Connect with us

Administratie

Se poate aprecia că tradiţiile serviciului militar obligatoriu coboară în timp până la „oastea cea mare”

Publicat

pe

Se poate aprecia că tradiţiile serviciului militar obligatoriu coboară în timp până la „oastea cea mare”, în sensul în care atât Basarab I, la Posada, dar şi Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş sau Ştefan cel Mare, ceva mai târziu, au apelat, în cazul unor mari primejdii care ameninţau teritoriul ţării, la o oaste extinsă, compusă din ţărani, ceea ce presupunea o recrutare masivă, dar temporară, dictată de o ameninţare majoră.

Apariţia şi generalizarea armelor de foc a condus la o anumită specializare şi la impunerea armatelor de mercenari, utilizate inclusiv de domnitorii români (cazul lui Mihai Viteazul, de pildă, dar şi de Matei Basarab sau Constantin Brâncoveanu, în secolul al XVII-lea), pe fondul dezinteresului din ce în ce mai accentuat al boierimii de a mai susţine eforturile militare antiotomane ale domnitorilor români.

Odată cu instaurarea domniilor fanariote, oastea Ţărilor Române practic a dispărut, fiind redusă la o gardă domnească şi la mici unităţi a căror menire era să asigure ordinea internă.

După 1830, în conformitate cu prevederile Regulamentelor Organice adoptate în Ţara Românească şi Moldova, recrutarea se făcea prin aşa-zisele „intrări de voie” şi, pentru completarea efectivelor, prin „chemările în slujbă”.

În Muntenia, potrivit articolului 2 al Regulamentului Organic, pentru „intrările de voie” vârsta candidaţilor trebuia să fie între 20 şi 30 de ani, iar „chemările în slujbă” presupuneau că orice român în vârstă de 20 de ani – cu unele excepţii determinate de rangul familiilor din care unii dintre ei proveneau – era dator să intre în „miliţiile pământene”.

Recrutarea se făcea prin tragere la sorţi, pe zone, cu extragerea unor bile albe sau negre (acestea din urmă asigurau mult râvnita scutire, potrivit art.10) dintr-o urnă mobilă. Încă din această perioadă, s-a interzis accesul în rândurile armatei a celor puşi sub „învinovăţire”, a „nemernicilor” sau a „oamenilor fără căpătâi”, asupra cărora justiţia se pronunţase în acest sens.

Cei care nu doreau să fie chemaţi la oaste puteau fi înlocuiţi de alţii care se ofereau, dar, în cazul dezertării acestora, era socotit vinovat şi trimis în judecată cel înlocuit. Altfel spus, trebuia să-ţi găseşti cu multă grijă un înlocuitor! Pentru cei recrutaţi erau şi unele avantaje.

Părinţii, nevasta şi copiii soldatului erau scutiţi de orice dare pentru întreaga perioadă a stagiului militar, iar dacă soldatul împlinea trei termene (18 ani), aceştia erau scutiţi toată viaţa. Îmbrăcămintea şi calul, la expirarea stagiului, deveneau proprietatea soldatului.

În Moldova se recrutau soldaţi pentru „straja armată” şi „slujitori” pentru paza posturilor administrative şi pentru paza frontierelor. Ca şi în Muntenia, durata serviciului era de 6 ani.

Departamentul Dinăuntru (echivalentul Ministerului de Interne) făcea repartiţia pe districte a tinerilor care trebuiau furnizaţi de sate sau secţiuni de districte, iar ispravnicii (prefecţii) stabileau lista satelor şi ordinea acestora pentru recrutare, până la completarea contingentelor.

Dacă într-un sat nu se oferea nimeni de bună voie, statul era îndreptăţit să-şi aleagă soldatul din familia cu cei mai mulţi bărbaţi vrednici de a purta o armă.

La numai 11 luni de la dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, a fost adoptată, în decembrie 1859, o lege provizorie privind recrutarea armatei, care menţinea sistemul de recrutare pe baza tragerii la sorţi (însă adesea eludat) şi a voluntariatului.

Misiunea Militară Franceză, venită în Principate la cererea domnitorului, condusă de frații Paul și Eugene Lamy, remarcase că recrutarea era deficitară, în primul rând pentru că era îngăduită sustragerea de la serviciul militar a tinerilor care aveau unele posibilităţi financiare şi care mituiau Comisiile de revizie organizate la nivelul Ministerului de Interne.

„Astfel – scrie Eugene Lamy – cel supus recrutării, valid şi bine legat, dar având câţiva ducaţi, a obţinut scutirea, în timp ce au fost admişi ca buni pentru serviciu cei ce nu aveau niciuna din calităţile cerute, dar care erau săraci”. „Nu ştiu – continuă maiorul francez – ca aceste comisii de revizie să fi fost pedepsite sau măcar mustrate”.

În decembrie 1864, ca urmare a apariţiei Legii organizării puterii armate, o reglementare specială prevedea trei reguli pentru recrutare – conscripţie, voluntariat şi reangajare.

Conscripţia era realizată anual pe întreg teritoriul ţării (cu excepţia comunelor din zona de frontieră, pentru că acestea dădeau militari pentru trupele de grăniceri), iar la tragerea la sorţi participau toţi tinerii în vârstă de peste 20 de ani.

Efectivul contingentului era hotărât anual printr-o lege specială, în concordanţă cu fondurile bugetare, iar tinerii erau repartizaţi, în funcţie de profesie, gradul de şcolarizare şi calităţile fizice în toate componentele sistemului de apărare, pe arme.

Erau scutiţi de satisfacerea stagiului militar tinerii cu antecedente penale şi cetăţenii străini, cei care aveau mai puţin de 1,57 m (de remarcat că, în timp ce la infanterie, vânători şi artilerie, baremul înălţimii era de minim 1,60 m, pentru cavalerie şi corpul de lăncieri doritorii trebuiau să aibă peste 1,70 m).

Defilare a militarilor in uniforma armatei RSR.

Mai erau scutiţi cei care nu aveau forţa fizică necesară, fiii mai mari ai văduvelor şi ai soldaţilor aflaţi sub arme, cei care îşi întreţineau părinţii în vârstă sau infirmi, elevii şcolilor militare, de chirurgie sau seminariştii.

Se accepta în continuare înlocuirea pentru cei care nu doreau să se înroleze, dar s-a introdus şi posibilitatea de a plăti, în contul Casei de Dotaţie a Oastei (creată în aprilie 1862), o sumă de bani reprezentând o taxă care urma să fie utilizată apoi de statul român pentru plata pensiilor pentru militarii infirmi, a primelor de reangajare sau a diferitelor ajutoare băneşti.

Repartizarea soldaţilor se făcea în funcţie de ocupaţia anterioară (fierarii, şelarii, lemnarii şi dogarii erau preferaţi pentru artilerie, în timp ce croitorii, cizmarii şi curelarii pentru postura de „uvrieri” de administraţie) şi de gradul de şcolarizare (cei de la armele artilerie, geniu, pontonieri, jandarmi şi sanitari fiind obligaţi să ştie să scrie şi să citească).

Cei recrutaţi prin voluntariat trebuiau să aibă între 17 şi 30 de ani, să nu fie căsătoriţi, să corespundă fizic şi profesional, să ştie să scrie şi să citească şi erau angajaţi pe o durată de 4 ani.

Reangajarea era admisă pentru 2-4 ani, numai pentru cei care satisfăcuseră serviciul militar, în funcţie de vârstă – 25-47 de ani pentru caporali şi 25-40 de ani pentru soldaţi.

Cei care nu făceau parte din rândurile trupelor teritoriale şi a celor permanente erau integraţi în „gloate”. Aveau vârsta cuprinsă între 17 şi 50 de ani, se instruiau în fiecare duminică aproximativ trei ore, iar cei care aveau vârsta cuprinsă între 26 şi 32 de ani participau, de două ori pe an, la exerciţii şi inspecţii organizate în reşedinţele de plasă.

În intervalul de timp 1866-1914 au existat mai multe legi de organizare a puterii armate. Potrivit Legii din 1872, puterea armată se compunea din armata permanentăarmata teritorialămiliţii şi gărzi orăşeneşti sau gloate.

Potrivit Legii de recrutare, adoptată în 1876, serviciul militar era declarat obligatoriu şi personal, iar armata se recruta prin „chemări” (pe baza ordinelor de încorporare) pentru tragerea la sorţi şi prin înscrieri voluntare.

Vârsta de încorporare era de 21 de ani, iar durata serviciului sub arme era de 25 de ani (până la vârsta de 46 de ani), în cele patru elemente componente ale sistemului militar românesc (în unităţile armatei permanente, în rezervă, în miliţii sau în gloate).

Legea de recrutare din 1882, care o modifica pe cea din 1876, prevedea ca recrutarea să se facă pe regiuni de corpuri de armată pentru armata permanentă şi pe districte (judeţe) pentru trupele nepermanente: dorobanţii, călăraşii, artileria teritorială.

Pentru a-i stimula pe tineri să înveţe carte, legea prevedea, pentru absolvenţii a 4 clase primare, ca termenul de servicu să se reducă la 2 ani în armata permanentă şi la 3 ani în armata teritorială.

De recrutarea armatei se ocupau Marele Stat Major, printr-o secţie specializată, precum şi aşa-numitele „depozite de recrutare”, devenite mai târziu „cercuri de recrutare”, în competenţa cărora intrau: recrutările, încorporările, mutările militarilor de la o unitate la alta.

Legislaţia militară cu privire la recrutare acorda unor categorii de tineri dreptul la scutire (în general, cei infirmi sau, din 1913, şi cei debili fizic), dispensă (pentru cei care reprezentau singurul ajutor în familii cu dificultăţi majore) şi amânare (cei care aveau sub 1,45 m, o constituţie fizică slabă sau care, pentru completarea studiilor, erau amânaţi până la 27 de ani).

Tinerii prea slabi erau chemaţi de trei ori în faţa unui consiliu de revizie şi erau apoi clasaţi ca inapţi pentru serviciul militar.

Legea de recrutare impunea la taxe militare pe cei scutiţi, dispensaţi condiţionat, amânaţi, excluşii de orice categorie, cu excepţia seminariştilor care deveneau preoţi. Sumele astfel încasate erau destinate Casei de Dotaţie a Oastei.

Taxele militare erau şi o modalitate de a preveni eventualele sustrageri de la executarea serviciului militar obligatoriu sub diferite pretexte (infirmităţi cauzate voluntar, falsuri în acte etc.).

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea tot mai mulţi gânditori militari au atras atenţia asupra slabelor preocupări privind organizarea temeinică a trupelor din miliţii, al căror scop fundamental era acela de a asigura, potrivit formulei colonelului G. Iannescu, într-o lucrare apărută în 1906, „cuirasa de siguranţă a apărării noastre naţionale”.

Efectivele încorporate an de an au crescut considerabil, astfel că dacă în 1878 armata permanentă dispunea de 6.000 de militari încorporaţi, în preajma izbucnirii Primului Război Mondial, efectivele  încorporate se ridicau la 48.000 de militari.

La 23 iunie 1924, a fost adoptată o nouă lege privind organizarea armatei, potrivit căreia forţa armată a ţării se compunea din armata activă cu cadrele permanente, rezerva ei şi miliţiile.

Serviciul militar avea durata de doi sau trei ani (trei ani pentru marină, aviaţie, grăniceri şi jandarmi), era obligatoriu pentru toţi cetăţenii bărbaţi valizi, începând de la vârsta de 21 de ani, fără deosebire de naţionalitate.

În timp de campanie, militarii activi şi rezerviştii până la vârsta de 29 de ani constituiau partea operativă a armatei, iar miliţia, alcătuită din bărbaţi între 41 şi 50 de ani, urma să încadreze structurile auxiliare ale armatei.

Unul dintre străluciţii istorici militari ai vremii, generalul Radu R. Rosetti a fost un critic înverşunat al termenelor prevăzute pentru stagiul militar obligatoriu.

Într-o broşură tipărită în 1925, el sublinia că serviciul militar prelungit sub drapel nu face parte din tradiţia românească (generalul avea în vedere tocmai tradiţia „oastei cea mare”) şi că întreg efortul de reconstrucţie a societăţii, după Primul Război Mondial, ar fi trebuit să stea pe umerii acestor tineri, dar care, în uniformă militară, pentru un interval de timp socotit de Rosetti prea lung, nu aveau cum să se dovedească acele forţe productive de care România avea nevoie.

În fond, spunea istoricul militar, referindu-se la propria experienţă din anii primei conflagraţii mondiale, ostaşii români au putut scrie adevărate pagini de glorie la Mărăşeşti şi Mărăşti, deşi aveau abia 4 luni de instrucţie!

El arăta că din cele 730 de zile sub drapel, instrucţia reprezenta abia o treime şi că necesarul de calorii în raţiile alimentare era cu 40% mai mic faţă de standardele obişnuite.

Generalul Rosetti considera că efortul esenţial de educare ar trebui redirijat spre învăţământ, armatei revenindu-i doar misiunea unui învăţământ tehnic aplicat, în strânsă concordanţă cu dezvoltarea unei industrii militare autohtone. El aprecia că un stagiu militar de numai un an ar fi suficient.

Legea pentru recrutarea armatei, promulgată la 4 iulie 1930, ale cărei prevederi au rămas, în linii generale, valabile şi în al doilea deceniu interbelic, a consfinţit durata obligaţiilor militare la 29 de ani, de la vârsta de 21 la 50 de ani, fiind împărţită astfel: stagiul militar activ – doi ani (trei pentru marină, grăniceri şi jandarmi); completarea – trei ani (doi ani pentru armele în care se efectuau trei ani în activitate); rezerva – 15 ani şi miliţiile – nouă ani.

După încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, prin Legea 206 pentru organizarea armatei, promulgată la 21 iunie 1947, durata stagiului militar a fost stabilită la 18 luni (exceptându-se cei încorporaţi la grăniceri, jandarmi, care de luptă, regimentul de gardă şi marină, unde stagiul era de doi ani).

În mai 1948, durata se extinde la doi ani pentru toate armele, conform Decretul 44 pentru modificarea Legii 206 din 21 iunie 1947, trei ani „în completare”, 15 ani „în rezervă”, nouă ani „în miliţii”.

În iunie 1953, prin Decretul 249 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, durata serviciului militar activ a fost stabilită la trei ani pentru militarii în termen din forţele armate, ceea ce a stârnit nemulţumirea acestora, cu tot efortul aparatului politic, creat după modelul sovietic, de a desfăşura aşa-zisa „muncă de lămurire”.

Soldati romani in Al Doilea Razboi Mondial.

La 27 iunie 1953, locţiitorul politic de la Depozitul 821 Hărţi şi Materiale Topo raporta Secţiei Politice din Marele Stat Major, că „după ce s-a prelucrat [decretul] cu militarii în termen, o stare de nelinişte generală a cuprins întreg efectivul, care arăta nemulţumirea faţă de această măsură”.

Temerea celor mai mulţi dintre ei era că prelungirea stagiului militar era determinată de probabilitatea de „a se face război”. Unii dintre militarii în termen aveau însă o situaţie familială dificilă, iar prelungirea stagiului îi împiedica să-şi ajute familiile. În plus, noul decret nu prevedea şi dreptul la concediu.

Pentru a linişti spiritele, locţiitorul politic a mutat din unitate doi soldaţi care, socotise el, „ar influenţa în rău pe ceilalţi militari” şi a trimis un raport detaliat în care îl acuza pe un locotenent-major că, în loc să combată şi să lămurească temerile militarilor, a dat dovadă de „intenţie duşmănoasă căutând să creeze această stare de spirit în unitate, încurajând unele porniri ale militarilor”.

În toamna anului 1955, în contextul solicitării liderului sovietic N.S. Hruşciov, adresată liderului comunist român Gheorghe Gheorghiu-Dej de reducere a efectivelor armatei române, durata serviciului militar activ a fost redusă pentru unele categorii la doi ani, iar în aviaţie, marină, trupele apărării antiaeriene a teritoriului şi cele de grăniceri a fost stabilită sau menţinută la trei ani.

De asemenea, în anii ’50, militarii în termen au reprezentat una din sursele pentru acoperirea necesarului de cadre militare (ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari) corespunzătoare noii etape. Aceştia au fost selecţionaţi după 1948 în funcţie de originea socială şi de „devotamentul faţă de regim şi poporul muncitor”, prin grija organelor locale de partid.

„În condiţiile politice actuale – se arăta în Instrucţiunile nr. 12.200, elaborate de DSPA, la 9 august 1948 – această operaţiune [încorporarea unui nou contingent, n.n.] nu este numai o chestiune de ordin tehnic militar, ci constituie o problemă politică importantă.

Este necesar ca, cu această ocazie, să se realizeze o îmbunătăţire a compoziţiei sociale a armatei”. Soldaţii selecţionaţi pentru şcolile regimentare (create în unităţi şi menite să asigure necesarul de gradaţi pentru procesul de instrucţie) puteau urma apoi cursurile şcolilor militare de ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari.

Potrivit Deciziei ministeriale nr. 955/12 octombrie 1949, aceştia trebuiau să îndeplinească următoarele condiţii: origine socială „sănătoasă”, un certificat prin care să se poată demonstra că atât candidatul, cât şi părinţii săi „nu au făcut parte din organizaţiile fasciste şi profasciste şi că părinţii săi nu au fost judecaţi pentru crime de război” şi o „foaie de apreciere”, semnată de comandantul companiei, de locţiitorii politici ai companiei şi unităţii şi de şeful serviciului de informaţii al unităţii, contrasemnată apoi de comandantul unităţii.

Problema recrutării militarilor în termen a stat în permanenţă în atenţia factorilor de decizie politică şi militară (prin Instrucţiunile nr. 123400, din 21 mai 1949, se stabileau condiţiile recrutării militarilor de Cercurile teritoriale în colaborare cu organele locale de partid) nu numai în vederea selecţionării candidaţilor pentru şcolile militare de ofiţeri sau subofiţeri, ci şi datorită rolului important care li se atribuia acestora după lăsarea la vatră, ca propagandişti ai regimului şi realizărilor acestuia, în condiţiile în care durata stagiul militar fusese stabilită în mai 1948 la doi ani pentru toate armele.

Este de subliniat că majoritatea ostaşilor proveneau din mediul rural şi, în condiţiile începerii procesului de colectivizare, se puteau dovedi extrem de utili la întoarcerea în comunităţile din care plecaseră. În Instrucţiunile nr. 21.532, din 29 septembrie 1950, şeful Secţiei Politice din Marele Stat Major cerea locţiitorilor politici din unităţi să prelucreze ostaşilor care treceau în rezervă tema: „Îndatoririle ostaşilor ctg. 1948 după lăsarea la vatră”.

„După plecarea la vatră – preciza locotenent-colonelul E. Herăscu – [se va urmări ca ostaşii] să devină activiştii de frunte în îndeplinirea Planului şi în sarcina de transformare socialistă a agriculturii şi propagandişti în popularizarea uriaşelor succese obţinute de URSS în construirea comunismului şi în lupta pentru pace”.

În 1972, Legea 14/1972 privind organizarea apărării naţionale a Republicii Socialiste România, care a rămas valabilă până la prăbuşirea regimului comunist, a impus serviciul militar obligatoriu pentru toți cetăţenii români, indiferent de sex, în următoarele forme: a) ca militari în termen, de la data la care cei încorporaţi s-au prezentat la centrele militare, unităţi sau formaţiuni militare şi până la data trecerii lor în rezervă; b) ca militari cu termen redus, de la data la care absolvenţii de liceu admişi în instituţiile de învăţământ superior s-au prezentat la centrele militare şi până la data trecerii lor în rezervă; c) ca elevi în şcoli militare sau în instituţii militare de învăţământ superior, de la data la care aceştia s-au prezentat la şcolile sau instituţiile militare de învăţământ superior şi până la data absolvirii acestora; d) în calitate de rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, de la data la care s-au prezentat la centrele militare ori la unităţi sau formaţiuni militare şi până la data înmânării livretului militar cu mutaţia de desconcentrare sau demobilizare ori a dovezii de desconcentrare sau de demobilizare; e) în calitate de cadre permanente-ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri ale Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, de la data acordării gradului şi până la data trecerii acestora în rezervă sau direct în retragere.

Studenţii instituţiilor de învăţământ superior stabiliţi prin hotărâre a Consiliului de Miniştri puteau îndeplini serviciul militar şi prin executarea pregătirii militare pe timpul studiilor, urmată de convocări sau cursuri în unităţi sau instituţii militare de învăţământ.

În decembrie 2005, a fost adoptată Legea privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, care stipula, la articolul 2, alin. (1), că executarea serviciului obligatoriu, în calitate de militar în termen şi militar cu termen redus, se suspendă, începând cu 1 ianuarie 2007. (Florin Sperlea).

Administratie

Noi angajate la Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou

Publicat

pe

De

Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou își consolidează echipa cu noi angajate, absolvente ale Școlii Naționale de Poliție Penitenciară „Constantin Brâncoveanu” din Târgu Ocna.

Mesaj de bun venit transmis de Sindicatul Equitas Târgșor

Sindicatul Equitas Târgșor le-a transmis un mesaj de bun venit noilor colege repartizate în cadrul unității, urându-le succes la început de carieră.

„Le dorim o carieră frumoasă, construită pe profesionalism, responsabilitate și integritate”, au transmis reprezentanții organizației sindicale.

Un nou început în sistemul penitenciar

Noile angajate își vor desfășura activitatea în cadrul Penitenciarului de Femei Ploiești – Târgșorul Nou, după finalizarea studiilor la instituția de învățământ specializată din Târgu Ocna.

Reprezentanții Sindicatului Equitas Târgșor le-au urat mult succes în noua etapă profesională și le-au încurajat să își construiască parcursul în sistemul penitenciar pe baza valorilor esențiale ale profesiei: pregătire temeinică, responsabilitate și integritate. (Paul D.).

Sursa: Sindicatul Equitas Târgșor.

Citeste in continuare

Administratie

România își consolidează capacitățile de analiză pentru combaterea amenințărilor hibride

Publicat

pe

De

În cadrul Programului Național 2021–2027 Securitate Internă, finanțat prin Fondul pentru Securitate Internă (FSI), a fost implementat proiectul „ANALYSIS – Consolidarea capabilităților analitice în contextul intensificării amenințărilor de tip asimetric și hibrid”.

Proiectul, identificat prin codul IS336A_03, s-a derulat în perioada 30 ianuarie 2025 – 30 iulie 2026 și a urmărit consolidarea capacității instituțiilor românești de a identifica și contracara amenințările hibride și asimetrice, inclusiv acțiunile radical-extremiste.

Cooperare interinstituțională pentru un răspuns coordonat

Inițiativa a vizat dezvoltarea capabilităților analitice ale Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații, precum și îmbunătățirea interoperabilității dintre instituțiile implicate în prevenirea și combaterea riscurilor de securitate.

Prin proiect s-a urmărit crearea unei abordări comune în ceea ce privește identificarea, analiza și combaterea acțiunilor radicale, asimetrice și hibride. Totodată, demersul a avut ca obiectiv facilitarea unui răspuns interinstituțional integrat, bazat pe schimbul de informații și pe o înțelegere comună a amenințărilor.

Instrumente digitale moderne pentru analiza informațiilor

Obiectivul general al proiectului a fost creșterea rezilienței României în fața amenințărilor asimetrice și hibride, în vederea menținerii unui nivel ridicat de securitate atât la nivel național, cât și european.

Printre obiectivele specifice s-a numărat alinierea capacităților tehnice ale Direcției Generale de Protecție Internă și Direcției Generale Management Operațional la instrumentele utilizate de partenerii instituționali pentru detectarea amenințărilor.

În acest scop, au fost utilizate aplicații digitale avansate pentru analiza informațiilor provenite din surse multiple. Soluțiile dezvoltate permit procesarea, integrarea, validarea și valorificarea datelor, contribuind la identificarea mai rapidă a alertelor și incidentelor cu potențial hibrid sau asimetric.

Peste 140 de specialiști au fost instruiți

Un rezultat important al proiectului îl reprezintă achiziționarea a 20 de licențe software destinate Direcției Generale de Protecție Internă și Direcției Generale Management Operațional.

De asemenea, 142 de persoane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații au fost instruite în domeniul analizei informațiilor. Pregătirea a vizat analiza strategică, operațională și OSINT, precum și activitățile de identificare și corelare a alertelor și incidentelor de securitate.

Persoanele instruite provin din structurile care au responsabilități în domeniul contracarării amenințărilor hibride și asimetrice, atât la nivel național, cât și internațional.

Direcția Generală de Protecție Internă, beneficiarul proiectului

Beneficiarul proiectului a fost Direcția Generală de Protecție Internă. În calitate de cobeneficiari au participat Serviciul Român de Informații – U.M. 0929 București, Direcția Generală Management Operațional din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române.

Investiție de peste 5 milioane de lei

Valoarea totală a proiectului s-a ridicat la 5.138.172 de lei, cu TVA inclusă. Din această sumă, finanțarea nerambursabilă a fost de 3.853.629 de lei, iar contribuția beneficiarului a ajuns la 1.284.543 de lei, toate valorile incluzând TVA.

Finanțarea nerambursabilă a fost acordată prin Programul Național Securitate Internă, în baza contractului încheiat cu Autoritatea de Management Afaceri Interne – Direcția Fonduri Externe Nerambursabile din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. (Sava N.).

Sursa: Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Fonduri Externe Nerambursabile, informații publicate pe platforma Programului Național Securitate Internă, fed.mai.gov.ro.

Citeste in continuare

Administratie

Tentativă de mită la frontiera cu Serbia: un cetățean nord-macedonean a oferit 100 de euro pentru a intra în România

Publicat

pe

De

Un cetățean din Macedonia de Nord a încercat să mituiască un polițist de frontieră de la Punctul de Trecere a Frontierei Jimbolia, după ce a constatat că nu îndeplinea condițiile legale pentru a intra în România.

Bărbatul depășise perioada legală de ședere

Incidentul a avut loc la Punctul de Trecere a Frontierei Jimbolia, unde un bărbat în vârstă de 53 de ani, cetățean al Macedoniei de Nord, s-a prezentat pentru efectuarea formalităților de intrare în țară. Acesta călătorea ca pasager într-un autoturism înmatriculat în Austria.

În timpul verificărilor, polițistul de frontieră a stabilit că străinul depășise perioada legală de ședere pe teritoriul României. Din acest motiv, nu erau îndeplinite condițiile necesare pentru aprobarea intrării în țară.

Oferta de 100 de euro, respinsă de polițist

În încercarea de a obține totuși accesul în România, cetățeanul nord-macedonean i-a oferit agentului o bancnotă de 100 de euro. Bărbatul i-ar fi transmis polițistului că suma era destinată facilitării intrării sale în țară.

Polițistul de frontieră a refuzat categoric banii și i-a explicat cetățeanului străin că oferirea unei sume de bani pentru îndeplinirea unui act contrar atribuțiilor de serviciu reprezintă dare de mită.

Cazul a fost preluat de autoritățile anticorupție

În urma incidentului, au fost sesizate Direcția Generală Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție Timiș, precum și unitatea de parchet competentă.

Autoritățile urmează să efectueze cercetările necesare și să dispună măsurile legale în acest caz. (Paul D.).

Sursa: Direcția Generală Anticorupție.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv14 ore ago

IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie

Reamintire scurtă: „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” De 55 de episoade tot scriem despre IPJ Prahova, transformat cu succes din...

Exclusiv14 ore ago

TCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare

„La TCE domnește Nae. Restul doar ridică mâna.”  AGA A VOTAT: SALVĂM 8 CONTROLORI, EXECUTĂM 40 DE ANI DE MUNCĂ...

Exclusiv2 zile ago

Concursul de la Dinamo, făcut praf: tragere la sorți cu grile la vedere și comisie pe ‘românește’

Ofițer principal I la Resurse Umane sau ofițer principal I la „Bătaie de Joc”? Sindicatul Sidepol dezvăluie o posibilă fraudă...

Exclusiv2 zile ago

Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare

23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...

Exclusiv3 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine

SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”  Când șeful de poliție...

Exclusiv3 zile ago

Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată

Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă...

Exclusiv3 zile ago

CÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?

Faraoani, republica alcoolului: doi polițiști vs. „elita” de la cârciumă Faraoani, județul Bacău. Nu, nu e scenă dintr-un film prost,...

Exclusiv3 zile ago

Sindicatele, bau-baul securistului rebranduit: cazul Iulian Fota

„Structura internă de securist”: când lumea veche nu vrea să moară Uitându-te la discursurile lui Iulian Fota, ai senzația că...

Exclusiv3 zile ago

TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)

TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e...

Exclusiv3 zile ago

Miliardul care se scurge din buzunarul militarilor: jalba la Miruță, tăcerea PSD–AUR și merdenelele politice ale rezerviștilor

În atenția pensionarilor militari: cifrele reci, furia caldă. Sindicatul „Diamantul” pune lupa pe bani Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascuț, rupe...

Exclusiv3 zile ago

Când nu poți repara sistemul, vinzi fuste: eleganță bleumarin peste burnout și umilință

În timp ce salariile se duc în rate, dotările lipsesc, turele se fac pe stomacul gol și oamenii ard psihic...

Exclusiv5 zile ago

Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie

Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie...

Exclusiv5 zile ago

Urmărire în Chiajna după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor

Bărbatul conducea o motocicletă fără număr de înmatriculare O intervenție de rutină a polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Chitila –...

Exclusiv6 zile ago

Episodul 53 din serialul nostru  „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor

Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda”...

Exclusiv6 zile ago

TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul

Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor”  – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc. Nu mai...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv