(Preluare Inpolitics):

Agitație mare stîrnită  în presă de informația că CNA obligă televiziunile să marcheze filmele din comunism, ca să știe lumea că nu erau obiective și ancorate în realitate. O prostie sinistră, au decretat numeroși observatori de bună credință. Doar că lucrurile s-ar putea să stea mai rău decît se prezintă. În fapt, să asistăm la debutul, la noi, al teribilului fenomen planetar cancel culture. Și nu pe mîna CNA, ci a neomarxiștilor de la USR.

CNA a emis o recomandare – deci nu o obligație – pentru radiodifuzori ca, în cazul difuzării unor producții cinematografice românești realizate înainte de anul 1989, să opteze pentru mențiunea plasată pe ecran ”Film realizat în perioada comunistă, în care difuzarea era condiționată de o viză a cenzurii” sau „Film realizat în perioada comunistă, în care funcționau cenzura și propaganda de stat”. Sau să difuzeze la pachet cu filmul o emisiune cu invitați care să explice publicului cum era cu cenzura în comunism.
Astfel ca lumea să nu înghită nemestecat propaganda mincinoasă din filme.

Cei care s-au grăbit să declare ideea drept o prostie imensă și-au risipit prematur gloanțele.
Pentru că vînatul cel mare nu e recomandarea CNA, ci proiectul de lege care a determinat-o.
Unul infinit mai sinistru.

În decembrie, un grup de parlamentari ai USR, cu senatorul Remus Negoi în frunte, a depus un proiect de lege de modificare a legii audiovizualului. Un proiect despre care cei de la CNA recunosc că a influențat recomandarea de ieri, menită a veni în întîmpinarea acestuia, deși nu e clar de ce.

Iată motivația propunerii legislative, care induce nu recomandări, ci norme obligatorii, de data asta:

”Prezenta propunere legislativă are în vedere inserarea însemnului C (cenzură) asupra producțiilor de televiziune și radiodifuziune realizate în perioadele totalitare, ce rulează în mediul audiovizual din Romania. Motivul principal este de a avertiza, prin inserarea însemnului C (cenzură), asupra mediului în care respectivele producții au fost realizate. Însemnul C (cenzură), care ar apărea inserat pe producțiile de televiziune și radiodifuziune realizate în perioadele totalitare, ar elimina sau ar reduce la minimum inducerea, făra voință realizatorilor acelor producții sau ale difuzorilor din zilele noastre, a ideilor cosmetizate transpuse” explică inițiatorul.

”Regimurile totalitare din România sau din lume au reușit de-a lungul timpului, prin propagandă, să iși creeze o imagine utopică, credibilă în fața cetățenilor. Programele realizate în toată această perioadă aveau drept scop legitimarea regimului, prin distorsionarea realității. Difuzarea acestor materiale propagandiste în mediul audiovizual românesc în zilele noastre, poate induce o imagine deformată, în special în rândul tinerilor care nu au trăit într-un regim totalitar.
Oferindu-le o imagine, de multe ori falsă, asupra istoriei, tinerii pot considera că regimurile totalitare au fost regimuri bune. Pentru a evita ca astfel de scenarii să apară sau să se concretizeze, ar fi necesar ca emisiunile care difuzează producții audiovizuale din perioade totalitare să avertizeze cetățenii că acestea au fost create într-un context social-politic nefavorabil libertății de exprimare. Propunerea legislativă vizează producțiile audiovizuale (programele) realizate în perioadele totalitare, în special filmele sau teatrele radiofonice (dar nu numai, pot să fie înregistrări din Cenaclul Flacăra, de exemplu) și în special în perioada comunistă(…)
Așa cum apare în expunerea de motive, ideea acestei inițiative legislative este de a proteja copiii și tinerii de ideologiile totalitare. De asemenea, unele producții istorice, filme sau teatre radiofonice din acea perioadă, pot contribui la perpetuarea unor mituri care, indirect, ar afecta educația publica matura. Din aceste considerente rezultă necesitatea unei avertizări a telespectatorului cu privire la faptul că vizionează producții realizate în condiții social-politice care nu permiteau libertatea de creație și de exprimare.” se mai arată în expunerea de motive.

