Featured
Președintele Klaus Iohannis: „România este alături de Republica Moldova și de cetățenii săi, așa cum am fost mereu! Este mesajul puternic pe care l-am transmis la Chișinău”
„Efortul doamnei Președinte Maia Sandu, al Guvernului și al tuturor autorităților, precum și mobilizarea exemplară a societății civile și a cetățenilor în primirea și îngrijirea celor care caută refugiu din calea ororilor războiului din Ucraina sunt impresionante.
Președintele României, Klaus Iohannis, a susținut miercuri, 16 martie 2022, la Chișinău, declarații de presă comune cu Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu.
Vă prezentăm în continuare transcrierea declarației de presă comune:
Președintele României, Klaus Iohannis:
Bună ziua!
Stimată doamnă Președinte Maia Sandu,
Vă mulțumesc pentru primirea de astăzi și pentru discuția foarte consistentă, cordială, și cred că și productivă.
Ne-am concentrat în convorbirile de astăzi, cum era de așteptat, asupra consecințelor agresiunii armate a Federației Ruse împotriva Ucrainei. România și Republica Moldova, ca vecini ai Ucrainei, trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a face față cât mai eficient acestor efecte.
De aceea, am venit astăzi la Chișinău, împreună cu premierul Nicolae Ciucă, cu un mesaj puternic: România este alături de Republica Moldova și de toți cetățenii săi, așa cum a fost mereu! Pe noi puteți să contați!
Și pe lângă România, alături de dumneavoastră se află, solidar, toate statele comunității noastre europene și euroatlantice.
În aceste momente complicate, vreau întâi de toate să-mi exprim aprecierea pentru efortul impresionant al doamnei Președinte Maia Sandu, al Guvernului, al tuturor autorităților Republicii Moldova, precum și pentru mobilizarea exemplară a societății civile și a cetățenilor în primirea și îngrijirea persoanelor care caută refugiu din calea ororilor războiului din Ucraina.
Am convingerea că acest efort al Republicii Moldova va rămâne pentru mult timp imprimat în amintirea colectivă, ca gest de profundă generozitate și umanitate, caracteristici reprezentative pentru cetățenii Republicii Moldova.
De la începutul conflictului, România a alocat Republicii Moldova asistență umanitară consistentă, sub diverse forme – combustibil, resurse energetice, transporturi cu materiale de primă necesitate pentru a fi puse la dispoziția refugiaților ajunși aici în Republica Moldova.
Chiar astăzi un convoi umanitar cu un total de 55 de tone de produse alimentare și alte produse destinate refugiaților ucraineni din Republica Moldova a sosit aici, la Chișinău, printr-un transport asigurat de Inspectoratul General român pentru Situații de Urgență.
De asemenea, România a luat măsuri, prin organizarea unor coridoare verzi, pentru preluarea directă, pe cale rutieră și feroviară, de refugiați ucraineni din Republica Moldova și transportarea acestora în România, unde, evident, li se da asistența cuvenită și necesară.
Astfel, am realizat peste 73 de transporturi rutiere și 11 feroviare în ultima săptămână. Dorim ca aceste demersuri să contribuie la reducerea presiunii asupra Republicii Moldova.
În cadrul întâlnirii de astăzi am discutat idei concrete și modalități suplimentare de aprofundare a coordonării deja foarte bune și eficiente dintre autoritățile din România și cele din Republica Moldova, pentru a veni în sprijinul celor care se îndreaptă către noi pentru a primi ajutor.
În România, la Suceava, avem deja din 9 martie operaționalizat hub-ul umanitar, un centru logistic care vizează colectarea și transportul donațiilor internaționale în sprijinul Ucrainei. În funcție de necesități și de evoluția situației, acest centru poate și va fi folosit și pentru a direcționa asistență concretă către Republica Moldova.
De asemenea, am avut oportunitatea să discut cu doamna Președinte Maia Sandu pe tema securității energetice a Republicii Moldova, un subiect de importanță centrală pe agenda noastră bilaterală care, iată, capătă o relevanță sporită în noul context.
Am asigurat-o pe doamna Președinte Maia Sandu de sprijinul nostru atât în plan bilateral, cât și în demersurile de mobilizare a asistenței internaționale, inclusiv a Uniunii Europene, pentru acest proces complex și vital.
