri, este nevoie de dosare, nu de tăcere
Într-un domeniu atât de sensibil cum este execuția pedepselor privative de libertate, acuzațiile de abuz, hărțuire și disfuncționalități de securitate nu pot rămâne la nivel de zvon sau de nemulțumire difuză. Ele trebuie verificate cu instrumente legale, de către instituții competente, în proceduri care să genereze:
- fie confirmări, urmate de măsuri ferme,
- fie infirmări motivate, care să restabilească încrederea și reputația celor vizați.
Până atunci, peste Penitenciarul de Maximă Siguranță Mărgineni – și peste alte unități în care apar semnale similare – plutește aceeași întrebare incomodă: avem de-a face cu exigență managerială dură, dar legitimă, sau cu un sistem în care puterea administrativă este folosită discreționar, în spatele unor uși care se închid nu doar în fața deținuților, ci și în fața adevărului? Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
Dacă credeați că în unitățile medicale de „renume” din Capitală se merge doar pentru tratament, vă înșelați amarnic. Mai nou, spitalele bucureștene par să fi inaugurat o secție clandestină de „jaf cu anestezie morală”, unde pacienții vulnerabili sunt tratați la pachet cu o doză zdravănă de nesimțire. Ultimul caz apărut în spațiul public, relatat cu revoltă de nepotul unui pacient, ne arată că unii angajați au confundat grija față de bolnav cu inventarierea conținutului din portofel.
Marea „dispariție” de sub pernă: 1.000 de lei extrași cu precizie de infirmieră
https://www.facebook.com/reel/26801284509562371
Se pare că, în timp ce medicii se luptă să salveze vieți, prin saloane bântuie spirite cu mână lungă. Conform declarațiilor familiei, un bătrân internat s-a trezit mai „ușor” cu 1.000 de lei, bani care au evaporat sub privirile vigilente ale personalului care, teoretic, trebuia să-i vegheze sănătatea, nu economiile. Cireașa de pe coliva bunului simț? Un coleg de salon, martor la acest număr de prestidigație, ar fi indicat-o direct pe o infirmieră ca fiind „magicianul” de serviciu. Cu toate acestea, la spitalul bucureștean, inventarul bunurilor pacientului pare a fi un concept SF, o procedură ignorată cu grație pentru a lăsa loc liber „inițiativelor” private de sub halat.
Magazia cu lacăt pe creier: Externat în pijamale și papuci de gumă
Dacă furtul a fost doar aperitivul, externarea a reprezentat felul principal de umilință.
Imaginează-ți tabloul grotesc: un om bătrân, abia ieșit dintr-o suferință medicală, este lăsat la poarta spitalului în plină stradă, tremurând în pijamale și papuci de gumă, ca și cum ar fi fost evacuat dintr-un incendiu, nu dintr-o instituție de stat. Motivul halucinant oferit de personalul medical? „N-avem cheia de la magazie!”. Se pare că în ditamai spitalul bucureștean, destinele și hainele pacienților atârnă de un singur lacăt ruginit, a cărui cheie a plecat probabil la plimbare odată cu cei 1.000 de lei dispăruți. Să lași un bătrân fără haine și, mai grav, fără cheile de la propria locuință, denotă o lipsă de umanitate care depășește orice diagnostic medical.
Profesionalism la etaj, junglă la parter
Este de-a dreptul schizofrenic contrastul subliniat de familia victimei: în timp ce medicii își fac treaba cu profesionalism, personalul auxiliar și administrativ pare desprins din filmele cu bandiți de drumul mare. Sursa acestor dezvăluiri, nepotul pacientului, scoate la lumină o realitate cruntă: poți fi salvat de bisturiu, doar ca să fii „mâncat” de șacalii care nu văd în bolnav un om, ci o pradă ușoară. Până când „șefii” din sistem nu vor înțelege că spitalul nu e talcioc și nici magazia nu e proprietatea privată a asistentelor, pacienții vor continua să iasă din spitale vindecați de boală, dar traumatizați de „grija” statului. (Cerasela N.).
Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de...
OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
Dacă credeați că în unitățile medicale de „renume” din Capitală se merge doar pentru tratament, vă înșelați amarnic. Mai nou,...
Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți
În timp ce restul lumii civilizate se ghidează după legi clare, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să fi rămas blocat...
„Rambo de birou” și circul din poligon: Cum MAI antrenează polițiștii să facă gimnastică în loc să supraviețuiască în stradă
În timp ce interlopii se antrenează prin săli de lupte și scenarii de gherilă urbană, Ministerul Afacerilor Interne a decis...
Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate
Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice Când instituția care ar trebui să aplice legea...
Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă
Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate,...
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și...
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul...
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales...
Operațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”
Într-un Minister de Interne unde profesionalismul a fost pensionat forțat și înlocuit cu arta de a sta în genunchi, spectacolul...
APOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER
Într-o societate obișnuită ca „mica înțelegere” să fie unsul care degripează rotițele legii, un agent de poliție din Arad a...
EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
Într-o Românie în care miniștrii Agriculturii trec prin funcții ca gâsca prin apă, lăsând în urmă doar praf și strategii...
OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
În timp ce ministrul Ambrozie-Irineu Darău exersa privirea de diplomat prin tranșeele de la Kiev, acasă, la București, „marea curățenie”...
Marea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
De opt ani, liniștea și patrimoniul Transport Călători Express (TCE) SA Ploiești sunt „garante” de o firmă care pare specializată...
VÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
În laboratoarele prăfuite ale Ministerului de Interne, unde gândirea critică este considerată „abatere disciplinară”, s-a inventat un nou sport național:...
-
Exclusivacum 5 zile
Marea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 4 zile
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 15 ore
Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
-
Exclusivacum 5 zile
VÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 5 zile
EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 5 zile
OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
-
Exclusivacum 3 zile
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
-
Exclusivacum 3 zile
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne