Featured
Istorie și viitor/A început cu summitul NATO de la București
Vineri după amiaza, un înalt diplomat rus a dat publicității esența mesajului politic și propunerilor de securitate, pe care Rusia l-a transmis Statelor Unite cu doar o zi înainte.
Radicalizare naturală a pozițiilor americane, anunțată de către alegerea lui Joe Biden ca președinte al SUA, un politican american extrem de alunecos și niciodată solid în promisiunile sale interne sau externe, s-a ciocnit cu politica clară a lui Vladimir Putin de îndiguire a expansiunii SUA în Estul Europei cu o opoziție îndârjită la expansiunea NATO în Ucraina și Georgia. Decăderea relațiilor Rusiei cu Uniunea Europeană, deși relațiile individuale cu statele membre vestice ale acestei uniuni sunt la cote pozitive (în afară de permanenții nemulțumiti din Estul Europei, în special Polonia, Balticele, România și Cehia), a impus un nivel de tensiune crescândă. Uniunea Europeană, nefiind stat și nici guvern legitim ales, are instrumente minore de rezolvare a deficitului de relații cu Rusia, dar are capacitatea invers proporțională cu cea a Moscovei de a produce propagandă anti rusească de mare impact. Ceea ce SUA, direct și fără probleme, exploatează cu maximă eficiență.
Istoria exactă ne arată că procesul de răcire, apoi de distrugere, a relațiilor dintre Moscova și Washington a început cu summitul NATO de la București din anul 2008. Ucraina și Georgia au avut șanse reale ca, la acel summit, să primească o invitație oficială de aderare la organizația transatlantică. SUA erau ferm ancorate în visul înconjurării Rusiei cu unități militare NATO amplasate pe teritoriul celor două republici ex sovietice, sprijinind cererilor lor. Puterile naționaliste din capitalele acestora doreau o umbrelă protectoare militară pentru a regla definitiv conturile cu vecina lor Rusia, precum și asimilarea non democratică a minoritățile lingvistice și naționale care rămăseseră pe teritoriul lor din fosta URSS. Adică cu soldații NATO și amenințarea militară indirectă a acestora, Ucraina și Georgia doreau să înfrângă Rusia.
Opoziția clară și fermă a Germaniei (la nivel declarativ) și Italiei, alături de cea, mult mai nuanțată a Franței, la acceptarea celor două țări a dus la blocaj în negocierea comunicatului final. Ca atare a fost nevoie de un compromis. Pentru a informa cititorul român corect (care nici atunci și nici astăzi nu a fost informat de către nimeni despre realitatea de la acel summit întâmplat chiar în mijlocului capitalei României) trebuie subliniat că fraza originală, în engleză, din comunicatul oficial a fost decisă în limba rusă (da, nu va mirați!) de către secretarul de stat Condoleezza Rice al SUA și cancelara Merkel a Germaniei. De ce în limba rusă? Pentru că ambele doamne vorbesc curent limba rusă. Cum Merkel nu vorbește Engleza, iar Rice nu vorbește Germana, au vorbit și au scris fraza de compromis, întâi în Rusă, apoi fiecare a tradus-o în limba sa maternă. Să reamintim fraza propusă de Merkel: „NATO salută aspirațiile euro-atlantice ale Ucrainei și Georgiei de aderare la NATO. Am convenit astăzi că aceste țări vor deveni, într-o zi, membre NATO.”
La auzul acestei fraze Franța, Italia l-a care s-a adăugat și Regatul Unit au semnalat o profundă nemultumire, mai ales că expresia „într-o zi”, printr-o traducere generoasă, dar oneroasă, insemna de fapt, acceptarea de facto a celor două țări în NATO la summitul de la București. Era o aprobare pe jumătate, ulterior fiind decise elementele practice al integrării celor două țări în organigrama militară a organizației. Diplomații ruși au făcut apoplexie deoarece intrarea celor două țări în NATO încercuia federația și întărea suspiciunea lor că expansiunea NATO în estul Europei avea ca scop unic izolarea Moscovei.
Fraza lăsa impresia că cele două țări pot deveni membre NATO de facto (ele de iure fiind deja) doar la decizia nevotată a birocrației NATO, căci București 2008 consfințise acceptarea lor teoretică.Regatul Unit a atras atenția că formula lasă deschisă posibilitatea ca cele două țări să fie membre NATO fără să fie obligate să parcurgă procesul de reforme dure și verificabile pe care toți noii membrii l-au avut de traversat. Delegațiile au erupt în sala de conferință. Merkel se adresează din nou în limba rusă diplomatei americane și spune, ștergem expresia „într-o zi”. Toată lumea se calmează iar Rice îi spune lui Bush, eu vă sfătuiesc să acceptați această formulă.
Inegalitatea de tratament propusă de limbajul Merkelian era vizibilă iar mai mulți dintre diplomații participanți direct la eveniment au confirmat, de-a lungul anilor, că a existat senzația distinctă că Merkel și Rice discutaseră anterior formula, lăsând cu bună știință ușa deschisă pentru ca interpretarea oneroasă să fie folosită într-un viitor nu tocmai îndepărtat. SUA și Germania încălcau astfel toate regulile organizației, ignorând drepturilor celorlalți membrii ai NATO.
Această senzație a fost întărită și de relațiile mai mult decât privilegiate pe care Washington le-a confirmat cu Berlinul, fără a întreba pe ceilalți aliați europeni, atât sub administrația Bush cât și sub administrația Obama. Evenimentele deceniului de după București 2008 vor confirma că Merkel va face tot posibilul să scoată Germania de sub tutela postbelica europeană, așezând-o pe o traiectorie directă, independentă de UE și aliații săi europeni, agenda fiind exclusiv germană. Internaționalistă îndârjită atunci când era vorba să blocheze suveranitatea altor state europene în raporturile lor directe cu SUA, nu avea nici o problemă să negocieze securitatea acestora, peste capul sau opinia lor, direct cu Washington, atunci când interesele suverane ale Germaniei o cereau. Aviz amatorilor de internaționalism democratic!
Morala acelei întâlniri este simplă. Decizia de neprimire a celor două țări a fost luată în limba rusă, de către exact puterile cele mai importante din alianță, fără ca ceilalți să fi avut vre-o putere de decizie. La revenirea șefilor de stat la masa principală a summitului, Gordon Brown se apleacă spre George Bush comentând în stilul malițios britanic: „Nu am înțeles dacă prin această frază NATO a primit sau a refuzat Ucraina și Georgia! Bush nu îi va răspunde.
Exact această frază este sâmburele interpretării aiuristice și false, pe care la nici 10 ani de la scrierea ei, Ucraina o folosește pentru a se auto declara partener NATO și pentru a provoca permanent instabilitate în regiunile de direct interes ale Moscovei, cu rezultatul direct al pierderii Crimeei. Exact această interpretare oneroasă a stat la baza deciziei președintelui Saakhasvilli al Georgiei de a provoca războiul de 7 zile cu Rusia, pentru a readuce două miniscule republici separatiste rusofone sub autoritatea centrală de la Tbilisi. Aventura sa militară lamentabilă a obligat UE să recunoască de facto pierderea celor două teritorii în favoarea Rusiei și a pus SUA în fața deciziei de a nu interveni militar pentru a îl salva pe favoritul lor georgian. Practic cele două state prin acțiunile lor au forțat bluful germano-american de la București 2008, obligând atât pe Merkel cât și pe Bush/Obama să dea înnapoi. Adică s-a obținut exact inversul a ceea ce se dorea.
Acesta este fondul istoric al neliniștii rusești și cadrul comportamental al mesajului transmis în această săptămână de către Moscova lui Biden. Propaganda puterilor occidentale privind democrația si drepturile omului, respectarea granițelor sovietice ale Ucrainei sau căderea în dictatură a Rusiei lui Putin, nu reprezintă decât element de butaforie.
Mesajul lui Putin către Biden este simplu prin logica sa istorică, dar extrem de complex prin viitorul pe care îl propune. Implicațiile sale sunt deosebite nu numai pentru SUA dar și pentru alianța NATO, mai ales pentru membrii săi din vecinătatea Rusiei. Redăm exact punctele principale:
• Pentru a exclude extinderea în continuare a NATO și aderarea Ucrainei la alianță
• (NATO/SUA) Să nu desfășoare trupe și arme suplimentare în afara țărilor în care se aflau deja în Mai 1997 (înainte ca vreo țară din Europa de Est să se alăture alianței) – cu excepția cazurilor excepționale, cu acordul Rusiei și al membrilor NATO;
• (NATO/SUA) Să abandoneze orice activități militare ale NATO în Ucraina, Europa de Est, Caucaz și Asia Centrală
• (SUA) Să nu desfășoare rachete cu rază intermediară și mai scurtă acolo unde pot lovi teritoriul de cealaltă parte;
• (NATO/SUA) Să nu desfășoare exerciții cu mai mult de o brigadă militară într-o zonă de frontieră convenită și să facă schimb regulat de informații despre exercițiile militare;
• (NATO/SUA) Pentru a confirma că părțile nu se consideră adversari și convin să rezolve toate disputele în mod pașnic și să se abțină de la folosirea forței;
• (SUA) Să se angajeze să nu creeze condiții care ar putea fi percepute ca o amenințare de către cealaltă parte;
• (SUA) Pentru a crea linii telefonice directe (hot lines) pentru contactele de urgență.
Dacă aceste puncte au fost transmise Joi, a doua zi, Vineri, minstrul rus de externe adjunct Sergei Ryabkov a făcut declarații de presă largi și a explicat mult mai clar obiectivul propunerilor. Iar prima lovitură a venit. Ryabkov a declarat că Rusia „cere imediata retragerea cunoscutei decizii a summitului NATO 2008 din București, prin care se spune ca Ucraina și Georgia vor deveni membre NATO. Aceasta decizie trebuie imediat anulată”. Limbajul vag și provocator de iluzii periculoase al comunicatului final de la NATO București 2008 se răzbună astăzi și confirmă temerile britanice și franceze exprimate în acel moment. Rusia exploatează astfel, perfect oportunistic, aroganța merkeliană din acel moment, lovind din plin în SUA, alături de care URSS a înfrânt pe Hitler și Germania nazistă. Cine nu înțelege recursul la istorie al lui Putin și formatul său intelectual, nu va putea niciodată să înțeleagă deciziile sale din viitor.
O astfel de solicitare este în mod clar imposibil de pus în practică pentru că ar arunca în aer întregul mecanism de lărgire NATO și de admitere de noi membrii în alianță. Pentru NATO propunerea este imposibil de acceptat. Dacă SUA ar lua o asemenea decizie unilateral, impunând-o membrilor celorlalți, nimeni nu poate garanta că la un moment tensionat nou, Rusia nu va cere anularea deciziilor de admitere a altor țări europene în organizație, cum ar fi valul statelor în care și România a fost acceptată.
În fapt Rusia cere să i se garanteze, pe viitor, dreptul de veto pentru orice nouă admitere în NATO. O solicitare maximală, pe care Vladimir Putin a mai prezentat-o în trecut, tuturor leaderilor țărilor importante membre NATO. Singurii leaderi NATO care au avut o atitudine conciliantă la adresa acestei solicitări au fost președintele francez Jacques Chirac și cancelarul german Gerhard Schreoder. Merkel a refuzat tot timpul să se imerseze în acest dialog, iar președinții americani au refuzat orice fel de comentariu, considerând imposibilă această concesie acordată unei puteri în declin, așa cum consideră ei Rusia. Cea mai mare problemă pentru România o reprezintă permanenta îngrijorarea a Rusiei cu privire la la rachetele americane cu rază scurtă și medie de acțiune, care folosesc și radarul de la Deveselu, parte dintr-un sistem de apărare american împotriva rachetelor provenite de la state inamice.
Punctul fundamental care interesează politica românească este solicitarea lui Putin ca SUA să nu desfășoare rachete cu rază intermediară și scurtă acolo unde pot lovi teritoriul de cealaltă parte. Această solicitare nu este nouă, ea a fost un punct de conflict major cu administrația Obama care a anulat (dacă ne amintim bine) implantarea de tehnologie militară în Polonia și Cehia, în favoarea dezvoltării sistemului antirachetă din România. Acest aspect este puțin cunoscut de către publicul românesc, dar soluția alternativă adoptată de către administrația Obama a dus la ruperea negocierilor unui nou tratat nuclear cu Federația Rusă. Era perioada președinției Medveev, unde până și molcomul rus nu a înțeles nimic din ceea ce dorea Obama cu adevărat. Impresia Moscovei atunci a fost că formula alternativă obamiană ascundea de fapt o strategie de reducere a Rusiei la simplă țară exportatoare de petrol, cu preț impus de oligarhia internațională.
Refuzul public american de a discuta cu rușii despre acest sistem de radar nu ne poate liniști. Așa cum sub nasul NATO, Berlin și Washington în 2008 aproape că reușiseră să strecoare pe ușa din spate două state care numai democratice, stabile și liberale nu erau, așa ne putem trezi, ca prin ungherele diplomației mondiale, să înceapă o reducere, o corecție (așa se va numi) a capacităților militare americane prezente în România sau în estul european. Răspunde nu numai deciziei franceze de a stabili o autonomie strategică europeană, dar propune un nou teren de acțiune german, eliberând Berlinul de o presiune permanentă cu privire la cheltuielile sale militare și eventuale implicări kinetice în Ucraina sau Caucaz.
Scopul Moscovei este să reducă statutul SUA de putere militară europeană hegemonică, dislocând țări și economii în acest proces. Reducerea prezenței forțelor NATO, a numărului de avioane care să apere spațiul aerian românesc, reducerea prezenței navale NATO în spațiul de interferență pe Marea Neagră, sunt tot atâtea elemente concrete de negociere tocmai al statutului de putere europeană a SUA. Căci fără SUA ca putere europeană hegemonică, NATO devine o organizație mult mai ușor de constrâns și îndiguit de o Rusie puternică și devenită factor de decizie asupra destinelor popoarelor din jurul său.
Borna Geneva 2021, această întâlnire la care cu toții am realizat că are loc o nouă reașezare geo strategică, a produs mesajul clar rusesc din această săptămână. Orice pas greșit poate duce la reinstaurarea zonelor de influență. Rusia nu dorește NATO în Ucraina sau in spațiul Caucazian. Va face absolut tot posibilul să oprească această expansiune occidentală. Rusia nu dorește a cdemocrația occidentală să fie exportată la ea acasă după ce Tbilisi și Kiev vor cunoaște, cu adevărat, reformele dureroase și necesare pe care noi ceilalți din Estul Europei le-am cunoscut timp de decenii.
Dacă negocierile eșuează, iar semnele la nivel declarativ deja indică acest lucru, ne putem trezi noi cei din România, cu probleme imense. Pe care nici Washington, nici Berlin nu le vor rezolva. Orice cedare americană sau înțelegere secretă, de care nu vom afla decât tărziu și fără să mai avem recurs, înseamnă reducerea substanțială a abilității României de a își continua drumul european. Bucureștiul are acum nevoie de toată inteligența și experiența istorică pentru a fi de partea bună a cortinei de fier pe care Moscova dorește să o reconstruiască în Estul Europei.
H.D. Hartmann
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’ protejează doar generația nouă, iar bătrânii sistemului plătesc nota de plată
Impozitul progresiv – hoțul prins de CCR
În 2024, statul s-a trezit brusc cu idei „moderne”:
„De ce să mai furăm simplu, cu 10% pentru toți, când putem complica treaba cu 15% și 20%, doar pentru pensiile de serviciu, inclusiv militare? Să fie frumos, ‘european’, progresiv!”
Așa a apărut, prin Legea 282/2023, minunăția numită „impozit progresiv pe pensiile de serviciu”. Traducere din birocrată în română:
- Se ia pensia militară.
- Se taie frumușel în două:
- partea „contributivă” (adică ce ai plătit o viață),
- partea „necontributivă” (adică ce te enervează pe politicieni).
- Pe bucata „necontributivă” se pun trepte de impozit: 10%, 15%, 20%, legate de tot felul de indicatori care se mișcă anual, ca să nu înțeleagă nimeni nimic, nici măcar autorii.
Evident, plafon „de milă”:
- 2.000 lei neimpozabili (3.000 pentru militari, dar abia din octombrie 2024, ca să nu vi se pară prea devreme bunătatea statului).
Problema? Curtea Constituțională s-a uitat la bricolajul fiscal și a zis, elegant, dar clar:
„Ce ați făcut aici nu e lege, e sudoku cu indicatori. Nu e clar, nu e previzibil, și mai și tot scormoniți în pensia aflată în plată, în fiecare an, după cum bate vântul la buget.”
Rezultatul:
- Decizia CCR 724/2024 dărâmă tot artificiul.
- Codul fiscal e pus înapoi pe 10% impozit unic.
- Perioada de „magie neagră” fiscală: 1 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2025.
Adică un an în care statul a făcut un experiment pe nervii și banii pensionarilor militari, apoi a fost prins copiind la testul de constituționalitate.
Concluzia juridico-pamfletară:
Impozitul progresiv pe pensii de serviciu a fost declarat neconstituțional.
Nu e „părere”, nu e „articol pe Facebook”, e decizie CCR publicată în Monitorul Oficial.
Tot ce s‑a luat peste 10% în perioada 01.01.2024 – 31.01.2025:
- se restituie,
- se actualizează cu inflația,
- poartă dobândă legală penalizatoare (frumos cuvânt: penalizatoare – sună exact ca ce merită ideea în sine).
Dar atenție:
- Pentru fiecare lună, curge un termen de 3 ani.
- Ce s‑a tăiat în ianuarie 2024 se prescrie în ianuarie 2027.
Cine stă și așteaptă „că ne dă statul el singur, când o avea timp”, riscă să rămână cu dreptatea în mână și cu banii pierduți.
„Surpriză!” – după impozitul progresiv vine CASS-ul
După ce CCR a dat cu impozitul progresiv de pereți, statul s-a uitat la pensii și a zis:
„Bine, progresiv n-avem voie. Atunci luăm altfel. Nu-i impozit, e contribuție socială. Sună aproape caritabil.”
Și a apărut Legea 141/2025, care face următoarea scamatorie:
- De la veniturile din AUGUST 2025:
- toate pensiile peste 3.000 lei (militare, civile, private, de stat, nu contează) plătesc CASS 10%
- dar numai pe ce depășește 3.000 lei, pentru fiecare pensie în parte.
- Contribuția se oprește la sursă, că statul e eficient doar când ia bani, nu și când îi dă înapoi.
Exemplu pe românește, nu în limbaj de ordonanță:
La o pensie brută de 8.000 lei:
- CASS = (8.000 – 3.000) × 10% = 500 lei
- Impozit 10% = (8.000 – 3.000 – 500) × 10% = 450 lei
- Total luat de stat: 950 lei
- Dumneata, după o viață de muncă, rămâi cu ce mai scapă printre degetele fiscale.
Și ca ironia să fie completă, măsura e „temporară” până la 31 decembrie 2027.
În august 2026 deja se discută… prelungirea.
La noi nu există nimic mai permanent decât o taxă temporară.
Cine simte pe bune lovitura: veteranii vs „generația plafonată”
Aici e punctul în care manipularea în spațiul public prinde aripi:
„Toți pensionarii militari sunt jupuiți la fel!” Fals. E mai fină șmecheria.
- Pentru cei pensionați PÂNĂ la 14 septembrie 2017 (inclusiv):
- Nu li se aplică plafonarea art. 60 din Legea 223/2015.
- Tot ce se ia ca CASS e scădere reală în pensia netă.
- Adică, da, luna de lună, vedeți în fluturaș mai puțin.
- Pentru cei pensionați ÎNCEPÂND cu 15 septembrie 2017 (după OUG 59/2017):
- Intervine plafonarea: pensia netă nu poate depăși media soldelor/salariilor nete.
- CASS-ul de 10% este „înghițit” de plafonare: se joacă cifrele, dar NET-ul rămâne la fel.
- Tradus: vi se ia pe hârtie, dar nu mai jos de plafon – efectul real în mână este zero.
Deci:
- Diminuarea REALĂ a pensiei nete o simt doar cei pensionați înainte de 15.09.2017.
- Ceilalți sunt doar „culeși statistic” – statul își face scheme contabile, dar lor nu le scade efectiv în buzunar.
De ce NU e CASS-ul „impozit progresiv relansat pe șest”
Aici intră în scenă eterna confuzie piromană din spațiul public:
„CCR a zis că e neconstituțional, cum își permit să ia iar bani din pensii?!”
Răspuns, fără floricele, dar cu sarcasm controlat:
- Temei legal diferit:
- Impozitul progresiv era în Codul fiscal, art. 101 – capitolul impozit pe venit.
- CASS-ul e în titlul V – contribuții sociale, prin Legea 141/2025.
Adică, dacă n-ai voie să intri pe ușă cu o taxă, vii pe geam cu „o contribuție socială”.
- Natura juridică diferită:
- Impozitul progresiv avea cote diferite, în trepte, doar pentru o categorie (pensiile de serviciu).
- CASS-ul are cotă unică (10%), aplicată doar pe ce depășește 3.000 lei.
Nu e progresiv, e plat – doar că doare la fel.
- Sfera de aplicare:
- Impozitul progresiv lovea țintit: pensii de serviciu, inclusiv militare.
- CASS-ul lovește „democratic”: toate pensiile (publice, private) peste 3.000 lei.
Statul a înțeles lecția de la CCR: dacă lovești toți, nu mai pare discriminare.
- Control de constituționalitate:
- Impozitul progresiv: declarat neconstituțional, oficial, prin Decizia CCR 724/2024.
- CASS-ul: în momentul de față, nu există nicio decizie CCR care să-l fi anulat.
Până atunci, el există. Legal. Abuziv moral, poate. Dar juridic – în picioare.
Concluzie pe scurt:
Neconstituționalitatea impozitului progresiv NU șterge și CASS-ul. Sunt două instrumente diferite.
Unul a fost făcut praf de CCR, celălalt funcționează și acum.
Esența, pentru rezervați la buzunar și răbdare
- Impozitul progresiv (01.01.2024 – 31.01.2025):
- A fost o schemă gândită prost și declarată neconstituțională.
- Sumele luate peste 10%:
- trebuie RESTITUITE,
- cu actualizare la inflație,
- cu dobândă legală penalizatoare.
- Aveți 3 ani de la fiecare reținere să cereți banii. Pentru ianuarie 2024 – termen până în ianuarie 2027.
- CASS-ul din august 2025:
- Este alt mecanism, alt temei legal, alt capitol de lege.
- Afectează TOATE pensiile peste 3.000 lei, nu doar pe militari.
- Dintre militari, doar cei pensionați înainte de 15.09.2017 simt real scăderea în net.
- Cei pensionați după 15.09.2017 sunt prinși în plafonarea art. 60: netul rămâne același, chiar dacă pe hârtie se joacă sumele.
- Cele două nu se amestecă:
- Nu poți invoca Decizia CCR 724/2024 (despre impozitul progresiv) ca să oprești CASS-ul.
- Sunt două fronturi diferite:
- unul unde ai câștigat (impozitul progresiv)
- și unul unde încă te ia statul la bani (CASS-ul). (Cristina T.).
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații moderne”, „tabletă în teren”, „fluxuri integrate”.
Dacă te uiți pe teren… vezi un polițist cu tableta în mână și cu procesul-verbal scris cu pixul pe capota Loganului.
Digitalizare made in România: ai tabletă, n-ai aplicație
Scenă clasică:
Polițist de ordine publică, cu atribuții rutiere, trimis în teren, tabletă la el, calitate de polițist rutier dobândită prin act semnat de inspectorul general.
Întrebare simplă: poate să dea amendă electronic?
Răspuns: desigur că nu.
Aplicația-minune de constatare a abaterilor rutiere, „Abateri mobile”, e ca o mașină cu trei roți: există, dar nu te baza pe ea să ajungi prea departe. Nu toți polițiștii care au voie legal să dea sancțiuni rutiere au și voie informatică să le dea. Pe hârtie sunt rutieri, în tabletă sunt invizibili.
Abateri mobile, competențe imobile
Aplicația rutieră e atât de „performantă” încât:
- Nu poți aplica sancțiuni persoanelor juridice – dacă firma încalcă legea, legea se uită în altă parte.
- Nu poți sancționa șoferi cu permise emise de alte state – dacă vii cu permis străin, ești aproape premium user.
- Nu poți sancționa abateri care țin de alte acte normative decât OUG 195/2002 – dacă încălcarea e „mai creativă”, aplicația intră în pauză.
Dar nu-i nimic, există soluția clasică: scoți pixul de la naftalină, deschizi formularul tipizat și scrii ca în 1998.
Tableta? Stă frumos pe bord, face umbră de soare.
Digital cu ora, dar raportarea cu pixul
Cireașa de pe tort: în timp ce se umflă în pene la televizor cu „digitalizarea Poliției Române”, Direcția Rutieră cere de la servicii:
- câte procese-verbale au fost făcute digital;
- câte au fost făcute pe hârtie.
Și, atenție, acest procent de „digitalizare” nu e scos elegant din sistem. Nu. Se raportează „manual”.
Digitalizarea la Poliția Română se măsoară cu… raportări trimise de structurile teritoriale.
Adică:
- Aplicația generează PV electronic.
- Baza de date știe că există.
- Dar în loc să întrebi baza de date, întrebi județul: „Câte ați făcut, mă, digital?”
- Județul întreabă omul.
- Omul se uită în tabelele lui și raportează.
- Direcția Rutieră verifică… cu altă raportare.
Epoca de piatră cu tabletă la purtător.
Întrebări simple, răspunsuri complicate
Sindicatul Europol întreabă, logic:
- Ce garanție e că procentul raportat e real?
- Dacă tot ai baze de date electronice, de ce nu scoți datele direct din ele?
- Cum verifici exactitatea datelor? Cu alte hârtii? Alte tabele? Alte mailuri?
- Ce relevanță are procentul de „digital” când polițistul nu poate folosi tableta pentru toate faptele, oricât ar vrea?
- Pentru cine e important acest procent și ce măsoară el, de fapt? Nivelul de digitalizare sau nivelul de imaginație în excel-uri?
Dar probabil că la aceste întrebări se răspunde cu cel mai modern instrument disponibil la Direcția Rutieră: tăcerea birocratică și un nou formular.
Digitalizare de vitrină, muncă de grotă
Pe scenă: discursuri despre „Poliție modernă, aliniată la standarde europene”.
În culise:
- scheme de personal subdimensionate,
- aplicații șchioape,
- rapoarte făcute cu pixul despre cât de „digitali” suntem,
- polițiști care fac muncă de teren și muncă de „secretariat” pentru a demonstra că folosesc o aplicație care oricum nu-i lasă să-și facă toată treaba.
Așa arată digitalizarea când e făcută pentru prezentări PowerPoint, nu pentru oamenii care chiar lucrează în stradă.
Concluzie pamfletară: România, țara în care digitalul se scrie cu pixul
Polițistul rutier din 2026:
- Tabletă în mână,
- Pix în buzunar,
- Tabel Excel în așteptare,
- Șeful care îl întreabă câte procese-verbale electronice a făcut,
- Aplicația care nu știe de firme, de permise străine și de alte acte normative.
Digitalizarea Poliției Române, varianta scurtă: „Aplicația nu poate, dar nu contează – important e să raportați că o folosiți.” (Cerasela N.).
La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea oamenilor în instituțiile statului. Flabor Licsprod SRL, punct de lucru Blejoi, funcționează ca un incinerator de bun-simț: fum negru, zgomot continuu, vibrații, sunete de joasă frecvență, risc de incendiu – și, foarte probabil, mult mai important decât toate: profit uriaș, estimat la peste 15.000 lei pe zi.
Iar în timp ce zeci de vecini își numără nopțile nedormite și apelurile la 112, statul român numără… nimic. Pentru că acolo unde legea spune „interzis fără autorizație de mediu”, realitatea spune: „Stați liniștiți, a fost cândva șef al Gărzii de Mediu.”
Fabrica de damigene ilegale: de la atelier liniștit la monstru industrial
Ani la rând, în același punct de lucru a funcționat un atelier de prelucrat sticlă care nu deranja pe nimeni. Nimic spectaculos, nimic exploziv.
Apoi, noii proprietari au instalat:
- cuptor de mare capacitate pentru topirea sticlei
- matriță automată
- ventilatoare, compresoare
- bandă de transport automatizată
Rezultatul:
- zgomot puternic, continuu
- vibrații și sunete de frecvență joasă care intră în pereți, în case și în oameni
- un disconfort constant dublat de frica reală de incendiu sau explozie
Activitatea începe în februarie 2026. În doar câteva săptămâni, vecinii trec de la mirare la revoltă: nopți nedormite, tensiune psihică, zgomot industrial într-o zonă rezidențială. Și, peste toate, suspiciunea legitimă că cineva „tare” îi ține în spate.
Cronologia unui abuz cu acte… de neputință
Între sfârșitul lui martie și începutul lui mai 2026, vecinii fac tot ce scrie în manualul „Cetățean responsabil”:
- trimit sesizări în nume propriu și colectiv către:
- DSP Prahova
- ITM Prahova
- Garda de Mediu Prahova
- ISU Prahova
- IJP Prahova
- ANMAP Prahova
- ISC Prahova
- depun o petiție colectivă la 7 mai 2026, semnată de locatarii a 12 case aflate în imediata vecinătate
- sună de nenumărate ori la Dispeceratul IJP Prahova și la 112, sesizând deranjarea liniștii publice și riscurile de incendiu
Și ce primă reacție primesc?
ITM Prahova
- „A efectuat un control.”
- Atât. Fără precizări, fără concluzii, fără urmări vizibile. Control de decor.
ISU Prahova
- inițial: își „declină răspunderea”
- apoi, la insistențele vecinilor: control inopinat
- concluzia oficială: „toate neregulile constatate au fost sancționate”
Neregulile există, dar atelierul – cu același risc de incendiu – continuă să funcționeze. Focul e prost, dar banii sunt buni.
ANMAP Prahova
- răspunde prompt: „nu are activitate de verificare, inspecție și control în teren”
- dar oferă date de contact pentru alte instituții „care pot ajuta”
Birocrația perfectă: n-ai competență, dar ai numere de telefon. MULȚUMIM!
ISC Prahova
- răspunde în 2 zile
- redirecționează sesizarea mai departe
MULȚUMIM, încă o ștampilă pe drumul hârtiilor, niciun pas pe teren.
DSP Prahova
- participă la controlul mixt din 15.04.2026
- recomandă „întocmirea unui studiu pentru evaluarea impactului asupra sănătății populației”
- termen: două luni și jumătate
În timp ce vecinii își pierd nopțile și sănătatea, DSP recomandă STUDII. Nu oprirea sursei de poluare, nu decizii ferme, ci hârtii și evaluări. Ca și cum oamenii ar fi cobai într-un experiment sociologic cu zgomot industrial și fum negru.
Garda Națională de Mediu Prahova (GNM)
- participă la același control mixt din 15.04.2026
- după 37 de zile (da, 37):
- constată că Flabor Licsprod NU ARE autorizație de mediu
- aplică amendă de 60.000 lei
- dispune „SISTAREA ACTIVITĂȚII” începând cu 07.05.2026
Pe hârtie, totul perfect. În realitate, rotițele cuptorului continuă să se învârtă, iar profitul curge.
IJP Prahova
După controlul din 15.04.2026:
- concluzie scrisă: „NU AU FOST CONSTATATE FAPTE DE NATURĂ PENALĂ SAU CONTRAVENȚIONALĂ”
Funcționarea fără autorizație de mediu, cu risc de incendiu, cu poluare și zgomot insuportabil într-o zonă de case, NU este faptă? Atunci ce este? Hobby industrial?
Profitul care bate amenda: 15.000 lei/zi vs. 60.000 lei o dată
Vecinii estimează un profit de peste 15.000 lei pe zi pentru sticlăria ilegală.
Dacă înmulțim cu o lună de funcționare, depășim 450.000 lei.
Comparativ, amenda de 60.000 lei a Gărzii de Mediu arată ca o taxă de protecție legalizată: plătești și mergi mai departe. O zi pierdută de producție, câteva semnături, și gata – sistemul e mulțumit.
Paranteza esențială: DJM Prahova confirmă negru pe alb ilegalitatea
Adresa ref solicitare acord de functionare Flabor Licsprod
La 21.08.2026, Direcția Județeană de Mediu Prahova transmite oficial firmei Flabor Licsprod:
- că NU are autorizație de mediu
- că, în baza art. 14 alin. (2) din OUG 195/2005, „funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă”
- și, în consecință, REFUZĂ solicitarea firmei de a primi un „acord de funcționare” temporar pentru perioada 24.08.2026–10.09.2026
Pe românește: sticlăria nu are voie să funcționeze. Punct.
Pe teren, însă, fumul e tot acolo. Iar zgomotul nu citește OUG 195/2005.
17–19 august 2026: reînceperea activității și flăcări la orizont
După ce, în 7 mai 2026, activitatea este, teoretic, oprită, vecinii trăiesc câteva luni de liniște în așteptarea „rezolvării”.
Apoi vine august:
- 17 august: activitatea reîncepe. Cuptoarele pornesc, banda se mișcă, zgomotul revine.
- 19 august: pană de curent, flăcări mari în exteriorul atelierului, pericol evident de incendiu pentru vecini; intervine ISU.
Se poate mai clar de atât că locul acestei sticlării NU este într-o zonă de locuințe?
În paralel, vecinii:
- trimit solicitări și informări către:
- GNM Prahova
- DSP Prahova
- IJP Prahova
- ISU Prahova
- justifică totul cu:
- filmări audio-video cu zgomotul și fumul
- liste de semnături (32 de semnatari în august 2026)
- copii ale tuturor răspunsurilor și petițiilor
DSP răspunde la 31 august 2026: transmite mai departe, către GNM Prahova, solicitarea de soluționare. Cerc închis: vecinii trimit la instituții, instituțiile trimit la alte instituții, iar cuptorul topește în continuare sticla și nervii oamenilor.
Spanu: trecutul de la Garda de Mediu, prezentul imunității practice
Din informațiile disponibile reiese un element-cheie:
Spanu este fost șef al Gărzii de Mediu.
Într-un stat normal, asta ar însemna cunoașterea legii și a procedurilor.
În România practică, pare să însemne ceva mult mai „util”: imunitate de facto.
Când o societate:
- funcționează fără autorizație de mediu
- produce zgomot și poluare într-o zonă rezidențială
- este sancționată formal, dar își reia activitatea
- sfidează, în fapt, toate avertismentele și interdicțiile…
…iar în spate găsim nume cu istoric la Garda de Mediu, întrebarea devine legitimă:
Mai avem un stat de drept sau un stat de „drept de relație”?
Piesa lipsă: legătura Raican Romică – familia Spinu
Din perspectiva ziarului de investigații „Incisiv de Prahova”, o direcție majoră este următoarea:
- Identificarea legăturii (de afaceri, de rudenie, de interese) dintre:
- Raican Romică
- familia Spinu
Ipoteza rezonabilă pentru un demers jurnalistic de investigație:
- Dacă sticlăria ilegală funcționează în pofida:
- interdicțiilor legale
- amenzilor
- refuzului oficial al DJM Prahova de a acorda vreo formă de funcționare
- petițiilor multiple ale vecinilor (inițial 12 case, apoi 32 de semnatari)
- Atunci este extrem de probabil să existe:
- conexiuni de putere
- protecție informală
- interese economice comune
Până la probarea strictă a faptelor, întrebările jurnalistice rămân:
- Ce legături directe sau indirecte există între Raican Romică și familia Spinu?
- Există firme, contracte, asocieri sau interpuși comuni?
- Cum se explică „orbirea selectivă” a unor instituții exact acolo unde foști șefi ai Gărzii de Mediu au interese?
Vocile sufocate ale vecinilor
Câteva realități reci:
- 32 de vecini semnează, în august 2026, o listă prin care reclamă disconfortul grav creat de atelier.
- Sesizările vin la pachet cu:
- înregistrări audio-video
- copii după petiții, răspunsuri, somații
- Oamenii trăiesc:
- cu zgomot industrial în casă
- cu teama că un nou incident de tipul celui din 19 august (flăcări în exterior) poate deveni tragedie
- cu senzația că legea se aplică doar „fraierilor”, nu și celor cu prieteni și trecut „strategic”
Concluzie: stat de (ne)drept fabricat la cuptor
Avem, în Blejoi:
- o sticlărie care:
- funcționează fără autorizație de mediu
- produce poluare și zgomot
- a fost, teoretic, oprită și, practic, repornită
- vecini exasperați, documentați, organizați, care cer:
- SISTAREA DE URGENȚĂ a activității ilegale
- respectarea unui drept elementar: la viață decentă, fără fum toxic și zgomot industrial
- instituții care:
- constată, amendează, recomandă studii, pasează responsabilitatea
- dar nu reușesc să oprească efectiv o activitate care, din actele proprii, este ILEGALĂ
- și un nume cu greutate:
- Spanu, fost șef al Gărzii de Mediu, menționat ca element-cheie pentru lipsa de măsuri reale
Pe fundal, o întrebare pe care Incisiv de Prahova are datoria să o ducă până la capăt:
Cum se leagă Raican Romică de familia Spinu, iar această rețea de relații de „invincibilitatea” unei firme fără autorizație de mediu, care sfidează, în plină zi, atât vecinii, cât și legea?
Până când răspunsul va fi clar, rămâne doar imaginea unei Românii în care:
- fum negru iese din horn
- bani mulți ies din cuptor
- iar din instituții iese, mai mereu, doar aer cald. (Cerasela N.).
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Sticlărie fantomă în Blejoi: când fumul e negru, dar protecția e… verde Spanu (II)
La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...
IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
În comuna Blejoi, județul Prahova, nu mai e nevoie de filme horror. E suficient să locuiești lângă punctul de lucru...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...
-
Exclusivacum 5 zile
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum o zi
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zile
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 3 zile
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum 4 zile
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 4 zile
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
-
Exclusivacum 5 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 4 zile
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)