Claudia Dobocan este medic rezident neonatolog și consultant în lactație și alăptare, acreditat internațional.

Pe lângă experiența profesională în domeniu, are și de două ori experiența personală a maternității.

Totodată, consideră de datoria ei, ca medic, să lupte împotriva discreditării vaccinurilor și actului medical, care au luat amploare în ultima perioadă.

Și o face cu success atât în spital, cât și în online, pe pagina Neopedlact – o gură de aer proaspăt în marea de dezinformare actuală, unde știința este explicată în limbaj comun, la îndemâna oricui.

Așa că mi s-a părut cea mai potrivită persoană cu care să stăm de vorbă despre vaccinuri, vechi și noi, la vârste mici și nu numai.

Să încercăm să punem o bază științifică discuției care va urma. Cum funcționează vaccinurile și imunitatea pe care o dau?

De când am devenit mamă și de când am trecut printr-o experiență personală nefericită, cauzată de contractarea unei boli evitabile prin vaccin, am devenit interesată de ramura medicală ce studiază imunizarea prin seruri: vaccinologia.

De peste un an scriu, atât în presă cât și pe pagina Neopedlact, și particip cu mare plăcere la evenimente de educare a publicului, în domeniile mele de expertiză (neonatologie, pediatrie, puericultură, lactație, vaccinare).

Așa că vă voi pasa o serie de informații deosebit de importante în contextul înțelegerii și acceptării fără anxietate a acestor preparate cu adevărat salvatoare de vieți și de destine!

Vaccinurile sunt niște profesori sau antrenori pentru sistemul imunitar.

Deși este nevoie ca substanța activă să ajungă în corp, aceasta niciodată nu s-a injectat în vene și, cel mai probabil, nu se va formula niciodată un vaccin cu administrare directă în sânge. Căci unul dintre argumentele oamenilor reticenți la vaccinare este Eu nu permit să mi se injecteze în sânge… nimic!

Singurele preparate cu rol imun care chiar se administrează în vene sunt anticorpii preformați (de acum faimoasa plasmă hiperimună colectată de la pacienți recuperați din boală) sau imunoglobulinele contra virusului hepatitei B, necesare nou-născuților proveniți din mame infectate cu virusul sus-numit.

Acestea sunt medicamente biologice cu administrare intravenoasă.

Vaccinurile au moduri de administrare diverse: se beau sau se sprayază în nas, se injectează imediat sub stratul superior al pielii sau în stratul de grăsime de sub piele, iar marea majoritate se administrează intramuscular profund.

Volumele administrate sunt foarte, foarte mici: încep de la 0,1 ml, în cazul BCG-ului și ajung până la 0,5 ml, în cazul celui gripal, de exemplu. Adică între 1 și 5 stropi picurați cu pipeta.

Substanța din vaccin care NU se injectează în venă se întâlnește, imediat ce intră în corp, cu niște celule, soldați ai imunității, ce patrulează prin toate țesuturile și organele corpului. Acestea se numesc celule dendritice.

Dendritele sunt un fel de tentacule, cu care sunt capturate antigenele (invadatorii).

Așadar, în urma vaccinării, rămânem cu o imunitate cuantificabilă, care ne apără dacă titrul de anticorpi măsurat este pozitiv, indiferent de valoarea lui (acest comentariu l-am făcut în contextul în care un număr mare de persoane practică sportul costisitor al măsurării anticorpilor anti SARS-CoV-2, analiză care nu ne spune prea multe), și imunitatea celulară, care este inobiectivabilă prin analize de laborator uzuale.

Producătorii de vaccinuri cuantifică acești parametri prin studii de imunologie scumpe, dedicate cercetării și inaccesibile laboratoarelor de cartier, iar schemele recomandate sunt gândite pe seama acestor rezultate, fiind bine a le urma, fără a încerca să le confirmăm prin analize autoprescrise, care nu fac decât să îngrașe industria lanțurilor de laboratoare de parter de bloc.

Să ne temem că am putea face însăși boala contra căreia de vaccinăm, ca urmare a actului inoculării, sau că vaccinarea ar putea reprezenta un pericol pentru categorii vulnerabile precum femeia însărcinată, copilul alăptat al mamei vaccinate sau omul foarte bolnav și dependent de medicamente!?

Răspunsul este nu.

Singurele vaccinuri care pot cauza o formă ușoară a bolii contra căreia se urmărește imunizarea sunt cele cu organisme vii atenuat în compoziție.

În România, din categoria aceasta, sunt vaccinul contra tuberculozei diseminate a copilăriei (BCG), vaccinul buvabil (de băut) contra rotavirusului, vaccinul gripal nazal pentru copii, vaccinul varicelic și ROR (rujeola-oreion-rubeolă).

Vaccinurile ROR și varicelic, învăluite în mituri cu adevărat de speriat, oferă protecție contra unor boli care, deși sunt numite ale copilăriei, în realitate pot foarte bine trimite un adult în spital, sau chiar în mormânt, darămite un copil!

În rest, celelalte categorii de vaccinuri folosesc fie microorganisme inactivate (moarte, care nu pot reînvia nici la persoanele imunocompromise), fie antigene (bucățele) înalt caracteristice unui anumit tip de microorganism, cu scopul antrenării imune a corpului celui vaccinat, fie mai noul ARN mesager.

Propun să începem cu schemele de vaccinare din sarcină și din copilărie. Pe lângă recomandările oficiale, sper să vorbim și despre experiența personală, fiind mamă a doi copii.

Începem cu vaccinurile necesare femeii gravide.

În primul rând, dacă nu a făcut vaccinul contra COVID, ar trebui să se grăbească să primească prima doza.

Îi sunt recomandate vaccinurile bazate pe tehnologia ARN mesager (Pfizer/BioNTech și Moderna), administrate în orice punct al sarcinii, neaducând cu sine riscul pierderii sarcinii sau al afectării integrității embrionului/fătului sau a placentei, a sacului amniotic.

Rezultatele studiilor real world indică un profil de siguranță foarte bun: incidența accidentelor naturale legate de sarcină nu a fost mai mare în categoria celor vaccinate versus femei non-vaccinate.

Trebuie să menționez că rata de pierdere a sarcinii, la specia umană, de când se fac măsurători epidemiologice, este de 25-40%.

Unele sarcini se pierd chiar înainte ca mama să știe că este însărcinată. Este modalitatea naturii de a se feri de erori genetice, este vămuirea, punctul de control.

Vă rog să țineți minte acest procent al avorturilor naturale, atunci când vă simțiți mișcat emoțional de fake news panicard, care relatează incidențe brute de avort post-vaccin.

Apoi, femeia gravidă are indicația de a fi vaccinată antigripal, prioritar, în orice trimestru al sarcinii, din rațiunea de a dezvolta și transfera transplacentar un titru robust de anticorpi.

Transferul de anticorpi continuă și prin alăptare.

Vaccinul difetro-tetano-pertussis acelular este un alt vaccin cuprins în schema națională, care se poate solicita și primi gratuit de la medicul de familie.

Protejează contra difteriei, a tetanosului de plagă și a celui neonatal și contra tusei convulsive (măgărești).

În maternitate, nou-născutul român va fi vaccinat contra unor boli care pun probleme societăților estice, blocului din care face parte și țara noastră.

Este vorba despre vaccinul contra hepatitei cu virus B și contra tuberculozei diseminate și a meningo-encefalitei bacilare, cunoscut și ca BCG.

Urmează ca micuțul să fie înscris la medicul de familie, care se va ocupa de următoarele vaccinări.

În primul an de viață, va primi o serie de trei vaccinuri hexavalent și antipneumococic conjugat 13-valent.

La vârsta de 1 an și 5 ani, va primi vaccinul ROR.

La 6 ani, un vaccin tetravalent cu compoziție diftero-tetano-pertussis acelular-anti-polio, iar la 14 ani, un vaccin trivalent diftero-tetano-pertussis acelular sau unul bivalent difetro-tetanic.

Copiii mici, până la vârsta de 5 ani, pot primi vaccinul gripal sezonier, gratuit, prin medicul de familie.

Fetele (și să sperăm că și băieții, în curând!) pot accede și vaccinarea contra HPV, virusul cu transmitere sexuală cauzator al cancerului de col uterin.

Vaccinul contra COVID este accesibil și populației pediatrice!

Vârsta actuală de la care copiii pot fi vaccinați este cea de 12 ani, însă de luna viitoare (decembrie 2021), vor putea fi imunizați copiii care au împlinit 5 ani, cu o doză reprezentând 1/3 din doza standard.

Lista de vaccinuri suplimentare, foarte benefice sănătății, dar nesubvenționate de stat, este una lungă.

Aș menționa vaccinul rotaviral, vaccinul varicelic, vaccinurile antimeningococice.

Alte vaccinuri opționale ar mai fi cel contra hepatitei cu virus A și vaccinul contra encefalitei de căpușă.

Copiii noștri sunt imunizați cu toate vaccinurile, inclusiv cu vaccinul gripal sezonier, doze anuale, începând de la vârsta de 6 luni.

Am avut norocul ca al nostru medic de familie să fie un expert și un promotor în ceea ce privește vaccinologia.

Sinceră să fiu, dacă aș fi întâmpinat probleme sau divergențe de opinie din partea medicului de familie în ceea ce privește oportunitatea vaccinării, fără să mă gândesc de două ori, l-aș fi schimbat.

De ce nu este bine, contrar opiniei populare, să lăsăm copiii să se imunizeze natural, trecând prin boli contra cărora există vaccin? Pentru varicelă, spre exemplu, încă se mai practică petrecerile de infectare, în multe țări chiar.

Vaccinurile sunt o investiție foarte mare, iar dezvoltarea lor nu se justifică decât pentru bolile foarte frecvente sau cu forme care pot merge până la grave sau mortale.

Bolile pentru care există vaccinuri sunt toate de o astfel de severitate și periculozitate.

Majoritatea nu este conștientă de urmările sau complicațiile potențiale ale varicelei!

În primul rând, poate desfigura bolnavul atunci când leziunile sunt multe și erozive.

Eroziunile sunt căi de intrare pentru bacterii, putând rezulta infecții generalizate (septicemia).

Există raportări în literatură de cazuri în care o cicatrice de vărsat a degenerat, decenii mai târziu, în cancer de piele.

Virusul varicelei, odată intrat în corp, nu mai pleacă! Rămâne cantonat în terminațiile nervoase, manifestându-se, atunci când imunitatea scade, ca zona zosteriană (popular și incorect zona zoster).

În afară de afectarea pielii, virusul varicelo-zosterian poate cauza pneumonii severe, inflamarea cerebelului (creierul mic), poate cauza atacuri vasculare cerebrale.

Nu în ultimul rând, medicamentul folosit pentru tratarea formelor severe de boală, Acyclovir, este un toxic renal.

Un alt vaccin controversat în România este cel contra HPV.

Vaccinul este aprobat pentru persoane din intervalul de vârstă 9-45 ani, aparținând ambelor sexe.

De la vârsta de 14 ani sunt necesare 3 doze, ceea ce aduce schema la un preț de circa 2000 RON, mare și inaccesibil unui sector foarte mare din populație.

În prezent, statul oferă schema în mod gratuit doar fetelor cu vârste între 11 și sub 18 ani, pe bază de cerere depusă la cabinetul medicului de familie de adulții care au copila în îngrijire.

Acest prag defavorizează tinerele care ar fi dorit să fie vaccinate, dar ale căror familii nu își dau acceptul.

Și vaccinarea băieților ar fi foarte, foarte bine-venită! Nu este suficient ca numai femeia să fie reținută din punct de vedere sexual, bărbatul este de obicei vectorul de transmitere a infecției.

HPV este un virus oncogen, adică unul care are potențialul să modifice genetica unor celule, cauzând transformarea țesuturilor în cancer. Vorbim despre cancere de cap și de gât, cancere de penis, de vulvă, de anus și de col uterin.

Suntem în sezonul vaccinării antigripale, puteți face un rezumat al recomandărilor?

Bine ar fi ca luna decembrie să nu ne prindă fără a fi vaccinați.

Există temerea justificată conform căreia sezonul gripal din acest an va fi unul deosebit de sever, infecțiile cu SARS-CoV-2 și cea gripală vor coexista la pacienții neimunizați, asta pe fondul colapsului sistemului sanitar.

Vaccinul se adresează oricărui om cu vârstă mai mare de șase luni. Este ferm recomandat copiilor mici, gravidelor, persoanelor trecute de 65 de ani, obezilor, diabeticilor, cardiacilor, celor cu boli renale sau hepatice.

De altfel, aceste persoane pot beneficia de vaccin în mod gratuit, prin medicul de familie.

Vaccinul în formă injectabilă este singurul disponibil gratuit, prin sistemul de medicină de familie, și se poate administra de la 6 luni.

Varianta alternativă este cea de vaccin nazal, autorizat pentru intervalul de vârste 2-18 ani, fiind un vaccin cu virus viu atenuat.

Vaccinul gripal, indiferent de natura sa, poate fi administrat concomitent cu alte vaccinuri, chiar și la copilul cu muci transparenți și apoși, cu stare de sănătate bună.

Cu cât o persoană este mai bătrână, mai vulnerabilă și mai bolnavă, cu atât mai necesară este vaccinarea.

Este nejustificată falsa precauție conform căreia bunicul bolnav nu ar trebui vaccinat că cine știe ce mai pățește.

Pe de o parte, bunicul bolnav are cele mai mici șanse de a dezvolta reacții secundare inconfortabile, întrucât acelea sunt apanajul unui sistem imunitar combativ, pe care bunicul bolnav nu-l are.

Pe de altă parte, tot bunicul bolnav are și cele mai mari șanse să dezvolte o formă severă sau mortală de boală.

Așadar, cu cât lista de diagnostice și rețeta lunară sunt mai lungi, cu atât mai necesar este gestul de a vaccina nefericitul posesor al celor două.

De la o gripă la alta. Simptomele COVID-19 în cazul copiilor variază. Care sunt semnele care ar trebui să îi îngrijoreze pe părinți?

În linii mari, cam toți sugarii și preșcolarii cu COVID pe care i-am urmărit au avut câteva zile de febră, care în cazurile necomplicate a scăzut la aplicarea de metode fizice (prosop umed, băi călâi, dezbrăcat copilul) sau la administrare de antitermice, o stare generală alterată (iritabilitate, somnolență); sugarii s-au agățat de sânul mamei lor, adică au supt cvasicontinuu; au avut scaune modificate, înmuiate.

Au fost prezente mucozitățile și tusea, inițial iritativă, uscată, apoi productivă.

Copiii ceva mai mari, verbali, au putut acuza dureri musculare și de cap de intensitate mare; glosite, stomatite, gingivite; pot apărea erupții cutanate.

Doar clinic, bazându-ne pe simptome, în lipsa apartenenței la un focar familial sau comunitar, diagnosticul nu poate fi pus cu certitudine.

Testele rapide din salivă, în multe din cazurile pe care le-am urmărit, au ieșit negative, fiind nevoie de o serie până la patru teste, câte unul pe zi, până la pozitivare.

Doar testul PCR poate pune un diagnostic rapid și prompt.

Vaccinul anti-COVID-19 pentru copiii între 5 și 12 ani a fost autorizat în SUA. Ce spun studiile și care este următoarea categorie de vârstă spre care se îndreaptă cercetătorii?

Din decembrie, vor putea fi imunizați copiii care au împlinit cinci ani, cu o doză reprezentând 1/3 din doza standard.

În SUA, vaccinarea la intervalul de vârsta 5-11 ani se va fi practicat deja de peste o lună, la momentul la care aceasta va deveni disponibilă în Europa și, implicit, în România.

Această întârziere ține strict de birocrația oficială.

Vaccinarea copiilor este o intervenție sigură, motivul pentru care a devenit disponibilă mai târziu decât cea a adulților fiind tocmai studiile suplimentare care s-au făcut, iar intervalele de vârstă acceptate primesc undă verde pe măsură ce studiile de etapă își revelă rezultatele.

Ținta cercetărilor este scăderea vârstei de vaccinare până la 6 luni.

În prezent se experimentează fracțiuni din doza adultă, pe sub-loturi cu vârste între 6 luni și 5 ani.

Este adevărat că băieții și bărbații tineri pot experimenta, cu probabilitate mai mare decât sexul opus și vârstele mai înaintate, după cea de-a doua doză, disconfort cardiac manifestat prin palpitații, frecvență mărită a bătăilor inimii, senzația de anxietate și de lipsă de aer.

Toate acestea sunt autolimitante (trec de la sine fără un tratament anume, doar prin repaus, odihnă).

Au început să apară tot mai multe cazuri și în rândul copiilor. E drept, puține grave. Cum priviți, ca mamă de copii mici, opțiunea de vaccinare anti COVID pentru aceștia?

Chiar și la grupa fetiței celei mici au fost cazuri de COVID: la șapte zile lucrătoare de la începerea activităților, am fost anunțată, seara, că urmează suspendarea pentru două săptămâni a cursurilor.

Am aflat că au rezultat trei copii bolnavi, plus familiile lor și chiar un tată tânăr care abia a scăpat de moarte, pe patul de spital.

Boala severă nu este caracteristică vârstelor antepreșcolare și școlare, riscul cel mare este al bunicilor și al părinților.

Noi, părinții și bunicii materni suntem vaccinați cu toate cele trei doze, avem șanse bune ca boala, dacă o vom face, s-o facem ușoară.

Când vaccinul contra COVID  va fi aprobat și pentru vârstele copiilor mei, voi fi prezentă cu ei la centrul de vaccinare, din prima zi și de la prima oră!

Nu aș vrea să încheiem fără să discutăm și despre acest curent antivaccinare, care ia amploare tot mai mare. Cum se vede el din postura de medic?

Din fericire, la maternitate, acolo unde îmi desfășor activitatea, părinții nu refuză imunizarea nou-născuților.

Este adevărat și că este vorba despre o maternitate privată, iar profilul pacientului este cel al omului dornic de un diagnostic și de un tratament cât mai corecte și complete.

Țin minte un singur refuz, un tată care a refuzat imunizarea din credința conform căreia francezii ne trimit ace infectate cu SIDA.

Aveam în față o persoană cu evidente tulburări psihiatrice. Nu am încercat niciun dialog, nu aș fi avut cu cine!

Am avut bucuria multor feed-back-uri de genul după discuția cu tine am înțeles natura vaccinării și am luat decizia să o fac!

Am primit și multe atacuri și jigniri, în on-line, în special de la conturi false.

Dar acestea fac parte din războiul de dezinformare, bazat pe pepinierele de troli, de propagandă.

Dacă mă pot amuza de un comentariu, o manifestare sau o convingere dilii (vă rog, permiteți-mi argoul!), o fac, mă amuz. De enervat, sau de tulburat, în niciun caz! Nu mai las nimic de genul acesta să mă atingă! (Alina Crisan).