Connect with us

Featured

2009-2020. MARILE INTREBARI ALE PANDEMIILOR. SAU CIND ISTORIA SE REPETA PE SPATELE CETATENILOR

Publicat

pe

(Preluare Inpolitics):

Pandemia de Covid 19 nu s-a încheiat, dar lista întrebărilor pe care le-a născut comportamentul ciudat al guvernelor lumii crește vertiginos. Și la fel crește și neîncrederea oamenilor. E ceva nou? Nici pomeneală. La fel s-a derulat și ultima pandemie, cea din 2009. Diferă azi doar proporțiile. Malițioșii ar putea specula că pandemia anterioară a servit drept ”calibrare” celei actuale; sigur e că fix aceleași întrebări majore care se pun azi s-au pus și la penultima pandemie și încă la nivelul cel mai înalt.

La un de la încheierea pandemiei de gripă porcină, din 2009-2010, în plenul Parlamentului European, la Strasbourg, pe 7 martie 2011, s-a dezbătut un amplu raport întocmit de raportoarea franceză Michèle Rivasi, în numele Comisiei pentru Sănătate, pe marginea măsurilor luate de guvernele europene în timpul acesteia.
Atît raportul în sine, cît și luările de cuvînt ulterioare au scos în evidența o serie de probleme majore.

Între acestea:
– Lipsa coordonării între statele europene întru combaterea pandemiei, ceea a condus la haos decizional
– Exagerarea pericolului de către OMS, ceea ce a condus la cheltuieli și măsuri nejustificate
– Refuzul producătorilor de vaccinuri de a-și asuma responsabilitatea pentru eficiența acestora
– Lipsa transparenței în privința evaluării tratamentelor
– Efectele secundare nedorite pe care le-au avut vaccinurile
– Jocul făcut de marile companii farmaceutice, care au exagerat pericolul coronavirusurilor
– Controversele pe marginea vaccinării copiilor
– Prezența reprezentanților Big Pharma în structurile de luare a deciziilor guvernamentale
– Secretizarea numelor experților consultați de autoritățile europene de sănătate publică
– Constatarea că în țările care nu au dus campanii ample de vaccinare mortalitatea nu a fost mai mare decît în celelalte
– Recurgerea la vaccinuri insuficient testate și analizate șamd

Au trecut zece ani de la precedenta pandemie și putem constata că absolut niciuna dintre problemele semnalate în Raportul Rivasi nu a fost lămurită, ba dimpotrivă, ele s-au agravat. Tot ce a fost înfierat atunci se regăsește azi la cote încă mult mai mare.
Niciun progres, nicio ameliorare.

Între cele două pandemii diferența e doar la nivelul agresivității coronavirusului, dar nimic în privința modurilor de acțiune ale guvernelor, mai ales cele europene.
Aceleași erori – dacă au fost erori! -, aceleași neajunsuri, aceleași suspiciuni, aceleași acuzații.
”Ar fi interesant de aflat cine a beneficiat de această dezinformare, fără a mai vorbi de cine își va asuma responsabilitatea pentru situația declanșată” puncta la acea vreme un europarlamentar.
O întrebare mai mult decît actuală.

Mai jos, prezentăm luările de cuvînt ale europarlamentarilor vremii pe marginea Raportului Rivasi:

Michèle Rivasi, raportoare. – (FR) Dle președinte, ne amintim cu toții vâlva stârnită de gripa H1N1 în 2009. Primele cazuri au fost raportate în urmă cu aproape doi ani, la 25 martie 2009, iar OMS a declarat nivelul 6 de alertă la 11 iunie 2009.
Nivelul de alertă maximă instituit de OMS a declanșat în toată Europa o serie de măsuri nu doar foarte costisitoare, ci și exagerate în raport cu gravitatea reală a virusului care, după cum a declarat OMS în mai 2009, a fost moderată, printre măsuri numărându-se demararea unor campanii de vaccinare în diferite state membre.
În ceea ce privește gravitatea, până la sfârșitul lui aprilie 2010, gripa a cauzat aproximativ 2 900 de decese în Europa, indicând deci o rată a mortalității mult mai scăzută decât cea provocată de gripa sezonieră, care se estimează că provoacă între 40 000 și 220 000 de decese anual, cifrele variind de la an la an.
Evaluarea gestionării gripei H1N1 arată că în UE și în statele membre a existat un răspuns disproporționat. Împreună cu colegii mei, cărora doresc să le mulțumesc pentru amendamentele lor, am încercat așadar să elaborăm un raport constructiv, menit să restabilească încrederea cetățenilor europeni în instituțiile lor de sănătate.

Raportul este structurat în trei teme majore: cooperare, transparență și independență.

În ceea ce privește cooperarea, dorim să insistăm asupra nevoii de coerență, eficiență, autonomie și flexibilitate. De exemplu, viitoarele planuri de prevenire trebuie revizuite astfel încât să garanteze o mai mare coerență și eficiență și să fie mai autonome și suficient de flexibile încât să poată fi adaptate în timp real la ultimele date disponibile. O astfel de flexibilitate ar fi preîntâmpinat cheltuielile inutile din fonduri publice. În același timp, este important să definim în mod clar rolurile și responsabilitățile principalilor actori responsabili cu gestionarea riscurilor la adresa sănătății. Însăși definirea pandemiei trebuie revizuită pentru a include conceptul de gravitate, în prezent aceasta fiind limitată la criteriul extinderii geografice. OMS ne-a anunțat, într-adevăr, că se ocupă deja de această chestiune. Achiziționarea în grup a vaccinurilor este o posibilitate, cu condiția ca fabricanții să rămână responsabili pentru calitatea, siguranța și eficacitatea produselor lor. Responsabilitatea pentru efectele secundare ale unor vaccinuri care se presupune că ar trebui să fie sigure nu le poate reveni în niciun caz guvernelor.

În ceea ce privește independența, procedura accelerată de autorizare a subliniat problema absenței de date științifice disponibile. Cercetările din domeniul vaccinurilor și al medicației antivirale trebuie realizate într-o independență deplină de companiile farmaceutice.

În ceea ce privește transparența, este necesară o transparență deplină a evaluării medicamentelor utilizate pentru urgențele medicale, cu un acces complet la studiile clinice disponibile. Toate declarațiile de interes din partea experților responsabili de evaluări trebuie să fie făcute publice. Am un singur regret: aș fi preferat ca acestea să fie controlate de agențiile care recrutează experții, dar acest amendament nu a fost adoptat.

În cele din urmă, doresc să subliniez cazurile de narcolepsie raportate la copii în Finlanda și Suedia, ca urmare a vaccinării cu vaccinul GSK împotriva gripei H1N1. Aceste cazuri merită toată atenția noastră.
În primul rând, ele demonstrează clar că există încă necunoscute, fie că vorbim de toxicitatea reală a vaccinurilor și a adjuvanților, fie de un posibil risc necunoscut chiar fabricanților. Finlanda a suspendat utilizarea acestui vaccin, așteptând noi informații. Agenția Europeană pentru Medicamente (AEM) a adoptat o poziție diferită, hotărând să amâne emiterea unui aviz de limitare a utilizării acestui vaccin până când va dispune de mai multe informații. Aș dori ca poziția Finlandei să fie adoptată și de Comisie. Este momentul ca principiul precauției să funcționeze măcar o dată în avantajul pacienților și nu doar al companiilor.

Anne Delvaux (PPE). – (FR) Dle președinte, suntem pregătiți să facem față unei pandemii în Europa? Răspunsul este „da, dar”. În timpul episodului gripei H1N1 din 2009-2010, fiecare stat membru a acționat individual, existând foarte puțină coeziune sau solidaritate.

Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dle președinte, în timpul pandemiei de gripă din 2009, statele membre ale UE au fost cele mai pregătite. În același timp, sunt pe deplin de acord cu antevorbitorul meu: nu a existat nici cea mai mică coordonare între statele membre. Este posibil ca acest lucru să fi declanșat criza internă din țara mea, deși fostul guvern socialist aflat atunci la putere a luat măsuri eficiente de combatere a epidemiei. Nu există însă un virus H1N1 de stânga și unul de dreapta. El trebuie combătut cu un efort comun. Sunt întru totul de acord cu propunerea din raport, conform căreia statele membre trebuie să coordoneze achiziționarea de vaccinuri, să schimbe informații și să creeze mai multă transparență. Schimbul de informații nu trebuie să vizeze doar extinderea geografică a epidemiei, ci și gravitatea și mortalitatea. Dacă vom reuși să procedăm astfel, în viitor vom reuși să înregistrăm progrese semnificative în acest domeniu.

Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dle președinte, în aprilie 2009, a fost raportat în Mexic primul caz de gripă porcină la om. Două luni mai târziu, OMS (OMS) a declarat pandemie de gripă. Scenariul catastrofic prezentat de autoritățile de sănătate, inclusiv de OMS și Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) a condus la o situație în care țările au început o cursă pentru achiziționarea celor mai multe vaccinuri în cel mai scurt timp în scopul de a-și proteja cetățenii.
Urmând recomandările OMS și ECDC, și Slovacia a achiziționat peste 1 milion de vaccinuri, care au fost furnizate la începutul lui 2010. Cu toate acestea, în momentul în care șeful direcției sanitare al Republicii Slovacia a îndemnat publicul să se vaccineze, totul devenise deja o glumă și nimeni nu l-a crezut. Nu l-au crezut pe el, după cum nu au crezut nici renumita noastră organizație de sănătate, ECDC. La acea vreme, toată lumea știa deja că virusul H1N1 nu reprezenta nici pe departe riscul invocat inițial. Cu toate acestea, OMS și ECDC au păstrat o tăcere încăpățânată. Nicio reevaluare a situației, nicio recomandare suplimentară, pur și simplu nimic.

Anna Záborská (PPE). – (SK) Dle președinte, doresc să-i mulțumesc dnei Rivasi pentru un raport exhaustiv, în care a dezvăluit punctele slabe ale sistemelor de sănătate nu doar la nivel european, ci și global. Raportul oferă și o listă cuprinzătoare de măsuri care trebuie adoptate pentru a evita o repetare a situației din 2009-2010. Este scandalos ceea ce s-a întâmplat cu declararea pandemiei de gripă H1N1. Statele membre ale UE, inclusiv Slovacia, au risipit sute de milioane de euro ca să dovedească că-și protejează cetățenii de o amenințare inexistentă. Ar fi interesant de aflat cine a beneficiat de această dezinformare, fără a mai vorbi de cine își va asuma responsabilitatea pentru situația declanșată.
Ceea ce lipsește din raport, după părerea mea, este o propunere vizând introducerea responsabilității individuale în sistemul de sănătate. La urma urmei, pasarea responsabilității nu este fatală, dar se răspândește mai rapid decât gripa.

Åsa Westlund (S&D). – (SV)Dle președinte, cred că putem fi de acord că întreaga confuzie a fost creată și de recomandările diferite din diferitele state membre. De exemplu, în Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară am avut în aceeași zi întâlniri pe această temă cu ministrul suedez, la acea vreme președinte în exercițiu al Consiliului, și cu directorul Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, care au spus lucruri complet diferite. Unul dintre ei a recomandat vaccinarea copiilor, celălalt ar spus că vaccinarea copiilor ar fi periculoasă.
A fost extrem de confuz și contradictoriu pentru părinții care aveau nevoie de informații fiabile. Au existat însă diferențe majore și în modalitățile practice de abordare a problemei în statele membre. În țara mea, a existat o cerere foarte mare de vaccinuri, care a dat naștere la scene extrem de haotice în afara centrelor de sănătate. Centrele deschise nu aveau suficiente rezerve de vaccinuri, iar centrele închise dețineau stocuri uriașe de vaccinuri. Trebuie să fim mai atenți la procesul de aplicare.

Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Dle președinte, astăzi, privind retrospectiv, constatăm că cheltuielile de mii de miliarde de euro pentru combaterea virusului H1N1 au fost excesive în raport cu gravitatea reală a gripei. Ca medic, mi se pare foarte relevant faptul că în Polonia, unde guvernul nu a răspuns presiunilor care îndemnau la desfășurarea unui program național de vaccinare, rata mortalității nu a fost mai mare decât în țările cu procente mari de vaccinare. Îi mulțumesc dnei Rivasi pentru acest raport util și sper că statele membre și toate organizațiile internaționale vor învăța ceva din el, și mă refer mai ales la faptul că medicamentele ar trebui achiziționate în comun. Și mai important, sper că își vor îmbunătăți metodele de evaluare a statisticilor epidemiologice și că vor restabili încrederea oamenilor în recomandările făcute cetățenilor în UE.

Edite Estrela (S&D). – (PT) Dle președinte, s-au menționat deja îndoielile legate de vaccinul împotriva gripei H1N1. E de înțeles că publicul pune întrebări și este suspicios din moment ce, în 2009, s-au desfășurat campanii de informare în toate statele membre, s-a investit masiv în vaccinuri, OMS a declarat o pandemie, pentru ca apoi, dintr-o dată, situația să se fi schimbat complet. Cu alte cuvinte, în 2010, practic nu s-a mai vorbit de gripa H1N1. Este, așadar, firesc ca oamenii să se întrebe dacă am fost excesiv de alarmiști atunci sau dacă suntem mult prea relaxați acum.

Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dle președinte, dnă comisar, ne putem considera norocoși că epidemia nu a evoluat așa cum ne temeam, cu multe decese. Fiecare moarte este o tragedie.
După cum s-a menționat deja în mai multe rânduri, este esențial acum să recâștigăm încrederea populației. Gestionarea situației H1N1 ne-a arătat că există multe neajunsuri. Pe viitor avem nevoie de mai multă coordonare.

János Áder (PPE)– (HU) Cea mai importanță lecție a renumitului scandal H1N1 este că încrederea oamenilor a fost zdruncinată. OMS a dat o alarmă falsă, iar previziunile care au alimentat o adevărată isterie au obligat statele membre să ia măsuri disproporționate în raport de gravitatea reală a epidemiei H1N1. S-a dovedit în final că la nivel mondial, s-au îmbolnăvit și au murit mult mai puțin oameni din cauza virusului H1N1 decât din cauza gripei sezoniere obișnuite, însă statele individuale au cheltuit sume exorbitante din banii publici pentru a achiziționa vaccinuri la prețuri de două sau trei ori mai scumpe decât un vaccin obișnuit. Cazul Poloniei merită amintit, pentru că, deși guvernul de acolo nu a organizat campanii de vaccinare împotriva H1N1, rata mortalității nu a fost mai mare decât în țările în care populația a fost vaccinată. Acest lucru s-a întâmplat în contextul în care, în ciuda profiturilor considerabile, producătorul de vaccinuri a avut îndrăzneala de a refuza să-și asume responsabilitatea pentru efectele secundare ale vaccinului. Este absolut înfiorător să exploatezi temerile oamenilor și simțul răspunderii față de familie și cei dragi doar din dorința abjectă de profit. Faptul că OMS a contribuit chiar la această situație prin avertismentele nefondate de declanșare a unei pandemii, obligă UE să ia măsuri hotărâte. Trebuie să tragem învățămintele necesare și UE trebuie să se bucure de un grad mai mare de independență în evaluarea situațiilor care indică posibilitatea declanșării unei epidemii ca în cazul H1N1. Alarma s-ar putea dovedi reală într-o bună zi.

Sergio Berlato (PPE),- (IT) Statele membre și instituțiile europene au aplicat o serie de măsuri costisitoare, care, în cele mai multe cazuri, s-au dovedit total disproporționale în raport cu gravitatea reală a gripei H1N1. Potrivit estimărilor Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, în Europa, gripa H1 N1 a cauzat aproximativ 2 900 de decese în 2009. Aceste cifre sunt mult mai mici decât estimările oficiale ale numărului de decese cauzate de gripa sezonieră și dovedesc gravitatea moderată a acestui virus gripal.
Îndemn, prin urmare, la o analiză foarte atentă a acestei situații, astfel încât OMS să ofere o nouă definiție a criteriilor utilizate în emiterea unei alerte mondiale de pandemie, criterii care să ia în calcul nu doar extinderea geografică a bolii, ci și virulența acesteia. În plus, consider că din analiza gestionării crizei H1N1 de UE, reiese clar nevoia unei consolidări a cooperării dintre autoritățile de sănătate ale statelor membre și instituțiile europene.
În cele din urmă, întrucât consider că pentru a demonstra succesul sau eșecul unui test, este necesar să se efectueze studii referitoare la vaccinuri și medicamente antivirale în totală independență față de companiile farmaceutice, sunt pe deplin de acord cu solicitarea raportoarei de a se publica numele tuturor experților consultați de autoritățile europene de sănătate publică.

Jolanta Emilia Hibner (PPE), – (PL) În ceea ce privește procesul de evaluare a riscurilor epidemiologice, ar trebui să recurgem la cunoștințele unor experți independenți, neafiliați la companii farmaceutice. Independența Uniunii Europene în procesul de evaluare a gravității gripei H1N1 și a riscurilor aferente este esențială. Nu trebuie să ne bazăm doar pe studiile experților finanțați de companiile farmaceutice.
Un alt aspect derutant este procedura accelerată de introducere pe piață a vaccinurilor împotriva H1N1, care nu au fost suficient testate și analizate. În 2009, companiile farmaceutice au evaluat ca foarte ridicat riscul asociat cu gripa, pentru ca, în cele din urmă, să se dovedească a fi mai puțin periculoasă decât gripa obișnuită. În mai 2009, OMS a declarat că virusul nu este atât de periculos. Totuși, din cauza informațiilor contradictorii, multe țări au cedat în fața presiunii și au cumpărat milioane de vaccinuri foarte scumpe, care nu au fost utilizate, și, între timp, au devenit inutilizabile. Este necesar un grad mai mare de transparență a instituțiilor UE în domeniul gestionării bolilor, precum și o revizuire a actualelor proceduri. O cooperare mai amplă și mai strânsă între state este în egală măsură esențială pentru a ne consolida poziția de negociere în achiziționarea de vaccinuri.
Doresc să menționez că Polonia, țara mea, a dat de la bun început un exemplu, necedând în fața panicii și solicitând garanții ale siguranței vaccinurilor.

Bogusław Sonik (PPE), – (PL) Elaborarea raportului referitor la pandemia de gripă A/H1N1 din 2009-2010 a durat aproape un an. Discuțiile inițiate în Parlamentul European s-au concretizat într-un raport din proprie inițiativă al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară referitor la gripa porcină, în care au fost evidențiate neregularitățile de ordin etic și procedurale înregistrate în procesul de combatere a bolii.
Am fost îngrijorați de modul în care companiile farmaceutice au prezentat problema gripei porcine, susținând că virusul este foarte periculos și virulent. Virusul s-a dovedit a fi mai puțin periculos decât gripa obișnuită. Numărul de decese a fost de 2 900, în timpul ce numărul estimat de cazuri provocate de gripa sezonieră se ridică la 40 000 anual.
Raportul referitor la evaluarea gestionării gripei H1N1 în UE solicită independența UE în procesul de evaluare proprie a gravității amenințărilor și a riscurilor aferente, în locul evaluărilor bazate pe cercetările experților finanțați de companiile farmaceutice. Criticile vizează și bizara procedură accelerată utilizată pentru introducerea pe piață a vaccinurilor împotriva H1N1, fără suficiente teste și analize.
Doresc să subliniez nevoia de mai multă transparență a activităților instituțiilor UE din domeniul gestionării bolilor, necesitatea de a revizui actualele proceduri și de a le modifica în scopul obținerii unui grad mai ridicat de flexibilitate, precum și nevoia de a evita conflictele de interese în rândul evaluatorilor și al factorilor de decizii. Consider ca prioritară realizarea unei cooperări mai strânse între țări, menită să le consolideze poziția de negociere în momentul achiziționării medicamentelor. Doresc însă menținerea principiului acțiunii voluntare în ceea ce privește achiziționarea vaccinurilor.

Artur Zasada (PPE) – (PL) O felicit pe dna Rivasi pentru raport bine elaborat. Sunt de acord că trebuie creat un sistem care să permită determinarea cu acuratețe a magnitudinii riscului și a virulenței virusului în scopul de a evita viitoare cheltuieli disproporționate în raport cu amenințarea. Mă bucur că guvernul polonez nu a cedat panicii create în jurul acestei probleme sau, mai curând, lobiului evident practicat de companiile farmaceutice.
Consider că este deosebit de important ca experții și cercetătorii care emit avize cu privire la necesitatea achiziționării de medicamente sau vaccinuri să fie complet independenți de companiile farmaceutice. Sprijin propunerea raportoarei ca specialiștii care lucrează în industria farmaceutică să aibă doar un rol consultativ și să fie excluși din procesul de luare a deciziilor. Trebuie să constat cu regret că zeci de milioane de doze de vaccin nu au fost încă utilizate în unele state membre până în prezent. S-au înregistrat astfel pierderi financiare imense, în condițiile în care fondurile pierdute ar fi putut fi utilizate mai prudent și eficient pentru protejarea sănătății cetățenilor europeni.

Exclusiv

Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc

Publicat

pe

De

La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu Răzvan zis „Salam” sare din fața aparatelor de păcănele direct în funcția de adjunct la Siguranța Circulației. Ore suplimentare cu sutele, neverificate, dar bine plătite. Restul? Afară, că „așa zice organigrama”.

Sindicatul lui Suditu: „Noi cu cine votăm?” – Cu Nae!

În timp ce angajații simpli se întreabă dacă mai au loc de muncă mâine, sindicatul lui Suditu își face treaba… dar nu pentru ei, ci pentru „șefii cu pedigree”.
Există un document trimis către Consiliul de Administrație, semnat fix de sindicatul lui Suditu, prin care acesta:

  • este de acord cu Organigrama lui Nae (așa-numita „Organigrama cu chiloți”),
  • se luptă și obține salvarea coordonatorilor, în special a lui Dinu Răzvan zis „Salam”.

Adică, în traducere liberă:
„Jos cu prostimea, sus coordonatorii! Trăiască organigrama, trăiască Nae, trăiască sinecurile!”

Sindicatul care, teoretic, trebuia să fie ultimul bastion de apărare al oamenilor simpli, se transformă în anexă la pixul lui Nae Comisionaru’ și al găștii de la vârf, aceeași care a orchestrat și restul „capodoperelor administrative” de la TCE Ploiești.

Dinu Răzvan „Salam” – de la păcănele la „Siguranța Circulației”

Piesa de rezistență în documentul lui Suditu: salvarea lui Dinu Răzvan, cunoscut în curte drept „Salam”.
Acest Salam nu e de la mezelărie, e de la „păcănele”:

  • promovat de Nae până în funcția de adjunct Serviciu Siguranța Circulației – Control Legitimații de Călătorie,
  • cu reputație „strălucitoare”: toată lumea știa că își face programul nu în teren, nu în birou, ci la aparatele de jocuri de noroc.

Și, ca în orice telenovelă administrativă de provincie:

  • același Dinu Răzvan apare și în raportul CFG cu sute de ore suplimentare,
  • ore neverificate și nejustificate, dar probabil foarte bine decontate.

Omu’ avea timp de toate:

  • și la păcănele,
  • și adjunct la Siguranța Circulației,
  • și erou al orelor suplimentare fantomă.

Ce să mai, un „multitasking” de manual, model TCE Ploiești.

Raportul CFG și „sfinții” orelor suplimentare

Raportul CFG (același care deranjează pe toată lumea din „castă”) nu prezintă doar cifre, ci radiografia unui sistem bolnav:

  • sute de ore suplimentare trecute pe numele lui Salam,
  • lipsă totală de verificări reale,
  • justificări de fațadă, exact cât să încapă în pixul cuiva.

Când vine vorba de oameni care chiar își fac treaba, TCE descoperă brusc litera legii, organigrame, „necesitate de reducere”, disciplină, tot tacâmul.
Când vine vorba de băieții „de casă” cu păcănele, se descoperă mereu înțelegere, portițe, suplimentare, promovări.

Unde e documentul?

Pentru cei interesați de dovezi, nu doar de povești:

  • adresa respectivă, prin care sindicatul lui Suditu e de acord cu organigrama lui Nae și se bate pentru salvarea coordonatorilor (în special Salam),
    poate fi găsită in institutie;
  • exact de acolo a fost „pescuită” și de ziarul de investigații Incisiv de Prahova.

Nu vorbim de bârfe de autobază. Vorbim de hârtii oficiale, parafate, trimise la CA, asumate de un sindicat care își vinde steagul exact celor împotriva cărora ar trebui să lupte.

Modelul TCE: protejații se salvează, muncitorii plătesc

Pe scurt, rețeta deja clasică la TCE Ploiești:

  • Personaje ridicate în funcții de Nae – protejate cu sfințenie, salvate prin documente manevrate de sindicatul lui Suditu;
  • Cei care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu – lăsați fără loc de muncă, vânați prin organigrame „optimizate”, făcuți „excedentari” peste noapte.

Pe de o parte:

  • Nae Comisionaru’ – artizanul „Organigramei cu chiloți”,
  • protejații săi – Salam și ceilalți coordonatori salvați prin documente sindicale,
  • conducerea (Dobrescu, Slăniceanu) și sindicatul – într-un dans comun, perfect sincronizat: „un pas înainte pentru șefi, doi pași înapoi pentru muncitori”.

Pe de altă parte:

  • cei care au îndrăznit să-și facă datoria,
  • cei care au deranjat cu întrebări,
  • cei care nu au stat la „combinatii” cu ore suplimentare fictive și rapoarte cosmetizate – toți sunt buni de sacrificat.

De la accidentul falsificat la „feuda” Hipodrom și până la Salam

Totul se leagă într-un tablou grotesc:

  • Raportul nr. 1729/05.11.2025 și accidentul falsificat al lui Popescu Narcis, cu implicarea lui Oancea;
  • rolul dubios al conducerii (Dobrescu, Slăniceanu), care nu vede, nu aude, dar semnează;
  • „feuda” de la Hipodrom, unde interesele personale cântă mai tare decât interesul public;
  • sindicate transformate în anexe ale directorilor;
  • Nae Comisionaru’, care își propulsează oamenii-cheie și-i salvează prin tot felul de combinații la nivel de CA;
  • iar acum, documentul semnat de Suditu, prin care se consfințește oficial salvarea lui Salam și a coordonatorilor, în timp ce alții își pierd pâinea.

Nu mai vorbim de derapaje izolate, ci de un sistem în care:

  • accidentul falsificat,
  • organigrama croită pe blat,
  • orele suplimentare fantomă,
  • feudă, protejați, sindicatul „de acord cu șefu’”

sunt părți ale aceleiași povești.

Concluzie: Organigrama cu chiloți, dar fără rușine

Când tragi linie:

  • „Organigrama cu chiloți” nu mai e o simplă glumă internă, este harta rușinoasă a clientelei și pilelor din TCE Ploiești;
  • sindicatul lui Suditu nu doar că nu apără salariații, ci devine avocatul protejaților lui Nae;
  • Dinu Răzvan „Salam” devine simbolul sistemului:
    • promovat la Siguranța Circulației deși era cunoscut mai bine la păcănele decât în teren,
    • umflat cu sute de ore suplimentare neverificate,
    • salvat prin documente trimise la CA, în timp ce alții sunt trimiși la plimbare.

Iar dacă cineva mai are dubii, să caute adresa, exact cum a făcut și presa de investigație.
Hârtiile vorbesc mai tare decât discursurile lacrimogene de sindicat și comunicatele parfumate de conducere.

Până atunci, la TCE Ploiești se aplică o singură regulă:
Cine e cu Nae, trăiește. Cine e cu munca, pleacă. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri

Publicat

pe

De

Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim de ordine publică, vorbim de stand-up comedy instituțional.

La IPJ Prahova nu mai vorbim demult despre „instituție a statului”, ci despre o adevărată Grădiniță de Cadre: multă uniformă, puțină responsabilitate, și o debandadă totală ridicată la rang de stil de lucru. Legea e bună doar ca să fie fluturată în fața cetățeanului, nu și respectată în ograda proprie.

Ieri, în jurul orei 09.00, prin centrul Municipiului Ploiești, se derula o scenă de antologie:
o autoutilitară a IPJ Prahova „dansând” pe șosea cu stopul dreapta spate ars, exact ca și conduita celor care o manevrau. O imagine perfectă: becul mort din stop ca simbol al moralității stinse din instituție.

Când poliția face „paradă” cu mașina în ilegalitate

Să ne imaginăm un pic scenariul:

  • Un simplu cetățean este oprit în trafic cu un bec ars la stop.
    Rezultatul? Morală, amendă, puncte, „regulile sunt reguli, dom’le, siguranța rutieră nu e joacă!”.
  • Autoutilitara IPJ Prahova merge liniștită, prin centru, cu defecțiuni vizibile.
    Rezultatul? Nici proces-verbal, nici rușine, nici măcar o urmă de jenă.
    Ba mai și defilează, ca și cum ar fi la paradă: „Uitați-vă la noi, legea suntem noi, becul ars e doar un detaliu artistic”.

Asta nu mai e dublu standard, e regulament de circulație paralel, valabil doar pentru uniformă. Când cetățeanul greșește, legea e sabie. Când greșește IPJ Prahova, legea devine ventilator de birou: face zgomot, dar nu taie pe nimeni.

Grădinița de Cadre: unde legea e opțională

La IPJ Prahova pare că avem o școală specială, un fel de „Grădiniță de Cadre” unde se predă:

  • „Cum să invoci legea doar când îți convine”
  • „Cum să faci pe șeful în trafic cu cetățeanul, dar să circuli cu mașina-n pioneze”
  • „Cum să transformi orice abuz într-un simplu «incident fără consecințe»”

Respectul față de lege? Ars, ca becul din stop.
Respectul față de cetățean? Dispărut, ca semnalul de avarie de pe autoutilitară.

În loc să fie primii care dau exemplu de conduită, sunt primii care demonstrează că la IPJ Prahova legea e decor, nu obligație. Când îți permiți să te plimbi prin centru cu mașina poliției cu defecțiuni vizibile, mesajul pentru oameni e simplu:
„Noi putem. Tu nu.”

Ce pățeai tu, ce nu pățesc ei

Întrebarea-cheie, pe care o înțelege orice român care a trecut măcar o dată prin filtrul poliției rutiere:

Ce pățea un simplu cetățean prins cu astfel de defect la mașină?

  • Amendă.
  • Morală.
  • „Cum vă permiteți să ieșiți așa pe drumurile publice, puneți în pericol siguranța rutieră!”

Ce pățește IPJ Prahova când defilează cu autoutilitara în aceeași stare?

  • Nimic.
  • Tăcere.
  • Eventual o glumă internă: „Lasă, bă, că merge și așa, nu ne oprește nimeni pe noi”.

Diferența e simplă:
Tu ești doar contribuabilul care plătește taxe, ei sunt cei care îți dau amenda cu legea în mână și stopul propriu ars.

Concluzie: legea nu e bec opțional

Când instituția care ar trebui să fie model de respectare a legii se plimbă senină cu autoutilitara defectă prin centrul orașului, nu vorbim doar de nepăsare, ci de sfidare directă a cetățeanului.

Legea nu e un bec pe care îl aprindem la control și îl stingem când e vorba de noi.
Atâta timp cât IPJ Prahova își permite să joace acest dublu rol – profesor sever pentru cetățeni, dar clovn auto pentru propriii agenți – orice discurs despre „siguranță” și „respectarea legii” devine doar un pamflet prost scris.

Noi doar îl rescriem mai bine. (Sava N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă

Publicat

pe

De

Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională

O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București spre Curtea Constituțională, cu destinația: „Ministerul care reglementează prin hârtii fantomă”. Potrivit Sindicatului Diamantul, miza este explozivă: cine are, de fapt, voie să taie și să spânzure drepturi salariale – ministrul, Parlamentul sau o structură anonimă, botezată „financiară centrală”, care dă ordine prin „puncte de vedere” pe care nu le-a votat nimeni și nu le-a văzut aproape nimeni?

În centrul scandalului se află art. 86 alin. (7) din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, acolo unde o singură sintagmă, „reglementării”, a fost transformată, cu multă imaginație birocratică, în armă de restrâns drepturi salariale de către Direcția Generală Financiară (DGF) a ministerului.

„Reglementare” pe sub masă: când Direcția Financiară se crede Parlament și Guvern la pachet

Excepția ridicată la Tribunalul București vizează exact această „magie semantică”: art. 86 alin. (7) este atacat în măsura în care permite interpretarea că structura financiară centrală a ministerului – DGF – poate „reglementa” drepturi salariale prin:

  • puncte de vedere,
  • interpretări „obligatorii”,
  • hârtii interne care nu văd niciodată lumina Monitorului Oficial.

Adică, în loc ca drepturile salariale să fie stabilite prin legi, ordonanțe, ordine de ministru publicate și asumate, ele sunt, de fapt, redesenate în birouri de finanțiști cu pixul în mână și parafa pe colțul paginii. Să legiferezi prin „punct de vedere” e noul sport național: zero transparență, zero dezbatere, impact maxim.

Sindicatul Diamantul arată că o asemenea practică lovește direct în:

  • art. 1 alin. (4) din Constituție – separația puterilor în stat,
  • art. 1 alin. (5) – legalitate și securitatea raporturilor juridice,
    la pachet cu o colecție de drepturi călcate în picioare:
  • art. 16 (egalitate în drepturi),
  • art. 21 (acces la justiție),
  • art. 24 (dreptul la apărare),
  • art. 31 (dreptul la informație),
  • art. 41 (dreptul la muncă și protecție socială),
  • art. 78 (intrarea în vigoare a actelor normative, adică nu prin „adresa nr. X depusă la registratură”).

Viciul 1: Ministrul există doar pe hârtie, „structura” taie și spânzură

Primul viciu invocat: o competență personală a ministrului este pasată, ca o minge fierbinte, către o „structură” care nici măcar nu e subiect de drept.

Conform art. 20 din Legea 500/2002, ordonatorul principal de credite este ministrul, în persoană, cu nume, prenume, semnătură și răspundere. El trebuie să-și asume deciziile, să emită ordine, să semneze.

În practică, însă, arată Sindicatul Diamantul, scenariul arată așa:

  • ministrul stă în vitrină,
  • Direcția Generală Financiară decide prin „puncte de vedere”,
  • iar angajații află că drepturile lor salariale sunt „reglementate” nu prin lege, ci prin interpretări interne, niciodată publicate oficial.

Cu alte cuvinte, responsabilitatea e a ministrului, dar pixul de execuție și de tăiere a drepturilor e la o structură anonimă. Ministrul e doar decorul, „structura” e regizorul din umbră.

Viciul 2: Preluarea puterii de regulă de către contabili-juriști de ocazie

Al doilea viciu: atribuții de reglementare juridică sunt date unei structuri populate cu personal economic, în timp ce ministerul are, culmea ironiei, o direcție juridică plină de consilieri specializați, autorizați chiar prin Legea 514/2003.

Pe românește:

  • juriștii există, sunt plătiți, au statut și atribuții,
  • dar finanțiștii sunt cei care „reglementează” prin adrese, interpretând legea după cum dă bine la buget.

E ca și cum, într-un spital, protocolul medical ar fi stabilit nu de medici, ci de contabila șefă, prin „notă internă obligatorie”. Îți taie tratamentul din pix și îți explică apoi, cu aer grav, că „așa a reieșit din analiză”.

Viciul 3: Drept românesc cu fantome – „gestiune” fără gestionar, „reglementare” fără persoană

Al treilea viciu atinge direct arhitectura dreptului românesc: în România, reglementarea aparține întotdeauna unei persoane concrete, nu unei „structuri” fluide.

Chiar aceeași Anexă VI, la art. 90, cere ordin al ordonatorului de credite. Adică un act semnat de cineva asumat, nu un document rătăcit printr-un sertar al DGF.

În plus, Legea 22/1969, privind gestiunea bunurilor materiale, spune clar: nu există „gestiune” fără gestionar-persoană. Analog, nu ar trebui să existe „gestiune” de drepturi salariale fără o persoană care își asumă semnătura, nu o „structură” abstractă care se evaporă când apar problemele.

Dar în realitate, reiese din motivare, avem:

  • „gestiune” a drepturilor salariale fără gestionar asumat,
  • „reglementare” fără act normativ,
  • puncte de vedere care se comportă ca niște ordine de ministru, dar nu poartă nicio răspundere de ministru.

„Punctul de vedere” care decide salarii: DGF face jocurile, instanța trebuie să taie nodul

Legătura cu dosarul concret este dureros de clară. În cauză, pârâții își justifică refuzul tocmai printr-un asemenea document: punctul de vedere DGF nr. 462624/2026.

Acest „punct de vedere” nu e doar o opinie inocentă; el este tratat ca lege internă:

  • pe baza lui se resping drepturi,
  • pe baza lui se refuză aplicarea unor majorări,
  • pe baza lui se ciuntește ceea ce Legea 153/2017 părea să promită.

Instanța, în baza art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, trebuie să verifice legalitatea acestui punct de vedere. Iar aici intervine excepția: dacă textul de lege care permite DGF să „reglementeze” cade ca neconstituțional, tot ce decurge din el – inclusiv punctul de vedere 462624/2026 – devine emis fără competență. Adică simplă hârtie administrativă, fără putere de a tăia drepturi.

Pe scurt: dacă se rupe piciorul legal al DGF, se prăbușește tot scaunul de „interpretări obligatorii”.

Curtea Constituțională, invitată să stingă „incendiul” făcut cu pixul

Prin excepția trimisă de la Tribunalul București, Curtea Constituțională este pusă în fața unei întrebări esențiale pentru toată administrația publică:

Poate o structură tehnică, internă, cu personal economic, să condiționeze, să restrângă sau să rescrie drepturi salariale prin „puncte de vedere” nepublicate în Monitorul Oficial?

Dacă răspunsul este „da”, atunci:

  • Constituția devine opțională,
  • separația puterilor e decorativă,
  • drepturile salariale ale angajaților depind de interpretările contabile ale unei direcții financiare.

Dacă răspunsul este „nu”, atunci ministerele vor trebui să facă ceea ce ar fi trebuit oricum să facă de la început:

  • să reglementeze prin acte normative asumate,
  • semnate de persoane competente,
  • publicate transparent, nu ascunse în sertarele unei direcții.

Salariații între lege și „adrese”: statul cu două fețe

Potrivit Sindicatului Diamantul, această excepție nu e doar o „chichiță procedurală”, ci un test:

  • dacă statul își respectă propriile reguli,
  • sau dacă, în continuare, lasă „structurile” să decidă din umbră cât face munca oamenilor.

Pe un palier, legea promite, Constituția garantează, principiile sună impecabil.
Pe alt palier, totul e filtrat și amputat prin „adrese”, „interpretări” și „puncte de vedere” care nu apar în nicio colecție oficială de acte normative.

Curtea Constituțională va trebui să decidă dacă România e condusă prin legi sau prin Excel-uri bugetare cu antet de direcție financiară.

Până atunci, salariații rămân prinși între două lumi:

  • lumea Curții Constituționale, plină de principii, articole și alineate,
  • și lumea Ministerului, unde un „punct de vedere” anonim poate cântări, la leafă, mai mult decât toată Constituția pusă la un loc. (Cristina T.).
Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv16 ore ago

Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc

La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...

Exclusiv16 ore ago

„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri

Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...

Exclusiv16 ore ago

Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă

Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...

Exclusiv2 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului

Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...

Exclusiv2 zile ago

MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI.  „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă

Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...

Exclusiv2 zile ago

MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125

ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...

Exclusiv2 zile ago

La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți

Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...

Exclusiv3 zile ago

STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.

Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...

Exclusiv4 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi

„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...

Exclusiv4 zile ago

Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională

Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...

Exclusiv4 zile ago

Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton

Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...

Exclusiv5 zile ago

Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS

Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...

Exclusiv5 zile ago

„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră

Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...

Exclusiv5 zile ago

Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof

Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...

Exclusiv6 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv