De la Bruxelles, Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, a acceptat invitația săptămânalului Observatorul militar de a discuta despre ultimele evoluții ale situației de securitate europeană, în special, în regiunea Mării Negre și a Flancului Estic al Alianței. Potrivit acestuia, preferând calea dialogului și a diplomației, NATO este pregătită să continue consultările cu Moscova, dar nu în condiții care contravin principiilor internaționale privind suveranitatea statelor europene și dreptul lor de a-și alege politica externă. Articolul 5 reprezintă un angajament fundamental solemn și sacru între aliații din NATO.

Săptămâna trecută, s-a încheiat o serie de discuții cu Rusia, în diferite formate, mai precis: bilateral SUA-Rusia, Consiliul NATO-Rusia și în cadrul OSCE. Cât de sinceră vi s-a părut poziția Rusiei de a detensiona situația în regiune?

Mulțumesc „Observatorul militar” pentru invitație și pentru activitatea pe care o depuneți! Este un moment complicat și, dacă ne uităm retrospectiv, este cel mai complicat moment de securitate din Europa din ultimii 30 de ani.  Este evident că sursa acestor tensiuni este Federația Rusă.

Și nu doar acum, pentru că ne amintim 2014, cu ocuparea ilegală a Crimeei și războiul din Donbas, iar, puțin mai devreme, incursiunea militară din Georgia, presiunea constantă pe Republica Moldova și pe țările din spațiul răsăritean. Avem și prezența tot mai pronunțată și mai activă și, uneori, agresivă, în Mediterana, în nordul Africii, o postură militară și o înzestrare militară care, evident, creează preocupări.

Deci, ca să vă dau o cifră comparativă, pentru a sparge puțin și miturile pe care Federația Rusă încearcă să le propage la adresa NATO sau a Statelor Unite, prezența americană în Europa este, astăzi, 10% din ceea ce era în timpul Războiului Rece. Deci, unul din zece a rămas, iar nouă din zece au plecat. De ce? Pentru că contextul de securitate era ceva mai permisiv.

Într-o perioadă complicată, dialogul este mult mai necesar, iar noi suntem doritori, în continuare, să angajăm Rusia pe calea dialogului, pe calea diplomației, pe o soluționare politică a problemelor.

Este adevărat că, uneori, inclusiv în propunerile recente, Federația Rusă, nu știm dacă în mod deliberat sau în mod maximalist, avansează propuneri care, o parte dintre ele, sunt inacceptabile pentru noi. Și pentru noi, cei din Flancul Estic, dar și pentru noi, ca europeni și aliați în lumea transatlantică.

Dar, sunt și alte zone din propunerile Federației Ruse pe care și noi dorim să le comentăm și să intrăm într-un dialog, mai mult decât o singură întâlnire a Consiliului NATO-Rusia, în care, eventual, am putea găsi o înțelegere și am putea să găsim formule care, de ambele părți, să permită detensionarea situației.

Dar, prima precondiție pentru orice pozitiv pe agendă este dezescaladarea situației din jurul Ucrainei. Este anormal să pui tensiuni atât de explicite, de ostentative, pe o țară suverană din Europa. Evident că descurajarea și apărarea, pe de o parte, și dialogul, pe de altă parte, este poziția și politica constantă a NATO, în raport cu Federația Rusă.

Sunteți un om al dialogului, al diplomației, și, de multe ori, ați pus accent pe faptul că NATO este o organizație foarte deschisă la dialog cu Rusia, numai că trebuie să existe sinceritate de ambele părți. Doar că, după aceste trei runde de consultări, se observă, din partea unor oficiali de la Moscova, o reticență în a continua dialogul. Care este pasul următor, ce ar putea să facă NATO și SUA, având în vedere că Rusia pune doar ultimatumuri?

Secretarul general, Jens Stoltenberg, care este și președintele Consiliului NATO-Rusia, a tras concluziile, spunând că vor urma din partea noastră, a NATO, către Federația Rusă și către toți aliații, o serie de propuneri în scris. Același lucru l-a menționat și administrația americană, la nivelul căreia sunt în pregătire răspunsuri scrise la propunerile Federației Ruse. Noi, când spunem un lucru, ne ținem de cuvânt.

În următoarele zile, vom relua acest dialog, într-o formă scrisă. Rămâne de văzut, pentru că Federația Rusă încă nu a spus de o manieră decisivă dacă dorește să continue dialogul cu NATO și SUA. Pe dimensiunea OSCE, Federația Rusă a fost puțin mai explicită, spunând că principalele două modalități de negociere sunt cu Statele Unite și multilaterale, cu NATO.

