Featured
Cocoșul, pajura șI vulturul față cu ursul și dragonul, în anul tigrului!
Declarația de la Beijing prin care Rusia și China și-au oferit sprijin reciproc în promovarea agendelor lor geopolitice și geoeconomice, în prealabil armonizate și validate ca fiind congruente, punând în întârziere SUA și UE cu privire la definirea ordinii globale post-americane, a dus, dintr-o întorsătură de stilou, la un nivel superior jocul de-a războiul cu ursul de la Kremlin al vulturului pleșuv de la Casa Albă.
Dacă până acum Ursul rusesc nu a dorit să meargă într-o îmbrățișare atât de strânsă cu Dragonul chinez, temându-se de asimetria raportului de putere dintre ei (în favoarea ultimului) și gândindu-se că, până la urmă, se simte mai în familie cu zburătoarele europene și transatlantice (Cocoșul francez, Pajura germană și Vulturul american, simbolul heraldic al Rusiei fiind Pajura bicefală), inflexibilitatea „imperiului necesar”, ajuns la senilitate, l-a împins în singurele brațe care îi stăteau deschise – cele de la Beijing – amintindu-i că Rusia este totuși euro-asiatică. Paralizat de narcisism, Noul Ierusalim a trecut cu vederea faptul că Pajura cu două capete de pe steagul Celei de a Treia Rome privește și spre apus și spre răsărit. Ceea ce face trimitere nu la duplicitate politică sau la ambiguitate identitară, ci la taina cuprinderii mai multor oportunități grație unei identități culturale complexe, organic imperiale. (Așa cum de mult Gogol a încercat să explice prin metafora „păsării-troică”.)
Pentru exactitate și corectitudine trebuie spus că belicismul Vulturului-chel, Joe Biden & Co., a fost stimulat și susținut de protagoniștii UE, cancelarul Pajurei germane, Olaf Scholz, și mai puțin, Cezarul Cocoșului galic, Emmanuel Macron, care, temându-se de o înțelegere americano-rusă peste capul lor, aptă a-i lăsa în afara jocului global, i-au dat senzația că îl vor recunoaște ca papă al bisericii euro-atlantice de rit neo-marxist, renăscute și reunificate după trecerea uraganului Donald Trump, dacă va purta o nouă cruciadă împotriva „dictatorului de la Kremlin”. De la bun început, Berlinul și Parisul au suflat în focul conflictului americano-rus, cu gândul că vor putea apoi aduce pacea la Moscova prin spatele Washingtonului.
Dacă cineva se mai îndoia de jocul dublu al Germaniei și Franței, reacția lor după adoptarea Declarației ruso-chineze amintită anterior, respectiv luarea în pas alergător a drumului Canossei moscovite, înlătură orice dubii. Deghizarea Cocoșului și Pajurei în porumbel al păcii nu poate induce în eroare.
Drept este că oficializarea parteneriatului strategic dintre China și Rusia consacră un nou raport de putere la nivel global, raport care nu putea fi ignorat de Germania și Franța. Între portavionul american care lua apă și rachetele sino-ruse care luau înălțime alegerea era evidentă, urgentă și „obligatorie”. De aceea masca cu chipul zeului Marte a fost înlocuită rapid cu cea a lui Apollo.
Ajuns primul la Moscova, într-o cursă contra cronometrului istoriei, președintele Macron, dincolo de multe cântece de sirenă, l-a putut auzi pe președintele Putin pronunțând numele teribil al armei nucleare, în ceea ce unii vor spune că a fost o amenințare, iar alții un avertisment: „dacă susțineți aderarea Ucrainei la NATO, sunteți de acord sa fiți antrenați într-un război, eventual nuclear, în cazul în care Ucraina decide că vrea Crimeea înapoi și invocă art 5 al Tratatului Alianței?”
Desigur, se poate răspunde că litigiul referitor la Crimeea ar fi anterior intrării în NATO și că dacă Ucraina ar porni lupta pentru recuperarea Crimeii, ea nu ar fi atacată, ci ar fi atacatorul, ceea ce nu ar pune în funcțiune art. 5. Acestea sunt, însă, detalii tehnice care nu pot oculta problema fundamentală. Atât timp cât o arhitectură de securitate justă, fezabilă și durabilă nu este convenită de către toți cei interesați, cu luarea în considerare a intereselor tuturor, războiul este inevitabil. Iar dacă în acest război sunt implicate puteri nucleare, războiul poate deveni în orice moment nuclear.
Vladimir Putin a formulat cu voce tare ipoteza la care se gândea Emmanuel Macron. E o chestiune de logică. Asta orice om capabil să raționeze în afara prejudecăților ideologice o putea spune. Ucraina în NATO înainte de a-și fi rezolvat problemele teritoriale cu Rusia înseamnă război; eventual nuclear.
Nici o putere nucleară nu va admite să fie învinsă cu arme convenționale. Nici Franța nu ar face-o. Iar Macron nu are de gând să se bată cu Rusia în arme nucleare de dragul Ucrainei. Așa cum în 2008 nu a fost gata să o facă Sarkozy de dragul Georgiei.
A reafirma principiul libertății de opțiune a Ucrainei în alegerea alianțelor, principiu care în nici un caz nu implică obligația cuiva de a o accepta ca aliat, este o simplă vorbă în vânt, spusă pentru calmarea conștiințelor prea sensibile, de îndată ce ea se asociază cu recunoașterea preocupărilor securitare ale Rusiei ca temeinice și legitime. Teza din urmă înseamnă finlandizarea și eventual, federalizarea Ucrainei. Tertium non datur.
De îndată ce mesajul întâlnirii Putin-Macron a fost dat și înțeles, voci venite din direcția NATO au atras atenția că președintele Franței, altminteri un sceptic notoriu al legăturii strategice trans-atlantice și un campion al europenizării NATO, nu are mandat să vorbească în numele alianței. Așa s-a spus și în 2008 despre Președintele Sarkozy. Și a rămas… ca-n tren.
Este limpede că despre asta (adică despre cele convenite, explicit sau implicit, cu Vladimir Putin) va discuta la Kiev, Emmanuel Macron cu omologul său ucrainean, pentru ca apoi să bată formula în cuie la Berlin, cu cancelarul Scholz. Cel mai probabil, pentru Volodimir Zelenski mesajul va suna nu ca o sugestie, ci ca un ultimatum care va consacra abandonul cauzei ucrainene de către occidentul european.
Olaf Scholz, nereprezentând o putere nucleară, având pe cap nebuniile partenerilor de guvernare neo-marxiști (verzii) și … fiind german (adică având în genă tradiția unei diplomații versatile), a dat o fugă pe la Washington, înainte de a pleca la Moscova. Oficial a făcut-o pentru a-și alinia poziția cu cea a „marelui șef de trib” american. În realitate, sunt convins, pentru a-și asigura cât de cât spatele și a afla pe unde sunt plasate capcanele acestuia. S-a dus dispus să accepte ușor orice știa că i se va cere, întrucât era decis să nu fie de acord cu nimic (sic!).
În ceea ce îl privește pe Joe Binden, după ce și-a epuizat tot arsenalul injuriilor și amenințărilor la adresa Rusiei și a dat un nou ultim avertisment sever Chinei pentru a se fi înhăitat cu demonul de la Kremlin, nu a mai găsit o altă rimă pentru oda „democrației opresive” decât în amenințarea oaspetelui german cu cumplite sancțiuni economice dacă va ieși din rând după modelul recalcitrantului Macron. Încrederea în strategia făcutului cu degetul și a pumnului vânturat deasupra capului este atât de mare la Washington încât s-a socotit că amenințările cu răzbunarea transatlantică și cu războiul economic, care nu au avut efectul scontat la Moscova (dar asta, desigur, doar pentru că „Putin are discernământul afectat”, nu-i așa?), vor face impresie la Berlin.
Președintele SUA i-a dat practic de ales cancelarului german între închiderea pieței americane (deja în perspectivă de a se închide chinezilor și rușilor) pentru exporturile germane, și cea a rămânerii în frig a cetățenilor germani, precum și a lipsirii de energie ieftină a industriei germane, altminteri capabilă să își găsească debușee pe marile piețe rusă și chineză, ca urmare a sancțiunilor economice aplicate Rusiei (sic!). O dilemă neplăcută, desigur, dar nu chiar imposibil de soluționat. America revoluției globale neo-marxiste este, din câte se pare, dispusă să înceapă un război cu toată lumea, numai ca să nu își piardă aura de jandarm mondial și, neîndoielnic, pentru ca Partidul „președintelui de război” Joe Biden să câștige alegerile intermediare, neatins de scandalurile de corupție care îl pândesc.
Dacă ar fi să ne ghidăm după declarațiile de la finele întrevederii Biden-Scholz, abundând în asigurări de solidaritate și reafirmări de principii scoase atât din contextul istoric cât și din cel juridic și moral, am putea zice că Germania rămâne la remorca SUA. Scholz s-a aliniat. Ceea ce oricum nu ar rezolva problema divergențelor de fond în cadrul NATO.
Putem oare crede cu adevărat că, la Washington, neamțul a cedat? Sunt gata să pariez că doar s-a prefăcut pentru a menține elanul războinic autodistrugător al SUA, până când va apuca să bată palma cu Vladimir Putin. Nimic nu poate servi mai bine interesele Pajurei germane în viitoarea negociere cu Ursul siberian.
Pentru cancelarul Scholz, urmează întâlnirea cu Macron și „marea finală” cu Putin. Orice s-ar fi discutat la Washington, Berlinul nu poate risca să se vadă în dispută pe două fronturi, cu Moscova și Parisul, cu atât mai mult cu cât pactul germano-rus reprezintă o strategie eternă care doar accidental și temporar a căpătat numele unor personalități politice trecătoare. A se alinia la poziția Americii înseamnă acum pentru Germania cedarea poziției de lider politic al UE, în favoarea Franței, și chiar compromiterea proiectului European (eventual al Europei germane) cu totul. De ce ar face-o? Piețele orientale sunt mai vaste decât cea americană.
Vor fi, deci, alte declarații și, desigur, exprimarea încrederii că diplomația și rațiunea vor putea evita războiul. Pe cele două maluri ale Atlanticului se pare, însă, că diplomația și rațiunea au înțelesuri diferite.
America mai crede în supremația rațiunii celui mai puternic. Este firesc. De multă vreme a fost cea mai puternică și s-a obișnuit cu asta. Europenii, trecuți prin războaie desfășurate pe teritoriul lor și obișnuiți deja cu ideea că puterea este relativă, vor încerca probabil să o ia bătrânește pe calea soluțiilor consensuale. La urma urmelor UE este celebră pentru abilitatea în depășirea crizelor prin compromis.
Ce va fi exact, rămâne de văzut. Un derapaj, controlat sau nu, în direcția războiului este oricând posibil.
Un lucru este, însă, cert. Dacă principalii aliați europeni ai SUA din NATO sau, altfel spus, dacă UE va spune „nu!” opțiunii militare, elanul războinic al administrației Biden va fi oprit. Singură sau numai cu Regatul Unit al lui Boris Johnson, și acela în pericol de destrămare, nu se poate război cu „Sfânta Alianță” sino-rusă.
Problema nu este cea a alegerii între conciliatorism și fermitate, ci între realism și aventurism, între flexibilitate și rigiditate. Occidentul euro-atlantic nu trebuie să admită pur și simplu exigențele Rusiei. La rându-i are propriile exigențe. Acestea trebuie apărate cu putere. Dacă nevoia de securitate a Rusiei este respectabilă și nevoia de securitate a celorlalte state este. Rusia trebuie pusă, la rândul ei, în situația de a alege între confruntare și consens; ceea ce presupune însă o (contra)ofertă occidentală serioasă, iar nu doar insulte, amenințări și ultimatumuri. Pentru moment i se oferă doar războiul.
Dacă varianta războiului este exclusă, iar SUA, cu puterea sa încă de neignorat, se așează la masa negocierilor cu bună credință, șansele edificării unei ordini, cel puțin europene, care să ne asigure tuturor nu numai pacea, ci și libertatea, bunăstarea și demnitatea, în maximă siguranță, renasc. Să ne rugăm, dar să și acționăm pentru asta. Poate că „Anul Tigrului” ne va da gândul cel bun.
Adrian Severin
Exclusiv
BINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!
În „Republica lui Caragiale”, mizeria nu mai este demult o chestiune de estetică urbană, ci a devenit o formă de artă penală, sub privirile admirative ale unei administrații care pare să confunde Primăria cu un cazinou clandestin. În timp ce ploieștenii inhalează, la preț de parfum franțuzesc, emanațiile toxice din Cartierul Florilor, la butoane se joacă un „Bingo” pe miliarde, unde lozul câștigător aparține întotdeauna băieților deștepți cu epoleți, iar biletul de intrare este plătit, cu vârf și îndesat, de cetățeanul de rând.
Magia neagră a legilor moarte: Ganea, specialistul în „cadavre” legislative și tarabe de brânză
Maestrul de ceremonii al acestui sabotaj administrativ este Cristian Mihai Ganea, fostul „dirijor” al ADI Deșeuri Prahova. Conform investigațiilor demarate de Incisiv de Prahova și confirmate de Decizia CNSC nr. 971/2026, Ganea a reușit o performanță demnă de Cartea Recordurilor la capitolul incompetență (sau complicitate): a ticluit o licitație de miliarde bazându-se pe regulamente și legi abrogate încă din 2015.
Să folosești „stârvuri legislative” pentru a reglementa salubritatea din 2026 nu este doar prostie, ci pare a fi o strategie chirurgicală de a arunca licitația în aer, lăsând orașul ostatic actualului operator, Bin Go Solutions. După ce a pus cruce licitației, „magicianul” Ganea a făcut o rotire de cadre spectaculoasă, aterizând direct în fotoliul de director la SC Hale și Piețe. Probabil că expertiza sa în „putrefacție” a fost considerată vitală pentru administrarea pătrunjelului, sub binecuvântarea politică a noii administrații.
Polițeanu, „Independentul” mut: De la urlete anti-mafie, la valsul cu SRI-ul pe ritm de fanfară
Dacă anul trecut Mihai Polițeanu promitea „curățenie generală” și tuna împotriva „jafului de 10 milioane de euro”, astăzi edilul pare să fi suferit o lobotomie a conștiinței politice. Marea miză – cele 10 milioane de euro reprezentând „bunurile de retur” (zeci de autospeciale și mii de pubele plătite deja de ploieșteni prin tarife) – s-a evaporat subit. Deși raportul LEXEXPERT AUDIT S.R.L. confirmă că aceste bunuri trebuiau să revină gratuit orașului, Polițeanu a adoptat „poziția ghiocelului”.
Coincidență sau nu, tăcerea primarului a devenit asurzitoare imediat ce la conducerea operatorului de salubritate a apărut un fost ofițer SRI. Brusc, „mafia” s-a transformat în partener de dialog, iar Polițeanu a schimbat lupta cu mizeria pe organizarea de festivaluri, fanfare și cursuri de gimnastică la Hipodrom. În timp ce orașul se scufundă sub datorii de 7 milioane de lei către Blue Planet și riscă insolvența, primarul-fanfară ne dă „pâine și circ” – doar că pâinea lipsește, fiind confiscată de penalitățile de întârziere.
Noaptea minții la ADI Prahova: Licitația anulată prin „act de deces” pe 20 aprilie 2026
Cireașa de pe muntele de gunoi a fost pusă chiar ieri, 20 aprilie 2026, printr-un document oficial care probează „noaptea minții” administrative. Directorul executiv al ADI Prahova, Silviu-Cristian Voicu, a semnat actul prin care procedura de licitație pentru Zonele 2 și 6 este anulată definitiv. Motivul? O recunoaștere penibilă a propriei neputințe: ADI consideră că termenul de 15 zile impus de CNSC prin Decizia nr. 1228/03.04.2026 nu este „suficient pentru remedierea întregii documentații”.
Această decizie condamnă Ploieștiul la un viitor incert, unde orașul nu mai poate scăpa de operatorul Bin Go, nu mai primește niciun leu din redevențe și poate să-și ia adio de la bunurile de retur de 10 milioane de euro. Este, practic, victoria totală a incompetenței programate, prin care interesele obscure sunt protejate în detrimentul bugetului local.
Schizofrenie juridică și festivaluri pe datorie: Când până și „vechea gardă” pare performantă (aici), (aici), (aici), (aici), etc
Situația a devenit atât de absurdă încât până și amintirea fostelor administrații începe să pară o epocă de aur a managementului deșeurilor. Sub „intelectualul” Polițeanu, Ploieștiul a ajuns un laborator de experimente juridice ilegale. În timp ce Prefectura a acționat în instanță Primăria (Dosar 5650/II/B/3) pentru „invenții” precum „încetarea aplicabilității” unor hotărâri, Poliția Locală amendează un operator pe care Primarul îl numește „ilegal”, deși funcționează sub nasul său.
În acest timp, consilierii municipali par să fi intrat într-o hibernare colectivă, ignorând faptul că ploieștenii plătesc printre cele mai mari tarife din țară tocmai pentru că utilajele care trebuiau să fie ale lor sunt „închiriate” pe banii lor.
Concluzia:
Dacă spectacolul de prost gust numit „Bin Go” continuă, singura igienizare reală care mai poate salva orașul este referendumul de demitere. Ploieșteni, nu uitați: când plătiți factura la gunoi, nu finanțați curățenia, ci sponsorizați luxul unei grupări care a transformat Primăria într-o sucursală a unui joc de noroc unde cetățeanul pierde întotdeauna. Vom reveni. (Cristina T.).
Sursa informațiilor: Investigațiile Incisiv de Prahova, Raport LEXEXPERT AUDIT, Deciziile CNSC 971/2026 și 1228/2026, Document ADI Prahova din 20.04.2026.
Exclusiv
FEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
Într-o țară în care sindicatul ar trebui să fie ultima redută în fața abuzurilor puterii, la Penitenciarul București-Jilava, sub oblăduirea „dinastiei” Teoroc, realitatea a bătut orice scenariu de film despre dictaturi bananiere. Ceea ce trebuia să fie un scut pentru polițiștii de penitenciare s-a transformat, conform unui raport incendiar al Corpului de Control al ANP din noiembrie 2025, într-un mecanism de teroare, umilință și servilism grotesc. Jilava nu mai este doar o închisoare, ci feuda personală a doamnei Cristina Teoroc, soția președintelui SNPP, unde legea este dictată de interese de clan și capricii de „stăpână”.
Cotizația sau „Taxa de Liniște”: Bine ai venit în sindicat fără să știi!
Strategia de recrutare a SNPP Jilava pare desprinsă din manualele de estorsiune ale anilor ’90. Conform mărturiilor șocante din raportul de control, „aderarea” la sindicat nu este un act de voință, ci o condamnare automată. Angajații se trezesc membri de sindicat direct prin „metoda fluturașului”: află că sunt apărătorii cauzei abia când văd banii reținuți abuziv din salariu.
Nota de relație nr. 46758 descrie un peisaj al groazei profesionale: oamenii plătesc cotizația nu din convingere, ci ca pe o taxă de protecție. E „răul cel mai mic” pe care trebuie să-l accepți ca să nu devii ținta furiei conducerii sindicale. În acest univers kafkian, să fii lăsat în pace a devenit un lux care se plătește lunar, sub amenințarea voalată a unui sistem care te zdrobește dacă îndrăznești să spui „nu”.
Groteasca viață de slugă: Epopeea câinelui Rosso și epuizarea demnității sub talpa „Doamnei”
Dacă credeați că fișa postului pentru personalul de secretariat include sarcini administrative, v-ați înșelat amarnic. În „Era Teoroc”, secretarele au fost promovate forțat în funcția de bone pentru patrupede. Abuzul de putere a atins cote de un ridicol sinistru: documentele oficiale menționează cum doamna Cristina Teoroc își aducea frecvent câinele personal, Rosso, la birou, lăsându-l în grija subalternilor.
Vârful degradării umane este atins atunci când o angajată a fost obligată să curețe excrementele prețiosului Rosso. Este imaginea perfectă a sistemului de la Jilava: în timp ce liderii sindicali se bat cu pumnul în piept pentru drepturile angajaților, în realitate, polițiștii sunt transformați în servitori umili, obligați să strângă mizeria lăsată în urmă de câinele „șefei”. Este un atac frontal la demnitatea umană, menținut printr-un regim de teroare funcțională.
Vânători de vrăjitoare în uniformă: Jigniri, hărțuiri și un mediu de lucru cu iz de budoar toxic
Pentru cei care nu se aliniază „dictaturii subiective”, tratamentul este standard: degradarea profesională și linșajul verbal. Notele de relație (cum este cea cu nr. 46788) vorbesc despre un mediu de lucru toxic, unde acuzațiile nefondate și jignirile sunt la ordinea zilei.
Mai grav, raportul scoate la iveală aspecte de o toxicitate extremă: hărțuirea cu tentă sexuală. Personalul feminin care nu intră în grațiile conducerii devine ținta unor aluzii și comportamente nepotrivite, transformând instituția statului într-o zonă gri, unde profesionalismul moare sufocat de mizerii interpersonale. „Unitatea angajaților”, invocată ipocrit în antetele documentelor sindicale, este doar un paravan pentru un sistem de pile și hărțuire unde polițistul de rând este strivit fără milă.

Întrebări de un milion de stele: Cum se fabrică un chestor prin cumetrie și „dat în gât”?
Marea enigmă care plutește deasupra Penitenciarului Jilava rămâne ascensiunea fulminantă a doamnei Cristina Teoroc. Cum a ajuns această doamnă chestor este o întrebare care bântuie holurile ANP. Să fie vorba de meritocrație sau de rețeaua complexă de influență?
Nu putem ignora încrengătura de cumetrie: soție de lider sindical și nașă a lui Românu Claudiu, fostul DGA – personajul care l-a „onorat” cu un denunț chiar pe fostul director general. Acest păienjeniș de relații, în care „datul în gât” și influența sindicală se împletesc cu gradele de general, transformă Jilava într-o enclavă a corupției morale. Jurnalul acestui „jihad” împotriva propriilor membri este acum pe masa organelor de cercetare penală, iar noi rămânem cu o întrebare amară: cine îi păzește pe paznici atunci când sindicatul devine călău?
Vom reveni, pentru că mizeria de sub preșul SNPP Jilava este mult mai adâncă decât pare! (Cristina T.).
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , (aici) , (aici) , (aici) , (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc
Exclusiv
OPERAȚIUNEA „PENALA LA NATO”: CUM SE JOACĂ DARĂU ȘI OPREA DE-A ARMATA CU CARACATIȚA MIRON LA BUTOANE
În timp ce România se preface că exportă inteligență strategică la Bruxelles, sub fustele Ministerului condus de Irineu Darău se coace o rețetă de succes pentru dezastru: cum să pui praf de pușcă în mâna unor persoane cu dosar penal, sub binecuvântarea „reformistă” a USR și a vechilor sforari din PSD.
Vitrina de la Bruxelles și mizeria de sub preșul ROMARM
Evenimentul „Romania Industry Day”, desfășurat între 19 și 21 aprilie 2026 la Bruxelles, trebuia să fie momentul în care industria noastră de apărare strălucea în fața partenerilor NATO. În realitate, a fost doar un paravan poleit pentru o mizerie sistemică. Investigăm astăzi cum „competența” a devenit un cuvânt obscen în Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT), unde ministrul Irineu Darău semnează ordine de numire cu aceeași ușurință cu care alții își semnează condica, ignorând complet mirosul de dosar penal care o înconjoară pe protejata sa, Adriana Laura Miron.
Ordinul 107: Cum să transformi un „pion” penal în regină peste armament
Investigația noastră scoate la iveală un document care ar face să roșească orice manual de integritate: Ordinul nr. 107 din 29 ianuarie 2026. Prin acest act, ministrul „reformator” Ambrozie-Irineu Darău o instalează pe Adriana Miron la cârma „Carfil” S.A., subunitate strategică a ROMARM. Miron nu e doar un biet consilier care plimbă mape; prin acest ordin, ea a fost unsă „Administrator Special”. Adică, un fel de „stăpân peste bani și puști”, cu puteri extinse asupra unei fabrici de armament, deși biografia ei este pătată de lupa DNA-ului în dosarele de la Brașov.
Triunghiul Bermudelor: Darău, Parcălăbescu și „Umbrela” Oprea
În acest angrenaj de tip „caracatiță”, responsabilitățile sunt împărțite ca între complici. Ministrul Darău pune semnătura, dar „eșalonul ROMARM”, reprezentat de Răzvan Parcălăbescu, asigură „unda verde” tehnică. Parcălăbescu, cel care ar trebui să fie garantul managementului curat, pare să fi suferit o amnezie selectivă în fața riscurilor de securitate.
Dar spectacolul nu ar fi complet fără Radu Oprea, actualul Secretar General al Guvernului și eminența cenușie din PSD. Oprea este arhitectul acestui sistem pervers în care companii precum Carfil S.A. sunt „curățate” și controlate prin administratori speciali, fentând elegant legea guvernanței corporative (OUG 109/2011). Sub „umbrela” lui Oprea, deciziile lui Darău se traduc în numiri de încredere în teritoriu, transformând industria de apărare într-o feudă personală.
Ordinul 183/2005: Invenția juridică pentru controlul „special” al banilor
De ce a fost nevoie de Ordinul 183/2005? Pentru că este „pârghia” perfectă pentru a ocoli transparența. Acest act îi permite Adrianei Miron să suspende drepturile manageriale clasice și să devină un mic dictator financiar la Carfil S.A. Ea analizează contracte de achiziție, plăți și fluxuri financiare, deși are un istoric penal activ tocmai în gestionarea banilor publici. Este ca și cum ai pune un lup expert în inventarierea oilor să păzească stâna de armament a țării.
Diplomată la NATO, „Supraveghetoare” penală acasă

Ironia este de-a dreptul sinistră: în timp ce Adriana Miron se afișează la Bruxelles, discutând tehnologii avansate cu agențiile NCIA și NSPA (NATO), acasă ea gestionează destinele financiare ale unei fabrici de armament fără a avea, se pare, avizul de securitate ORNISS. Această breșă de securitate strigătoare la cer în sistemul ROMARM cade direct pe umerii lui Parcălăbescu și Darău, care au trimis-o la discuții cu partenerii strategici fără a asigura filtrele de integritate elementare.
Întrebări care ard pentru „băieții deștepți” din industrie
Investigația noastră se încheie cu câteva întrebări la care redacția așteaptă răspunsuri urgente, înainte ca securitatea națională să fie complet vândută la taraba intereselor politice:
- Pentru Radu Oprea: Domnule Secretar General, este strategia de „supraveghere financiară” prin interpuși penali metoda dumneavoastră preferată de a păstra controlul politic asupra ROMARM?
- Pentru Ministrul Darău: Cum dormiți noaptea știind că ați delegat controlul unei unități militare unei persoane cercetate penal, compromițând total imaginea României în fața NATO?
- Pentru SRI și Corpul de Control al Guvernului: Când aveți de gând să vă treziți din somnul cel de moarte și să verificați lipsa avizelor ORNISS pentru acești administratori „speciali”?
Dacă Ilie Gavrilă Bolojan, Radu Oprea și restul decidenților au tolerat acest circ, atunci suntem martorii unei capturi politice totale. Până când această rețea de „oameni de încredere” nu va fi măturată de criterii reale de integritate, industria de apărare a României va rămâne o jucărie în mâinile unor indivizi a căror singură „performanță” este prezența în dosarele instanțelor de judecată. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileJUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)
-
Exclusivacum 20 de oreFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)
-
Exclusivacum 4 zileBuna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției
-
Exclusivacum 4 zile„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului
-
Exclusivacum 2 zileBINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
-
Exclusivacum 5 zilePloieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!
-
Exclusivacum 2 zileGENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!



