Multiplu campion național, campion european și campion mondial la kickboxing, Ștefan Ilașcu are 20 de ani și este din Constanța.
Practică sportul de contact de la vârsta de 4 ani, avându-l antrenor și mentor chiar pe tatăl său, campionul Marcel Ilașcu.
Ștefan a absolvit Liceul cu Program Sportiv Nicolae Rotaru din Constanța, este legitimat la clubul Tai Chi Do Ryu Constanța și face parte din lotul național de kickboxing al României.
Am strâns multe titluri ca sportiv. De la 4 la 16 ani am obținut mai multe titluri de campion național la juniori, vicecampion european. Nu am atins niciodată titlul de campion mondial la juniori.
De la 16 ani am trecut la seniori, iar la 18 ani am reușit să câștig titlul de campion mondial la kickboxing. A fost pentru mine cea mai mare realizare ca sportiv. Este până acum cea mai de sus treaptă pe care am urcat.
Următoarea treaptă pentru mine este Olimpiada. Vreau să mă calific la pre-olimpiadă în 2024, iar dacă acolo obțin un rezultat bun, dacă mă voi situa între primii șase, sunt calificat la Olimpiadă, în 2028. Dar pentru o astfel de performanță este necesară foarte multă muncă.
Toată viața mea a fost marcată de dinamism. De mic am participat la competiții naționale și internaționale, am călătorit foarte mult.
Luna aceasta (n.r. octombrie) ar fi trebuit să ajung la o competiție în Egipt, dar aveam de completat, aici, la școală, modulul de instrucție, așa că am renunțat la deplasare. Dar mai am o șansă în decembrie, la preliminariile pentru mondiale, unde sper să ajung, mărturisește campionul.
Viața extrem de activă și trăită după reguli stricte de disciplină l-a făcut pe Ștefan să fie atras de mediul militar, astfel încât alegerea unei cariere în Armata României, imediat după absolvirea liceului, a venit din pură pasiune.
Dintotdeauna mi-am dorit să urmez o carieră militară și mi-a părut rău că nu am urmat un liceu militar în locul celui sportiv, dar nu am făcut din asta o tragedie. Mi-am spus că este timp și că le pot face pe toate.
Astfel, după absolvirea liceului, nu am stat pe gânduri și m-am înscris pentru soldați/gradați profesioniști. Am făcut parte din această categorie de personal aproximativ un an, iar când am avut ocazia să mă înscriu pentru cariera de maistru militar de marină, am făcut pasul firesc, afirmă Ștefan.
Militarul este de părere că sportul și armata merg mână în mână. Ambele au la bază disciplina, iar ca sursă a randamentului, pasiunea. Totuși, dacă ar fi să aleagă, tânărul campion este de părere că cele mai mari satisfacții le poate obține din profesia militară, mai mult decât din sport.
Armata îți oferă în primul rând stabilitate. Stabilitatea locului de muncă, un viitor profesional predictibil, un venit stabil, iar pentru un tânăr mi se par foarte importante aceste aspecte.
În al doilea rând, este vorba și de prestanța pe care ți-o dă uniforma militară. Într-un fel ești privit pe stradă când, să zicem, tocmai ai ieșit, în echipament sportiv, de la sală și altfel ești văzut în haina militară.
Oamenii încă privesc militarii cu foarte mult respect. Am simțit asta pe propria piele. Am simțit admirația oamenilor când m-au văzut îmbrăcat în militar, este un sentiment foarte plăcut.
După ce a parcurs modulul de instrucție pentru soldați și gradați profesioniști, precum și pe cel destinat elevilor militari, Ștefan Ilașcu este de părere că acest tip de disciplină insuflat tinerilor ar putea fi soluția pentru multe dintre neajunsurile generației actuale, care trăiește mai mult în sfera digitală.
Același gen de educație, în spiritul camaraderiei, al disciplinei și responsabilității poate fi atins însă și prin sport. De altfel, el este un exemplu grăitor în acest sens.
Spune că fără activitatea sportivă sigur nu ar fi fost omul care este astăzi. Modelul lui în viață este tatăl său, omul care i-a predat noțiunea de fair-play, în competiție, dar și în viață.
Ștefan afirmă că de la tatăl său a înțeles de ce calități are nevoie un om pentru a fi recunoscut ca lider.
Sportul are capacitatea să aducă la un numitor comun oameni cu diferite caractere. Ca sportiv, trebuie să fii suficient de stăpân pe emoțiile tale pentru ca, la finalul unui meci, să poți strânge mâna adversarului, chiar dacă ai pierdut.
Sportul m-a învățat cum să fiu un lider, cum să coordonez oamenii, cum să îi fac să se înțeleagă între ei. Eu acum mă pot adresa unui public cu dezinvoltură doar datorită sportului. Este important să folosești mereu vorba bună și să rămâi modest.
Sportul pe care a ales Ștefan să îl practice este, uneori, asociat de către neinițiați cu violența. Acestora, tânărul le transmite un mesaj:
Cei care cred că sporturile de contact generează violență ar trebui să intre măcar o dată într-o sală de antrenament și să observe cum se desfășoară lucrurile, să vadă că totul este bazat pe un set de reguli bine definite.
La sala unde m-am antrenat eu, am întâlnit oameni din diferite profesii, medici, avocați, care vin după programul de lucru și își descarcă energia negativă acumulată pe sacul de box sau în lucrul cu partenerul.
La final își strâng mâna și pleacă acasă cu stare mentală mai bună. Este ca un fel de terapie și este mult mai benefic să se elibereze de stres în modul acesta decât în fața unui pacient, a unui coleg sau acasă, cu familia.
În perioada în care se află încazarmat la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale, Ștefan se antrenează în sala de fitness a unității, unde a și amenajat un spațiu doar pentru antrenamentele de kickboxing și autoapărare.
Profită de faptul că deține atestat de instructor de arte marțiale și lupte de contact pentru a-i iniția și pe colegii săi în tainele acestui sport.
La orele ținute de el participă în mare parte băieți, dar și fete interesate de tehnici de autoapărare.
Sunt în jur de 40 de colegi de-ai mei care vin zilnic la antrenament, iar ceea ce am ales să fac pentru ei, fac din pură pasiune. În niciun caz nu le cer bani pentru asta.
Din punctul meu de vedere sunt lucruri mai importante. De exemplu, dacă unul dintre cursanții mei de aici va decide că îi place sportul de contact îndeajuns de mult pentru a merge mai departe și pentru a participa la competiții, voi considera că menirea mea a fost atinsă, dezvăluie tânărul.
După absolvire, și-ar dori să ajungă la o unitate de uscat a Forțelor Navale române, pentru că vrea să rămână aproape de casă și să poată îmbina cariera militară cu cea sportivă.
Sunt conștient că marinarii militari ambarcați câștigă mai bine decât colegii de la uscat, dar nu acesta este obiectivul meu. Eu îmi doresc să pot îmbina profesia cu sportul de performanță. Practic, motivul pentru care am și ales armata.
Este un domeniu care îți permite să te dezvolți profesional și personal. Sunt în discuții cu Clubul Sportiv al Armatei Steaua să mă legitimez la ei.
De altfel, primul lucru pe care l-am făcut după ce am intrat în sistemul militar a fost să iau legătura cu cei de la club și să îmi depun dosarul. Acum aștept să fiu contactat.
Foto – Cristina Sîmbeteanu și arhiva personală