Ne concentrăm pe acest lucru, suntem într-o evidentă consultare și sincronizare cu aliatul american și putem fi siguri că răspunsul în scris al SUA și cel al  NATO, pe care îl pregătim chiar în aceste zile, va fi transmis curând.

Vom vedea dacă Federația Rusă este interesată, în mod constructiv, de un dialog cu NATO, dacă dorește cu adevărat să se găsească soluții acceptabile ambelor părți, nu cu ultimatumuri, nici măcar cu diplomație prin intermediul presei.

Este bine să fie transparență, sunt adeptul transparenței, o încurajez, dar sunt și lucruri mai delicate care trebuie tratate nu atât prin intermediul marilor publicații, cât în interiorul acestor discuții oficiale.

Eu îmi păstrez un optimism prudent cu privire la șansa de a avea măcar o a doua reuniune a Consliului NATO-Rusia. Până la urmă, ar fi nefiresc ca Federația Rusă să ceară un răspuns din partea noastră, noi să îl trimitem și, după aceea, să nu putem să revenim la masa dialogului.

Unde se va merge mai departe? Sperăm că se va merge spre detensionarea situației, către dezescaladarea presiunilor imense asupra Ucrainei – vedeți că sunt de natură militară și de natură hibridă – și să revenim la o situație de dialog și la o situație detensionată la nivel european.

În cazul în care negocierile vor continua și vom avea noi întâlniri ale Consiliului NATO-Rusia și consultări SUA-Rusia, cât de mult ar trebui să se îngrijoreze statele NATO de pe Flancul Estic? Știm că există, printre condițiile puse de Moscova, și cea a încetării exercițiilor aliate din această zonă și a diminuării forțelor aliate occidentale. Iar Rusia dorește restabilirea sferelor de influență, așa cum exista în accepțiunea sovietică. A apărut o mare îngrijorare în această zonă a Europei, din această cauză. Lumea se gândește la ce s-ar întâmpla dacă, pentru dezescaladarea situației, se va da curs cererilor Rusiei. Există acest pericol?

Vreau să spun extrem de clar, și este o poziție pe care noi, în NATO, am exprimat-o în mod public și în dialogul nostru cu Federația Rusă (și pe care partenerul și aliatul nostru american a spus-o în mod clar și fără echivoc) că nu există motive de îngrijorare pentru securitatea, integritatea teritorială și suveranitatea statelor NATO, indiferent că sunt pe Flancul Estic sau în altă geografie a Alianței.

De aceea, spunând că încurajăm dialogul cu Federația Rusă, ceea ce și facem, am precizat încă din prima secundă că, din aceste propuneri avansate către NATO și SUA, trei sunt totalmente inacceptabile și nu au cum să facă parte dintr-o astfel de conversație.

Și am spus extrem de clar că cele trei principii sacrosante ale Alianței sunt consfințite în documente internaționale, la  care Federația Rusă este semnatară. În aceste documente se vorbește despre faptul că, în Europa, națiunile au dreptul suveran să-și aleagă alianțele din care își doresc să facă parte.

Dacă Federația Rusă spune brusc că politica ușilor deschise se încheie, doar pentru că ea o cere, noi venim și spunem că politica ușilor deschise rămâne deschisă și că este dreptul oricărui stat european, în mod suveran, să-și propună să adere la NATO, de exemplu, și este dreptul suveran al NATO, al aliaților actuali, să spună DA sau NU, prin consens.

Nu există dreptul unui terț de a pune veto asupra unui stat european. Pentru că corolarul acestui principiu fundamental de ordine și securitate europeană este că, dacă acceptăm că un terț poate să impună unui stat din Europa un drept de veto asupra direcției sale de politică externă și de securitate națională, înseamnă că, implicit, acceptăm revenirea la sfere de influență.

Federația Rusă a propus și am spus extrem de clar, de la început, că este totalmente imposibil ca NATO să întoarcă ceasul istoriei înainte de 1997, ca și cum extinderea NATO nu ar mai fi avut loc sau ca și cum am accepta să avem aliați și aliați de nivel inferior. Nu putem opera pe criterii istorice contrafactuale.

Cu privire la postura militară a NATO în țările Flancului Estic, de la Marea Neagră, din România, până în Țările Baltice și în Polonia, vreau să reamintesc celor care urmăresc publicația dumneavoastră și publicului românesc în general că prezența acestor grupuri de luptă NATO a fost stabilită de abia în 2014, când Rusia a invadat și anexat ilegal Crimeea și a ocupat o parte din teritorul suveran al Ucrainei, în zona de est.

