Featured
Tatăl Spionilor, Intelligence Business!
Dezvăluirile despre succesul în afaceri al fostului șef al DGIA, generalul Gheorghe Rotaru a deschis o adevărată ”Cutie a Pandorei”! Pentru că ”nea Gigi” nu este nici primul, dar cu siguranță nici ultimul șef de serviciu secret care se retrage în brațele mai mult decât generoase ale mediului privat. Cel mai relevant exemplu în acest sens rămânând totuși cel al fostului șef al Serviciului de Telecomunicații Speciale, generalul Marcel Opriș.
(Preluare National – Catalin Tache):

”Cârtița lui Băsescu”
Aceasta a fost ”eticheta” dată în sistem generalului Sergiu Medar, pe când era ”doar” șeful Direcției Informații și Reprezentare Militară din cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei. Postură din care, după cum a reieșit negru pe alb în urma unei informări secrete, se întâlnea cu omul politic Traian Băsescu, fără a îi raporta superiorului său ierarhic de atunci, șeful DGIA, generalul Gheorghe Rotaru. Dar ”s-a meritat”! Pentru că, la doar câteva zeci de ore de la preluarea mandatului prezidențial, prima grijă a lui Traian Băsescu a fost să semneze decretul pentru înaintarea lui Sergiu Gheorghe Medar la gradul de general – locotenent cu trei stele!

Pentru că altfel, după cum chiar Traian Băsescu avea să recunoască ulterior, ”Medar ar fi trebuit să iasă la pensie”. Iar după ce a împiedicat această trecere în rezervă, Traian Băsescu l-a transformat pe Medar în ”tatăl tuturor spionilor”, prin numirea sa, în 25 noiembrie 2005, drept consilier prezidențial pentru apărare și securitate națională și șef al Comunității Naționale de Informații. Medar fiind celebru în sistem și penrtu că își desfășura activiotățile mai mult de la ”biroul” din restaurantul deținut pe atunci de Dorin Cocoș, în Parcul Herăstrău… Oricum, prin preluarea șefiei ”oalei informative” a tuturor serviciilor secrete din România, generalul Sergiu Medar a încununat o carieră militară spectaculoasă. Și ale cărei principale repere sunt subliniate în chiar prezentarea oficială a acestuia de către Centrul de Studii Globale pentru cunoaștere strategică și performanță – Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu : ” Prof. univ. dr. Sergiu Medar este general de armată (R) român, care a îndeplinit funcția de consilier prezidențial pentru apărare și securitate națională, coordonând în această calitate Comunitatea Națională de Informații.

În perioada în care a fost consilier prezidențial a îndeplinit și funcția de membru în CSAT. În anul 1992, Sergiu Medar a fost numit ca adjunct al atașatului apărării, militar, aero și naval al României în Statele Unite ale Americii, Republica Argentina și Republica Federativă a Braziliei. A îndeplinit funcția de șef al Direcției de Informații Militare. A predat în calitate de profesor asociat la Centrul Marshall din Garmisch ( Germania), la Colegiul Militar Întrunit de Informații de pe lângă Direcția de Informații a Armatei SUA, la Universitatea Națională de Informații din Washington. Preocupările de cercetare ale domnului profesor Medar se extind asupra domeniilor securității private, politicilor globale și de competitive intelligence”.
Ce îi învață pe bancheri!
Generalul Sergiu Medar face parte din nenumărate ”centre de studii globale”, dar principala sa calitate asumată din mediul privat a fost cea de asociat al unei ”firme specializate în strângerea de informații”. Este vorba despre Integrated Corporate Security Services SRL, înființată în anul 2011 alături de generalul în rezervă Adreian Vasile Pârlog, fost șef al Departamentului de Analiză al Direcției Generale de Informații a Armatei și de absolventul Colegiului Militar din Breaza, Grigore Amilcar Corduneanui Dragotă.

