Cariera militară este, pentru mulți pretendenți, un vis greu de îndeplinit. Aceasta cere, încă din etapa de accedere, sacrificiu și devotament.

Pentru aceia care nu au lăsat nimic să le stea în cale și care, cu hotărâre, efort și disciplină,  au fost declarați admiși la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene Traian Vuia (SMMMSFA), dorința de a fi militar a devenit realitate.

Cel mai determinat dintre candidații care au optat pentru programul deformare a maiștrilor militari și care a obținut cea mai mare notă de admitere, respectiv 9,77, este  elevul Cosmin-Gabriel Știrbăt.

Cu toate că îmi doresc o carieră militară, am absolvit, anul acesta, un liceu civil, Colegiul Național Vasile Alecsandri din Bacău, profil știintele naturii, intensiv engleză.

Viziunea asupra armatei nu s-a înfiripat din primii ani de liceu, gândindu-mă mai mult să urmez drumul medicinei. Asemenea multor adolescenți, nu eram hotărât asupra viitorului meu, iar momentul în care examenul maturității se apropia a cerut o decizie bine cântărită.

Aș minți dacă aș spune că vocația armatei nu mi-a fost insuflată, într-o măsură, de tatăl meu, la rândul său cadru militar.

Acesta l-a pus la curent cu tot ceea ce înseamnă viața de militar, în special aviația, de la începutul școlii militare până la ziua pensionării, despre atmosfera plăcută la locul de muncă, caracterizată de camaraderie și respect, și despre frumusețile fiecărui aspect al aviației.

Astfel, am decis să simt pe pielea mea această experiență și să mă pot bucura de împlinirea și admirația pe care ți-o oferă statutul de specialist militar, continuă elevul.

Probele necesare admiterii s-au dovedit solicitante, dar a trecut ușor peste ele datorită cunoștințelor obținute în liceu, cât și abilităților motrice pe care le-a dezvoltat în trei ani de practică a disciplinei de autoapărare Krav Maga, instructorul său devenind al doilea model militar.

Deja, după o lună de trai militar, simt mândria faptului că am ajuns în acest mediu și nu regret decizia luată.

Cu toate că sunt abia la început și mai am multe încercări de trecut, am încredere că elementele armatei ce nu mi-au fost prezentate încă mă vor captiva la fel de mult precum ceea ce am învățat până acum.

Sper că, la sfârșitul acestor doi ani, să fiu în stare să ajung un membru de încredere al aviației și un specialist cât mai bun în acest domeniu, încheie interlocutorul.

Flavian-Valentin Moisă a fost primul admis, cu 9,73, la programul de formare a subofițerilor. Acesta a demonstrat că succesul în viață este triumful asupra indeciziei și urmărirea cu perseverență a țelului propus.

Am întâlnit, de-a lungul timpului, oameni care m-au inspirat, oameni care m-au motivat, deopotrivă, și oameni care au încercat  să mă încetinească, dar asta nu m-a oprit din drumul meu spre o carieră militară, spune Moisă.

Aspirația către o carieră militară i-a fost insuflată de dorința de a se dezvolta atât pe plan personal, cât și pe plan profesional, de a reprezenta un sprijin al societății, de a contribui la crearea unui mediu de securitate stabil și de a apăra integritatea spațiului aerian.

Reușita mea la examenul de admitere la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene Traian Vuia se datorează muncii depuse, ambiției, profesorilor care m-au ajutat și m-au îndrumat, dar și familiei care m-a sprijinit.

Tuturor acestora le sunt profund îndatorat și le aduc mulțumiri pe această cale. Colegilor mei le doresc succes, o carieră plină de realizări și o viață pe măsura așteptărilor. Iar tuturor celor care citesc aceste rânduri le doresc să țintească cât mai sus, să-și urmeze aspirațiile și să nu se teamă de eșec.

Bucurați-vă de reușite și nu încetați niciodată a visa!, este mesajul de încheiere al viitorului subofițer.

Brigitt Iștoc, eleva de 23 de ani care urmează programul de formare a subofițerilor, spune că, încă din copilărie, bunicul său i-a insuflat respectul față de patrie și neam, povestindu-i cum și-a petrecut tinerețea în armată.

Încă de atunci visam să-i calc pe urme, să ajung în armată. Timpul a trecut și am observat cum comportamentul persoanelor care aleg armata este diferit față de al acelora care nu au trecut prin această etapă, fapt ce m-a determinat să îmi doresc să ajung aici, spune Iștoc.

La sfârșitul liceului, a susținut probele pentru admitere la Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu, dar norocul nu i-a surâs. Nu și-a pierdut speranța pentru că a crezut cu tărie că toate se întâmplă la timpul lor.

Am terminat studiile de licență la Facultatea de Litere din cadrul Universității Vasile Alecsandri din Bacău pentru că pe parcursul liceului mi-am descoperit pasiunea pentru literatură.

În prezent, această pasiune nu am lăsat-o uitării, deoarece sunt studentă în anul al II-lea la master în cadrul aceleiași universități, având specializarea Cultură și literatură română, continuă tânăra.

În urmă cu un an și jumătate, și-a întâlnit logodnicul, fost elev al Școlii Militare de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene Traian Vuia. El este cel care a reușit să o convingă că nu este târziu să își îndeplinească visul.

Nicolae Alexandru Bejgu are 24 de ani și este elev în anul I la Boboc. Drumul către cariera militară a fost unul plin de schimbări.

De mic, tatăl meu, care a lucrat ca  jandarm o bună parte din viață, a reprezentat pentru mine un model. Uniforma militară, pe care o purta cu mândrie, eu am asociat-o mereu cu omul care mi-a fost alături în orice moment din existența mea și care mi-a oferit sfaturi și îndrumări pentru a-mi clădi o viață în această lume, spune Bejgu.

A urmat Seminarul Teologic Chesarie Episcopul din Buzău, unde a petrecut patru ani din viață, în care dorința de a ajuta alte persoane, de a pune nevoile celorlalți înaintea alor sale i-au conturat personalitatea.

Absolvind liceul teologic, a fost admis, ulterior, la Facultatea Justinian Patriarhul din București, unde a reușit să se dezvolte, într-un mod diferit, departe de părinți.

Am fost pus în situația în care trebuia să fac de mâncare, să spăl, să fac cumpărături, să-mi caut de muncă. Într-un final, am reușit să ajung în ultimul an de studiu, după patru ani de trudă, dar, la începutul pandemiei, am fost trimis acasă, iar relațiile cu profesorii au început să se răcească.

Învățământul online nu m-a ajutat la finalizarea lucrării de licență, motiv pentru care nu am reușit să absolv această facultate. A urmat o perioadă haotică pentru mine, încercând să-mi găsesc de muncă în orașul meu natal.

Trecând un an și purtând discuții cu familia mea, am decis să intru în rândul Armatei României. De data aceasta, am primit un impuls de la unchiul meu, el fiind în cadrul acestui sistem de ani buni.

Neștiind cu exactitate la ce instituție să merg, am fost îndrumat să merg la SMMMSFA, unde am și fost admis, continuă interlocutorul.

Este extrem de mândru de această reușită, fiind uimit cu câtă convingere și ușurință a pornit în cariera militară. A înțeles celelalte înfrângeri și le-a acceptat, considerând că drumul de urmat este acesta pe care tocmai a pornit.

Am ales această cale, de a fi militar, pentru stabilitate, corectitudine, ordine și disciplină. Sunt bucuros că am reușit, poate ceea ce alții încearcă ani la rând, dar nu o să pătez această uniformă prin acte necuviincioase. Sunt mândru că sunt militar și îmi slujesc patria. Aici am învățat, la alt nivel, ce înseamnă sacrificiul și iubirea pentru țară, încheie elevul.

Adrian-Liviu Bîlbîie, elev în anul al II-la la SMMMSFA, spune că de mic i-a plăcut haina militară și respectul pe care aceasta îl oferă, datorită poveștilor spuse de tatăl și bunicul său.

Acum un an, am reușit să-mi îndeplinesc visul și să intru la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene Traian Vuia. În acești ani am învățat ce înseamnă viața de militar, respectul, ordinea și disciplina, a încheiat Bîlbîie.(Locotenent Laura Bașturea)