Aceste lucruri nu sunt negociabile, vreau să fie extrem de clar. Eu știu că, în mintea românilor, în mintea noastră istorică, există undeva un dubiu permanent cu privire la perenitatea alianțelor noastre și faptul că istoria și geografia ne-au jucat feste de foarte multe ori. Și că marile puteri, de multe ori, au făcut troc, pe deasupra capetelor unor țări din regiunea noastră, inclusiv în cazul României.

Dar, este o diferență fundamentală și acesta este mesajul pe care vreau ca românii să-l audă de la mine, unul dintre cele mai serioase mesaje pe care le putem transmite: diferența formidabilă dintre momentul preaderării la NATO și momentul de acum este că niciodată România nu a făcut parte dintr-o alianță care să cuprindă tot Occidentul democratic, de la Statele Unite și Canada, până la Germania, la Franța, la Marea Britanie, la Italia, la Spania, la Polonia, la toți.

Ideea că noi vom mai accepta vreodată revenirea la sferele de influență în Europa – care au fost generatoarele a două Războaie Mondiale cumplite, care au fost generatorul Războiului Rece, care au fost generatoare de istorie atât de însângerată a continentului nostru – este inacceptabilă pentru noi și nu va fi negociată niciodată cu Federația Rusă sau cu altcineva.

Revenind la aceste două dimensiuni – dimensiunea clarității lucrurilor inacceptabile și dorința de găsi, acolo unde sunt, elemente constructive de detensionare a situației, de creștere a încrederii – am făcut propuneri și le vom face și în scris cu privire la transparența exercițiilor militare, cu privire la amplasarea prezențelor militare, probleme legate de prezența posturii militare în general, linii de comunicații civile și militare NATO – Federația Rusă, briefinguri reciproce cu privire la politicile nucleare.

Aceste lucruri sunt utile, constructive și sperăm ca partea rusă să poată să accepte că există o zonă inacceptabilă a propunerilor ei și o zonă în care am putea să găsim, împreună, convergență și, de ce nu, de cooperare constructivă.

Rusia a declanșat un război hibrid împotriva NATO. Există o campanie de denigrare a NATO pe rețelele de socializare. Oameni de bună-credință, care nu au acces la resursele de informare, ajung să răspândească minciunile fabricilor de trolli ale Moscovei. Ce se poate face pentru combaterea acestor dezinformări?

Atunci când am angajat acest dialog cu Federația Rusă, pe lângă un răspuns extrem de transparent pe care l-am dat la propunerile pe care le-a avansat, ne-am exprimat și preocupările noastre față de acțiunile maligne ale acesteia. Ați menționat zona de dezinformare și de război hibrid, la care putem adăuga și dimensiunea de atacuri cibernetice.

Și ele nu sunt la adresa partenerilor, ci la adresa țărilor NATO. Avem probleme legate de interferența în alegerile democratice din țările noastre. Sunt multe elemente de politică extrem de agresivă pe care Federația Rusă le conduce în teritoriu și împotriva populațiilor noastre.

Este evident că Federația Rusă încearcă să exacerbeze tensiuni din societățile noastre, să amplifice neîncrederea cetățenilor în instituțiile democratice și, uneori, să construiască pe baza unor nemulțumiri autentice ale publicului nostru.

Și nu vreau să intru acum în zona economică și socială. Dar, pe zona strategică (pentru că de aici plecăm), aceasta este fundația: fără securitate și fără pace, nu ai cum să construiești o țară care să funcționeze. Fără securitate și pace, nu ai cum să construiești o economie, un viitor pentru copiii tăi, pentru părinții tăi, pentru națiunea ta.

Și atunci, așa cum încercăm să facem și la NATO, trebuie să facem un front comun, spunând extrem de clar că, în istoria României, niciodată nu am avut garanții mai solide și mai puternice de securitate decât avem acum. Niciodată.

Vreau să mulțumesc militarilor noștri, veteranilor noștri, celor care au făcut această aderare la NATO și reputația României în NATO posibile! Vreau să le mulțumesc, încă o dată, în mod oficial și în mod personal!

Să spunem încă o dată că, în momentul 2004 (când eram mai tânăr și ministru de externe al României și ridicam, în vechiul sediu al NATO, steagul României), PIB-ul României era de 75 de miliarde de dolari. În 2021, PIB-ul era de 240 de miliarde de euro.

Nu înseamnă că totul este perfect, în România, dar ceea ce vreau să spun este că această garanție de securitate a însemnat precondiția pentru un salt în dezvoltarea României.

În același rând, încurajez și publicații și jurnaliști, chiar și cetățenii care doresc și pot să aibă acces la informație veridică, verificabilă și verificată. Încurajez să vă uitați și pe ceea ce face divizia de diplomație publică de la noi, de la NATO, și purtătorul de cuvânt Oana Lungescu, care este foarte cunoscută și apreciată și în România.

Se poate găsi pe site-ul NATO, pe Twitter, o serie asemănătoare emisiunilor găsite la anumite canale de televiziune care se numesc Demolatorii de mituri. Noi avem, pentru fiecare dintre miturile anti-NATO sau anti-occidentale ale Federației Ruse, un răspuns extrem de credibil, bazat pe fapte.

Lucrăm extrem de apropiat cu Uniunea Europeană, care este supusă aceluiași tip de atac hibrid, pentru că Federația Rusă are o problemă cu NATO, din motive evidente. Dar are probleme, la fel de severe, cu UE, pentru că reprezintă o parte a Occidentului democratic. De aceea, cred că toți trebuie să facem o muncă mult mai bună.

De asemenea, există o relație de colaborare între colegii mei de specialitate, de aici, din sediul NATO, de unde vă vorbesc, cu cei din grupul de comunicare strategică din cadrul  G7 (Grupul celor șapte cele mai industrializate state). La nivelul Occidentului democratic, încercăm să găsim răspunsuri, pentru că nu putem să fim noi singurii în această bătălie pentru adevăr.

Și, de aceea, fac apel la jurnaliștii profesioniști, la publicații, să verifice informația, în primul rând. Pentru că, într-un mediu socio-economic foarte agitat, cu multă nervozitate, facturi, probleme sociale, criză pandemică prelungită, este mult mai ușor să adaugi elemente de neadevăr, pe un fond social mai incandescent, și să creezi un narativ anti-occidental. Eu nu spun că Occidentul este perfect, dar, spuneți-mi care este alternativa României la NATO și la UE!

Este clar că trebuie să continuăm să fim fideli alianțelor noastre, așa cum Alianța noastră este fidelă României și celorlalte țări membre. Aceasta este cea mai de succes alianță din istoria umanității. Și dacă acesta nu este un adevăr demonstrabil, înseamnă că putem continua la nesfârșit această discuție.

În cazul în care eforturile de dezescaladare prin dialog, inițiate de NATO și SUA, de aliații transatlantici, nu vor avea efect, iar Rusia nu va reacționa pozitiv, ne putem aștepta la un conflict?

Sperăm să nu se ajungă la această situație și ca, în cele din urmă, evaluarea cost-beneficiu, pentru Federația Rusă, să indice conducerii acesteia costurile pentru o acțiune militară repetată. Pentru că nu este prima dată. Dacă era o ipoteză de lucru, puteam să spunem că să fim mai puțin vigilenți.

Dar, nu! În 2014, am văzut ce s-a întâmplat la adresa unui stat suveran și independent din Europa, cu anexarea ilegală a Crimeei.

Nu vreau să repet ceea ce au spus liderul Alianței, Jens Stoltenberg, principalii noștri aliați din NATO (SUA, Canada, Marea Britanie) și Uniunea Europeană, la unison. În schimb, vreau să vă spun că frontul este atât de unit, din partea noastră a aliaților din Europa și din America de Nord, încât costurile ar fi extrem de severe la adresa Federației Ruse.

Sperăm să transmitem acest mesaj de unitate și de fermitate. Pe de o parte, a spus-o și aliatul american, a spus-o și secretarul general și o să o spun și eu, în calitate mea oficială: în cazul în care se întâmplă o destabilizare sau o incursiune militară la adresa Ucrainei, și postura NATO, pe Flancul Estic, va crește corespunzător!

Noi, NATO, suntem organizația care este chemată să vegheze zi și noapte – indiferent de tipul de risc, indiferent de tipul de direcție strategică din care ar veni riscul sau din domeniul strategic din care ar putea veni riscul la adresa oricărui aliat – și să ia măsuri de a proteja aliații. Acest lucru este în „codul genetic” al NATO.

Și în timp ce noi vorbim și încurajăm și angajăm un dialog, sperăm constructiv, cu Federația Rusă, în același timp, ne facem și o planificare prudentă, inclusiv de natură militară. Ucraina nu este un stat aliat NATO și nu i se aplică Articolul 5. Dar acest articol, un angajament fundamental solemn și sacru între aliații din NATO, este mai activ și mai vigilent ca oricând.

Avem un mesaj de încurajarea a dialogului, un mesaj de descurajare a violenței și a conflictului, și, în același timp, un mesaj extrem de clar, de fermitate, de unitate, pentru că NATO veghează, suntem vigilenți, iar securitatea statelor Alianței, României, Flancului Estic și din altă geografie, este protejată de cea mai importantă, masivă și credibilă alianță din istoria umanității. (Marius Batca).