Și pentru a înțelege mai bine cum își rotunjește pensia generalul Sergiu Medar, poate ar fi interesant de aflat ce îi învață acesta pe bancherii care par a fi principalii săi clienți buni platnici. Așa cum a fost cazul invitării sale, în calitate de consultant de business intelligence, de Institutul Bancar Român, Banca Națională a României și Asociația Română a Băncilor, pentru a da un singur exemplu… Astfel că, vorbindu-le bancherilor despre tehnicile culegerii de informații din exteriorul companiilor, ”Tatăl Spionilor” le-a spus că ” atunci când faceți fișa unui client trebuie să știți cine e. La prima întâlnire nu vreți să luați imediat o decizie, abia îl citiți, nu știți dacă vă minte, ce gesturi face când vă minte. Trebuie să urmăriți dacă folosește cuvinte nearticulate în frază, când folosește un articol nehotărât – unul, altul – poate însemna că minte”.
Effect based operation
De asemenea, tot generalul Sergiu Medar prezintă și la diverse seminarii plătite principalele ”Tehnici de Business Intelligence aplicate în procesul de Negociere comercială”. Acesta subliniind că, ”pentru a transforma procedurile și tehnicile de negociere într-o artă este nevoie ca negociatorul, alături de acestea, să adauge și cunoștințe de informații în afaceri/business intelligence. Aceasta presupune planificarea negocierii ca o operațiune de business intelligence, inclusiv perioada care precede negocierile; culegerea și analiza informațiilor înainte, pe timpul și după negocieri; stăpânirea unor tehnici de persuasiune care să fie eficient folosite pe timpul negocierilor. Procesul de negociere poate fi asemănat cu ceea ce în arta militară se cheamă „effect based operation”, care presupune că, pe timpul derulării operațiunilor militare, se obțin informații în timp real pe baza cărora se iau măsurile necesare pentru asigurarea victoriei”.
Astfel că, dacă tot stă cu raportul de pensionare la mapă, generalul Marian Hăpău chiar nu se poate îngrijora că nu își găsește un loc de muncă. Pentru că toți foștii șefi din Direcția Generală de Informații a Armatei, de la Rotaru și Medar, până la Savu activează cu succes în consultanța din domeniul militar, tehnicii de securitate sau business competitive intelligence… Mai puțin generalul Gherghe, ce este drept, cel care momentan dă cu mătura prin Cornetu…
Exclusiv
GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)
Stația fantomă care „curăță” banii, nu apele: corupție la chiuvetă în Prahova
Stația care trebuia să spele apele, nu conștiințele
Stația de epurare de la Corlătești a fost construită, în vremuri demult apuse, pentru a curăța apele reziduale ale Rafinăriei Astra. După închiderea acesteia, bijuteria tehnologică a ajuns pe mâinile companiei New Century Development, cunoscută mai degrabă pentru dezvoltări imobiliare decât pentru spălat păcate industriale.
Cu alte cuvinte, o firmă de „cărămidă și betoane” a ajuns proprietara unei stații de epurare – iar rezultatul se vede (și se miroase) în teren.
Viza anuală – ca revizia la mașină: ștampilă, nu funcționalitate
Pe 12 august, stația privată de epurare de la Corlătești primește, liniștită, viza anuală. Totul pare în regulă, pe hârtie. Pe 18 august însă, Garda Națională de Mediu Prahova (GNM Prahova) vine în control și, potrivit relatărilor surselor ziarului de investigații Incisiv de Prahova, începe „distracția”:
- sunt aplicate sancțiuni;
- se impune un set de aproximativ 30 de măsuri;
- se formulează o propunere de suspendare a activității stației.
Și totuși, în ciuda acestui tablou, din câte se cunoaște până în prezent, stația nu a fost notificată cu vreo suspendare de către Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Prahova. Suspendarea pare să fie, la APM, un concept teoretic, bun de folosit doar în comunicate, nu și în realitate.
Stație de epurare fără laborator, fără biologie, fără nămol – dar cu tupeu
Din informațiile prezentate, tabloul tehnic este demn de manualul „Așa NU”:
- agentul economic nu are laboratorul funcțional;
- nu se fac analize nici la intrarea apei, nici la deversarea în emisar;
- treapta biologică nu funcționează deloc;
- treapta mecanică funcționează doar parțial;
- gospodăria de nămol lipsește cu desăvârșire;
- dozarea substanțelor pentru tratarea apelor se face „cu cărca”, adică artizanal, la mica inspirație, nu științific.
Pe românește: avem o „stație de epurare” care nu epurează, dar funcționează. Un fel de spital fără medici, școală fără profesori, avion fără aripi. Dar cu autorizație.
Economia județului, scutul perfect pentru mizerie
În loc să închidă temporar acest circ tehnologic, „mai-marii” autorităților consideră că stația trebuie să meargă mai departe, exact așa cum e. De ce? Pentru că, ni se spune, „se periclitează economia județului”.
Apele murdare curg, dar economia trebuie salvată. Iar când economia e invocată ca scuză universală, mizeria devine politică de stat: nimeni nu mai vede, nimeni nu mai aude, toți se tem de „consecințe economice”.
Șantaj pe țeavă: conducta rafinăriei închisă „pentru negociere tarifară”
Surpriza de proporții, relatată, vine dintr-un episod petrecut în urmă cu circa doi ani. Stația de la Corlătești ar fi oprit brusc conducta Rafinăriei (rafinărie care mai funcționa la Ploiești), sub pretextul unei „negocieri de tarif”.
- conducta se oprește;
- negocierile se întind;
- aproape un an de zile, cisternele cară apa din rafinărie în lipsa unei soluții funcționale.
În timp ce natura și logica urlă după o stație de epurare decentă, cineva joacă poker pe conducta de apă uzată.
Despre prețuri, se aud, spun sursele citate, niște „șoapte” interesante:
- acum doi ani, 1 metru cub de apă ar fi costat 1 leu;
- „negocierea” ar fi început de la 100 de lei metrul cub;
- discuția s-ar fi oprit abia când APM ar fi notificat rafinăria că îi ridică autorizația de mediu pe motiv că nu are stație de epurare.
Evident, nu vorbim, după cum notează aceleași surse, de lei, ci, cel mai probabil, de altă monedă internațională. Când diferența între 1 și 100 nu mai e aritmetică, ci politică, conducta devine instrument de presiune, nu infrastructură.
Tandemul toxic: Garda de Mediu + APM, manual de „așa se face, așa nu se prinde”
Potrivit investigațiilor, la Prahova se lucrează într-un „tandem toxic”. În rolurile principale:
- Dana Tudorache – eterna șefă a Gărzii de Mediu Prahova;
- Florin Diaconu – șef la Agenția pentru Protecția Mediului Prahova (APM), descris drept „prietenul intim” al doamnei Tudorache.
Deși Diaconu ajunsese la vârsta de pensionare, mandatul i-a fost prelungit încă un an în fruntea APM Prahova. Când ești prea „valoros” pentru sistem, nu te lasă la pensie, te ține la butoane.
Conform acelorași dezvăluiri ce vor continua, Diaconu este omul care emite autorizațiile de mediu, dar și cel care ar explica, „în particular”, doamnei Tudorache „ce și cum să facă”. Exact ca în cazul stației de la Corlătești: unul dă hârtia, celălalt „controlează”, iar rezultatul este un mare nimic pentru mediu și un mare „bravo” pentru complicitate.
Lux, apartament „de mare casă” și viață bună, pe salariu de bugetar
Sursele ziarului de investigații Incisiv de Prahova susțin că, în urma documentărilor proprii, au fost șocați de ceea ce au aflat despre:
- un apartament într-o „mare casă” din SUA;
- viața luxoasă a copiilor și a familiei lui Florin Diaconu;
- toate acestea obținute, oficial, dintr-un salariu de bugetar la conducerea APM Prahova.
Nu e treaba acestei invesrtigatii (in mai multe episoade) să dea verdicte penale, dar e imposibil să nu observi discrepanța stridentă: la stat, salariu modest; în viață, standard „internațional”. Serviciile și organele de cercetare penală, spun sursele, ar avea material suficient să-și pună întrebări. Deocamdată însă, întrebările vin mai mult din presă decât din instituțiile care ar trebui să se autosesizeze.
Concluzie: în Prahova se epurează tot, mai puțin apele
Din tot acest tablou, rezultă o concluzie absurdă, dar perfect coerentă cu realitatea descrisă:
- avem o stație de epurare fără laborator funcțional, fără treaptă biologică, fără gospodărie de nămol;
- avem un control GNM cu sancțiuni și 30 de măsuri, plus propunere de suspendare;
- avem o APM care, deși notifică rafinăria când e presiune pe conducte, nu pare grăbită să suspende stația privată;
- avem un „tandem” de șefi care își prelungesc reciproc utilitatea și influența;
- avem semne de viață luxoasă care nu se pupă cu organigrama de bugetar.
În Prahova, se pare că se epurează orice: dosare, situații, responsabilități, reputații. Doar apele nu. Apele, alea, rămân murdare – ca oglindă fidelă a sistemului care ar fi trebuit să le curețe. Vom reveni. (Cristina T.).
Featured
Șeful care confundă polițiștii cu sticlele din ladă
Pamflet despre comisarul-șef Giugariu Constantin, spaima apei reci și apărătorul bătăii de joc instituționalizate
Împărăția lui „Nu aveți voie la apă!”
În timp ce infractorii reali se plimbă liniștiți prin Bacău, iar dosarele de violență domestică se adună frumos în bibliorafturi, în Inspectoratul de Poliție al Județului Bacău a apărut o nouă prioritate strategică: vânătoarea polițiștilor care îndrăznesc să bea apă rece.
La butoane, același personaj devenit deja vedetă de sindicat și legendă urbană: comisarul-șef Giugariu Constantin, împuternicit adjunct al IPJ Bacău și, pare-se, neîmputernicit cu un minim bun-simț managerial. După ce a recomandat într-o altă „ieșire creativă” confiscarea bicicletelor cetățenilor care comit contravenții, acum a trecut la nivelul următor: ceartă polițiștii pentru că își cumpără apă, dezvăluie Sindicatul Europol.
Da, în timp ce alții se ocupă de prevenirea criminalității, domnul adjunct pare preocupat de prevenirea hidratării.
Ședință operativă sau recital de umilință?
În cursul lunii august, comisarul-șef și-a convocat la ordin polițiștii rutieri din cadrul Poliției Municipiului Bacău. Oamenii, naivi, au crezut că urmează o discuție serioasă: strategii, planuri de lucru, poate niște soluții la haosul din trafic și la canicula care îi topește în intersecții.
Surpriză: nu.
Nu strategii, nu analize, nu management.
În schimb, show.
„Marele comandant” i-a chemat ca să îi umilească pentru „crima” supremă: au îndrăznit să se oprească la o benzinărie – aflată în afara itinerariilor aprobate – pentru nevoi fiziologice și pentru a-și cumpăra apă rece. Adică pentru că nu sunt roboți.
În viziunea domnului Giugariu, apa rece în timpul serviciului nu este o necesitate fiziologică, ci un fel de preludiu la corupție. Azi apă, mâine șpagă. Azi benzinărie, mâine DNA. Cam așa pare logica.
„În ladă precum sticlele”: literatură de birou, nu de catedră
Potrivit dezvăluirilor Sindicatului Europol, „ședința” nu s-a oprit la ton ridicat și reproșuri. A venit și momentul de teatru grotesc: șeful Biroului Rutier, în fața subordonaților, a fost pus să stea în picioare, ca la „stâlpul infamiei”, pentru că nu primise binecuvântarea să se așeze. Nu regulament, nu cod de etică – ci pură demonstrație de forță și umilire gratuită.
Și, ca totul să capete nuanțe de proză absurdă, polițiștilor li s-a transmis că, dacă au îndrăznit să meargă la benzinărie după apă, „mâine vor lua șpagă și vor ajunge în ladă precum sticlele”.
Operă literară, nu glumă.
Comparativ cu această metaforă, Caragiale pare raport sec de activitate.
Sindicatul Europol remarcă pe bună dreptate că domnul comisar-șef a ratat o carieră în literatură. Din păcate, nu a ratat-o și pe cea în management.
De la Cartea Junglei la Cartea Plângerilor
Nivelul sonor al discuției, spun polițiștii, era demn de o ecranizare după Cartea Junglei. Doar că în loc de animale sălbatice, avem un șef care urlă la subordonați ca la clanțe. Cei aflați în curtea inspectoratului au auzit tot „spectacolul” și s-au întrebat, pe bună dreptate, dacă nu era cazul să fie chemat un psiholog sau, măcar, un echipaj care să măsoare decibelii. Cine știe, poate chiar se impunea o amendă pentru tulburarea liniștii publice – dar cum să sancționezi chiar „sursele” tulburării?
Într-o instituție care ar trebui să dea exemplu de echilibru, calm și profesionalism, s-a ajuns ca polițiștii să se întrebe dacă nu cumva „managementul” are nevoie de consiliere, nu personalul din stradă.
Coincidențe de familie sau manual de răzbunare?
Lucrurile devin și mai interesante când apar detaliile de culise, punctate de Sindicatul Europol. Această criză de nervi și „discurs literar” are loc la puțin timp după ce polițiștii rutieri au suspendat permisul de conducere al nașului comisarului-șef Giugariu, împuternicit șef al Poliției Orașului Slănic Moldova.
Pură coincidență, desigur.
Sau nu?
Polițiștii se întreabă, perfect legitim, dacă nu cumva această tiradă și umilire publică sunt doar „colaterale” într-un război personal. Când unui șef i se atinge cercul de rudenie, brusc se schimbă și tonul, și prioritățile. Acolo unde legea e aplicată corect, „managementul” vine după și dă cu ea de pereți – nu cu infractorii, ci cu cei care și-au făcut treaba.
Biciclete confiscate, mașini protejate
Și acum, întrebarea care taie în carne vie, formulată limpede de Europol, dar pe care și orice cetățean rezonabil și-ar pune-o:
Dacă în cazul bicicletelor folosite la contravenții se poate emite, „cu entuziasm managerial”, îndemnul de confiscare, de ce în cazul nașului – șef de poliție la Slănic Moldova – nu există același zel?
De ce nu au fost invitați polițiștii rutieri în birou pentru a li se sugera, la fel de „curajos”, să confiște mașina folosită la comiterea contravenției?
Oare pentru că, brusc, domnul comisar-șef știe foarte bine că un asemenea îndemn ar fi ilegal? Sau pentru că ilegalitatea devine problematică doar când nu implică rude?
Când este vorba de bicicletele unor anonimi, se pot inventa măsuri.
Când e vorba de mașina nașului, brusc se aprind beculețele de „legalitate”.
Sindicatul trage semnalul de alarmă. Conducerea IPJ doarme?
Organizația sindicală Europol a sesizat oficial conducerea IPJ Bacău, cerând verificarea situației și analizarea comportamentului managerial al domnului Giugariu. Nu pentru că polițiștii ar fi prea sensibili, ci pentru că nu este normal:
- ca polițiștii să fie umiliți pentru că își cumpără apă într-o zi caniculară;
- ca un șef să folosească funcția pentru a intimida, nu pentru a conduce;
- ca oameni care își fac treaba în stradă să fie tratați ca potențiali corupți pentru că au nevoie de 5 minute de pauză.
Când în județ au avut loc patru infracțiuni de omor, iar violența domestică e o realitate zilnică, să faci din apa rece prioritatea numărul unu ține de caricatură instituțională, nu de leadership.
Domnule Giugariu, polițiștii nu sunt marfă pe raft
Sindicatul Europol a spus clar: polițiștii nu sunt „sticle într-o ladă”.
Polițiștii sunt oameni, nu marfă pe inventar. Au nevoie de apă, de pauză, de respect și de un cadru de lucru sănătos. Nu de urlete, de umilințe și de metafore umilitoare.
Iar apa rece nu e șpagă. Faptul că un șef a ajuns să asocieze automat o sticlă de apă cu mita arată mai mult despre modul lui de a gândi decât despre cei pe care îi conduce.
Înainte de următoarea „ședință operativă”, poate ar fi util ca domnul comisar-șef să recite, nu Cartea Junglei, ci un principiu simplu:
Funcția oferă autoritate, nu dreptul de a batjocori.
Restul – biciclete confiscate, polițiști certați pentru apă, nași cu permisul suspendat – seamănă mai mult cu un roman prost despre micile abuzuri de provincie decât cu o poveste despre o poliție care își respectă oamenii și misiunea. (Cerasela N.).
Exclusiv
Ajutoarele de deces înghețate la 2017. Cum își ascunde Poliția Română formulele de calcul după ștampila „secret de serviciu”
Familiile polițiștilor morți în activitate sau în timpul serviciului descoperă abia la final, în fața ghișeului, că „sprijinul statului” e calculat după salariile de acum aproape un deceniu. Baza de calcul este înghețată la nivelul lunii decembrie 2017, normele sunt secrete, iar Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) refuză să furnizeze statistici detaliate despre cât și cui a plătit. În schimb, invocă Legea 544/2001, ordonanțe de austeritate și o jurisprudență convenabilă.
Ce promite legea pe hârtie: trei tipuri de drepturi la deces
Primul răspuns oficial al IGPR, adresat sindicatului (SPR Diamantul), clarifică arhitectura juridică:
- Articolul 61 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017:
– prevede plata drepturilor bănești pentru luna în care a avut loc decesul polițistului. - Articolul 91 din aceeași anexă:
– stabilește un ajutor de deces egal cu 12 solde/salarii de funcție, acordat soțului/soției, copiilor sau, în lipsa acestora, părinților. - Articolul 37¹ din Legea 360/2002 (Statutul polițistului):
– introduce un ajutor suplimentar de deces egal cu trei salarii de bază.
În teorie, vorbim de un pachet consistent: ultima lună de drepturi, plus 12 salarii, plus încă 3 salarii. Imaginea publică e aceea a unui stat care își protejează eroii până la capăt.
Cifrele oficiale: banii există, dar nu spun tot
Al doilea document aduce primele cifre, pentru 2025 și 2026:
- Perioada 01.01 – 31.12.2025:
- 25 de cazuri de acordare a ajutoarelor de deces;
- Ajutor art. 91: 711.876 lei;
- Drepturi art. 61: 182.811 lei;
- Ajutor art. 37¹: 244.823 lei.
- Perioada 01.01 – 31.08.2026:
- 15 cazuri;
- Ajutor art. 91: 494.912 lei;
- Drepturi art. 61: 86.417 lei;
- Ajutor art. 37¹: 150.895 lei.
IGPR insistă că:
- ajutoarele se acordă „cu celeritate” după deschiderea creditelor bugetare;
- sunt plătite din capitole bugetare diferite:
- art. 37¹ – de la Capitolul 68.A.06 „Asistență socială pentru familie și copii”;
- art. 91 – de la Capitolul 68.A.08 „Ajutoare la trecerea în rezervă, retragere sau pensionare”.
Acest detaliu tehnic contează: dacă bugetul pentru „asistență socială” sau pentru „ajutoare la trecerea în rezervă” e blocat ori subfinanțat, familiile pot aștepta luni de zile, chiar dacă pe hârtie dreptul este „clar și ferm”.
În plus, IGPR listează un set stufos de documente pe care familia trebuie să le aducă: actele de identitate, certificatele de naștere și căsătorie, certificatul de deces, declarații notariale, extras de cont. Orice hârtie lipsă înseamnă timp pierdut.
Unde se rupe filmul: ajutoare de deces legate de salariile din decembrie 2017
Abia al treilea document devoalează adevărata problemă: înghețarea bazei de calcul.
IGPR recunoaște negru pe alb că:
- baza de calcul pentru:
- ajutorul de la art. 91 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017,
- ajutorul suplimentar de la art. 37¹ din Legea 360/2002,
este solda/salariul de funcție de la nivelul lunii decembrie 2017.
Argumentul este o înșiruire de ordonanțe de urgență cu impact bugetar (OUG 90/2017, 114/2018, 130/2021, 168/2022, 115/2023, 156/2024, 141/2025 etc.), prin care Guverne succesive au înghețat sau plafonat diverse componente salariale.
Singurul drept „actualizat” la zi rămâne cel de la:
- Art. 61 din Anexa VI la Legea 153/2017 – plătit „la nivelul aflat în plată în luna în care a intervenit decesul”.
Restul pachetului, cele 12 + 3 salarii, rămân legate de fotografia financiară a lunii decembrie 2017.
În condițiile în care inflația cumulată și creșterile de salarii au modificat serios puterea de cumpărare, familiile primesc în 2025–2026 ajutoare de deces calculate ca și cum timpul s-ar fi oprit în urmă cu aproape nouă ani.
Formule de calcul clasificate: Ordin S/18/2023 și S/7/2018
La întrebarea legitimă „Cum, concret, se calculează aceste ajutoare?” răspunsul IGPR trimite lucrurile direct în zona opacității:
- Normele metodologice care explică în detaliu modul de calcul sunt cuprinse în:
- Ordinul MAI nr. S/7/2018,
- completat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/18/14.02.2023.
Ambele acte sunt clasificate la nivel „Secret de Serviciu”.
IGPR admite că „similar se procedează” și pentru ajutorul prevăzut la art. 37¹ din Legea 360/2002.
Cu alte cuvinte:
- baza de calcul este fixată la 2017;
- algoritmul exact se află în acte secrete, inaccesibile publicului, sindicatelor și chiar instanțelor fără proceduri speciale de declasificare.
Pentru un drept social fundamental, destinat familiilor polițiștilor decedați, statul operează cu formule inaccesibile beneficiarilor. Practic, ei trebuie să creadă pe cuvânt instituția care, în același timp, justifică înghețarea la 2017.

Refuzul statisticilor detaliate și „scutul” Legii 544/2001
Atunci când solicitantul cere nu doar sume globale și număr total de cazuri, ci și statistici mai fine (pe tipuri de situații, pe unități, pe perioade), răspunsul IGPR devine defensiv.
Instituția susține că:
- „nu deține evidențe statistice conform criteriilor solicitate”;
- Legea 544/2001 o obligă să furnizeze doar informațiile așa cum există ele în forma deținută de instituție;
- nu are obligația să:
- prelucreze date,
- refacă baze de date,
- sau să creeze „statistici à la carte”.
Pentru a-și blinda poziția, IGPR invocă o decizie a Curții de Apel București:
- Decizia civilă nr. 445 din 16.02.2023, în care instanța arată că Legea 544 nu obligă autoritățile să facă o activitate suplimentară de prelucrare, interpretare sau corelare a datelor, ci doar să ofere ce dețin deja.
Finalul răspunsului este un paragraf de PR:
„Vă mulțumim pentru încrederea acordată și vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea problemelor ce intră în competența informațiilor de interes public.”
Disponibilitate declarată, dar sever limitată de felul în care instituția alege să își țină registrele și de modul în care invocă legea pentru a nu reconstrui imaginea reală a fenomenului.
Concluzie: un „sprijin” calculat în întuneric, la prețul anului 2017
Ansamblul celor patru documente conturează un tablou clar:
- Statul promite, prin lege, un pachet generos de ajutoare de deces pentru polițiști.
- În practică:
- cele mai importante două ajutoare sunt legate de salariile din decembrie 2017;
- formula exactă de calcul este ascunsă în ordine „secret de serviciu”;
- instituția refuză să construiască sau să comunice statistici detaliate, invocând Legea 544 și o jurisprudență favorabilă;
- familiile sunt puse în fața unui mecanism opac, în care trebuie să creadă pe cuvânt aceeași autoritate care recunoaște, în același timp, înghețarea bazei de calcul.
Pentru un polițist activ, mesajul este cinic: statul îți cere loialitate la risc maxim, dar, dacă mori, ajutorul pentru familia ta este calculat după o grilă veche de aproape un deceniu, ascunsă în acte secrete, iar dimensiunea reală a fenomenului nu poate fi verificată public. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 4 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 21 de oreMafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
-
Exclusivacum 3 zile„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
-
Exclusivacum 2 zile„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
-
Exclusivacum 4 zile„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Exclusivacum 3 zileNicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore
-
Exclusivacum 2 zile„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125
-
Exclusivacum 4 zileMinisterul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă



