(Preluare Inpolitics):

O înregistrare video necunoscută marelui public în ultimii 31 de ani a fost pusă în circulație de analistul Ion Cristoiu, pe Youtube, și ridică întrebări de maximă gravitate legate de evenimentele de după căderea lui Ceaușescu. La loc de cinste: de unde avea Ion Iliescu informații atît de precise în seara de 22 decembrie 1989 despre așa-zișii teroriști care declanșaseră atacul asupra populației? Informații pe baza cărora el a declanșat una dintre cele mai iresponsabile acțiuni din istorie, anume chemarea civililor în stradă pentru a lupta cu mîinile goale cu ”teroriștii” înarmați pînă în dinți.

Ion Cristoiu evocă în materialul său o carte a lui Teodor Brateș, personaj marcant al acelor zile, ”Trilogia Revoluției Române în direct”.

”La ora 19,30 în toiul rafalelor transmise în direct de TVR din Piața Palatului, Ion Iliescu apare în studio. Pentru istoria Diversiunii cu teroriștii momentul e crucial. Volumul Revoluția Română în direct nu-l transcrie. Rechizitoriul îl redă fragmentar, preocupat cum e de valoarea juridică și nu de cea istorică a intervenției lui Ion Iliescu. Teodor Brateș are printre altele talentul de a fi minuțios, în documentarea sa din cartea Trilogia Revoluției Române în direct. Drept consecință, în volumul I al Trilogiei, cel consacrat lui 22 decembrie 1989, el transcrie după bandă magnetică, întreg momentul. E un document istoric, rămas necunoscut opiniei publice de la noi, presupunînd că Trilogia n-a făcut gaură în cer” scrie Ion Cristoiu.
În volumul respectiv, Brateș dezvăluie un moment senzațional, cu atît mai mult cu cît el reprezintă transcrierea unor fapte care au fost filmate la acea vreme, dar, cum spuneam, înregistrarea nu a fost niciodată difuzată, ceea ce a făcut ca impactul să fi fost infinit mai mic decît ar fi fost firesc.
Acum, ea a încăput în mîinile analistului Ion Cristoiu, care, firește, nu dezvăluie sursa, și este difuzată pe siteul său.
Ce lucruri bombă aflăm din ea?

Înregistrarea datează de la orele 19,30, 22 decembrie 1989, în studioul TVR, iar fragmentul difuzat începe cu ușurarea lui Teodor Brateș legată de faptul că Ion Iliescu ar fi fost arestat sau chiar mai rău de atît.

„Teodor Brateș: Ne permiteți să luăm legătura cu studioul pentru a vă informa că Ion Iliescu este aici, este viu. Au fost zvonuri cu arestarea lui și … lucruri mai rele s-au spus în legătură cu soarta dumnealui. Este viu, este aici lîngă noi. Să-l ascultăm.
Ion Iliescu: Nu în legătură cu arestarea, cu… problema se punea altfel, adică așa cum ați văzut. Ne-am întîlnit în fața sediului Comitetului Central, am comunicat cu oamenii din Piață. Urma să construim un nucleu organizatoric, pentru că ceea ce constituie tragedia soartei noastre de astăzi, tragedia pe care a lăsat-o în urmă acest regim bezmetic al dictatorului Ceaușescu este acest vacuum de putere care s-a creat în momentul de față. Noi trebuie să depășim acest moment dificil al vacuumului de putere. Fără o putere organizată nu se poate… nu se pot rezolva problemele grave cu care se confruntă poporul, țara. Este însuflețitoare toată această atmosferă de entuziasm, de dăruire, euforia acestei eliberări de un regim bezmetic, care nu a cunoscut scrupule, care a mers la crimele cele mai odioase. În momentul în care ne organizam, ne constituiam în Sediul Comitetului Central, care fusese ocupat de forțele patriotice, o grupă din unitățile Securității, o unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceaușescu, să apere Sediul lui, a scos undeva – prin subsoluri, niște tuneluri pe care el și le-a construit și care comunică între Sediu și Palatul Republicii – a reușit să se refugieze, și cînd era Piața plină de lume, așa cum ați văzut, au început să tragă asupra cetățenilor și asupra Comitetului Central, unde se aflau și se află, încă, oameni de bine, reprezentanți ai populației, care se constituiau în această structură nouă a puterii. Este o ultimă zvîrcolire…
Teodor Brateș: Să sperăm…
Ion Iliescu: … a acestei fiare încolțite, care lovește pînă și înainte de moarte și care a reușit…
Teodor Brateș: Da, o să arătăm niște fotografii…
Ion Iliescu: Da, da, să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberarea națională. Ceea ce vreau să spun acum, înainte de a reveni cu o chestiune mai completă, pentru că ne-am aflat în faza redactării unui document, o chemare a Consiliului Frontului Salvării Naționale, pe care o să-i dăm citire pe postul de Televiziune și nu am reușit să finalizăm acest lucru, deci am să solicit încă cîteva minute cu cîțiva reprezentanți ai acestui, ai acestui nucleu. Pînă atunci vreau să fac apel, în primul rînd, la cei care se află în fața Sediului Comitetului Central. Încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici. Așa cum ați văzut, încă trage. Acum, însă, situația s-a schimbat. Raportul de forțe s-a schimbat.
Teodor Brateș: (George Marinescu mi-a făcut semn că are o știre importantă – T.B.). Este un apel, iertați-mă.
Ion Iliescu: Sînt unități militare, care, în general, au pus mîna pe situație, dar trebuie lichidat acest nucleu de sinucigași. De aceea, apelez la toți cetățenii ca să elibereze Piața și zona din jurul Palatului și a Sediului, ca să poată pătrunde armata cu… sînt unități blindatte, formațiuni blindate, formațiuni speciale care vin să curețe această zonă din acest…
Teodor Brateș: (între timp, George Marinescu mi-a dat biletul pe care considera că trebuie să-l citească imediat – T.B.): Uitați, mă iertați că vă întrerup; este un apel către cadrele medicale. Sînt răniți în Piața Palatului. Să se ducă acolo salvările să-i salveze pe oameni cît mai repede. Și în Sediul Comitetului Central sînt… sînt răniți.
Ion Iliescu: Din partea Consiliului se află în Sediul Comitetului Central generalul Gușe, șeful Marelui Stat Major, împreună cu o grupă și de militari și de civili. Și în Sediu trebuie făcută ordine pentru că au pătruns foarte mulți oameni și împiedică chiar rezolvarea problemelor operative. Deci, trebuie să ieșim din faza asta de euforie, de entuziasm general și să căutăm să ne organizăm cu structurile care să acționeze pentru aceste probleme.
George Marinescu: Vă rog frumos să mă scuzați puțin că intervin. Facem apel tuturor locuitorilor orașelor Cluj și Râmnicu Vâlcea să iasă în stradă pentru a ajuta armata să facă față unor grupuri de securiști care caută să reia controlul asupra acestor localități. Deci, este vorba de locuitorii orașelor Cluj și Râmnicu Vâlcea.
Ion Iliescu: Rugăm autoritățile locale, în toate centrele județene unde pot să apară asemenea probleme, cetățenii – împreună cu factorii militari, unitățile militare, cu oamenii de bine din administrația locală – să colaboreze, să conlucreze cu sprijinul cetățenilor pentru a stăpîni situația și a elimina toate aceste elemente. (…)
Gelu Voican-Voiculescu: (care venise în studio împreună cu Ion Iliescu): Echipele de autoapărare își fac foarte bine datoria. De abia am putut noi să ajungem acum.
Ion Iliescu: În general, cetățenii au fost foarte ordonați, au răspuns conștiincios. În tot orașul s-au creat filtre, baraje de control al circulației. Este un lucru bun. Este un lucru bun. Rugăm, pe mai departe, cetățenii organizați în asemenea formațiuni de autoapărare, de inițiativă…
Gelu Voican-Voiculescu: …spontane…
Ion Iliescu: … să controleze și să ajute la stabilirea ordinii în tot orașul. Noi o să ne adresăm după aceea, că trebuie – totuși – să facem să funcționeze tot sistemul de stat, adică ministere, unități administrative, ale administrației locale. Trebuie să asigurăm funcționarea sistemului social, aprovizionarea populației, alimentarea cu apă, cu energie, cu tot ce trebuie”.

De aici, cum spuneam, se nasc întrebări tulburătoare.

Ceaușescu fugise de pe CC cu elicopterul la prînz, fusese arestat în jurul orelor 18,00, iar după orele 18,30, odată cu lăsarea serii. apăruseră primele focuri de gloanțe.
În mod firesc și logic, nimeni nu avea cum să știe atît de prompt cine sunt misterioșii trăgători – sau chiar dacă ei sunt reali, odată ce s-a vorbit de simulatoare de zgomot – ce vor ei exact, de unde acționează șamd.
La orele 19,30, însă, la scurt timp după declanșarea focului, Ion Iliescu știa cu precizie suspect de multe lucruri.
Sau cel puțin pretindea că le știa.
Știa că trăgătorii sunt oameni din trupele speciale ale lui Ceaușescu, fideli acestuia chiar după ce abandonase puterea, și care luptă pentru a-l aduce înapoi.
Și știa, încă mai suspect, exact ce făcuseră aceste trupe speciale cantonate în Comitetul Central, după fuga dictatorului: se refugiaseră prin tuneluri secrete în Palatul Regal, de unde începuseră să tragă în revoluționari.

De aici o bizarerie de proporții: de ce nu îl scoseseră trupele respective chiar pe Ceaușescu prin acele tuneluri, operațiune care i-ar fi permis o evadare mult mai discretă și mai eficientă decît cea cu un elicopter despre care s-a știut permanent pe unde zboară?
De ce ar mai fi tras ei spre C.C. atît timp cît se știa că al lor șef a părăsit demult sediul, iar în jurul orelor 18,00 deja fusese arestat?
De ce, în loc să se facă nevăzuți, eventual să adopte altă strategie, superprofesioniștii Securității se apucaseră să tragă aiurea într-o clădire din care Ceaușeștii nu mai puteau fi salvați?
Doar să-l răzbune, ca în telenovele?

Pe baza așa-ziselor informații pe care nu a spus de unde le are, Ion Iliescu declanșează în acel moment cea mai gravă operațiune a revoluției, și anume chemarea cetățenilor, nu doar din București, în stradă, pentru a lupta neînarmați cu așa-zișii teroriști.

O logică și un bun simț de fier ar fi reclamat exact contrariul: solicitarea către cetățeni să stea în case, lăsînd armata să lichideze ultimele focare de rebeliune.
De ce a acționat astfel Ion Iliescu nu e greu de intuit: declanșarea operațiunii ”teroriștii” lui Ceaușescu trebuia să justifice judecarea și condamnarea lui rapidă după arestarea din 22 decembrie, pentru că, așa cum spunea Iliescu ulterior, într-un interviu, cu fiecare oră mureau oameni în stradă.
Și pentru că înregistrarea difuzată acum de Ion Cristoiu, în premieră absolută, ar fi dat în mod cert foarte mult de gîndit acum trei decenii, ea a fost ținută la secret până azi.