Actualitate
Take Ionescu, primul premier român, provenit din rândurile oamenilor simpli
Consiliul Județean Prahova, în colaborare cu Centrul pentru Studii de Intelligence și Geopolitică Aplicată, în parteneriat cu Muzeul de Istorie și Arheologie din Ploiești, Primăria Sinaia și Centrul Cultural Sinaia, va organiza, la Sinaia, în perioada 20-21 noiembrie, Conferința Națională ”Take Ionescu și contemporanii lui”, un eveniment consacrat personalității marelui patriot român, Take Ionescu, zis ”Gură de Aur”.
Un ploieștean care a făcut istorie în politica și diplomația românească și internatională, la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20. A fost un mare susținător al realizării Marii Uniri, au apărăt al drepturilor românilor din Transilvania, sub ocupație austro-ungară.
Take Ionescu, om politic, ziarist şi strălucit avocat, prim-ministru al României în perioada 1921-1922, n-a făcut politică, ci a scris istorie. A fost primul om politic al României care, fără avere, fără relaţii, fără susţinere, a reuşit să creeze un partid de opoziţie. În plină ascensiune politică, a murit în urma unui accident stupid: infecţie din cauza unei porţii de stridii consumate la un restaurant din Italia, potrivit adevărul.ro.
La moartea lui Take Ionescu, deşi acesta i-a fost înverşunat opozant, Carol I avea să spună despre politician că a reprezentat „omul cel mai inteligent din timpul domniei mele”. Rămas în istorie pentru talentul său oratoricesc de pe urma căruia şi-a căpătat porecla de ”Gura de aur”, Take Ionescu a avut o ascensiune ieşită din comun pentru condiţiile secolului trecut.
Pe numele său adevărat Dumitru Ioan, Take Ionescu s-a născut pe 13 octombrie 1858 la Ploieşti, într-o familie modestă de negustori. Originea sa i-a interzis de la bun început ascensiunea în lumea politicii, o sferă rezervată doar privilegiaţilor vremii veniţi din familii bogate. Take Ionescu a spart însă tiparele şi fiul negustorului modest din Ploieşti a ajuns unul dintre cei mai importanţi oameni ai României. În timpul liceului şi-a schimbat numele din Ioan în Ionescu.
A plecat la Paris pentru a studia Dreptul şi a devenit doctor în avocatură. Revenit în ţară şi-a început cariera de avocat şi în scurt timp a căpătat renumele de ”Gură de aur”, datorită talentului oratoric excepţional. A creat Partidul Conservator Democrat S-a înscris în Partidul National Liberal, iar la alegerile din 1884 a fost votat deputat de către colegiul al III-lea de Ilfov. Peste doi ani, în 1886 a părăsit liberalii, nemulţumit de politica lui Ion Brătianu. La alegerile din 1888 a candidat ca independent, programul său politic fiind cunoscut sub numele de ”takism”.
Curtat de Lascăr Catargiu, în 1891 acceptă să intre în rândurile Partidului Conservator şi a fost numit ministru al cultelor în cabinetul Catargiu. S-a rupt de conservatori şi a înfiinţat în 1908 Partidul Conservator Democrat, cu care a reuşit să obţină rezultate bune la alegeri. În 1913, Take Ionescu a devenit ministru de Interne. În perioada ministeriatului său a fost dată o nouă lege pentru organizarea Ministerului de Interne, potrivit căreia în subordinea lui au intrat servicii centrale şi speciale. Denumirea partidului înfiinţat de Take Ionescu a cunoscut de-a lungul anilor mai multe variante.
În urma fuziunii cu Partidul Conservator-Nicolae Filipescu, PCD a adoptat de numirea de Partidul Conservator Naţionalist. După Marea Unire, s-a intitulat Partidul Conservator Unionist, iar apoi a căpătat denumirea de Partidul Democrat. Slăbiciunea lui Take Ionescu La începutul anului 1917, situaţia din România era una tulbure, în contextul Primului Război Mondial. Take Ionescu deţinea funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
În toată agitaţia politică din ţară, politicianul cere învoire de la Ionel Brătianu pentru a merge la Odessa. Pretextul era o întâlnire cu conducători ruşi. În realitatea însă, politicianul se grăbea să treacă graniţa pentru a-şi vedea iubita. Doamna Cordescu era refugiată cu familia la Odessa. Momentul ”dezertării” politicianului din slujba îndatoririlor politice pentru o pasiune fulgerătoare este evocat de I. Ghe. Duca în ”Amintiri politice”. „Pe la mijlocul lui septembrie, cand luptele au încetat pe front, Take Ionescu şi Ferechide au cerut un concediu lui Brătianu şi au plecat la Odessa. S-ar fi putut crede că aceşti doi bărbaţi politici încărunţiti în slujba statului treceau Nistrul ca să-şi dea seama prin ei înşişi de cele ce se petrec în Rusia, sau poate pentru a lua contact cu cercurile conducatoare ale noii Rusii. Nicidecum, preocupările lor erau mult mai idilice.
Take Ionescu era nerăbdător să-şi revadă viitoarea sa soţie, pe doamna Adina Cordescu, iar Ferechide era grăbit să se întâlnească cu o tânără prietenă a sa. De la Odessa ne venea ştirea că Take Ionescu se exhiba pretutindeni cu obiectul pasiunii sale şi că Ferechide nu se sfia să treacă pe dinaintea compatrioţilor refugiaţi pe malurile Pontului Euxin, purtând tot felul de pachete sau jerbe de flori. Fireşte, aceste atitudini provocau inutile comentarii şi aprecieri displăcute. «Ţara este în nenorocire şi miniştrii bătrâni petrec şi se ţin de aventuri amoroase!».
Toţi puritanii cereau sa se puie capăt scandalului. Evident că exhibiţiunea de la Odessa era totdeodată inutilă şi exagerată. Nu trebuie uitat că cei stăpâniţi deodată de o juvenilă ardoare aveau unul aproape 60 şi celălalt peste 75 de ani”. Când s-a îndrăgostit de Adina Cordescu, Take Ionescu era un om căsătorit. Şi-a dobândit libertatea în urma unui accident tragic. Bessie Ionescu moare în aprilie 1918, la vârsta de 60 de ani, în urma unui stupid accident de călărie pe Rotten Row în Hide Park. Într-un interviu acordat la începutul anilor 70, Adina Cordescu evoca momentul morţii primei soţii a politicianului: ”Cât eram la Nisa, la Hôtel Rhune veneau noutăṭi din ajun ṣi jurnalul zilei. Se anunṭă moartea doamnei Take Ionescu, într-un accident, la Londra.
A fost explicat mai pe urmă că acest accident era o plimbare călare, în Hyde Park, a avut un accident teribil, a căzut cu capul de marginea trotuarului ṣi a murit după operaṭia care i s-a făcut, pe loc, intervenṭia, care n-a putut să-i facă nimic, că-ṣi rupsese ṣira spinării. La Paris a făcut foarte multă rumoare asta, la Nisa la fel”. După încheierea armistiţiului cu Puterile Centrale, singurul gând al lui Take Ionescu a fost să plece la Paris, unde ajunsese deja Adina. A solicitat Guvernului un tren special care să-l ducă la Paris pentru a face lobby pentru România. Trenul a rămas în istorie drept Trenul ”Take Ionescu”. Take Ionescu şi Adina Cordescu s-au căsătorit în 1918. Ambiţia de a fi prim ministru.
Ca om politic, Take Ionescu a avut o mare ambiţie. Aceea de a deveni şeful Consiliului de Miniştrii. La sugestia regelui Ferdinand I, pe 11 decembrie 1921, Take Ionescu şi-a dat demisia din fruntea Ministerului de Externe cauzând astfel o criză politică ce l-a determinat pe Alexandru Averescu să depună mandatul guvernului peste două zile.
În aceste condiţii, şeful statului l-a numit pe Take Ionescu preşedinte al Consiliului de Miniştri. Guvernul său a primit însă un vot de blam în Parlament, iar Take Ionescu a fost nevoit să-şi depună mandatul la scurt timp de la învestire. Ucis de stridii Dezamăgit de votul de blam primit, politicianul a plecat în vacanţă, în vara anului 1922. În Italia, la Napoli, marele om politic nu şi-a găsit însă liniştea, ci sfârşitul. Afla în luna iunie într-un restaurant din Napoli, Take Ionescu nu refuză o porţie de stridii pe care o vânzătoare i-a oferit-o, se spune, insistent.
Din cauza stridiilor infectate, i se declanşează o infecţie bacteriană a aortei. În ciuda eforturilor medicilor,Take Ionescu a murit în Italia, pe 22 iunie 1922, din cauza unei hemoragii interne. Felul în care a murit a stârnit suspiciuni privind o posibilă eliminare a sa de pe scena politică, pusă la cale de adversari. Mari semne de întrebare a ridicat faptul că vânzătoarea care i-a oferit lui Take Ionescu stridiile infectate nu a mai fost de găsit. Trupul neînsufleţit al politicianului a fost adus în ţară cu onoruri. Trenul mortuar a plecat de la Roma pe 24 iunie, iar la Bucureşti a fost întâmpinat de mii de români care au vrut să îi aducă un ultim omagiu marelui orator.Trupul lui Take Ionescu a fost aşezat în rotonda Ateneului Român. Politicianul a fost înmormântat la mănăstirea Sinaia, aşa cum ceruse în testament.
Actualitate
Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi
Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.
Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor
Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.
„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.
Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global
Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.
Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.
Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare
Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.
Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 5 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 3 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



