„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?

De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.

Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.

La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.

Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă

Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:

• 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
  – Împuternicit în aprilie 2014
  – Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!)
• 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
• 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
• 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
• 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
• 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
  Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
  – numai împuterniciri și desemnări,
  – fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.

Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)

• Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
  – Împuternicit inspector-șef
  – În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
  – Rezultatul: obține nota 1
  – În aprilie 2023, împuternicirea încetează.

Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.

Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”

• 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
  – Împuternicit inspector-șef
  – Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
  – Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.

În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.

Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.

Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine

• Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
  – Împuternicit inspector-șef
  – Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
  – Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
  – Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.

Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.

Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!

• Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
  – Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.

Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.

Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă

Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.

Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.

Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”

Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:

„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”

Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:

Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?

În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.

La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).

Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe

Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:

1. Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
2. Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
   din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.

Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.

Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.

Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu

Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.

• În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
• Astăzi este 4.050 lei.
• De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.

Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.

Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.

În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.

Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat

An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.

Traducere din birocratic în română:

• Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
• Salariul minim a urcat în lumea reală.
• Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.

Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.

Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.

Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.

Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta

Șablonul e deja clasic în România:

1. Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
2. Nu o aplici integral niciodată.
3. Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
   • „etape”,
   • „perioade tranzitorii”,
   • „eșalonări”,
   • „implementare graduală”.

Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.

Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:

Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?

Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.

În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.

• Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
• Nu cer aviz de la minister.
• Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.

Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.

Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.

Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș

Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.

Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.

În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.

Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).