Deci, legea nu vizează doar filmele comuniste, precum în recomandarea CNA, ci absolut toate programele radio-tv realizate în întreaga lume în diverse epoci ”totalitare”, fără a se explica și ce se înțelege prin totalitare.
Pentru cei mai puțin informați, în SUA cenzurarea filmelor s-a produs legal pînă prin anii 80, existînd vremuri în care pînă și poliția, spre exemplu, putea stabili ce merită și ce nu merită să apară pe ecran, întru protejarea spectactorilor.

Programele realizate în Germania nazistă și în țările ocupate, în Spania franchistă, în Italia lui Mussolini, în tot lagărul socialist, în dictaturile sud-americane șamd ar urma, deci, să fie marcate ca fiind problematice.

Nu-i de mirare că atît Consiliul Economic, cît și cel Legislativ au desființat, practic, proiectul.

”Prevederile propunerii legislative, dincolo de faptul că nu au nicio bază legală, sunt de natură să cenzureze dreptul la informare şi accesul la cultură al generaţiilor tinere; iniţiativa legislativă nu este susţinută de o argumentaţie pertinentă” se arată în avizul nefavorabil al Consiliul Economic și Social.

La rîndul său, Consiliul Legislativ observă că ”propunerea legislativă este lipsită de previzibilitate şi claritate, întrucât nu rezultă cu precizie care este perioada în care „libertatea de exprimare nu era garantată” şi nici dacă textul propus vizează şi programele realizate în alte ţări, aşa cum s-ar putea deduce din formularea generală a acestuia(…) Totodată, pentru asigurarea previzibilităţii normei, recomandăm definirea expresiei „ideologii totalitare”, astfel încât identificarea acestor ideologii să fie clară şi să nu lase loc unor aprecieri discreţionare(…) Considerăm că marcarea propusă ar putea avea drept consecinţă asimilarea tuturor programele audiovizuale produse într-o astfel de perioadă ideii de cenzură, chiar dacă unele dintre acestea, prin conţinutul lor, ar realiza o informare corectă a publicului” se mai arată în aviz.

În esență, legea USR pleacă de la premisa – să o spunem pe șleau – că generațiile mai noi sunt suficient de tîmpite încît să creadă că ce e în filme e și în viață, indiferent de formă, și că faptele din filmele istorice, spre exemplu, sunt de necontestat.

În ”Braveheart”, scoțianul jucat de Mel Gibson poartă kilt cu cîteva sute de ani înaintea inventării acestuia. Băgăm un ”C”, preventiv?

Ideea de avertizare explicită că producțiile radio-tv pot fi înșelătoare – ”nu credeți tot ce vedeți” – sfidează inteligența și bunul simț și jignește grav cetățenii.
În plus, conform legii useriste, ar trebui marcate inclusiv documentarele științifice difuzate la Teleenciclopedia, și ele realizate în vremuri de cenzură și de îndoctrinare ideologică.

Deocamdată, USR face primul pas pe tărîmul cancel culture. Doar ”marchează” producțiile suspecte.
Următorul pas poate veni de la sine, tot pe linia ”protejării” populației, în special a tinerilor, de influențe nocive, prin interzicerea totală a respectivelor producții.
Adică exact ce se petrece în ultima vreme în SUA și nu numai, unde sunt eliminate din biblioteci cărți neprincipiale, se interzic sau se marchează filme cu probleme (vezi cazul ”Pe aripile vîntului”), se dărîmă statui ale unor personalități de mare calibru, dar cu pete în biografie, precum deținerea de sclavi cu secole în urmă.

”Sunt semne clare că peste România vine vertiginos, din afară, curentul cancel culture care face deja ravagii în Occident” scriam anul trecut, în aprilie.
Aberanta lege a USR, dublată de precipitarea suspectă a CNA de a se alinia – confirmă ce anticipam.