Prezentăm principalele declaraţii ale generalului (r) Silviu Predoiu sâmbătă seara, la emisiunea InSecuritate:

Silviu Predoiu: E o întrebare ce frământă pe toată lumea astăzi. Unde se va opri Putin? Se pare că serviciile de informaţii occidentale au avut informaţii foarte bune despre de unde începe. Au ştiut ziua atacului, au ştiut ora atacului, au ştiut dispoziţivele de atac, în schimb s-a oprit fluxul de informaţii. Nu mai ştie nimeni unde se va opri Putin. Ori, aici este cheia până la urmă. Iar cheia este în cunoaşterea lui Putin. Şi, încercând să răspund o să reiau din memorie un citat dintr-o biografie a lui Putin, care mi se pare relevant în acest context. Putin spune că am învăţat că pentru a izbândi în orice situaţie trebuie să te porţi ca într-o bătălie, ca în ultima bătălie, ca în bătălia decisivă. Să înţelegi că, dacă vrei să câştigi, trebuie să  accepţi că nu ai nicio cale de retragere şi că victoria este singurul răspuns. Cam asta spune spune Putin şi probabil că aşa şi vede situaţia. Părerea mea este că Putin a depăşit demult linia roşie care i-ar fi permis să facă pasul în spate. A mers prea departe ca să se poată întoarce.

Silviu Predoiu: În acest moment variantele sunt: o victorie în Ucraina. Sincer nu văd cu ce îl ajută foarte mult o victorie totală în Ucraina pentru că preţul ar fi foarte mare. O altă cale ar fi o negociere şi semnarea unui acord care să-i permită se se întoarcă acasă cu rezultate care să-i permită să le prezinte chiar forţat, ca reprezântând o victorie, o justificare a sacrificilor făcute în această invazie şi deloc nesemnificative. O răsturnare a lui Putin printr-o lovitură internă, ceea ce pare foarte puţin probabil chiar dacă  serviciul ucrainean care îl asigura pe Zelenski că nu va ataca Putin, acum spune că are informaţii că se pregăteşte o lovitură la Moscova. A patra variantă, cea care ar trebui să ne frământe pe toţi, o revărsare a conflictului în afara graniţelor Ucrainei, ceea ce ar fi o catastrofă pentru Europa în primul rând, şi poate chiar mai mult.

„Sper ca acum Occidentul să fi învăţat exact cine este Putin”

Silviu Predoiu: Pentru această etapă aş putea să spun că Putin se va opri în Ucraina. La ce ar putea să aspire ulterior, este treaba lui. Eu sper ca acum Occidentul să fi învăţat exact cine este Putin. Şi indiferent la ce aspiră, să se organizeze din timp ca să prevină pentru că răspunsul Occidentului la invazia Ucrainei a fost corect. Nu este foarte eficient pentru că a lipsit partea de prevenţie, în care nu am fost la fel de eficienţi. De data aceasta, ştim cu cine discutăm. Noi ştiam mai demult pentru că state ca România, Polonia, statele baltice au insistat întotdeauna, câteodată chiar generând nişte ridicări din umeri şi o stare de anxietate din partea interlocutorilor occidentali când  vorbeam despre pericolul rus, despre ameninţarea rusă. Şi ni se spunea că exagerăm sau că avem noi nişte probleme. Da, avem noi nişte probleme istorice, dar se dovedeşte că aveam motivele noastre să ne temem.

Silviu Predoiu: Din punctul de vedere al lui Putin, Ucraina a comis păcatul suprem, a trădat Rusia. Atunci când el spunea că Rusia şi Ucraina sunt acelaşi popor, aşa gândea în acel moment. Faptul că Ucraina, în opinia lui, a complotat cu Occidentul împotriva Rusiei înseamnă trădare. Trădarea ar trebui pedepsită. De asta zic, deocamdată se rezumă la Ucraina şi ar vrea să încheie acest capitol. Este conştient că de suportul popular depinde menţinerea lui la putere. Dar nu de suportul popular în sensul în care ne-am putea noi închipui. El are nevoie de sportul unui segment de populaţie, pe care şi l-a fidelizat suficient din punctul lui de vedere pentru a exercita control  asupra restului populaţiei. Am văzut acea şedinţă a lui cu Consiliul de Securitate al Rusiei, care a fost grăitoare pentru modul în care el discută cu cei din jur.
Silviu Predoiu:  Putin şi-a enunţat obiectivele în principiu şi ni le-a listat. Ceea ce vedem acum, această ceaţă, aceste informaţii contradictorii este un război al dezinformărilor. Se spune şi constată foarte mulţi că Ucraina a câştigat în planul dezinformării. E mult mai activă şi mult mai eficientă. Mie mi se pare că Rusia nu acordă atâta atenţie acestui plan al confruntării. A fost folosit în etapa pregătitoare a renunţat şi în acest moment e focalizată pe  operaţiunile în teren. Şi probabil pe alte categorii de operaţiuni. Altfel, într-adevăr, sunt foarte multe informaţii contradictorii circulate pe piaţă şi e foarte greu să tragi o concluzie.

„Când vorbeşti de conflicte, bătălii urbane, lucrurile se complică enorm”

Silviu Predoiu: Cred că percepţia noastră asupra războiului este influenţată puternic de jocurile video. Şi de alte istorii şi filme istorice şi începem să credem că rachetele şi bombele cad exact acolo unde  ţinteşte cineva cu mouse-ul pe calculator. Din păcate nu este aşa. Şi nu e aşa nici în Ucraina şi nu a fost aşa nici în Afganistan, nici în Irak, nici în Libia. Există abateri, iar atunci când vorbeşti de conflicte, bătălii urbane, lucrurile se complică enorm. Şi o să vă dau două scurte exemple, cu speranţa că vor fi înţelese corect. Într-o situaţie de conflict militar sediile serviciilor de spionaj sunt obiective importante din punct de vedere al inamicului. Atunci când s-a construit sediul SIE, care este un sediu oficial, el era într-o pădure la marginea oraşului. În momentul de faţă e înconjurat de un cartier de vile de lux şi de pensiuni turistice, plus obiective economice, spaţii de birouri, sediu de televiziune. Nimeni nu a ţinut cont de avizul negativ al SIE când a fost solicitat. Toată lumea  a construit pentru că se construise şi era vorba de bani. Ce se întâmplă dacă e ceva? Cine se mută de acolo? Sediul SIE, vilele, pensiunile care sunt la câţiva metri de sediul SIE? Antena centrală a STS, care luminează Bucureştiul noapte de noapte, care a atât de frumoasă şi de impresionantă, la 20 de metri de ea sunt blocuri de locuinţe. Apropo de proximitate şi de lovituri.

“Pe măsură ce conflictul avansează, compromisul pe care ar trebui să-l accepte Ucraina creşte tot mai mult”

Silviu Predoiu: E de adevărat că pe măsură ce conflictul avansează, compromisul pe care ar trebui să-l accepte Ucraina pentru încheierea acestei ciocniri militare, creşte tot mai mult. Şi pare tot mai greu de acceptat. Adică este foarte greu să fii preşedinte să semnezi aşa ceva. E mult mai mult decât atunci când s-a semnat acordul de la Minsk. Deci se cere mult, dar eu m-aş uita către preşedintele Zelenski pentru că în ultimă instanţă cel mai important este să opreşti pierderile de vieţi nevinovate, să oprim această distrugere sistematică a unui spaţiu aflat în inima geografică a Europei.  Dintre actorii implicaţi, mi se pare că Zelenski ar fi cel care ar trebui să dea tonul. Nu cred că mai există un rol pe care să-l poată juca în acest moment, într-un dialog,  preşedintele Biden. Din două motive. O dată, preşedintele Biden a depăşit o linie spunând despre Putin că e criminal de război, nu e singurul, şi e clar, dar a spus că e criminal de război, ceea ce lasă foarte puţin loc de discuţii (…)

Silviu Predoiu: Mi se pare că o opţiune bună este preşedintele Macron, care, dincolo de acoperirea oficială, de preşedinte al Consiliului UE, a păstrat şi a reuşit să stabilească un dialog frecvent cu preşedintele Putin. Şi a avut înţelepciunea să nu facă public totul, cum au făcut alţii imediat după discuţie, lucru care, în mod evident, deranjează şi descurajează orice fel de alte continuări. Mi se pare că Macron poate să fie un suporter al dialogului. Dar tot aşa, văd un altul lângă Zelenski, sprijinindu-l şi încurajându-l pentru un dialog şi încercând să-l tempereze pe Putin. Un rol îl mai poate juca şi preşedintele Erdogan, care are relaţii bune cu ambii şefi de state. Vedem eforturi ale Israelului intense în ultima vreme, ceea ce iarăşi dă speranţe, şi am văzut chiar o relativă disponibilitate a preşedintelui Zelenski în ultimele sale declaraţii în care vorbea de posibilitatea unui dialog.

Silviu Predoiu: China o văd undeva într-o zonă de susţinere tacită, nu explicită. Ei au spus tot timpul că războiul nu e o soluţie, au spus-o de la început, dar s-au ferit în a formula acuze explicite la adresa Rusiei. E clar că nu vor să fie asociaţi cu Rusia, dar nu consideră că e oportun în acest moment să o acuze în mod deschis. Ca urmare, nu cred că se vor angaja într-un dialog. S-ar angaja doar dacă ar şti sigur că răspunsul este OK, pozitiv. China îşi urmăreşte propriile interese. Are o abordare aparent ambiguă. De fapt, ea îşi urmăreşte propriile interese şi interesele ei spun nu suntem asociaţi cu Rusia în acest moment, dar…

“Dacă s-ar elimina orgoliile din prim plan, lucrurile ar putea fi depăşite”

Silviu Predoiu: În ultimă instanţă, ambii doresc să rămână în control, au interes să conserve ceea ce consideră că au câştigat până la un anumit moment. Consider că este o ambiţie politică şi în acelaşi timp apare şi această motivaţie, care poate fi patriotică pentru fiecare (…) Mie mi se pare că  dacă s-ar scoate orgoliile din prim-plan şi s-ar discuta prin prisma intereselor populaţiei, lucrurile ar putea fi depăşite. Şi solicitările Rusiei sunt solicitări maximale ca să se poată discuta. Aşa cum au fost în mod constant. Asta nu-I face rezonabili pe ruşi şi nu justifică cee ace au făcut sub nicio formă. Dar într-o negociere toată lumea pleacă de la un palier, îl stabileşti şi începi să discuţi. Şi discuţiile în sine sunt un progres. Faptul că există un dialog.

“Efectul sancţiunilor este de escaladare a conflictului”

Silviu Predoiu: Mi se pare că efectul sancţiunilor este de escaladare în acest moment. Aşa cum vă spuneam de Putin şi de profilul său şi de specificităţile sale, mi se pare că efectul este de escaladare. Este practic o confirmare că toată lumea este împotriva lui şi atunci trebuie să meargă până la capăt, indiferent unde este acest capăt. Şi mă tem să mă gândesc unde este capătul. Am auzit toţi apelurile lui Zelenski şi le înţelegem pentru că este conducătorul unui stat atacat într-un mod stupid şi de necrezut, în mijlocul Europei, în acest secol 21. E aproape incredibil ce se întâmplă, e ca un coşmar. Pe de altă parte, aceste apeluri adresate lumii occidentale. Când spun occidental, nu mă refer la o zonă geografică, ci mă refer la o zonă de valori şi de principii. Ar trebui cântărite cu  mai multă luciditate şi de ei, de ucraineni. Am auzit chiar un reproş. Spunea că şefii de state occidentale se gândesc în primul rând la economia ţărilor proprii. Mi se pare că pentru asta au fost aleşi, să răspundă în primul rând economia ţărilor lor, de propăşirea propriului popor şi de siguranţa poporului lor şi abia apoi să se ocupe de aliaţi.

Despre proiectul privind starea de criză: Era o chestie inhouse, în care nu mai exista nici Parlament, nici Guvern, exista CSAT

Silviu Predoiu: Probabil vă referiţi la acel proiect privind declararea stării de criză. Mi se pare că e ceva total neinspirat şi mă întreb ce s-a întâmplat. (…) Era acolo o formulare care aparent era foarte deschisă, la propunerea ministrului apărării, cu avizul prim-ministrului, se înaintează CSAT propunerea de instituire a stării de criză. Dar dacă o traduci sună cam aşa:  la propunerea unui membru CSAT, că asta este ministrul apărării, vicepreşedintele CSAT, că asta este prim-ministrul, propune restului CSAT… deci era o chestie inhouse, în care nu mai exista nici Parlament, nici Guvern, exista CSAT care dispune şi crea impresia că militarii urmează să conducă naţia. Am mai spus eu când am avut ocazia. E ultimul lucru pe care şi-l doresc militarii. Probabil cu mici excepţii, după cum vedem.

„Avem incidente, dar asta nu înseamnă că armata nu e pregătită să ne apere”

Silviu Predoiu: Probabil că nu prin promovarea de către MapN  a unor asemenea documente, cum era cel în care se propunea situaţia de criză şi guvernarea ţării de către un comandament militar naţional, nu cu declaraţii sforăitoare, ci cu acţiuni concrete. Accidente se întâmplă peste tot. Ele sunt tragice atunci când se întâmplă. Cele din armată sunt mediatizate insistent şi atunci evident că… mai ales într-un asemenea moment capătă o vizibilitate şi o conotaţie negativă. Se menţin într-un procent acceptabil pentru că accidente sunt în toate armatele lumii, degeaba… avem un talent de a ne pune singuri la colţ. Unde în lume se mai întâmplă ca la noi. Şi după aceea aflăm că s-au prăbuşit avioane în Norvegia, avioane britanice, elicoptere. Deci, noi ne tot grăbim să ne punem la colţ, să spunem  că nu suntem…. nu, suntem la nivelul tuturor celorlate state. Avem incidente, dar asta nu înseamnă că armata nu e pregătită să ne apere, atât cât îi permite politicul.

“Reflexul cozii la paşapoarte nu ne ajută cu nimic”

Silviu Predoiu: Chestia asta să fugim din timp, nici măcar să nu ne prindă… hai să stăm aici, să încercăm să prevenim. Nu să rămânem să ne luptăm, că nu asta e soluţia. Sună foarte ciudat, o să repet ceea ce am mai spus subordonaţilor. Poate sunt un militar atipic. Eu m-am făcut militar nu să câştigăm războaie, ci ca să nu mai fie războaie. Rolul informaţiilor este să prevină începerea războaielor, nu să câştige războaie. Mi se pare că a spune războiul începe joi la ora 14.00 înseamnă că recunoşti deja că ai pierdut adevăratul război. Rolul tău era că ştiind că trebuie să înceapă joi, la ora 14, era să descurajezi, să obţii suficiente date ca să amâni războiul. Aşa e şi acum să plecăm că poate se întâmplă ceva. Hai să rămânem că poate nu se întâmplă nimic, dacă rămânem şi facem toţi tot ce putem să prevenim. Abordarea aceasta, reflexul cozii la paşapoarte nu ne ajută cu nimic.

Relaţiile cu R. Moldova: am depăşit momentul cu discuţia despre Unire

Silviu Predoiu: Se vorbeşte foarte mult  dacă România ar trebui să se unească cu Moldova. Mie mi se pare că întrebarea trebuie să plece către moldoveni mai întâi, trebuie să discutăm cu ei şi să vedem ce doresc pentru că cel mic trebuie să exprime o opinie, nu neapărat cel mare. Cred că am depăşit momentul acesta cu discuţia despre Unire, în sensul de reîntregire a ţării. Cred că până şi dl. preşedinte Băsescu, care a susţinut  cu vehemenţă, a înţeles că, odată ce am intrat în UE, recunoscând tratatele de frontieră, acest topic este închis. Putem fi împreună eventual în UE. Nu cred neapărat că UE e o problemă din acest punct de vedere. Dar până la urmă chestia aceasta cu intrarea în UE sau nu este mult mai complexă şi în acelaşi timp mult mai simplă decât pare. Vrem să aducem în UE, hai mai întâi să ajutăm să se dezvolte economic aceste spaţii pentru că vor intra în UE şi vor primi numai rigle peste palmă. Că nu sunt suficient de pregătite, că nu au, că nu fac.. am simţit pe pielea noastră. Ce înseamnă cu MCV, cu Schengen-ul, şamd. Dacă am ajuta Moldova, ca şi la Ucraina, se putea aplica acest lucru, apropos de prevenţie, să-şi ridice nivelul de trai, să aibă o economie funcţională, să se schimbe dependenţa de gaze, atunci nici găgăuzii nu ar mai vorbi despre autonomie a lor, nici transnistrenii nu ar mai pune problema că vor către Rusia sau către altă direcţie şi ar fi foarte mulţumiţi în Moldova. Cheia aici este. Vrem să-i ajutăm, hai să-i ajutăm. Din păcate, România, în momentul de faţă, ea are nevoie de ajutor.

„Dezvoltăm o intoleranţă la opinii, altele decât cele aparent validate oficial”

Silviu Predoiu: Mi se pare că mai e un efect ciudat al conflictului acesta. Dezvoltăm o intoleranţă la opinii, altele decât cele aparent validate oficial.  Nu ai voie să spui nimic din ceea ce ar putea să pară pro rus, sau, dacă nu pro rus, antioccidental, evident dacă nu e Zelenski. Zelenski are voie să zică că NATO se teme de Rusia, că NATO nu va activa articolul 5 dacă Rusia va ataca România, R, Moldova sau ţările baltice. Dar altfel mi se pare că e foarte grav pentru că dezvoltăm o intoleranţă şi am văzut şi în media, e dispusă să ştampileze câteodată orice fel de opinie când de fapt, cheia oricărui progres este să ascultăm pe fiecare. Libertatea de opinie, libertatatea de exprimare este o certitudine în lumea în care am intrat. Trebuie să fim de acord cu ea şi să ascultăm. Una este reaua intenţie, alta este dezbaterea liberă. Ori noi acum suntem cumva într-o zonă în care nu se încurajează dezbaterile, se consideră că e periculos. Foarte multă abordare emoţională.

“Unipolarismul s-a cam epuizat. Ne îndreptăm către o zonă de multipolarism”

Silviu Predoiu: După lumea bipolară a războiului rece, a urmat o perioadă de 30 de ani de lume unipolară necontestată, chiar încurajată, a fost o bucurie, pentru că până la urmă SUA se confundă cu istoria democraţiei, aşa cum se vede. Acum unipolarismul s-a cam epuizat, părerea mea e că ne îndreptăm către o zonă de multipolarism, ceea ce ar trebui să se regăsească şi în aceste organisme, ar trebui diversificat. Evident că trecerea de la o lume unipolară la una multipolară nu e o trecere facilă. E vorba de acomodarea sistemelor de valori, de înţelegere, de asumare colectivă. Va dura. Şi m-aş bucura ca inclusiv aceste conflicte să fie doar o fază intermediară care să fie depăşită. Dar cred că în direcţia aceasta trebuie să se îndrepte, s-a văzut foarte clar şi stupizenia şi ineficienţa ideii de descurajare nucleară. A funcţionat un timp, când era o lume bilaterală şi exista dialogul între ei. Deja astăzi nu mai e. La mâna cui rămâne butonul nuclear? El era o temă despre care nu se vorbea. Era, dar nu se vorbea. Acum se vorbeşte cu atâta uşurinţă va fi război nuclear, va recurge Putin la arma nucleară? Între două sandvişuri pe culoar se discută dacă Putin va apăsa butonul. (Gabriela Antoniu).