Pot să vă spun că Romania face eforturi concrete, nu doar în cadrul Uniunii Europene, pentru a găsi soluții viabile și avantajoase, în interesul Republicii Moldova.
De asemenea, foarte important, cred, ne vom concentra pe suplimentarea cât mai urgent posibil a asistenței financiare și tehnice, inclusiv în gestionarea fluxului masiv de refugiați din Ucraina.
Am subliniat clar toate aceste elemente în contactele bilaterale pe care le-am avut la nivel înalt, precum și în intervențiile mele la recentul Consiliu European informal care s-a ținut la Versailles, la care s-a discutat, evident, și despre cererile de aderare la Uniunea Europeană înaintate de Republica Moldova, Ucraina și Georgia.
Eu am solicitat cu acel prilej să dăm dovadă, la nivelul Uniunii, de viziune și curaj, pentru a da semnalul pe care statele din Vecinătatea Estică, în primul rând Republica Moldova, îl așteaptă și îl merită.
Vom continua demersurile constante, în toate formatele relevante la nivelul Uniunii, destinate mobilizării sprijinului instituțiilor europene și al statelor membre pentru traseul european al Republicii Moldova.
Noi știm din propria noastră experiență că drumul către integrarea europeană nu este deloc ușor. Dar fiecare drum, oricât de lung și greu ar fi, începe cu un pas: de partea Republicii Moldova, acest pas a fost făcut prin semnarea și înaintarea solicitării de aderare. Dar cred ca este important să subliniem că acest pas al Moldovei nu a fost făcut doar prin acea cerere, ci, mai ales, prin angajamentul solid, sincer al actualei conduceri a Republicii Moldova față de valorile europene, față de construirea unui stat de drept și a unei societăți democratice și echitabile pentru toți cetățenii Republicii Moldova.
Am convingerea că decizia semnării cererii de aderare va duce la continuarea accelerată a reformelor asumate de Chișinău.
Integrarea europeană este singura cale în măsură să asigure democrația, stabilitatea, prosperitatea, dezvoltarea economică și socială ale Republicii Moldova și acest lucru cred că între timp ne este foarte clar tuturor.
Situația tragică din Ucraina nu trebuie să ne facă să uităm că pe teritoriul Republicii Moldova există, încă, un conflict prelungit. Reafirm aici, la Chișinău, sprijinul deplin al României pentru soluționarea politică a problemei transnistrene, cu respectarea suveranității și integrității teritoriale ale Republicii Moldova în frontierele sale recunoscute internațional și fără afectarea parcursului său pro-european.
În încheiere, vreau să vă asigur, doamnă Președinte, o dată în plus, de sprijinul deplin al României, al meu personal și de deschiderea totală pentru o coordonare strânsă în depășirea provocărilor cu care ne confruntăm în această situație.
Vă mulțumesc!
Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu:
Vă mulțumesc pentru vizita Dumneavoastră în aceste momente de grea cumpănă pentru regiunea noastră și pentru întreaga lume.
Mi-ar fi plăcut să ne întâlnim în circumstanțe mai fericite. Republica Moldova și România au în desfășurare proiecte bilaterale ambițioase, avem despre ce să discutăm.
Din păcate, pe 24 februarie, Federația Rusă a pornit un război neprovocat împotriva Ucrainei. Ne-am trezit cu toții într-o lume sumbră, incertă. Ceea ce se întâmplă în Ucraina e îngrozitor. Acțiunile militare au destabilizat întreaga regiune, iar provocările cauzate de acest război pun presiune mare și pe Republica Moldova. Avem nevoie de sprijinul partenerilor și prietenilor noștri pentru a le depăși.
Republica Moldova a condamnat ferm agresiunea militară asupra Ucrainei și a chemat la pace din prima oră a acțiunilor militare. Tot din primele ore, țara noastră a oferit ajutor umanitar țării vecine și prietene, primind oamenii săi care fug din calea războiului.
Aproape 340 de mii de persoane au trecut frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova de la începutul războiului; aproape 100 de mii de refugiați rămân în continuare în țara noastră: femei, copii, vârstnici, speriați, obosiți, debusolați. Asistăm la o adevărată dramă umană. Trebuie să ajutăm acești oameni și vom face asta în continuare.
Mii de familii din toate regiunile țării găzduiesc oaspeți din Ucraina. Acest efort a adus împreună angajații serviciilor de stat, oameni din administrația publică locală, activiști, voluntari care s-au mobilizat să ajute refugiații. E un efort semnificativ pentru o țară mică, cu venituri modeste.
Pentru că fluxul refugiaților nu contenește, am solicitat statelor membre ale Uniunii Europene să examineze posibilitatea relocării refugiaților din Ucraina pe teritoriul lor. Apreciez decizia promptă a autorităților române de a deschide coridor verde pentru transferul refugiaților care pleacă în UE direct de la frontiera moldo-ucraineană.
Totodată mulțumesc autorităților de la București pentru ajutorul umanitar oferit pentru gestionarea fluxului de refugiați. Primul lot de ajutoare: 17 tone de produse alimentare, produse de igienă, paturi, jucării, a ajuns pe 4 martie și a fost distribuit primăriilor și centrelor de plasament care găzduiesc persoane refugiate din Ucraina; cel de-al doilea lot, de 55 de tone, a ajuns astăzi la Chișinău.
Vreau să mulțumesc și pentru decizia Guvernului de la București de a acorda Republicii Moldova peste 155 de tone de motorină, 150 de tone de benzină pentru a acoperi necesitățile de transport ale instituțiilor implicate în gestionarea fluxului de refugiați, dar și 5000 de tone de păcură pentru a sprijini securitatea energetică a Moldovei, afectată de războiul din Ucraina. România este, din nou, alături de noi în vremuri dificile.
Domnule Președinte,
Vizita dumneavoastră continuă tradiția relațiilor excelente dintre Republica Moldova și România, relansate la sfârșitul anului 2020. Vizita vine la doar o lună după desfășurarea, la Chișinău, a ședinței comune a Guvernelor Republicii Moldova și României, în cadrul căreia au fost trasate proiecte comune care vor apropia și mai mult țările noastre. Iar unele decizii adoptate pe 11 februarie deja aduc beneficii cetățenilor noștri.
Menționez aici acordul privind serviciile roaming. Republica Moldova a aprobat acest acord, iar mai mulți operatori au implementat deja noile tarife; astfel sute de mii de moldoveni se pot bucura de tarife mai mici la roaming atunci când vizitează România.
Acum, mai mult decât oricând, Moldova are nevoie de proiecte de infrastructură, de consolidarea independenței sale energetice, de sprijin pentru comunitățile locale. Ieri am promulgat legea ce vizează fondul de sprijin din partea României în valoare de 100 de milioane de euro. Aceste resurse, puse la dispoziție de Guvernul României pentru proiecte de dezvoltare în Republica Moldova, vor sprijini dezvoltarea comunităților Republicii Moldova, vor crea locuri de muncă și vor transforma infrastructura comunităților noastre. Vreau, de asemenea, să avansăm rapid în construcția podului de la Ungheni.
România a fost alături de noi în momentele critice din toamna trecută, în timpul crizei gazelor, oferindu-ne păcură și grăbind punerea în funcțiune a gazoductului Iași-Chișinău. Sper că Memorandumul privind cooperarea în domeniul securității energetice, semnat în luna februarie de Guvernele celor două țări, va grăbi interconectarea energetică a Moldovei și României și conectarea țării noastre la proiectele energetice majore din țara dumneavoastră. Astăzi a fost anunțată decizia de interconectare a Republici Moldova și Ucrainei la sistemul european și, în acest sens, proiectele noastre energetice sunt și mai importante.
Domnule Președinte,
Noua realitate din regiune ne cere să acționăm ferm și hotărât. Pe 4 martie, Republica Moldova a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană, confirmând astfel caracterul ireversibil al integrării europene a țării noastre și atașamentul față de valorile europene. Mizăm pe susținerea României pentru acceptarea cererii Republicii Moldova. Viitorul european al țării noastre este incontestabil, iar parteneriatul strategic pentru integrare europeană dintre Republica Moldova și România ne va ajuta să atingem mai rapid acest obiectiv, în interesul cetățenilor noștri.
Solicităm, de asemenea, sprijinul României pentru deschiderea piețelor europene pentru toate categoriile de produse moldovenești, care nu mai pot intra pe piața ucraineană, rusă sau belarusă din cauza războiului din Ucraina. Acceptarea produselor noastre pe piața UE în aceste condiții va constitui un sprijin direct și semnificativ pentru agricultorii moldoveni.
Domnule Președinte,
România a fost mereu alături de Republica Moldova, ajutându-ne să trecem mai ușor prin diverse crize și să realizăm proiecte importante pentru țara noastră.
Ne-ați sprijinit în depășirea pandemiei de Covid-19. Donațiile de vaccinuri și de echipamente, schimburile de echipe de medici pentru gestionarea pandemiei ne-au ajutat să salvăm mii de vieți. Vă mulțumim.
Anul trecut, România a oferit agricultorilor noștri 6000 de tone de motorină, care i-au ajutat să depășească urmările secetei din anul 2020. În plină criză energetică, Guvernul României ne-a oferit păcură pentru a produce energie termică.
În numele tuturor cetățenilor Republicii Moldova, vă mulțumesc pentru acest ajutor frățesc.
Sunt convinsă că parteneriatul strâns dintre țările noastre ne va ajuta să depășim și greutățile și incertitudinea cauzate de războiul din Ucraina.
Trăim vremuri grele, în care solidaritatea, grija, ajutorul reciproc trebuie să prevaleze. Numai așa putem depăși tragedia și distrugerile războiului, numai așa ne putem revendica umanitatea.
Îndemn comunitatea internațională, toate țările democratice, să ne concentrăm eforturile pentru a obține încetarea atacului militar, oprirea luptelor și restabilirea păcii în Ucraina. E ceea ce ne dorim cu toții. E ceea ce merită, în special, cetățenii ucraineni.
Exclusiv
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”, nu și pe la generali.
În prim-plan, cine altcineva decât eternul nostru personaj principal: Bogdan Despescu, chestor, secretar de stat, specialist în portul uniformei… „după ureche”. După cum îl taie briza, nu după cum scrie în OMAI.
De data asta, omul nu s-a mai obosit să inventeze povești cu „uniformă adusă de Armată” sau „personalizări” trase de păr. A trecut direct la nivelul următor: demonstrație practică de „AȘA NU” în portul uniformei de poliție, chiar de Ziua Marinei. Un fel de lecție video pentru școlile de poliție: „Uitați-vă bine. Așa să NU vă îmbrăcați NICIODATĂ.”
Compoziția artistică a ținutei:
- jos: pantaloni cu vipușcă, de reprezentare, ceremonie, solemnități, din categoria „să trăiți, sărumâna, să n-aveți nevoie de noi”;
- sus: cămașă-bluză albă, tot de reprezentare, să știe poporul că are în față rang mare și lustruit;
- pe cap: șepcuța de soare de serviciu, plimbată de la „munca de jos”, direct în poza de protocol.
Adică o combinație pe care regulamentul nu doar că nu o prevede, dar o urlă din toți rărunchii: NU AȘA.
Niciodată, dar NICIODATĂ, nu combini uniforma de reprezentare/ceremonial cu șapca de soare de la uniforma de serviciu. E ca și cum te-ai duce la nuntă cu smoking, dar în papuci de gumă. Numai că aici nu vorbim de modă, vorbim de Regulamentul pentru compunerea și portul uniformelor de poliție.
Și, ca ironia să fie completă, art. 2 alin. (2) din OMAI nr. 183/2021 spune negru pe alb că:
- tocmai ȘEFII trebuie să respecte regulamentul,
- să urmărească respectarea lui de către subordonați,
- și să ia măsuri când constată încălcări.
Ei bine, regulamentul zice una, iar „el general” înțelege alta: „Regulamentul e pentru executanți. Eu sunt general, nu executant. Eu doar… dau exemplu. Prost.”
Rămâne întrebarea pe care o evită toată lumea, dar o vede toată lumea:
CINE IA MĂSURI CÂND CHESTORII SUNT CEI CARE ÎNCALCĂ REGULAMENTUL?
În toată țara, au fost sancționați sute de polițiști pentru:
- pantofi nepotriviți,
- lipsă chipiu,
- cămașă băgată pe jumătate în pantaloni,
- ținută „neconformă”.
Pe aceștia îi prind imediat: sunt executanți. În consecință, trebuie „executați”. E simplu, e la îndemână și dă bine la statistici: „Am asigurat disciplina portului uniformei”.
Dar când ajungem la eșalonul „cu vipușcă + stele + funcție + cameră de luat vederi”, brusc regulile devin… „orientative”. Pe uscat se dau sancțiuni, pe mare se dau lecții de ipocrizie. Aparent, pe mare chestorii combină uniforma după cum îi taie briza, nu după cum prevede Regulamentul.
Și, ca să fie tabloul complet, în spatele lui Despescu, în aceeași imagine, stă cuminte, perfect regulamentar, un „amărât” de polițist de frontieră:
- uniformă de serviciu corectă,
- capul acoperit cum trebuie,
- nimic „personalizat”,
- nimic „combinat” după inspirația de moment.
Fără vipușcă de chestor, fără stele de general, dar cu regulamentul știut și respectat.
Omul ăsta dă mai multă lecție de onoare și disciplină decât tot discursul oficial de Ziua Marinei.
Se pare că, uneori:
- cu cât ai mai multe stele pe umăr, cu atât îți permiți să ignori regulamentul;
- cu cât ai mai puține stele, cu atât îl cunoști și îl respecți mai bine.
Ce vedem noi, de fapt, în poza de Ziua Marinei?
- În față: „el general”, simbol al sistemului care predică regulamentul, dar îl poartă… experimental.
- În spate: un polițist de frontieră care, fără să spună un cuvânt, le dă rușine tuturor „șefilor” din cadru doar prin felul în care-și poartă uniforma.
Și atunci, iarăși:
Cine îl sancționează pe Despescu pentru port necorespunzător al uniformei?
Cine îi explică art. 2 alin. (2) din OMAI 183/2021?
Cine îi arată poza cu polițistul din spatele lui și îi zice: „Așa se face, domnule general”?
Răspuns scurt: nimeni.
Pentru că în România, regulamentul e obligatoriu pentru cei fără stele. Pentru cei cu stele, regulamentul e… opțional. „Orientativ”. Un fel de recomandare meteo: „azi e bine să îl respecți, dar dacă e Ziua Marinei și sunt camere, lasă, merge și așa.”
Felicitări sincere tuturor marinarilor și personalului contractual din Armata României cu ocazia Zilei Marinei. Oamenii care chiar știu ce înseamnă uniformă, onoare și regulament, fără să le confunde cu decorul pentru poze oficiale.
Felicitări și politistului de frontieră din spatele lui Despescu. Fără vipușcă, fără stele, dar cu coloană vertebrală și regulamentul la zi. Uneori, adevărații „generali” nu au grad pe umăr, ci bun-simț și respect față de meserie – exact cum dezvăluie Sindicatul Europol în această nouă lecție publică despre dublul standard din MAI. (Cristina T.).
Exclusiv
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul.
„Prea multă transparență strică” – noua doctrină de la IPJ Călărași

La IPJ Călărași, tehnologia nu e un instrument, ci aproape o amenințare la ordinea publică. Dintr-un răspuns oficial prezentat de Sindicatul Diamantul aflăm, cu uimire amestecată cu râs amar, că solicitarea de comunicare pe cale electronică a unui document deja diseminat intern poate constitui, atenție, „un demers excesiv și abuz de drept procedural”.
Cu alte cuvinte, dacă documentul există, a fost deja răspândit în interior și tu îndrăznești să-l ceri și pe e-mail, riști să fii etichetat drept abuzator de procedură. Transparența, da, dar să nu fie… comodă și modernă.
Legea 544/2001, reinterpretată: „nu pentru voi am muncit noi”
În același răspuns, IPJ Călărași invocă, cu o creativitate demnă de un manual de satiră juridică, Legea nr. 544/2001. Aceasta, spun ei, ar avea ca scop „asigurarea transparenței față de cetățeni și nu dublarea sau ocolirea mecanismelor de dialog social”.
Traducere liberă în limbaj de pamflet:
– Legea 544 e pentru transparență, dar nu vă folosiți prea mult de ea, că ne deranjați „mecanismele”.
– Dialog social înseamnă, probabil, să vii frumos, cu capul plecat, la ghișeu, să aștepți, să insiști, să revii, iar dacă îndrăznești să ceri documentul pe e-mail… e exces.
Sindicatul Diamantul expune astfel un tip de gândire birocratică în care legea e invocată nu pentru a ușura accesul la informații, ci pentru a justifica refuzul de a apăsa pe „Trimite”.
„Consum nejustificat de resurse”: apăsarea tastei Enter, pericol bugetar
Răspunsul IPJ Călărași merge mai departe, într-o demonstrație de „sclipire administrativă”:
activitatea de transmitere electronică a unor acte interne, deja accesibile angajaților, ar genera „consum nejustificat de resurse administrative”.
Într-o eră în care firme private, ONG-uri și instituții publice serioase trimit mii de documente prin e-mail zilnic, la Călărași apăsarea tastei Enter se transformă într-o amenințare la adresa bugetului și a ordinii instituționale.
Probabil că, în logica asta, cel mai sigur este să tipărești hârtiile, să le cari din birou în birou și să le pui sub ștampilă – că asta nu consumă resurse, doar timp și nervi.
Comisia salvatoare: „reclamația nu e întemeiată, polițistul e curat ca lacrima”
Ca să fie tacâmul complet, răspunsul citat de Sindicatul Diamantul ne anunță că, în urma analizei efectuate de comisia desemnată, s-a concluzionat solemn că reclamația administrativă adresată IPJ Călărași nu este întemeiată, iar polițistul responsabil cu gestionarea informațiilor de interes public este fără „rea-credință”.
Deci sistemul a anchetat sistemul și a decis că sistemul are dreptate. Cine ar fi crezut?
Comisia internă a validat ideea că solicitarea prin e-mail poate fi excesivă, că Legea 544 nu e pentru „ocolirea mecanismelor”, și că orice insistență pe transparență ridică suspiciuni de abuz.
IPJ Călărași, laborator de inovație birocratică
Pamfletul de față pornește de la un simplu document oficial, scos la lumină de Sindicatul Diamantul, dar portretizează o mentalitate periculoasă:
– modernizarea e doar la nivel de slogan;
– transparența există doar când nu incomodează;
– tehnologia e bună, dar nu când simplifică viața celui care cere socoteală instituției.
„Sclipirile de geniu” de la IPJ Călărași arată cum poate fi răsturnat sensul unei legi menite să protejeze cetățeanul. Din instrument de acces la informație, Legea 544/2001 devine scut pentru refuz politicos: nu sunteți abuzați de opacitatea noastră, sunteți dumneavoastră abuzivi că cereți prea mult.
Concluzie: apăsați cu grijă pe „Trimite”
Dezvăluirile Sindicatului Diamantul despre IPJ Călărași ne livrează o lecție amară, dar perfectă pentru un pamflet:
În unele instituții, e-mailul nu e un instrument de comunicare, ci o linie roșie. Când ceri un document electronic, nu uita: nu doar că „generezi consum de resurse”, dar riști să fii acuzat că forțezi legea să funcționeze.
În România în care digitalele se taie anual în speech-uri pompoase, există încă insule de „geniu administrativ” în care cel mai mare abuz procedural este simpla pretenție ca statul să-ți trimită un document… cu un click. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea
În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii polițist la Poliția Orașului Buhuși, județul Bacău, și comiți „crima” supremă de a aplica legea, trebuie să fii pregătit ca mașina ta personală să arate, la final de tură, ca după un antrenament de baseball pe capota și parbrizul ei.
Pe 12.08.2026, în jurul orei 20:00, niște polițiști au făcut gestul revoltător de normal de a conduce la sediul poliției un bărbat care încălcase legea. Ei nu știau, săracii, că în România există o specie nouă de „apărători ai libertății” care confundă statul de drept cu „statul la scandal”: în fața sediului au apărut imediat mai multe persoane ce solicitau eliberarea „eroului” încătușat și contestau, cu maximă tupeu, măsurile dispuse de oamenii legii.
Mașina polițistului – sac de box pentru vitejia de turmă
Cum argumentul rațional nu mai are nicio trecere, spiritele s-au încins rapid, în stilul clasic „hai cu toții pe unul”. În loc de dezbatere, s-a trecut direct la pedagogie cu pumnul și piciorul aplicată asupra autoturismului personal al unuia dintre polițiști. Mașina a fost devastată, într-o tentativă evidentă de intimidare a celor care, culmea nesimțirii, și-au permis să-și facă datoria.
Nu mai contează că omul ăla e polițist, că are familie, că mașina respectivă nu e proprietatea statului, ci rezultatul unor rate la bancă și al unor nopți de serviciu. Important e mesajul „educativ” transmis: dacă atingi infractorul, îți facem praf bunurile. Stat de drept în varianta autohtonă: „legea e bună, dar să nu deranjeze pe nimeni”.
Segmentul de societate care urlă la poliție, dar tace la hoți
Din păcate, există în România un segment bine antrenat să reacționeze prompt când legea începe să funcționeze împotriva „băieților noștri”. Pentru unii, polițistul nu e reprezentantul statului, ci sac de box, țap ispășitor și, la nevoie, decor urban pentru scuipat și înjurături.
În momentul în care un polițist aplică legea, o parte din societate vede în el dușmanul perfect: e vizibil, are uniformă, nu ripostează ca interlopul și, în plus, este ținut în frâu de aceiași politicieni care, la televizor, ne povestesc cum „România e un stat modern, european, orientat spre valorile occidentale”.
ONG-uri evaporate, bani cheltuiți, rezultate: zero barat
Pe hârtie, România e plină de ONG-uri preocupate de „educare” și „integrare socială” a categoriilor vulnerabile. În practică, când se întâmplă asemenea incidente – cum a fost cel de la Buhuși – aceste organizații dispar ca prin magie. Nu vezi nici formatori, nici mediatori, nici psihologi prinși între polițist și grupurile nervoase care îl înconjoară.
ONG-urile care au mânuit ani de zile fonduri generoase pentru „incluziune”, „educație civică” și „mediere comunitară” sunt, brusc, plecate în vacanță. Fără raport public, fără responsabilitate, fără explicații. Tac, iar statul tace și el, complice, prin acordul său tacit.
Acest tip de acțiune/inacțiune, după cum atrage atenția Sindicatul Europol, devine unul dintre factorii pentru care polițiștii ajung să se teamă că, după ce ies din tură, își pot găsi mașinile și bunurile personale făcute zob, doar pentru că au făcut ceea ce legea le cere: să intervină.
Realitatea din stradă vs. basmul politicienilor de la televizor
Ceea ce s-a întâmplat la Buhuși nu este vreo excepție exotică, ci doar unul dintre riscurile reale ale profesiei de polițist în România. Riscuri care nu apar nici în pliantele de recrutare, nici în declarațiile siropoase ale politicienilor.
În discursul oficial, polițistul „cel mult stă de vorbă cu cetățenii pe stradă”, zâmbind, eventual cu un pliant în mână și un copil pe umăr, imagine perfectă pentru Facebook. În realitate, același polițist își parchează mașina uitându-se de două ori în jur, se uită de trei ori în oglindă când pleacă acasă, și se întreabă dacă nu cumva următoarea „educație civică” i se va aplica direct pe caroserie sau pe geamurile apartamentului.
Când lovești polițistul pentru că își face treaba, lovești statul – dar cui îi pasă?
Sindicatul Europol dezvăluie limpede: când ataci polițistul pentru că aplică legea, ataci însăși autoritatea statului. Problema e că, în România, autoritatea statului a fost atât de mult terfelită, relativizată și vândută pe bucăți, încât unii au ajuns să creadă că e normal să te strângi cu gașca în fața secției și să faci presiuni ca „băiatul nostru” să fie eliberat.
Un stat care se autoproclamă „pro-european” de cel puțin două ori pe zi, în orice discurs public, dar permite ca polițiștii să fie intimidați, amenințați și atacați pentru că îndrăznesc să aplice legea, nu mai e un stat de drept, ci o caricatură de autoritate, o improvizație cu pretenții de civilizație.
Concluzie amar-comică: cine apără pe cei care ne apără?
Pamfletul acesta pornește de la un fapt concret – incidentul de la Poliția Orașului Buhuși din 12.08.2026 – semnalat public de Sindicatul Europol. Dincolo de tonul usturător, întrebarea rămâne una cât se poate de serioasă:
Într-un stat care își lasă polițiștii singuri în fața presiunii de stradă, ONG-urilor fantomă și politicianismului ipocrit, cine mai apără, în realitate, pe cei care ar trebui să ne apere pe toți?
Până răspunde cineva serios la întrebarea asta, polițistul român va continua să fie, în ochii unora, nu simbolul legii, ci vinovatul de serviciu. Iar mașina lui personală – locul unde frustrarea socială își dă cu pumnul, cu piciorul și cu piatra, în numele unei „libertăți” care confundă drepturile cu derbedeala. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
-
Exclusivacum 2 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Exclusivacum 3 zileIPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
-
Exclusivacum 4 zileTriatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
-
Exclusivacum 4 zileAlexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileRepublica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
-
Featuredacum 5 zile”Reforma cu capul în nori”. Vicepremierul Gheorghiu le explică bugetarilor că protestează… de prea bine
-
Exclusivacum 5 zileCum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă



