România a făcut un pas uriaș în era digitală! Pe 2 martie 2026, am implementat cu fast sistemul european Entry/Exit (EES) la toate punctele de frontieră. O veste excelentă, care promite eficiență și modernizare, dar care, din păcate, a fost eclipsată de un spectacol lingvistic de o penibilitate rar întâlnită. În rolul principal, nimeni altul decât șeful Poliției de Frontieră, chestor principal Stoica Cornel Laurian, a reușit performanța de a ne demonstra că, uneori, incompetența verbală poate fi mai… memorabilă decât orice progres tehnologic.

„Genialitatea” lingvistică a inaltelor fețe: De la „asasinul crimei” la „sederea de scurtă sedere”

Vă mai amintiți când ministrul de interne, Cătălin Predoiu, ne uimea cu „asasinul crimei”? Ei bine, scena publică românească are un nou protagonist în galeria absurdului lexical. Chestorul Stoica, cu o solemnitate demnă de o cauză mai bună, a „explicat” cum funcționează noul sistem, introducând, în mod revoluționar, conceptul de „ședere de scurtă ședere”. Ați citit bine: „șederea de scurtă ședere”! O formulare atât de scurtă, încât pare să se fi pierdut pe ea însăși în hățișurile gramaticii elementare.

Potrivit Sindicatului Europol, care a semnalat această nouă perlă a incompetenței, vizele, domnule chestor, sunt de „lungă ședere” și de „scurtă ședere”. Atât. Fără „variante literare” sau „reinterpretări creative” care să ne facă să ne întrebăm dacă nu cumva asistăm la o nouă formă de artă avangardistă, dictată de șefii MAI. Pare că unii preferă să se încurce în cuvinte decât să folosească termeni juridici clari. Nu că ar fi prima dată când „înaltele fețe” ale ministerului ne demonstrează că limba română e, pentru ele, o limbă străină… și cam grea.

Tehnologie de vârf, management de râpă: Când EES scanează, sefii bâlbâie

Deși domnul chestor a avut „dificultăți în a citi de pe foaie” – un detaliu minor pentru un înalt oficial, desigur! – știrea de fond este, paradoxal, una bună. Sistemul EES, complet operațional începând cu 2 martie 2026, va înregistra automat date biometrice și informații despre trecerile frontierelor externe ale UE pentru non-cetățeni, eliminând ștampilarea manuală. Adio, cozi interminabile! Adio, pașapoarte pline de ștampile ilizibile! Vor scădea timpii de control, se va calcula automat durata autorizată, iar eficiența va crește exponențial.

Tehnologia merge înainte cu pași repezi, dar, pe coridoarele puterii, pare că timpul stă pe loc, cel puțin la capitolul exprimare. Este de-a dreptul trist să vezi cum un polițist de frontieră de rând, din teren, poate aplica zeci de acte normative și gestiona situații complexe mai rapid și mai coerent decât o face un chestor cu două stele, citind cu greu un text prefabricat. Vestea bună pentru cetățeni, spun cei de la Europol, este că „un polițist de frontieră din teren poate verifica și aplica zeci de acte normative și poate dispune măsuri legale mai repede decât citește de pe foaie chestorul principal Stoica”. Iar asta spune totul despre nivelul de profesionalism la sol versus cel de la înălțime.

URGENȚĂ NAȚIONALĂ: Cursuri de gramatică obligatorii pentru sefii MAI!

Concluzia este clară și usturătoare: România are nevoie disperată de un „upgrade” nu doar tehnologic, ci și lingvistic la vârful ierarhiei MAI. În timp ce sistemul EES știe exact cât ai voie să stai pe teritoriul țării, ar fi vital ca și conducerea Poliției de Frontieră să știe exact cum se numește ceea ce explică. Sau, măcar, să învețe să citească fluent și să evite tautologiile penibile.

Poate că o ședere prelungită în compania unui dicționar explicativ al limbii române și a unui manual de gramatică ar fi mai benefică decât o „ședere de scurtă ședere” într-o funcție pentru care, evident, pregătirea lingvistică nu a fost o prioritate. Să fim serioși, nu putem pretinde respect la nivel european dacă reprezentanții noștri stâlcesc limba maternă în public. Așadar, domnilor șefi din MAI, vă rugăm, înainte să ne explicați complexitatea frontierelor, învățați să vorbiți coerent. Măcar pentru imaginea României! Altfel, vom continua să râdem cu lacrimi, dar nu de bucurie, ci de penibilul situației. (Cerasela N.).

În timp ce România se laudă cu un „arc strategic” și cu o poziție geostrategică „inestimabilă”, realitatea din culisele puterii este una de-a dreptul sinistră: industria națională de apărare, cândva un motiv de mândrie, este acum pe catafalc, tăiată mărunt de propriii guvernanți. Un strigăt disperat de alarmă vine de la Constantin Bucuroiu, președintele Alianței Sindicatelor din Industria de Apărare și Aeronautică (ASIAA), care acuză, fără menajamente, că „borfașii și derbedeii din clasa politică au condamnat la moarte industria de apărare”. Iar detaliile, dezvăluite public de jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național, sunt de-a dreptul revoltătoare.

Banii noștri, „spre alte mări și tări”: Când România finanțează apărarea… altuia!

Imaginați-vă: țara se împrumută de 16,7 miliarde de euro. O sumă astronomică, pe care o vom plăti noi, copiii noștri și, probabil, și nepoții noștri. Ai crede că o parte din acești bani, mai ales în contextul regional turbulent, ar ajunge la societățile de stat din industria de armament, pentru a le reînvia, a le moderniza, a le face competitive. Greșit! Dl. Bucuroiu, liderul ASIAA, trage un semnal de alarmă: niciun cent nu va ajunge la fabricile românești! Zero, nitu, nada!

„Borfașii și derbedeii din clasa politică au condamnat la moarte industria de apărare,” tuna Constantin Bucuroiu. De ce? Pentru că banii din așa-zisul program SAFE (cu „s” de la „secret”, vom vedea de ce!) se vor duce direct în buzunarele companiilor străine. Ne împrumutăm pentru a deveni clienții fideli ai altora, în loc să investim în propria securitate și economie!

Priorități „naționale”: Autostrăzi spre… Ucraina și Moldova, armament din import!

Cifrele oferite de președintele ASIAA sunt halucinante și demne de un scenariu de film prost:

• 60% din cele 16,7 miliarde de euro? Achiziții militare din afara țării. Adică, ne dezbrăcăm de bani pentru a îmbogăți alți producători.
• 30%? Infrastructură. Dar nu oricum! „Pentru că sunt interese pentru autostrăzile care duc spre Republica Moldova și Ucraina.” Așadar, prioritățile noastre nu sunt consolidarea propriei baze industriale, ci, probabil, logistica pentru frontul de Est.
• 10%? Merg la societăți private din România. Nu e rău, dar reprezintă o fărâmă din total, și e departe de a reface industria strategică de stat.

Constantin Bucuroiu face o comparație usturătoare, dar elocventă: „La noi se face exact invers față de Polonia, care a stabilit că 80% din banii din SAFE vor fi investiți în societățile cu capital de stat.” Polonia investește în ea însăși, noi investim în… importuri și autostrăzi pentru vecini. Oare cine e mai patriot?

„Zero producție, zero creier?”: Când guvernanții ignoră lecția Ucrainei

Sindicaliștii din apărare nu sunt niște nostalgici orbi, ci niște voci pragmatice, care înțeleg ce înseamnă războiul și dependența. „Dacă mâine începe un conflict, ăla fuge și te lasă baltă,” avertizează Bucuroiu, referindu-se la producătorii străini care, în cel mai bun caz, fac asamblare pe teritoriul românesc. Este vital ca statul român să producă singur!

Lecția Ucrainei, o țară devastată de război, este una pe care guvernanții noștri o ignoră cu o aroganță sfidătoare. „Ucraina, ați văzut, este o lecție pentru noi. Războiul a învățat-o că trebuie să producă în Ucraina, dincolo de toate vechiturile primite din alte țări. Și uitați-vă că, deși este în război, Ucraina începe să vândă armament,” subliniază liderul ASIAA. Noi, stând cu fundul pe miliarde împrumutate, preferăm să fim un depozit de fier vechi și un client docil.

SAFE cu „s” de la „secretomanie” și „sabotaj economic național”!

Și cum se iau aceste decizii cruciale pentru soarta unei națiuni? În cel mai pur stil balcanic: pe șest, în spatele ușilor închise. Guvernul evită sindicatele din industria de apărare, deși acestea, de 36 de ani, avertizează că se merge într-o direcție greșită. „Nici acum, când mai împrumută România pentru încă 50 de ani, nu vor să salveze industria de apărare,” deplânge Bucuroiu.

De ce nu a fost planul de înzestrare și relansare a industriei dezbătut public? De ce a fost trecut la secret programul SAFE? „Au invitat numai oameni care iau poziția de drepți. Noi, dacă ne duceam acolo, puneam întrebări și am fi cerut să se producă în industria românească,” dezvăluie Constantin Bucuroiu. Programul SAFE a fost transformat într-un seif bine păzit de ochii publicului, tocmai pentru a evita întrebările incomode și a asigura că planul de falimentare a industriei românești de apărare decurge fără opreliști.

Sindicatele, la ușa mută a Guvernului: Când „dialogul social” e un monolog al prostituției politice

Excluderea confederațiilor sindicale de la masa dialogului, așa cum au constatat și ele, cu îngrijorare, la nivelul Cancelariei Prim-Ministrului, este simptomatică. Nu e vorba de dialog, ci de dictat! „Excluderea confederațiilor sindicale de la masa dialogului arată că este doar o chestiune care vizează importurile de tehnologie militară, care vor adânci dependențele de securitate națională ale României de aliați,” se arată într-un comunicat comun al confederațiilor.

Mai grav, această politică va „adânci deficitul balanței comerciale și vor întări teza conform căreia acest împrumut de peste 16 miliarde de euro din programul SAFE este dedicat finanțării altor economii decât cea a României.” Cu alte cuvinte, nu doar că ne condamnăm propria industrie, dar ne transformăm și în subvenționatorii economiilor străine, pe banii noștri, ai românilor!

Așadar, dragi „derbedei și borfași” din clasa politică, continuați să vă jucați de-a „patrioții” pe la televizor, în timp ce, în spatele scenei, demolați bucată cu bucată ce a mai rămas din suveranitatea economică și militară a României! Vulturul român ar putea zbura din nou, dar voi îi tăiați aripile. Poate că, într-o bună zi, veți înțelege că un popor fără industrie de apărare este un popor fără viitor. Dar atunci, probabil, va fi prea târziu, iar singurul armament pe care îl vom mai produce va fi… ridicolul vostru!